marți, 27 septembrie 2011

Noutăți în privința pensiei alimentare ...

Pensia alimentară (numită oficial, pensie de întreținere minor) reprezinta în vechiul Cod civil obligația părintelui necustodian (sau a părintelui custodian nerezident) în favoarea copilului, stabilită în urma pronunțării unei sentințe de divorț sau în urma separării unor părinți necăsătoriți. Acest tip de obligație este general valabilă în lume pentru părinții divorțați. Există posibilitatea stabilirii pensiei de întreținere în bani sau în natură. În România obligația este reglementată de articolele 529 - 534 din noul Cod Civil. Dacă în vechiul cod civil posibilitatea plății în natură exista din punct de vedere teoretic, jurisprudența română nu a aplicat-o dând preferință plății pensiei alimentare în bani. Noul cod civil, care instituie custodia comună a celor doi părinți asupra minorului după divorț, dă o preferință plății pensiei în natură (prin Art. 530), plata în bani fiind o alternativă în cazul în care unul dintre părinți nu se achită de această obligație sau cere expres să efectueze plata pensiei alimentare în bani. O altă noutate introdusă de codul civil este aceea că, în România, stabilirea obligației de întreținere se face pentru ambii părinți, indiferent cu cine va locui copilul (spre deosebire de Codul Familiei care a fost abrogat și care stabilea obligația de plată a pensiei de întreținere doar asupra aceluia dintre părinți care nu primea încredințarea minorului). Pentru mai multe detalii consultați articolul din wikipedia

joi, 22 septembrie 2011

De la 1 octombrie, noul Cod Civil va schimba radical societatea romaneasca.


CRISTI DANILET, membru CSM: Justitia romana va implementa mii de articole in cea mai scurta perioada din istorie

Peste numai cateva zile, mai exact incepand cu data de 1 octombrie, vom avea un Cod Civil nou-nout. Efectele aplicarii acestuia vor fi masive. Vom avea o legislatie fundamentala noua. Undeva, intre ecuatia redactarii si procedurile de punere in aplicare, cetateanul nu trebuie sa ramana departe, uitat intr-un colt al incaperii Justitiei. Cum ARC considera ca pe primul loc trebuie sa fie cetateanul, incepand de astazi, dragi cititori, specialistii din magistratura va vor prezenta drepturile si obligatiile cele noi pe care le vom avea cu totii incepand cu data de 1 octombrie.


Cristi Danilet, membru in Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), declara intr-un interviu acordat in exclusivitate ARC, ca intrarea in vigoare a noului Cod Civil este un eveniment care are loc odata la cateva generatii si reprezinta o adaptare a legislatiei la schimbarile care au avut loc in societate in ultimii 150 de ani.

Noul Cod Civil aduce modificări importante în următoarele domenii: Apărarea drepturilor nepatrimoniale, Limitele juridice ale dreptului de proprietate privata, Proprietata comună, Acţiunea de revendicare, Propretatea periodica, Dezmembramintele dreptului de proprietate privata, Clauza penală, Răspunderea pentru fapta altuia, Incheierea contractului, Garantiile personale, Regimul obligatiilor complexe, Trasmisiunea moştenirii, Obligatiile, Pescriptia.

Noi institutii introduse de Codul Civil: custodia comuna, plata in natura a pensiei de intretinere, fiducia.

Aplicarea noul Cod Civil va produce schimbari importante in activitatea urmatoarelor categorii profesionale: magistrati, avocati, notari, functionari din administratia publica, juristi din cadrul societatilor comerciale sau din sistemul bancar.

Riscul principal in aplicarea noului cod: interpretarea diferita a legii de catre judecatori, ceea ce va spori practica neunitara la nivelul instantelor.

* * *

ARC: Ce reprezinta pentru societatea romaneasca intrarea in vigoare a noului Cod Civil?

Cristi Danilet: Un eveniment ca acesta are loc o data la cateva generatii. Vechiul cod civil este din anul 1865. Sigur ca relatiile sociale de atunci s-au schimbat: modul de a te implica in contracte, relatiile de familie, succesiunile si asa mai departe. In cursul timpului, relatiile sociale au evoluat, insa codul civil a ramas acelasi. Sigur, au aparut legi distincte pe anumite domenii, cum ar fi fondul funciar, cadastru etc. Noul cod vine si reuneste atat institutii care se gaseau in vechiul cod, cat si legi care se gasesc astazi disparate in circa 50 de acte normative. Astazi, venim si le punem in acelasi loc. Este o adaptare a legislatiei la viata sociala. Si inca nu este destul, pentru ca peste cinci ani, sa zicem, datorita evolutiei tehnologice, trebuie adaptata din nou legislatia. In al doilea rand, impactul noului cod civil asupra noastra, a practicienilor este major, pentru ca se schimba legislatia fundamentala pe care o folosesti in fiecare zi in dosarele pe care le instrumentezi si asta inseamna o pregatire a ta care ar fi trebuit sa aiba loc in urma cu un an sau doi de cand a aparut codul civil in Monitorul Oficial. Dar in 2009, cand a fost publicat in Monitor, legiuitorul nu a prevazut si data de punere in aplicare a noului Cod Civil. Doar in urma cu cateva luni, Parlamentul a decis ca el se va pune in aplicare pe 1 octombrie, ceea ce a prins putin sistemul descoperit pentru ca 1. nu aveam timpul necesar pregatirii; 2. nu erau prevazute sumele prevazute in bugetul vreunei institutii pentru pregatirea in masa; 3. a intervenit vacanta judecatoreasca, ceea ce a creat o pauza de doua luni de activitate.

ARC: Cat de pregatita este justitia pentru intrarea in vigoare a noului Cod civil?

Cristi Danilet: La nivelul magistratilor, vorbesc aici de colegii judecatori din civil, s-au organizat in trei luni intalniri locale ale judecatorilor pentru a discuta modificarile legislative. Incepand insa cu luna septembrie, la nivel national se organizeaza saptamanal conferinte la Institutul National al Magistraturii, unde predau chiar profesorii care au participat la elaborarea codului. Acesti judecatori, care participa la conferinte, au obligatia ca, odata intorsi in teritoriu, sa predea rapid colegilor lor din instante notiunile invatate. In plus, toate aceste conferinte sunt transmite in direct pe internet, astfel ca magistratii si alti practicieni interesati le pot urmari, iar daca nu reusesc vor primi inregistrarea lor pe DVD-uri.

ARC: In ce situatii se aplica vechiul Cod si in care noul Cod Civil?

Cristi Danilet: Trebuie spus ca noul cod nu se aplica la toate dosarele care sunt pe rolul instantelor. Regula generala este ca noul Cod Civil se aplica numai pentru raporturile juridice nascute dupa data de 1 octombrie.Logic ca primele litigii care vor aparea vor fi undeva pe la sfarsitul anului acesta. Sunt si anumite litigii in care noul cod se va aplica imediat, cum ar fi cele vizand raporturile juridice din dreptul familiei. De exemplu, incredintarea minorului unuia dintre parintii divortati, care a fost dispusa sub vechiul cod, poate fi acum reevaluata. Aceasta pentru ca, potrivit noului Cod, minorul poate fi incredintat ambilor parinti dupa regula custodiei comune. La fel in domeniul pensiei de intretinere: daca pana acum regula era ca pensia de intretinere consta intr-o obligatie baneasca pe care parintele care nu are custodia trebuie sa o plateasca celuilalt parinte, de la 1 octombrie va fi regula platii in natura a obligatiei de intretinere. Prin urmare vor fi parinti interesati sa nu mai achite sume bani, ci sa duca produse sau haine la copiii lor si probabil vor cere instantei acest lucru.

ARC: In afara magistratilor, cine ar mai trebui instruit pentru intrarea in vigoare a noului cod?

Cristi Danilet: In primul rand, avocatii si notarii. Avocatii, pentru ca vor fi primii consultati de catre partile care vor avea litigii. Apoi notarii, pentru ca sunt multe chestiuni pe care de acum incolo ei le vor rezolva. De exemplu, partajele succesorale:daca mostenitorii unei averi se inteleg intre ei, nu se mai duc in instanta, ci merg la notar pentru partaj si atunci acesta trebuie sa aplice noile reguli cu privire la cota care revine fiecarui mostenitor. Sau in materia contractelor prenuptiale avem noi reguli: sotii, inainte de a se casatori, convin asupra modului in care isi vor exercita drepturile asupra bunurilor achizitionate in timpul casatoriei, pe care le vor considera fie bunuri individuale, fie bunuri comune, fie o parte individuale si o parte comune - deci, ei au de la 1 octombrie  dreptul sa aleaga regimul comunitatii de bunuri. Sau in caz de divort: dupa 1 octombrie, notarii vor fi competenti sa dispuna desfacerea casatoriei daca sotii s-au inteles asupra tuturor aspectelor ce rezulta din casatorie, inclusiv asupra copiilor, ceea ce pana acum era inadmisibil.Pana la noul cod, daca sotii aveau un copil, trebuia obligatoriu sa mearga la instanta pentru a stabili, o data cu divortul, cui ii va fi incredintat copilul, chiar daca parintii se intelegeau asupra acestui aspect.

Mai trebuie instruiti si cei care lucreaza in administratia publica sau cei care incheie contracte, juristii de la firme sau primarii. La fel juristii de la banci. Noi am reusit la nivelul CSM ca in iunie 2011 sa punem la aceeasi masa institutiile responsabile cu formarea profesionistilor in drept si administrarea justitiei. Am initiat astfel un amplu program de cooperare intre noi sub aspect informational si al resurselor, pentru o pregatire rapida si in masa. In momentul de fata se desfasoara in mai multe localitati din tara seminarii de pregatire comune cu magistrati, avocati, notari, ceea ce se intampla pentru prima data in istoria justitiei romane.

ARC: Cine trebuie sa se ocupe de pregatirea autoritatilor locale?

Cristi Danilet: Aici este putin mai dificil, deoarece pentru tot ce inseamna autoritati administrative locale nu exista o institutie care sa se ocupe de pregatire. Cred ca la nivelul Ministerului Administratiei si Internelor ar trebui sa fie gestionat acest aspect. Ma gandeam zilele trecute la autoritatile tutelare. Stiti ca pe langa primarii functioneaza autoritati tutelare, care trebuie sa faca anchetele sociale atunci cand se pune problema incredintarii unui minor. De la 1 octombrie multe din atributiile autoritatilor tutelare trec la instante si atunci se pune intrebarea in ce regim vor mai functiona acele autoritati tutelare, ce atributii le mai raman. Va exista si o etapa tranzitorie in care instanta va trebui sa se inteleaga cu autoritatea tutelara, careia sa-i mai delege inca unele atributii. Or, asta presupune o conexiune intre justitie si administratie. In momentul de fata, nu exista un plan foarte exact al impedimentelor cu care ne vom confrunta de la 1 octombrie. Cert este un lucru.Am adunat sapte institutii care raspund de pregatirea magistratilor si a celorlalti profesionisti in drept, le-am pus la aceeasi masa si le-am spus ca avem o problema comuna: intra rapid in vigoare noul cod civil, efectele vor fi masive, pentru ca vom avea o legislatie noua fundamentala; in plus, trebuie informat si cetateanul, pentru ca degeaba ai informat tu magistratii si avocatii, daca cetateanul nu stie ce drepturi si obligatii are dupa noul cod civil. Interesul meu ca magistrat este sa am cat mai putine dosare pe rolul instantelor. Insa, daca cetateanul nu stie ca pentru un divort, de la 1 octombrie, se va putea duce la notar si va veni tot in instanta, inseamna ca nu mi-am indeplinit rolul educativ pentru a preveni incarcarea instantelor cu unele dosare in mod inutil.

ARC: Cum va ajunge deci informatia la cetatean?

Cristi Danilet: La nivelul CSM a inceput din data de 15 septembrie publicarea pe site a unor informatii minime, un fel de brosuri pe care speram ulterior sa le putem printa. Ele sunt trimise saptamanal la instante, care organizeaza prin purtatorii de cuvant conferinte de presa locale. Brosurile vor fi distribuite gratuit justitiabililor. Si tot nu e suficient. Ele trebuie sa ajunga in orice loc unde publicul circula: scoli, spitale, primarii, prefecturi, politie. Si atunci am recomandat presedintilor de instante sa adopte initiative locale si sa aiba intalniri cu sefii autoritatilor, prin care sa ii informeze ca intra in vigoare noul Cod Civil, sa posteze afise prin care sa anunte acest lucru si sa arate ca se pot afla informatii detaliate pe site-ul CSM si sa distribuie acele brosuri. Mai mult nu putem face, pentru ca CSM se ocupa de magistrati, dar datorita faptului ca am realizat impactul acestui cod, am decis sa ne asumam noi coordonarea initiativelor la nivel national si local al actiunilor necesare si, iata, deja inregistram succese notabile.

ARC: Ar fi trebuit Guvernul sa faca mai mult?

Cristi Danilet: In primul rand, Ministerul Justitiei trebuia sa fie mai prezent in viata publica de cand au aparut codurile in Monitorul Oficial. Codurile au aparut in 2009, dar nimeni nu s-a ocupat de ele, pentru ca la data publicarii nu se stia data intrarii in vigoare. In plus, ele au fost modificate substantial. De exemplu, codul civil a fost modificat 20% fata de cel publicat in 2009 si marturisesc ca nu este deloc normal ca o lege sa fie modificata mai inainte de intrarea ei in vigoare: inchipiti-va ce va fi cand, dupa ce noul cod se va aplica, va fi realizata existenta unor multiple erori de redactare sau chiar de concepere…. Pot sa spun ca societatea romaneasca in ansamblu nu este pregatita suficient, dar repet primele litigii vor aparea ulterior datei de 1 octombrie si informatiile care se vor vehicula intre timp in spatiul public vor fi suficiente.

Riscul major pe care il vad in aplicarea noului cod este interpretarea diferita a noilor norme. Sunt institutii noi, de care poate nu am citit decat unii dintre noi prin cartile unor profesori din strainatate. Nu sunt inca manuale pe piata: profesorii care au lucrat la codul civil au deja contracte cu anumite edituri, iar manualele vor aparea undeva in iarna.

Un singur articol din noul cod civil poate produce probleme mari de interpretare. Daca un articol de lege este redactat in mod deficitar, atunci e posibil ca un judecator de la Constanta si altul de la Satu-Mare sa il interpreteze in mod diferit. Si pe actuala lege exista interpretari diferite, daramite pe noul cod unde nu exista inca o pregatire solida a magistratilor, nu exista o doctrina si jurisprudenta inca nu este nascuta.

De aceea atunci am luat decizia la nivelul CSM sa alcatuim un site, www.iurispedia.ro, care va fi gata in cateva zile, si in care vor aparea online si gratuit noile coduri insotite de comentarii alcatuite chiar de practicieni, plus hotarari judecatoresti. Orice avocat sau chiar un simplu cetatean care intra in posesia unei hotarari judecatoresti intr-un colt al tarii o va putea urca direct pe acest site, ca oricine sa o poata vizualiza. In felul acesta, vom avea cu totii un singur loc la care toata lumea se va raporta. Tinta noastra este profesionistul din justitie, dar si cetateanul simplu.

ARC: Care sunt institutiile noi?

Cristi Danilet: Unele institutii sunt noi cu totul, cum ar fi fiducia, de care eu nu auzisem. Am gasit-o intr-un cod strain, daca nu ma insel in codul civil din Quebec.

Mai este noua custodia comuna. La fel, noi stim de prin filme ca exista custodie comuna in statele din sistemul anglo-saxon, insa in practica noastra judecatorii au fost invatati sa dea copilul ori unui parinte, ori ceiluilalt parinte. Nici noi ca practicieni nu putem percepe ca este posibil ca parintii, impreuna, desi sunt divortati, sa exercite drepturile parintesti impreuna cu privire la copil. De exemplu, sa mearga la scoala cand unul cand altul sa se intereseze de copil, sa petreaca prin rotatie vacantele cu el, sa ia impreuna deciziile in privinta sanatatii, resedintei sau religiei sale, ori sa il duca sau sa il ia de la scoala. Va spun ca in Romania, incalcandu-se o lege aparuta inca in 2004, sunt educatori sau diriginti care interzic accesul in scoala al unuia dintre parinti pe motiv ca minorul a fost incredintat prin divort celuilalt parinte. Or, se ignora ca doar sotii divorteaza, in timp ce ei raman mai departe parinti ai copilului lor, cu privire la care au drepturi si obligatii, iar institutiile statutlui trebuie sa le faciliteze accesul la informatiile despre copil si nu sa impiedice relatiile parentale firesti.

Alte institutii, desi existente in vechiul cod, sunt imbunatatite. Astfel, sunt modificari cu privire la Apărarea drepturilor nepatrimoniale, Limitele juridice ale dreptului de proprietate privata, Proprietatea comună, Acţiunea de revendicare, Proprietatea periodica, Dezmembramintele dreptului de proprietate privata, Clauza penală, Răspunderea pentru fapta altuia, Incheierea contractului, Garantiile personale, Regimul obligatiilor complexe, Trasmisiunea moştenirii, Obligatiile, Pescriptia.

ARC: Domnule Danilet, incepe deci revolutia Justitiei romane cu acest nou cod civil, dupa care vor urma si codul de procedura civila si codul penal precum si codul de procedura penala undeva la inceputul anului viitor?

Cristi Danilet: Promovarea intelectuala este imensa. Suntem contemporani cu un eveniment care este destinat sa schimbe fata Romaniei pentru urmatorii 100 de ani. In nicio tara din lume nu au intrat in vigoare atatea coduri intr-o asa de scurta perioada de timp. Nu trebuie insa uitat ca nu e de ajuns ca o lege sa fie publicata, ci trebuie si implementata. De aceea, masurile legislative trebuie insotite de masurile administrative necesare, inclusiv sub aspectul resurselor umane si financiare adecvate. Sustin cu tarie ca daca la anul vor intra in vigoare si celelalte coduri fara regandirea schemelor de personal si fara finantarea sporita a sistemului de justitie, exista un risc major de intrare in colaps.Magistratul roman este acum supus unei incarcaturi tot mai crescande cu dosare, in conditiile in care medierea nu este deloc sprijinita de autoritati desi legea e in vigoare de 4 ani de zile, iar schemele de personal sunt aceleasi din 1993. Si, peste toate acestea, impunem magistratului sa invete intr-o scurta perioada de timp patru noi coduri care au cateva mii de articole fiecare, fara a-l scuti de munca pe care o are in fiecare zi. Cum spuneam, este o mare provocare, iar masurile de implementare sunt complexe si presupun o colaborare cu celelalte puteri spre care, deocamdata, numai CSM manifesta deschidere.
Comentariul dvs.!

1 Severin Alexandru 2011-09-16 
Interviul cu d-l Cristi Daniet este binevenit pentru a lamuri chestiunile de baza ale Noului Cod Civil, dar teama imi este ca acest om din "generatia noua" nu stie decat sa faca lefi ca sa stie el cel mai bine sa le incalce. In acest sens, una dintre colaboratoarele acestui proiect (cel putin stiu ca anul trecut mai scria aici) ar putea sa va ajute sa va lamuriti in legatura cu acest domn. Ca informatie, ati putea verifica ceea ce Andreea Pora scrie in revista 22 (ea insasi o sustinatoare a lui Danilet candva) despre Danilet. (link-ul spre articol este: http://www.revista22.ro/r259spopirea-reformi351tilor-10785.html)
2 Matei 2011-09-16 
ciudat, cum se trezesc unii sa deturneze subiecte importante puse in dezbatere. ce ne intereseaza pe noi rafuielile personale ale unor postaci. Subiectul pus in discutie e mult prea grav: suntem noi pregatiti sa implementam in cateva luni patru coduri, dintre care codul civil este primul aruncat la inaintare, sau vom asista la un haos in Justitie? Si cine castiga de pe urma acestui haos in instante, in general in Justitie? De ce nu sa pregatit din timp implementarea acestor mii de articole? Cetatenii de ce nu au fost anuntati, printr-o sustinuta campanie mediatica, de continutul codului Civil? ce zici tu, tataie severin, deturneaza adevarul si pistele discutiei in mod inutil!
3 Ela Maria Diac 2011-09-16 
Sunt o cititoare si a acestui site si admir proiectul pe care il faceti, incercand sa sensibilizati populatia, informand si invitand la activism civic. Inainte de toate, dincolo de materiale, si, site-ul ca format, demonstra (pana mai curand) sobrietate, capacitate de informatie usor de gasit, stil curat, fara tot felul de prezentari de titluri ca sim cum cititori ar fi prosti si nu ar intelege. Din pacate, se pare ca incepeti sa abandonati acest stil, ce putin de prezentare. Observ ca ati inceput sa desirati titluri si majusculisme ca la Libertatea.ro, gandul si alte asemenea tabloisme de net. Pacat. Un exemplu este si acest articol la care comentez acum. Nu stiu daca imi veti acepta observatia, dar pacat de fomra sobra si cu demnitate a site-ului initial, care se pestriteaza cu din ce in ce mai multe titluri lalai si balcazi. Voi continua sa citesc acest interviu caci imi clarifica cateva idei despre schimbarile pe care le aduce codul civil, si mai ales ca ideile vin de la un reprezentant al justitiei si nu de la un oarecare comentator.
4 Maria 2011-09-16 
Este inceputul reformei in Justitie sau este inceputul dezastrului?
5 romaniacurata 2011-09-16 
pentru Ela Maria Diac: multumim ca ne cititi si sunteti atenta la eforturile de modernizare. chiar daca niste simple majuscule va duc cu gandul la pericolul tabloidizarii, va asiguram ca nu este cazul sa va faceti probleme de acest gen.
6 Severin Alexandru 2011-09-16 
@ Matei: Nu d-le Matei, ci doar, ca orice roman, ma intrebam ince masura aceste coduri vor fi aplicate corect si daca magistratii de astazi sunt chiar doritori sa o faca. Legi au mai facut si altii. In comentariul meu anterior, intrucat spatiul aici este mic, am dat un exemplu de dilema, referindu-ma la un text al unei comentatoare foarte cunoscute. Dar, imediat, desi am cerut voie, referinta la respectivul text a fost sters. Oare care trebuie sa fie concluziile unui om care nu a injurat, nu a calomniat, nu a vorbit impotriva, nici macar nu a glumit pe subiect, dar a dorit o aprofundare a situatie in sine (circumstantiale a aplicarii codurilor) si care a fost aici cenzurat. Va multumesc ARC daca imi aprobati acest comentariu si tot va multumesc daca mi-l refuzati. Din toate pot invata cate ceva. Si despre dvs.
7 Severin Alexandru 2011-09-16 
Va multumesc, Romaniacurata.ro, pentru ca ati acceptat link-ul de la primul meu comentariu la acest articol. Cred ca a fost o neintelegere. Intrucat nu am fost destul de clar. Doresc ca prin ilustrarea cu acel articol sa extinde dezbaterea despre coduri la intregul context: cel al justitiei in sine. Nu putem vorbi despre coduiri fara justitie. Pentru o mica informatie: sunt jurist practicant in Anglia. Si imi pare rau pentru d-l Matei care nu a gasit decta un singur cuvant adresadu-mi-se: tataie. Ce e drept, nu mai am de mult 30 de ani.
8 STAN PATITU 2011-09-16 
Sistemul justiţiar dovedeşte caracter comercial şi prin perpetuarea paradoxului că persoana care ajută un hoţ la săvarşirea de infracţiuni, se numeşte COMPLICE şi este pedepsit pentru asta. Iar dacă altă persoană ajută acelaşi hoţ după ce a săvarşit fapta pentru ascunderea ei sau zădărnicirea înfăptuirii actului de justiţie, se numeste AVOCAT si este platit pentru asta – CIUDATENIE JUDICIARĂ care în numele moralităţii şi bunei credinţe pentru dreptate trebuie rezolvată . Populaţia României se află, după 20 de ani de la evenimentele din 1989 într-o continuă confuzie de aceea ARE NEVOIE MARE DE DREPTATE, “ca necesitate socială obiectivă” şi nu de justiţie ca sistem de drept ce funcţionează ca o platformă de aranjamente ale intereselor clasei politice dominante
9 Ion 2011-09-16 
daca tanara generatie adopta metehnele vechii generatii de magistrati, ce sanse avem noi, ca simplii cetateni, sa asistam la o reala reforma a justitiei?
10 JUSTITIABILUL 2011-09-16 
Pentru solutionarea cu obiectivitate si celeritate a dosarelor trebuie infiintata institutia JUDECATORULUI DE INSTRUCTIE, (astfel se va exclude procedura restituirii dosarelor prin invocarea exceptiilor sau a chichitelor avocatesti, mersul infaptuirii actului de justitie va avea un singur sens, prin procedurile actuale, in unele cazuri, acestea nici nu pot fi urnite din loc), desi asemenea model functioneaza in toate statele europene, (maharii) justitiei romane se opun adoptarii masurii in cauza pentru ca ea nu corespunde intereselor unor grupuri care au mafiotizat sistemul judiciar. Trebuie scoasa din procedura penala institutia NUP deoarece constituie un (ballast) pe care tarile din UE nu-l intrebuinteaza, pentru ca incarca mult si in mod nejustificat munca justitiarilor (procurorilor si politistilor) circa 80% din volumul total este “sterilitate”. Cercetarea penala trebuie facuta numai pentru cazurile in care sunt indicii si vinovatii certe, celelalte situatii pot fi clasate (folisind proceduri riguroase de responsabilizare) intr-o evidenta pasiva unde se pot aduce completari cu noi incriminari aparute pentru reluarea si definitivarea fiecarui caz. Abrogarea art.18 indice 1 din codul penal si a procedurii speciale de arest preventiv deoarece, instiga organele judiciare la negocierea solutiilor ce trebuie adoptate in dosare si introducerea unor noi articole, in baza carora numai judecatorul sa poata aplica sanctiuni administrative ori amenzi penale, cu mentiuni clare pentru ce fapte si in ce conditii ori de a se pronunta in vederea arestarilor preventive ce trebuie sa devina obligatoriu definitive.
11 JUSTITIABILUL II 2011-09-16 
In fiecare unitate teritorial-administrativa trebuie sa fiinteze cel putin un birou local destinat procurorului care are in raspundere (arondare) localitatea respectiva unde periodic acesta sa aiba intilniri cu cetatenii care au ceva de spus in legatura cu infractionalitatea petrecuta sau cunoscuta in zona respectiva. Oricare justitiar dupa ce i s-a repartizat dosarul spre instrumentare trebuie sa completeze sub semnatura, in mai multe exemplare, un formular cu regim special, cu date privind piesele din dosar, procedura (pasii) de urmat si termenii calendaristici stabiliti initial pentru solutionarea acestuia, pe baza carora sa se poata controla (intern sau extern), profesionalismul, celeritatea si obiectivitatea solutionarii cauzelor. In toate organizatiile din sistemul judiciar sa se instituie prin act normativ statutul persoanei de contact (“avertizorul public” care sa fie desemnata prin votul secret al membrilor organizatiei), cu statut de independenta, care sa sesize aspectele de coruptie interna inclusiv in cazul superiorilor sai, iar cand este cazul comisia pentru sanctionarea imoralitatii (din cadrul organizatiei desemnata tot prin vot) sa dispuna sanctionarea disciplinara prin excluderea din functia detinuta a justitiarului cu comportament imoral indiferent de rezultatul anchetei penale cand este cazul.
12 JUSTITIABILUL III 2011-09-16 
Sisitemul judiciar romanesc se mai poate eficientiza (pentru infaptuirea justitiei cu obiectivitate si celeritate precum si cu cheltuieli minime) prin copierea sistemului de justitie CANADIAN a (tribunalului electronic) bazat pe stiinta ciberneticii judiciare, completul de judecata fiind format dintr-un IT- ist [cibernetician], un jurist si un calculator cu softul adecvat. Identitatea JUSTITIARILOR (sau datele de stare civila ale acestora) nu trebuie adusa la cunostinta publica, iar relationarea pentru exercitarea atributiilor de serviciu sa se faca in baza unor coduri cifrate (purtate la vedere), schimbate periodic in functie de unele necesitati obiective. Intocmirea documentelor procedurale de catre aceste categorii de functionari trebuie facuta de asemenea in baza codurilor cifrate, astfel se va realiza atat protejarea personalului in cauza cat si o diminuare considerabila a riscului coruptiei.
13 Jerome 2011-09-16 
BRAVO ROMANIA CURATA. Faceti o treaba extarordinara si va apreciez si va sustin sincer. Noroc cu voi ca mai aduceti o raza de lumina
14 cornel 2011-09-16 
Spuneam cu ceva vreme in urma, ca actualele partide politice, nu au resurse cantitative si calitative, competentele si onestitatea sunt in afara lor (exclusiv din cauza lor), in tara si in afara ei. Ce faceti d.-voastra ARC si pe tema pusa in discutie, si nu numai, dar si calitatea interventiilor, nu le pot numi comentarii, (cu amendanentul ca cel prezentat de mine, da este), este ca ro. sa fie condusa energic, de autentici specialisti.
15 Laurentiu 2011-09-16 
Societatea romaneasca nu avea nevoie in acest moment de noi pachete de legi. Avea nevoie de restabilirea increderii populatiei in actul de justitie, infaptuit de magistrati de inalt profesionalism si tinuta morala. Asa cum este cunoscut, C.S.M.-ul este garantul independentei justitiei, potrivit legii fundamentale a statului. Ceea ce se cunoaste mai putin, lasand la o parte faptul ca ne place sa facem referire la numeroase hotarari CEDO, fara a le considera izvor de drept si fara a tine cont de ele, magistratul este independent si se supune numai legii, Curtea considerand ca procurorul nu este magistrat. Cu toate acestea, in componenta acestei institutii gasim si procurori. Intrebarea mea este daca in conditiile date C.S.M.-ul nu s-a transformat in garantul dependentei justitiei?
16 val 2011-09-17 
A devenit cumva CSM o organizatie civica? Mi se pere exagerata grija pentru popularizarea Codului in randul cetatenilor, pentru pregatirea societatii de a-si insusi schimbarile impuse de Cod, grija pentru adaptarea institutiilor administratiei pulice locale, pentru instruirea judecatorilor. Din cate stiu eu, CSM trebuie sa se ocupe de functionarea corecta a Justitiei, de buna conduita a judecatorilor, trebuie sa manifeste seriozitate, exigenta, sa fie un exemplu de indeplinire riguroasa a atributiilor ce-i revin. Instruirea judecatorilor este, probabil, sarcina altei institutii desi, avand in vedere statutul inalt si salarizarea pe masura, ar trebui sa fie capabili ei insisi sa se informeze si sa se adapteze la schimbari le legislative. Ambiguitatile legii n-ar trebui sa genereze discutii, sau site-uri sau simpozioane. Legile trebuie sa fie clare, neinterpretabile si, daca ele au slabiciuni, acestea trebuie semnalate celor care le pot modifica si indreptate urgent. De fapt, era normal ca ele sa fie semnalate inca din faza de proiect. Ne-am saturat ca judecatorii sa-si ascunda incompetenta su necinstea in spatele imperfectiunii lagilor.
17 val 2011-09-17 
Domnul Danilet recunoaste ca CSM a facut lucruri care nu-i intra in atributii. Dar atributiile cand si la va indeplini? Nu realizeaza cat rau face Romaniei nu numai prin sanctionarea ei de catre UE, dar, si mai mult, prin semnaul dezastruos de lipsa de respect pentru lage pe care Justitia il da societatii. Ce promitator si revolutionar parea d-l Danilet cand milita pentru o Justitie curata si ce repede a uitat cand a capatat o functie! Imi aminteste de un personaj dintr-o fabula, parca „Vulpea liberala” se numea.
18 araoil 2011-09-17 
Cum poate sa spuna asa ceva dl.Danilet, cand ICCJ a hotarat la data de 31.08.2011, ca nu este fondat respectarea legii.Pe scurt in loc sa analizeze art.277-278 C.muncii (obligatia statului de a executa hotararile definitive si irevocale), examineaza art.201 C.p (M.B de la T.Timis).Mai si prezinta fapte neadevarate in legatura cu un p.v.,fiindca si-a insusit bani necuveniti si in continuare, alt motiv ,nu exista.CSM-ul nu poate sa respecte Legea nr.233/2002 pentru aprobarea OG nr.27/2002 (timpul de raspuns si textul de lege, in baza caruia s-a respins respectarea legii.
19 UN JURIST 2011-09-20 
În primul rând felicitări ARC pentru inițiativă. Cred că o asfel de inițiativă ar trebui continuată, dar la nivel național și pe mult mai multe planuri( dezbateri TV, site-uri specializate etc). Lucrez în administrație și pentru mine, ca și pentru ceilalți colegi din domeniu, cred că mediatizarea acestor transformări din justiție ar fi benefică. Cred că organizarea unor sesiuni de informare pentru specialiști organizate de instituțiile abilitate ar fi mai mult decât necesară; mă refer aici la organizarea unei astfel de sesiuni de Judecătorie în colaborare cu Instituția Prefectului.

marți, 20 septembrie 2011

Convenția matrimonială


În limbajul obişnuit se foloseşte sintagma contract prenupţial (care, însă, nu se suprapune identic peste reglementarea convenţiei matrimoniale).

  • Noul cod civil prevede trei tipuri de regimuri matrimoniale:
1. regimul comunităţii legale,
2. regimul separaţiei de bunuri,
3. regimul comunităţii convenţionale
  • Alegerea unui alt regim juridic decât cel al comunităţii legale (care era singurul permis de lege până la intrarea în vigoarea a noului Cod civil), se face prin încheierea unei convenţii matrimoniale: practic părţile trec de la regimul comunităţii legale la regimul comunităţii convenţionale de bunuri sau stabilesc să aleagă regimul separaţiei de bunuri;
  • Convenţia matrimonială se încheie prin înscris autentificat de notarul public, cu consimţământul tuturor părţilor, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială şi având conţinut stabilit dinainte. Nerespectarea acestor dispoziţii se sancţionează cu nulitatea absolută a actului.
  • Se poate încheia : - înainte de căsătorie (şi atunci va produce efecte numai de la data încheierii căsătoriei);
- în timpul căsătoriei (şi atunci va produce efecte de la data prevăzută de părţi sau, în lipsă, de la data încheierii ei);

Obiectul convenţiei matrimoniale
- obiectul convenţiei matrimoniale îl constituie regimul matrimonial pe care soţii îl aleg ca alternativă la regimul matrimonial legal
  • convenţia matrimonială se supune dispoziţiilor legale privind regimul matrimonial ales, cu excepţia cazurilor speciale prevăzute de lege; în caz contrar, convenţia devine nulă în mod absolut;
  • prin convenţie matrimonială nu pot fi încălcate regulile imperative comune tuturor regimurilor matrimoniale
  • nu poate aduce atingere egalităţii dintre soţi, autorităţii părinteşti sau transmiterii moştenirii legale.
   
Clauza de preciput (dreptul de a lua unul sau mai multe bunuri comune înainte de partaj)
  • prin convenţie matrimonială se poate conveni ca soţul supravieţuitor să preia fără plată, înainte de partajul moştenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune, deţinute în devălmăşie (drept de proprietate asupra unui bun nedivizat în cotă parte) sau în coproprietate;
  • poate fi stipulată în beneficiul fiecăruia dintre soţi sau numai în favoarea unuia dintre ei;
  • nu este supusă raportului donaţiilor (obligaţie pe care o au descendenţii şi soţul supravieţuitor de a aduce la masa succesorală bunurile primite ca donaţie de la defunct) ci numai reducţiunii liberalităţilor (restrângere prin hotărâre judecătorească a deciziei unei persoane decedate de a-şi dona bunurile dacă prin aceasta s-a afectat rezerva succesorală a anumitor moştenitori);
  • clauza de preciput nu aduce nicio atingere dreptului creditorilor comuni de a urmări, chiar înainte de încetarea convenţiei matrimoniale, bunurile ce fac obiectul clauzei;

    Sursa: Campania CSM - Noul Cod civil pe înțelesul tuturor, Proiectul „Vin Codurile!”
    Conţinutul acestui material nu constituie o interpretare oficială a Noului Cod civil şi nu epuizează toate aspectele privitoare la acest subiect. 

sâmbătă, 17 septembrie 2011

Consiliul de familie

Consiliul de familie este o instituţie nouă, prevăzută de Noul Codul Civil la articolele 124 – 132.
Consiliul de familie din Noul Cod civil este cu totul diferit ca şi componenţă, rol, şi situaţii în care se constituie, de instituţia cu aceeaşi denumire reglementată prin Legea nr.217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie, definită ca fiind „asociaţia fără personalitate juridică şi fără scop patrimonial, formată din membrii familiei care au capacitate deplină de exerciţiu”, cu rol de prevenire a situaţiilor conflictuale şi de medierea între membrii familiei.


Ce este consiliul de familie?
Din conţinutul textelor care se referă la consiliul de familie rezultă că acesta este un organ consultativ (fără personalitate juridică) constituit de instanţa de tutelă, cu rolul de a supraveghea modul în care tutorele îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte îndatoririle cu privire la persoana şi bunurile minorului. Până la înfiinţarea instanţelor de tutelă, atribuţiile acestora sunt exercitate de către judecătorii.

Cine poate face parte din consiliul de familie?
  • rudele, afinii, ţinând seama de gradul de rudenie şi de relaţiile personale cu familia minorului
  • în lipsă de rude sau afini pot fi numite şi alte persoane care au avut legături de prietenie cu părinţii minorului sau care manifestă interes pentru situaţia acestuia.
  • soţul şi soţia nu pot fi, împreună, membri ai aceluiaşi consiliu de familie.

Nu pot fi membri în consiliul de familie:
- tutorele;
- minorul, persoana pusă sub interdicţie judecătorească sau cel pus sub curatelă;
- cel decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau declarat incapabil de a fi tutore;
- cel căruia i s-a restrâns exerciţiul unor drepturi civile, fie în temeiul legii, fie prin hotărâre judecătorească, precum şi cel cu rele purtări reţinute ca atare de către o instanţă judecătorească;
 - cel care, exercitând o tutelă, a fost îndepărtat din aceasta în condiţiile art. 158 din Cod;
 - cel aflat în stare de insolvabilitate;
 - cel care, din cauza intereselor potrivnice cu cele ale minorului, nu ar putea îndeplini sarcina tutelei;
 - cel înlăturat prin înscris autentic sau prin testament de către părintele care exercita singur, în momentul morţii, autoritatea părintească.

Poate refuza să facă parte din Consiliul de familie cel care, din cauza bolii, a infirmităţii, a felului activităţilor desfăşurate, a depărtării domiciliului de locul unde se află bunurile minorului sau din alte motive întemeiate, nu ar mai putea să îndeplinească această sarcină.

În ce situaţii se constituie consiliul de familie?
- Consiliul de familie se instituie atunci când minorul se află în situaţia de a se institui tutela. Tutela minorului se instituie atunci când ambii părinţi sunt, după caz, decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau li s-a aplicat pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie judecătorească, dispăruţi ori declaraţi judecătoreşte morţi, precum şi în cazul în care, la încetarea adopţiei, instanţa hotărăşte că este în interesul minorului instituirea unei tutele.
- În cazul ocrotirii minorului prin părinţi, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială prevăzute de lege nu se va institui consiliul de familie.

Care este procedura constituirii consiliului de familie?
  • Consiliul de familie poate fi constituit de către instanţa de tutelă numai la cererea persoanelor interesate
  • persoanele care îndeplinesc condiţiile pentru a fi membri ai consiliului de familie sunt convocate la domiciliul minorului de către instanţa de tutelă, din oficiu sau la sesizarea minorului, dacă acesta a împlinit vârsta de 14 ani, a tutorelui desemnat, a oricăror altor persoane care au cunoştinţă despre situaţia minorului.
  • instanţa de tutelă constituie consiliul de familie format din trei persoane dintre cele cu vocaţie, ţinând seama de gradul de rudenie al membrilor şi de relaţiile personale cu familia minorului.
  • numirea membrilor consiliului de familie se face cu acordul acestora.
  • minorul care a împlinit vârsta de 10 ani este ascultat.
  • pe lângă cei trei membri ai consiliului de familie, instanţa de tutelă numeşte şi 2 supleanţi.

    Care sunt atribuţiile consiliului de familie?
    Consiliul de familie, prezidat de persoana cea mai înaintată în vârstă, îşi îndeplineşte rolul de a supraveghea modul în care tutorele îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte îndatoririle cu privire la persoana şi bunurile minorului astfel:
    ► Dă avize consultative, la solicitarea tutorelui sau a instanţei de tutelă, şi ia decizii, în cazurile prevăzute de lege. Avizele consultative şi deciziile se iau în mod valabil cu votul majorităţii membrilor săi. La luarea deciziilor, minorul care a împlinit vârsta de 10 ani va fi ascultat. Deciziile consiliului de familie vor fi motivate şi consemnate într-un registru special constituit, ţinut de unul dintre membrii consiliului, desemnat în acest scop de instanţa de tutelă. Actele încheiate de tutore în lipsa avizului consultativ sunt anulabile. Încheierea actului cu nerespectarea avizului atrage numai răspunderea tutorelui.
    Exemple de avize consultative
    • măsurile privind persoana minorului se iau de către tutore, cu avizul consiliului de familie, cu excepţia măsurilor care au caracter curent.
    • avizul consiliului de familie şi autorizarea instanţei de tutelă sunt necesare pentru orice acte de înstrăinare, împărţeală, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini reale a bunurilor minorului făcute de tutore, pentru renunţarea la drepturile patrimoniale ale minorului şi pentru încheierea în mod valabil a oricăror alte acte ce depăşesc dreptul de administrare.
    • în cazul recunoaşterii capacităţii depline de exerciţiu minorului pus sub tutelă,care a împlinit vârsta de 16 ani, instanţa de tutelă va cere şi avizul consiliului de familie.
    • instanţa de tutelă, cu avizul consiliului de familie, poate, ţinând seama de mărimea şi compunerea patrimoniului minorului, să decidă ca administrarea patrimoniului ori doar a unei părţi a acestuia să fie încredinţată, potrivit legii, unei persoane fizice sau persoane juridice specializate.
    • deşi tutela este o sarcină gratuită, totuşi, pe perioada exercitării sarcinilor tutelei, tutorele poate primi o remuneraţie al cărei cuantum va fi stabilit de instanţa de tutelă, cu avizul consiliului de familie şi tot cu avizul acestuia instanţa de tutelă va putea modifica sau suprima această remuneraţie.
    Exemple de decizii:
    • consiliul de familie stabileşte suma anuală necesară pentru întreţinerea minorului şi administrarea bunurilor sale şi poate modifica, potrivit împrejurărilor, această sumă.
    • consiliul de familie indică instituţia de credit la care se depun, pe numele minorului, sumele de bani care depăşesc nevoile întreţinerii minorului şi ale administrării bunurilor sale, precum şi instrumentele financiare

    ► Exercită acţiuni sau formulează cereri la instanţa de tutelă:
    • consiliul de familie poate face plângere la instanţa de tutelă cu privire la actele sau faptele tutorelui păgubitoare pentru minor.
    • consiliul de familie sau oricare membru al acestuia pot promova acţiunea în anularea actelor de dispoziţie sau care depăşesc dreptul de administrare făcute de tutore.
    • la numirea sau, după caz, în timpul tutelei, consiliul de familie poate formula o cerere la instanţa de tutelă pentru ca tutorele să dea garanţii reale sau personale

    • ► Alte atribuţii:
      • membrii consiliului de familie trebuie să fie prezenţi la inventarierea bunurilor minorului. Membrii consiliului de familie sunt ţinuţi să declare în scris, la întrebarea expresă a delegatului instanţei de tutelă, creanţele, datoriile sau alte pretenţii pe care le au faţă de minor. Dacă în aceste condiţii nu le-a declarat se înţelege că eu renunţat la ele.
      • în lipsa unui tutore desemnat, dacă instanţa de tutelă a constituit consiliul de familie, tutorele va fi numit cu consultarea consiliului de familie.

      În cazul în care nu se constituie consiliul de familie, atribuţiile acestuia vor fi exercitate de către instanţa de tutelă.

Sursa: Campania CSM - Noul Cod civil pe înțelesul tuturor, Proiectul „Vin Codurile!”
Conţinutul acestui material nu constituie o interpretare oficială a Noului Cod civil şi nu epuizează toate aspectele privitoare la acest subiect. 

vineri, 16 septembrie 2011

Dreptul de supraveghere


Dreptul de supraveghere reprezintă dreptul părintelui căruia nu i-a fost încredințată custodia minorului (în cazul custodiei unice de a veghea la creșterea și educare minorului. Acest drept este consființit de legea 272/2004 cu privire la protecția drepturilor copilului și de către Codul Familiei.
A fortiori, dreptul de supraveghere care îi privește pe toți părinții, deci și cei care au fost "decăzuți" din "autoritatea parentală". Acest drept rezidual consultativ, dar fundamental, permite acestora să urmărească școlarizarea copiilor, activitățile culturale, sportive, spirituale, deplasările inclusiv cele în străinătate, părintele dându-și avizul privind orientările vieții copilului său.
În practică este foarte dificil ca acest drept să poată fi exercitat cu adevărat, căci trebuie să fii destul de informat și capabil de acest exercițiu.

Fără a fi considerat ca o intruziune, Ministerul Educației naționale din numeroase țări și diferite epoci dă directive pentru ca acest drept să poată fi aplicat ca înregistrare a adreselor ambilor părinți, comunicarea de buletine și alte informații cum ar fi programul, ședințele dintre părinți și profesori, posibilitatea de a-i cunoaște pe profesori și de a participa la viața instituțiilor școlare (asociații ale părinților elevilor, festivități...).

Nu există astfel de programe în România. Din contră există multe unități școlare și medicale care de multe ori refuză părintelui căruia nu i-a fost încredințat minorul, accesul în incinta unității sau furnizarea de informații relativ la minor.

Sursa: Wikipedia

joi, 15 septembrie 2011

Discriminarea sexuală în audio-vizualul românesc

Discriminarea sexuală în audio-vizual (sexism în audiovizual) se reflectă prin stereotipii cu privire la fiecare dintre cele două sexe[1], în modul cum acestea sunt prezentate în mod preponderent în filme, emisiuni radio-TV, etc. Acest gen de sexism este vizibil nu doar în România cât și în lume.


Stereotipuri de gen

  • Mamele nu au voie sa greșească, trebuie să se sacrifice pentru copii lor;
  • Femeile se simt împlinite când se mărită, ziua nunții fiind cea mai importantă din viața lor;
  • Femeile nu sunt inteligente;
  • Femeile au pretenții de la bărbați, îi manipulează;
  • Femeile sunt mai neajutorate, nu sunt tehnice, sunt slabe de înger, dependente de bărbați;
  • Femeile trebuie să accepte infidelitatea soțului, o femeie echilibrată nu divorțează;
  • Barbații au voie să își bată soțiile, femeilor le place să fie bătute, altfel nu se simt iubite;
  • Barbații sunt mai inteligenți decât femeile;
  • Femeile sunt intreținute, profită de pe urma soților, etc.

Sexismul cu privire la rolul părintelui de sex masculin

  • De obicei tații sunt priviți în general ca fiind relativ imaturi, neajutorați și incapabili de a purta de grijă de familiile lor prin comparație cu alți membrii ai familiei. Toate aceste caracterizări, chiar cu scop umoristic, descriu tații ca fiind incompetenți și ca obiecte de batjocură.[3]
  • O analiză a peste 200 de cărți pentru copii, dintre cele mai bine vândute în SUA, a ajuns la concluzia că tații apăreau într-un procent mult mai mic decât părintele se sex feminin (în 24 de cărți tații apăreau singuri și în doar 35 de cărți ambii părinți apăreau împreună) concluzia autoarei fiind aceea că "deoarece tații nu sunt prezenți sau proeminenți într-un mare număr din aceste cărți, copiilor li se dă doar un set de imagini restrânse și de idei pe care pot să construiască sau să înțeleagă așteptările culturale și ce înseamnă într-adevăr să fii tată".[4]
  • Reprezentarea bărbatului și identitatea de sex masculin în audio-vizual este în cea mai mare parte negativă. Bărbații de azi sunt excesiv demonizați, marginalizați și obiectivați, într-un mod care amintește ceea ce s-a întâmplat odată cu femeile.
  • Conform unui studiu efectuat de J.R. MacNamara, mai puțin de 20% din pofilele media reflectă aspecte pozitive despre bărbați. Crime violente, incluzând omoruri, atacuri și furturi armate adună peste 55% din ceea ce media prezintă despre bărbați. MacNamara spune ca peste 30% din toate discuțiile purtate de media în ce privește sexualitatea masculină se referă la pedofilie, heterosexualitatea bărbaților, asociate cu masculinitatea văzută ca violentă, agresivă și dominantă. Nu de puține ori se arată la TV bărbați fără simțul răspunderii în relații și care-și înșală frecvent nevestele. Și cu o frecvență sporită, femeile sunt afișate în show-uri TV si filme ca fiind mame singure, independente care nu au nevoie de bărbați.

Sexismul cu privire la rolul părintelui de sex feminin

  • Când vorbim de dezbateri televizate pe teme de maximă importanță pentru populație, politică sau afaceri, invitatii de sex masculin domină scena, cu un procent de 88%, pe când femeile au un procent de 12%.[1]
  • Realizatorii TV considera că un barbat are o mai mare credibilitate în funcția de expert pe un anumit domeniu sau în funcție politică decât o femeie. Acest lucru se poate vedea și în general în societate, Parlamentul Romaniei având printre cele mai puține reprezentante feminine în fotolii de deputați sau senatori din Europa. [1]
  • Acțiunile personajelor din reclame sunt foarte diferite, în funcție de gen. Cele mai multe acțiuni ale femeilor sunt de natura domestică, au activitați zilnice în care ajută bărbatul de lânga ele sau iși fac familia să se simtă bine. O altă acțiune cu care sunt asociate femeile este cea legată de ingrijirea corporală - tot pentru a oferi plăcere barbatului. Femeia este de cele mai multe ori identificată ca mamă, gospodină și soție, stând la baza familiei, însă în prea puține cazuri ca persoană independentă sau profesionistă.[1]

Sănătate
În centrele de îngrijire și spitale, tațiilor le este interzis să se interneze împreună cu copiii lor bolnavi.


Referințe

  1. a b c d http://www.scribd.com/doc/6950821/Stereotipurile-de-gen
  2. ^ http://www.9am.ro/top/Social/217386/Femeia-in-societate-Cum-mai-discriminam-in-ziua-de-azi/3/Stereotipuri-de-gen.html
  3. ^ [studiu realizat de către Timothy Allen Pehlke și colegii lui pe comediile TV citat aici
  4. ^ Studiul cercetătoarei Suzanne M. Flannery Quinn citat aici



Sursa: Wikipedia

miercuri, 14 septembrie 2011

Proiectul „Justiţie în interesul copilului”,

Finanţat de Ambasada Regatului Ţărilor de Jos la Bucureşti, proiectul „Justiţie în interesul copilului”, ce reuneşte în parteneriatul cu Fundaţia Scheherazade, instituţii publice precum Ministerul Justiţiei, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Public, Institutul Naţional al Magistraturii şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, continuă seria seminariilor regionale pe această temă, potrivit unui comunicat al MJ.

Fundaţia Sheherazade organizează în perioada 15 septembrie – 27 octombrie şase seminarii regionale în următoarele oraşe:
Constanţa – 15 septembrie 2011
Timişoara – 22 septembrie 2011
Sibiu – 29 septembrie 2011
Cluj – 6 octombrie 2011
Craiova – 13 octombrie 2011
Iaşi – 27 octombrie 2011.

Temele abordate vor fi: protecţia copilului împotriva violenţei şi a oricăror forme de traficare, relaţiile copilului cu familia sa, modalităţile de sancţionare a minorilor aflaţi în conflict cu legea penală, precum şi alte teme de actualitate. Scopul acestor dezbateri este acela de a aborda teme actuale şi de larg interes pentru specialiştii din domeniu şi de a facilita schimbul de experienţă între aceştia.

luni, 12 septembrie 2011

De ce custodie comuna ... argumentele unui psiholog

Traditional, rolurile mamei si ale tatalui in familie erau foarte bine si clar definite. In societatea contemporana aceste roluri au ajuns sa se intrepatrunda, chiar sa se inverseze. Sunt numeroase cazurile unor tati care se ocupa de bebelusi, ramanand la domiciliu in concediu de crestere a copilului pana in 2 ani. Acesti tati demonstreaza abilitati mai putin dezvoltate in cazul unui barbat traditional: grija, empatie, caldura. Din acest motiv, atunci cand, in urma unei evaluari psihologice, recomand instantei incredintarea unui copil unuia dintre parinti, am in vedere abilitatile parentale coroborate cu nevoile prezente ale copilului si nu sexul acestuia. (Armand Veleanovici, psiholog, București, septembrie 2011)

duminică, 11 septembrie 2011

Divorțul pe înțelesul tuturor

Divorțul reprezintă actul de desfacere a căsătoriei în mod legal. În România, aceasta se poate realiza printr-un proces, urmând una din două căi: divorțul din motive temeinice sau divorțul prin acordul ambilor soți. În măsura în care există copii ca urmare a căsătoriei se pune problema acordării Custodiei asupra minorilor. În acest caz se formează o familie de tip monoparental în care minorii locuiesc cu unul dintre părinți.
Divorțul, prin procedura obișnuită, se poate realiza dacă există motive temeinice care au vătămat grav raporturile dintre soți și căsătoria nu mai poate continua. Reglementarea divorțului are la bază mai mult ideea divorțului ca remediu, decât a divorțului ca sancțiune, așa cum acesta era văzut în trecut. Divorțul se pronunță în prezent și fără precizarea motivelor dacă părțile aleg această cale, din vina ambilor soți sau numai a unuia dintre ei.
În privința divorțului prin acordul ambilor soți, voința acestora trebuie luată în considerare (atunci când și condițiile legale sunt îndeplinite pentru realizarea divorțului prin acord, anume: nu există copii minori din căsătorie și cei doi soți s-au căsătorit de cel puțin un an), așa cum s-a ținut cont de această voință și la realizarea căsătoriei.
Prezență fizică a celor doi soți în procesul de divorț în România este necesară, cerută de articolul nr. 614 din Codul de procedură civilă: "În fața instanțelor de fond, părțile se vor înfățișa în persoană, afară numai dacă unul dintre soți execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicție sau are reședința în străinătate; în aceste cazuri, părțile se vor putea înfățișa prin mandatar."
Divorțul se judecă la Judecătoria în raza căreia se află ultimul domiciliu comun al părților, dacă cel puțin unul dintre soți mai locuiește acolo. Dacă cei doi soți au domiciliile în raza altei sau altor judecătorii, cauza se judecă la cea unde își are domiciliul pârâtul. Dacă domiciliul pârâtului nu este cunoscut, cauza se judecă la judecătoria de care aparține domiciliul reclamantului. Dosarul care se depune la judecătorie trebuie să conțină obligatoriu: cererea de divorț, certificatul de căsătorie în original, dovada plății taxei de timbru (39 lei) și timbru judiciar. În funcție de fiecare caz, dosarul se completează și cu alte acte.
Dacă sunt minori rezultați în urma căsătoriei instanța stabilește obligatoriu modalitatea custodiei, unică sau comună și obligațiile de întreținere. Conform noului Cod Civil ce va intra în vigoare în România de la 1 octombrie, instanța stabilește custodia comună, domiciliul minorului și obligațiile fiecărei părți pentru întreținerea minorului. Condiția obligatorie existența unui consens minim între părți. Contribuția la întreținerea minorului se poate face și în bunuri.
Instanța nu stabilește din oficiu un program de relații personale (vizită sau găzduire) între minor și părintele care nu a obținut găzduirea permanentă a acestuia dacă în timpul procesului de divorț sau ulterior nu există o cerere în acest sens.

    1 Divorțul în România


    1.1 Motivele de divorț [1]

    Divorțul poate avea loc:
    • prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț;
    • atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; instanța stabilește culpa unuia dintre soți în destrămarea căsătoriei sau culpa ambilor soți - culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorț.
    • la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani; divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului reclamant (cu caracter de noutate), cu excepția situației în care pârâtul se declară de acord cu divorțul, când acesta se pronunță fără a se face mențiune despre culpa soților.
    • la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei, caz în care desfacerea căsătoriei se pronunță fără a se face mențiune despre culpa soților.

    1.2 Proceduri de divorț:

    1.2.1 Divorțul pe cale administrativă [2]

    Pe cale administrativă poate fi soluționat divorțul prin acord, indiferent de durata căsătoriei, dacă sunt întrunite următoarele condiții:
    • soții își exprimă liber și neviciat consimțământul, în fața ofițerului de stare civilă de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților,
    • nici unul dintre ei nu este pus sub interdicție
    • nu au copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați

    Cererea de divorț se depune de către soți împreună, iar după un termen de reflecție de 30 de zile de la înregistrarea cererii, soții se prezintă personal, și, dacă ambii stăruie să divorțeze, ofițerul de stare civilă, după ce verifică valabilitatea consimțământului, eliberează certificatul de divorț fără vreo mențiune cu privire la culpa soților.

    1.2.2 Divorțul pe cale notarială [3]

    Prin procedura notarială pot fi soluționate:
    • divorțul prin acord al soților care nu au copii minori,
    • divorțul soților care au copii minori născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați (cu caracter de noutate în noul Cod civil), dacă soții convin asupra tuturor aspectelor referitoare la:
      • numele de familie pe care să îl poarte după divorț,
      • exercitarea autorității părintești de către ambii părinți,
      • stabilirea locuinței copiilor după divorț,
      • modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii,
      • stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.

    Competent este notarul de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților. Și în acest caz niciunul dintre soți nu trebuie să fie pus sub interdicție, iar consimțământul trebuie să fie liber și neviciat. Cererea de divorț se depune de către soți împreună, dar poate fi depusă și prin mandatar cu procură autentică. După un termen de reflecție de 30 de zile, soții se prezintă personal, și, dacă stăruie să divorțeze, ofițerul de stare civilă, după ce verifică valabilitatea consimțământului, eliberează certificatul de divorț fără vreo mențiune cu privire la culpa soților.

    1.2.3 Divorțul pe cale judiciară

    Pe cale judiciară pot fi soluționate cererile de divorț pentru oricare dintre motivele arătate, dacă soții se adresează direct instanței de judecată sau dacă divorțul administrativ sau notarial a fost respins. Competentă este instanța de tutelă, în condițiile arătate de Codul de procedură civilă;

    1.3 Efectele divorțului în raporturile dintre soți:

    1.3.1 Data desfacerii căsătoriei:

    • Căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a rămas definitivă.
    • Prin excepție, dacă acțiunea de divorț este continuată de moștenitorii soțului reclamant, căsătoria se socotește desfăcută la data decesului.
    • În cazul divorțului administrativ sau notarial, căsătoria este desfăcută pe data eliberării certificatului de divorț.

    1.3.2 Numele de familie după căsătorie

    • La desfacerea căsătoriei prin divorț, soții pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei.
    • Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soți sau de interesul superior al copilului, instanța poate să încuviințeze ca soții să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înțelegeri între ei.
    • Dacă nu a intervenit o înțelegere sau dacă instanța nu a dat încuviințarea, fiecare dintre foștii soți poartă numele dinaintea căsătoriei.

    1.3.3 Efecte cu privire la regimul matrimonial

    • În cazul divorțului, regimul matrimonial încetează între soți la data introducerii cererii de divorț.
    • Oricare dintre soți sau amândoi, împreună, în cazul divorțului prin acordul lor, pot cere instanței de divorț să constate că regimul matrimonial a încetat de la data separației în fapt.
    • Actele de înstrăinare sau de grevare, precum și actele din care se nasc obligații în sarcina comunității, încheiate de unul dintre soți după data introducerii cererii de divorț sunt anulabile, dacă au fost făcute în frauda celuilalt soț.

    1.3.4 Despăgubiri, prestații compensatorii, obligații de întreținere între foștii soți

    • despăgubiri: soțul nevinovat, care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei, poate cere soțului vinovat să îl despăgubească. Instanța de tutelă soluționează cererea prin hotărârea de divorț. Despăgubirile pot fi cerute distinct de dreptul la prestația compensatorie.
    • obligația de întreținere între soți încetează prin desfacerea căsătoriei. Soțul divorțat are dreptul la întreținere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități de muncă survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei, dar și atunci când incapacitatea se ivește în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă numai dacă incapacitatea este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria.
    • prestația compensatorie: în cazul în care căsătoria a durat cel puțin 20 de ani, iar divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului pârât, soțul reclamant poate beneficia de o prestație care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorțul l-ar determina în condițiile de viață ale celui care o solicită. Soțul care solicită prestația compensatorie nu poate cere de la fostul său soț și pensie de întreținere. Prestația compensatorie nu se poate solicita decât odată cu desfacerea căsătoriei. Prestația compensatorie poate fi stabilită în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri mobile sau imobile care aparțin debitorului.

    1.4 Efectele divorțului asupra relațiilor dintre părinți și copii

    Autoritatea părintească nu este afectată de divorț decât în cazuri speciale, în majoritatea cazurilor operând prezumția de autoritate părintească comună. Totuși părinții sunt obligați să decidă cu privire la locuința minorului după divorț. În caz că nu se înțeleg instanța va decide cu privire la care dintre cei doi părinți se va stabili reședința minorului. Deciziile importante cu privire la copil (de exemplu alegerea unității de învățământ, intervențiile chirurgicale, mutarea locuinței minorului) se vor lua de comun acord pentru părinții care au autoritate părintească comună sau doar de către părintele custodian (în cazurile excepționale în care instanța decide ca doar unul dintre părinți să aibă autoritate părintească.

    2 Divorțul în Uniunea Europeană

    • În cele mai multe țări, divorțul este pronunțat de un de o judecătorie, iar hotărârea pronunțată dizolvă căsătoria. Atunci când cuplul are copii, divorțul presupune, pe lângă separarea soților, o nouă organizare a relațiilor fiecăruia cu copiii comuni.
    • Divorțul antrenează, de asemenea, partajul bunurilor deținute în comun de soți și, dacă este cazul, plata unei contribuții sau a unei pensii alimentare de către un soț către celălalt sau pentru întreținerea copiilor.
    • În Uniunea Europeană, normele permit stabilirea instantei în fața căreia trebuie înaintată cererea de divorț în momentul separării cuplului. Aceste norme sunt utile în special pentru cuplurile formate din persoane de naționalități diferite sau atunci când membrii unui cuplu au locuit în diferite state membre pe parcursul căsătoriei.
    • De asemenea, normele permit ca un divorț pronunțat într-o tară din Uniunea Europeană să fie mai ușor recunoscut într-un alt stat membru și să producă efecte în acesta.

    3 Efectele divorțului asupra copiilor:

    • Buchanan, Maccoby și Dornbusch (1996) [4] au clasificat factorii care afectează adaptarea postdivorț a copiilor în trei categorii: pierderea unui părinte, conflict interparental și scăderea calității îngrijirii din partea părintelui custodian (în care calitatea îngrijirii din partea părintelui custodian se deteriorează, tipic în primii 2 ani după divorț).
    • S-a dovedit că divorțurile duc la o calitate mai slabă a relațiilor părinte-copil (de exemplu, Amato & Booth, 1996) iar conflictele maritale (Amato, 1993), un nivel mai scăzut al felului în care copilul percepe grija părintească și expunerea la conflictele dintre părinți au fost asociate cu dezvoltarea ostilității ca trăsătură de caracter (de exemplu, Luecken, 2000a; Matthews, Woodall, Kenyon, si Jacob, 1996). [5]
    • Există multe lucrări care prezintă o legătură între ostilitate ca și caracteristică psihosocială și riscul sporit de a declanșa boli cardiovasculare și șanse mai mici de recuperare în urma incidentelor cardiace (de exemplu, Barefoot, Larsen, von der Lieth, și Schroll, 1995; Williams, 1997)[5].
    • Creșterea reactivității prin simpatie la stres a fost asociată cu ostilitatea și probabil poate reprezenta mecanismul biologic prin care ostilitatea determină creșterea riscului de boli coronariene (de exemplu, Davis, Matthews, & McGrath, 2000; Engebretson, & Matthews, 1992;. Kamarck et al, 1997)[5].
    • În general, divorțul părinților este stresant pentru mulți copii (de exemplu, Wolchik, Sandler, Braver, & Fogas, 1985), și se adună din ce în ce mai multe dovezi că experiențele stresante din copilăria timpurie, mai ales legate de cei care i-au îngrijit pe respectivii copii, pot avea efecte de durată asupra sănătății (de exemplu, DeBellis et al., 1999), asupra reactivității fiziologice la stres și asupra vulnerabilității la boli legate de stres (de exemplu, Gunnar, 1998;. Heim et al, 2000;. Luecken, 2000b)[5].
    • Luecken and Fabricius au constatat că adulții tineri proveniți din familii divorțate care au avut sentimente foarte negative despre divorțul parinților lor au manifestat o ostilitate mai mare și au inregistrate în fișele medicale mai multe boli decat cei care au avut sentimente mai pozitive cu privire la divorț[5].
    • Goede și Spruijt (1996) a constatat o stare de sănătate mai precară la femeile adulte tinere provenite din familii divorțate în raport cu familiile intacte, dar nu s-a întâmplat la fel în ce privește bărbații[5].

    4 Avantajele/dezavantajele divorțului din punctul de vedere al copiilor

    • Este invocată adesea asocierea dintre structura familiei și starea de bine a copilului concluzia fiind aceea că minorii care cresc alături de doi părinți căsătoriți tind să se descurce mai bine decât alții (pentru recenzii vezi Amato, 2005; McLanahan și Sandefur, 1994; Sigle-Rushton și McLanahan, 2004). Dezvoltarea copilului fără ambii părinți este asociată cu o mulțime de efecte nedorite. Copiii, proveniți din familii monoparentale sau reconstituite, prezintă rate mai mari de sărăcie și niveluri mai scăzute de școlarizare și profesionalizare, decât cei care cresc alături de ambii părinți biologici sau adoptivi (Astone și McLanahan, 1991; Biblarz și Raftery, 1993, 1999; DeLeire și Kalil, 2002; Kiernan, 1992; McLanahan și Sandefur, 1994; Wojtkiewicz, 1993). În cazul lor, s-a constatat o utilizare mai frecventă a substanțelor interzise și apariția comportamentelor de risc, cum ar fi fumatul, consumul băuturilor alcoolice și a drogurilor (Carlson, 2006; DeLeire și Kalil, 2002; Hoffmann și Johnson, 1998).
    • Suplimentar, acești copii probabil că își vor începe viața sexuală la o vârstă mai fragedă (Davis și Friel, 2001; Thorton și Camburn, 1989), vor fi tineri și necăsătoriți atunci când își vor forma propria familie (Cherlin, Kiernan și Chase-Lansdale, 1995; Kiernan, 1992; Kiernan și Hobcraft, 1997; McLanahan și Sandefur, 1994; Thornton, 1991; Wu, 1996) și vor experimenta dizolvarea relațiilor lor romantice (Amato și DeBoer, 2001; Kiernan și Cherlin, 1999; McLanahan și Bumpass, 1988; Wolfinger, 1999)[6]
    • Există însă și studii noi care arată că nu apar diferențe semnificative între rezultatele copiilor care provin din familii monoparentale și rezultatele acelor copii care trăiesc în familii în care părinții nu au divorțat dar în care există un conflict puternic între părinți [7].

    5 Incidența divorțurilor în România

    • Numărul căsătoriilor în România a scăzut de la 149.000 în anul 2008 la 115.800 în anul 2010[8].
    • Vârsta medie la care se căsătoresc românii este de 30,9 ani la bărbați și 27,5 ani la femei[8].
    • Numărul divorțurilor a scăzut și el, de la 35.700 în anul 2008 la 32.600 în anul 2010[8].
    • Aproape 70% din numărul total de divorțuri s-au înregistrat în mediul urban[8].
    • Durata medie a unei căsătorii desfăcute prin divorț este de 13 ani[8].
    • Vârsta medie la divorț este de 40 de ani la bărbați și 36 de ani la femei[8].
    • Cuplurile cu minori au reprezintă, în medie 46% din totalul cuplurilor care divorțează


    Cele mai citite