"Mama unui băiețel de 4 ani s-a sinucis.A trebuit să decid cui dau copilul..."

Preluare de pe http://www.avocatura.com/stire/14243/suflet-de-judecator-daniela-pantazi-despre-poate-cel-mai-dificil-caz-din-cariera.html

Daniela Pantazi, despre poate cel mai dificil caz din cariera sa: "Mama unui băiețel de 4 ani s-a sinucis. Părinții erau separați, tatăl trăia în Spania. A trebuit să decid cui dau copilul..."

Citeste mai mult: http://www.avocatura.com/stire/14243/suflet-de-judecator-daniela-pantazi-despre-poate-cel-mai-dificil-caz-din-cariera.html#ixzz3uCp6DS47

Judecătorii sunt niște zei... sufletiști, în foarte multe instanțe, ca să facem un joc de cuvinte în încercarea de a demonta încă un mit despre ei. Chiar deunăzi, o judecătoare celebră la noi mărturisea, pentru Avocatura.com, că se consumă enorm în timpul "liber" pentru cazurile pe care, de-a lungul zilei, le decide. Și cum ar putea fi altfel? Încă o mostră de umanitate vine din partea judecătorului Daniela Pantazi, specialist în Dreptul Familiei și purtător de cuvânt al Consiliului Superior al Magistraturii, autoarea unei confesiuni pentru Avocatura.com.

Au fost mai multe cazuri care m-au marcat în cariera mea. Unul în mod special, pe care-l voi împărtăși cu cititorii Dvs: Este vorba despre un caz în care mama unui băiețel de 4 ani s-a sinucis. Tatăl trăia în Spania - părinţii erau separaţi, în fapt, de când băiețelul era foarte mic. Bunica a solicitat să exercite ea autoritatea părintească - Codul Civil spune «de plasament». M-a impresionat foarte mult cazul. Pentru că acel copil, deşi mama lui murise de un an, nu ştia asta, chiar dacă am sfătuit-o pe bunică să apeleze la un specialist. Aceasta este o chestiune foarte importantă - colegii judecători să recomande părinţilor să apeleze la consiliere psihologică în caz de divorţ. 

Nu ştiu ce a făcut, cum a făcut bunica. În orice caz, când am audiat copilul - pentru că am vrut neapărat să stau de vorbă cu el... nu audiez copiii sub 10 ani neapărat pentru ce îmi spun, ci pentru a vedea starea lor emoţională -, băiețelul mi-a mărturisit: "Mi-a spus buni că mama a murit din cauza mea". Şi asta pe mine m-a distrus. Adică, am încercat să mă pun în pielea copilului şi să îmi dau seama ce povară duce în spate acel copil.

În fine, am administrat proba cu expertiză psihologică, am administrat şi alte probe. Tatăl a venit la fiecare termen, a dovedit că în Spania are toate condiţiile pentru copil, așa că am luat hotărârea de a stabili locuinţa copilului la tată, în Spania. 

De ce? Pentru că am considerat că așa este normal, așa este natural și firesc. Copilul care are un tată, chiar dacă mama nu mai este, trebuie să rămână cu acel tată - cu atât mai mult cu cât a dovedit că este interesat de creşterea copilului.  A fost, emoţional, un caz foarte greu.

Judecătorul Daniela Pantazi, specialist în Dreptul Familiei, purtător de cuvânt al CSM, a discutat cu redactorul-șef Avocatura.com, Teodor Burnar.