marți, 2 februarie 2016

Protocolul privind recunoasterea alienării părintești (text complet)

Protocol
Încheiat între
Asociația Română pentru Custodia Comună
și
Institutul de Psihologie Judiciară
Art.1. Prin prezenta se recunoaște fenomenul de alienare parentală. Alienarea parentală reprezintă o formă de abuz emoțional deosebit asupra copilului. În baza prezentului protocol, semnatarii vor cere organismelor abilitate ale statului să preia în legislația și în practica judecătorească bunele practici din străinătate legate de combaterea acestui fenomen.
Art.2. Pârțile semnatare apreciază că alienarea parentală poate fi înțeleasă și ca interferență negativă  în dezvoltarea relațiilor specifice părinte-copil, a relațiilor de atașament reciproc ale unui copil cu părintele sau, provocată de oricare dintre părinți, de bunici sau de oricare altă persoană care locuiește în mod permanent cu copilul sau exercită autoritatea parentală ori tutela în locul părinților, cu scopul înstrăinării copilului de părintele său (numit părinte țintă sau părinte alienat), pentru a împiedica construirea și menținerea relațiilor specifice părinte-copil dintre minor și acesta.
Art. 3.  Următoarele acțiuni pot fi incluse în practica de alienare parentală, care poate fi realizată atât direct de către alienator, cat si prin intermediul unor terțe părți:
I –  efectuarea unor campanii de denigrare a modului în care părintele țintă își exercită drepturile și obligațiile părintești;
II – împiedicarea în orice mod și cu orice pretext a exercitării autorității părintești, precum si menținerii, construirii si dezvoltării relaţiei de atașament reciproc intre părinte si copil;
III – obstrucționarea contactului dintre copil ori adolescent și părintele alienat (părintele țintă);
IV – împiedicarea dreptului legal de exercitare a dreptului la familie și la relații de familie;
V – restricționarea deliberată a accesului părintelui alienat (părintelui țintă) în timp util la informații personale relevante cu privire la copil ori adolescent, inclusiv la informațiile legate de activitatea școlara si extrașcolara, deplasarea copilului in alte localități, situația medicală sau de modificare a adresei de reședință/domiciliu;
VI – depunerea unor plângeri in scop de șicană împotriva unui părinte, împotriva membrilor familiei acestuia sau împotriva bunicilor sau altor persoane din anturajul părintelui alienat, pentru a îngreuna, împiedica sau periclita prezența lor în viața copilului sau adolescentului;
VII – Schimbarea fără justificare a reședinței copilului  într-un loc îndepărtat, cu scopul de a face dificil copilului ori adolescentului interacțiunea cu celălalt părinte, cu familia acestuia sau cu bunicii.
VIII – Schimbarea unității de învățământ sau a medicului de familie a copilului fără acordul părintelui țintă în condițiile în care acest părinte este disponibil.
Art. 4.  Practica de alienare parentală încalcă dreptul fundamental al copilului ori adolescentului de a avea o viață de familie sănătoasă, deteriorează relațiile afective cu părintele sau cu alți membri ai familiei și constituie o forma de abuz emoţional grav asupra copilului ori adolescentului, prin încălcarea drepturilor aferente exercitării autorității părintești sau a celor privitoare la tutelă sau custodie.
Art. 5. Odată identificat actul de alienare parentală, apreciem că procedurile ar trebui să se demareze cu celeritate, judecătorul stabilind de urgență expertiza psihologică a copilului și a părinților de către un psiholog cu competență în expertiza psihologică, abilitat în domeniu. De asemenea, apreciem că judecătorul va trebui să stabilească măsurile compensatorii necesare pentru păstrarea integrității relațiilor afective ale copilului ori adolescentului cu părintele alienat, inclusiv garantarea efectivă a legăturilor personale cu părintele alienat (părintele țintă) sau facilitarea reuniunii reale dintre cei doi, după caz.
Art. 6. Apreciem că pe calea ordonanței președințiale sau prin încheiere de ședință, în cazul unui proces aflat pe rol, la cererea părintelui care solicită constatarea alienării parentale, li se vor asigura copilului și părintelui un minimum de întâlniri, care pot fi asistate la nevoie de către un psiholog cu competență în expertiză psihologică, indicat de către instanță, exceptând cazurile în care există un pericol iminent și evident pentru integritatea fizică sau psihologică a copilului.
Art. 7. Ori de câte ori există suspiciuni rezonabile ale unei posibile practici de alienare parentală, aduse în urma unui proces de stabilire a măsurilor privitoare la relațiile specifice părinte-copil, judecătorul poate stabili în timpul procesului, din proprie inițiativă sau la cererea păriții interesate, efectuarea unei expertize psihologice și alte măsuri urgente.
§1 Raportul de expertiză psihologică se bazează, după caz, pe o analiză psihologică complexă realizată de către experți psihologi numiți de către instanță, care va include: anamneza, interviul și observația părților, metoda narativă, utilizarea metodelor proiective, analiza relațiilor părinte-copil, a relațiilor de atașament și a stilurilor parentale, a personalităților părților implicate și a riscului de abuz fizic și emoțional asupra copilului.
§2 Expertiza psihologică va putea fi efectuată de către psihologi cu competență în expertiză psihologică, dovedită prin diplome / certificate profesionale care să ateste formarea profesională complementară și experiența acestora în domeniu.
§3 Experții psihologi cărora li s-a atribuit expertiza psihologică vor efectua demersul profesional cu celeritate, fără a depăși termenul de 30 (treizeci) de zile pentru a prezenta raportul de expertiză psihologică, după finalizarea acesteia.
§4  Raportul de expertiză psihologică va putea fi utilizat ca probă în stabilirea măsurilor privitoare la copil, ținând cont că alienarea parentală reprezintă o formă de violență emoțională severă / abuz emoțional grav asupra copilului.
Art. 8. Susținem adoptarea unor măsuri compensatorii, după constatarea actelor tipice de alienare parentală sau a oricărui comportament ce obstrucționează legăturile personale ale unui copil ori adolescent cu oricare dintre părinți. Indiferent dacă constatarea alienării părintești s-a făcut  în urma unui proces judiciar finalizat ori în decursul unui proces judiciar în curs, judecătorul ar trebui să poată folosi, în mod cumulativ, unul sau mai multe dintre instrumentele procedurale de mai jos, în scopul de a inhiba sau atenua efectele alienării parentale, în funcție de gravitatea cazului, fără a exonera pe alienator de eventuala răspundere civilă sau penală:
I – identificarea alienării parentale și notificarea alienatorului pentru ca acesta să evite să mai folosească practici de acest tip;
II – extinderea programului de legături personale în  mod compensatoriu, în favoarea părintelui alienat;
III –  adoptarea de sancțiuni utile în speță la adresa alienatorului;
IV – obligarea părintelui alienator la consiliere psihologică sau psihoterapie;
V – reinstaurarea autorității părintești pentru părintele alienat în cazul în care acesta a pierdut anterior autoritatea părintească prin aplicarea prevederilor codului familiei.
VI – stabilirea printr-un ordin judecătoresc a locuinței copilului la o adresă identificabilă care poate să coincidă sau nu locuința alienatorului (la un terț).
VII  – schimbarea printr-un ordin judecătoresc a locuinței copilului la locuința părintelui alienat.
VIII – suspendarea exercițiului autorității părintești pentru părintele alienator, în baza art. 398 cod civil.
Art. 9. §1 Susținem că în toate procesele care stabilesc locuința minorului, locuința trebuie identificată detaliat si explicit (cu adresă), iar nu generic („la mama” sau „la tata”) pentru a permite clarificare neechivocă a locului de unde copilul trebuie preluat la începutul programului de legături personale și unde trebuie readus la finalizarea acestui program, în conformitate cu propunerile conținute în punctul 3 din Avizul CSM din data de 03.07.2012 (https://goo.gl/OcwI3H)
§2 Susținem modificările la nivelul legislației și practicii judiciare, solicitate de către Institutul de Psihologie Judiciară, prin Memoriul “10 drepturi ale copilului ai cărui părinți au divorțat” http://goo.gl/6WUca0.
Art. 10. Stabilirea locuinței copilului de către instanță trebuie să se facă în baza unui algoritm bine stabilit, compatibil cu art. 21 din Legea 272/2004 republicată și care să nu discrimineze părinții în baza sexului lor sau pe baza similitudinii de sex dintre părinte și copil.
Art. 11. Apreciem că reprezintă acțiuni cu caracter de alienare parentală următoarele:
§1  Schimbarea locuinței minorului de către părintele rezident / nerezident la mai puțin de 3 km de locuința originală stabilită de instanța de judecată, fără ca celuilalt părinte să fie notificat
§2 Schimbarea locuinței minorului de către părintele rezident / nerezident la mai mult de 3 km de locuința originală stabilită de instanța de judecată, fără acordul scris al celuilalt părinte.
Art. 12. Susținem că părintele la care copilul locuiește are sarcina probei asupra sa, în sensul de a dovedi că a notificat sau, după caz, că a obținut acordul celuilalt părinte privitor la modificarea locuinței minorului. În absența unei astfel de dovezi, apreciem că schimbarea adresei copilului poate fi considerată a fi abuzivă, făcută cu scopul de a restricționa viața de familie dintre părinte și copil.
Art. 13. În cazul schimbării abuzive a locuinței copilului, apreciem că judecătorul poate, de asemenea, să inverseze responsabilitatea preluării și aducerii copilului ori adolescentului la domiciliul celuilalt părinte, în vederea punerii în aplicare a programului de legături personale.
Art. 14. În cazul familiilor cu un nivel ridicat de conflict, se recomandă ca preluarea copilului pentru programul de legături personale cu părintele să se facă în locuri neutre sau la sediul unei autorități publice, pentru a evita conflictul, iar uneori, chiar contactul dintre părinți.
Art. 15. Legăturile personale ale părintelui cu copilul trebuie sa fie ample, regulate, frecvente ca interacțiune copil-părinte, pentru asigurarea familiarității dintre aceștia, precum si a atașamentului reciproc, de tip afectiv, acestea fiind în interesul superior al copilului. Apreciem că aceste măsuri trebuie aprobate de către instanța de judecată de câte ori este posibil, fiind cea mai bună cale pentru asigurarea dezvoltării echilibrate și armonioase a copilului din punct de vedere psihologic, pentru  prevenirea înstrăinării și alienării parentale.
Art. 16. Susținem ca programele de tipul un week-end la două săptămâni sunt dăunătoare dezvoltării psiho-emoționale a copilului și trebuie evitate de către instanțe, locuința alternativă fiind soluția optimă pentru dezvoltarea echilibrată și armonioasă a copilului. Apreciem că părintele rezident trebuie să încurajeze și să promoveze legăturile personale permanente ale copilului cu părintele nerezident și cu familia acestuia (frați, bunici, străbunici, verișori, alte rude), inclusiv prin menținerea și includerea părintelui nerezident în activitățile curente educaționale sau recreative ale copilului și prin asigurarea unei perioade optime de creare sau recreare a climatului familial, necesar copilului pentru construirea sentimentului de încredere, in general, precum si de încredere în adult, în special.
Art. 17. Recomandăm instanțelor de judecată ca, în interesul copiilor, să stabilească programe de legături personale ale copilului care să implice minimum 33% din timp pe care copilul să îl petreacă în grija fiecăruia dintre cei doi părinți. În cazurile în care locuința alternantă nu este viabilă, atribuirea sau modificarea locuinței se va face în favoarea părintelui care încurajează si cultivă  legăturile personale ale copilului cu celălalt părinte, în conformitate cu principiul californian descris în art. 21 alin (1) și (2) din Legea 272/2004 republicată.
Art. 18. Solicităm organelor judiciare să interpreteze ca fiind "împotrivire la executare” în sensul art. 379 din codul penal acțiunea părintelui la care copilul locuiește temporar ori vremelnic, de a nu permite punerea în aplicare a programului de legături personale cu copilul prin:
-- mutarea copilului la altă adresă, refuzul de a deschide ușa locuinței, refuzul de a scoate copilul din locuință îmbrăcat adecvat condițiilor meteo și cu bagajul făcut,
-- orice acțiuni de intimidare sau proferarea de injurii la adresa executorului, martorilor ori celuilalt părinte,
-- intervenția unor terți, vecini, membri ai familiei extinse în sensul blocării copilului de a pleca cu celălalt părinte, ori în sensul încurajării copilului să refuze să plece cu celălalt părinte.
-- refuzul de a preda copilul în baza refuzului copilului de a pleca de la locuința sa împreună cu celălalt părinte, în condițiile în care nu există acuzații concretizate într-o plângere penală sau o investigație a DGASCP la adresa celui din urmă.
Art. 19. Constatarea refuzului părintelui de a permite punerea în aplicare a programului de legături personale cu copilul poate fi realizat, în primul rând, de către organele de poliție care veghează la asigurarea liniștii si ordinii publice (inclusiv prin serviciul telefonic 112), de către organele de poliție locală sau de către inspectorii autorității tutelare.
Art. 20. După pronunțarea hotărârii de divorț, părțile consimt să susțină necesitatea ca părinţii să se întâlnească cu expertul psiholog, ambii părinți urmând să primească un training / consiliere psihologică primară privind relaționarea cu copilul minor pe viitor, având în vedere opiniile de specialitate și observațiile din cursul expertizei psihologice. (minicurs particularizat super intensiv de parenting)
Art. 21. Semnatarii prezentului protocol vor coopera cu organele statului (Ministerul Muncii, Consiliul Superior al Magistraturii, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului, Ministerul Învățământului, Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Public) pentru includerea acestor prevederi în legislație, normele de aplicare și în regulamentele de intervenție în caz de abuz.
Art. 22. Institutul de Psihologie Judiciară se va ocupa de formarea profesională complementară / continuă și certificarea psihologilor care să poată să expertizeze psihologic suspiciunile de abuz de tip alienator în fiecare dintre județele României.
Art. 23. Asociația Română pentru Custodia Comună va solicita colaboratori din rândul membrilor Institutului de Psihologie Judiciară, pentru cazurile gestionate.


Semnături autorizate:

Institutul de Psihologie Judiciară

Asociația Română pentru Custodia Comună


Data: 01.02.2016


*************************************************

Documentul scanat, împreună cu protocolul semnat de către Institutul de Psihologie Judiciară și Asociația Română pentru Custodia Comună se poate accesa la adresa web www.arpcc.ro/alienare

[ngo1746]

12 comentarii:

Avocat (...) spunea...

Date:02.03.2016 22:14 (GMT+02:00)
From: avocat (…)
Sent: Monday, February 29, 2016 4:37 PM
Subject: Decizia 2/2016

Domnule (...),

Am fost contactata pentru o parere despre efectele practice, concrete ale Dispozitiei 2/2016 din MO nr. 144/25.02.2016) referitoare la recunoasterea fenomenului alienarii parintesti.
Desi consider ca e un succes mai degraba simbolic, de PR, totusi nu as vrea sa fie publicata aceasta opinie online, motiv pentru care m-as bucura daca aveti idei despre ce anume ar putea insemna efecte concrete.

Pe de alta parte, va incunostintez ca am doua dosare in care intentionez sa folosesc ca argument inclusiv aceasta decizie. Nu stiu inca ce efecte ar avea asupra unei instante, cred ca nici nu pot privi realista o astfel de apreciere potentiala din aprtea unei instante, eu fiind in mod explicit subiectiva in acest caz, anume consider ca este cel putin imperios necesar ca un copil sa fie incurajat sa isi vada celalalt parinte asa cum e incurajat sa mearga la scoala. Cred ca scoala chiar e mai putin importanta decat relatia cu ambii parinti.

Totusi, cred ca sunt putini juristi atat de categorici si ma tem de o oarece subiectivitate. De aceea, poate, imi spuneti dv. ce anume ati sperat sa obtineti, practic, prin aceasta dispozitie. Ca idee.

Pe de alta parte, va spun ca mi-ar fi placut ca o forma de abuz emotional sa fie considerata si lipsa de la programul de vizitare a parintelui care solicita acest program. :P

Am doua zile incarcate in care ar trebui sa formulez ceva care sa nu sune dezamagitor. Nu pot si nu vreau sa promovez ideea ca aceasta decizie e doar lobby..

Multumesc. (Am pierdut nr. de telefon, altfel va contactam telefonic. )

Avocat (...)

Judecator (...) spunea...

To: 'grup-legislatie#'
Subject: RE: Decizia 2/2016

From judecator (..)
În data de 2 martie 2016, 22:47
E important de spus faptul ca Decizia 2/2016 nu este o dispozitie legala, insa a fost observata si preluata de multi juristi implicati profesional si uman in aceste probleme delicate. In cauzele care vizeaza soarta copiilor respectiv stabilirea domiciliului, a programului de vizitare, exercitarea autoritatii parintesti, judecatorul are in fata ochilor un singur principiu fundamental, ce al interesului superior al minorului.Uneori e greu de luat o decizie, mai ales atunci cand ambii parinti au probleme care afecteaza copiii si atunci judecatorul este foarte atent sa observe care parinte e mai deschis la comunicare cu celalalt in interesul minorului, care e mai deschis in a respecta drepturile celuilalt parinte in legatura cu copilul.Chiar exista o obligatie în art.21 din legea 272/2004, care impune judecatorului sa aiba in vedere aceste aspecte atunci cand stabileste locuinta minorilor.
In cauzele care au ca obiect stabilirea domiciliului minorului, raportul de evaluare psihologica e esential pentru judecator.Din pacate din cauza lipsei psihologilor autorizati de Ministerul Justiţiei (pe care am mai semnalat-o anterior) partile din litigiu vin in instanta cu expertize facute la cerere si adesea pro cauza.Cu toate acestea exista si psihologi implicati si profesionisti, cu pareri pertinente, de un real ajutor pentru instante si care au inceput sa scrie tot mai des despre alienare parentala.Recent intr-o cauza sensibila tocmai aceasta alienare din partea unui parinte a fost cauza respingerii actiunii sale iar in decizia de respingere a apelului tribunalul a facut trimitere la Decizia 2/2016, care evident nu are valoare de lege insa, pentru judecator, odata constata alienarea parentala, e un factor esential in luarea deciziei sale, cu atat mai mult cu cat psihologii au decretat ca alienarea e o forma de abuz emotional exercitat asupra minorului iar judecatorul are obligatia de a lua toate masurile pentru ca minorul sa fie ferit de o asemenea alienare, de traume sufletesti si sa creasca intr-un mediu propice unei dezvoltări echilibrate.In consecinta consider ca nu este o decizie inutila. Judecator (..)

Psiholog (...) spunea...

To: 'grup-legislatie#'
Subject: RE: Decizia 2/2016

Dragi colegi.Aceasta decizie de recunoaștere a alienării parentale va aduce modificări în sistem și de aceea este necesara atenție și profesionalism în evaluarea acestui fenomen pentru a nu exercita și noi forme de abuz asupra copiilor și familiilor lor. Iata orice schimbare implica un pericol dar și oportunitate.eu aleg oportunitatea de a colabora în vederea elaborării unor ghiduri de bune practici în acest sens pt specialiști. Evident.
Felicitări echipei Arpcc
Psiholog (…)

Avocat (...) spunea...

To: 'grup-legislatie#'
Subject: RE: Decizia 2/2016

Sunt de acord cu punctele de vedere de mai sus. Totusi, din experienta practica de avocat de instanta pe dreptul familiei, va spun ca e extrem de dificil sa dovedesti impactul unor comportamente alienatoare asupra psihicului copilului. In acest sens, decizia ma ajuta, dar, ca si restul dovezilor, sunt generice.

In concret, am caz de copil de 8 ani care nu a fost vazut de unul dintre parinti de 13 luni, cu un maxim de 2 ori pe an in ultimii 5 ani. Am caz de copil caruia unul dintre parinti ii arunca tot ce primeste de la celalalt parinte. Are 5 ani, cum arat ca ii tranteste pe trotuar jucarii, ca il cearta ca aduce acasa un camion etc.?
Am intalnit parinte care la primirea citatiei a mutat copilul intr-o localitate la 60 de km... ingreunand accesul, parintele continuand sa lucreze in orasul initial de resedinta, timpul alocat copilului ramanand de circa 1 ora pe zi. Alt parinte care interneaza copilul chiar in prima zi de vizita din vacanta...

Da, in mod real ar ajuta o expertiza judiciara. Ar ajuta o Directie de protectie a copilului reala, pregatita, cu psihologi buni, cu pregatire continua si cu posibilitati reale de a consilia copilul, dar si parintii implicati. Sincer, aceasta ar fi o obligatie, dupa mine, o consiliere despre cum sa ajungi la o relatie post-divort buna si despre cat de rau ii poti face copilului tau daca ii tai accesul liber la celalalt parinte.

Totusi, in situatia in care una dintre parti e extrem de rezistenta la normalitate, nu exista nicio modalitate sa obtii schimbarea locuintei copilului (stabilitatea pare sa bata nevoia copilului de doi parinti) nici macar temporar. Degeaba autoritatea parinteasca spune ca pruncul trebuie sa fie educat de ambii parinti, inscrierea la scoala/gradinita se poate face cu acordul unuia. Nu poti notifica toate scolile si spitalele ca vrei sa stii si tu despre copilul tau...

E cel putin absurd ce fac unii parinti copiilor lor, sub egida intereselor copilului ascunzant toata nevoia lor de razbunare. Iti e mila, vazand micuti care incearca sa se imbarbateze, ca le e dor de celalalt parinte si ca nu trebuie sa le spun asta mamei sau tatalui, e secret.

Apropo de secrete, nu inteleg necesitatea consemnarii in scris a discutiei din camera de consiliu cu copiii, cert e ca majoritatea copiilor ma intreaba un lucru: cine afla?

Cu regret, nu pot sa ii mint. Legea nu le apara aceasta mica discutie, confesiune, opinie... desi au voie si ei sa aiba sentimente pe care sa le tina doar pentru ei si, daca cineva doreste sa ajunga in camaruta acelor sentimente intime, atunci trebuie sa aiba puterea sa garanteze secretul celor ce va afla. Copilul alienat are tendinta sa minta, dat fiind ca asa e invatat; deseori nici nu intelege manipularea pe care o face mintind.

De aceea, inteleg si sunt de acord cu acest abuz de tip emotional, el exista si am vazut copii constientizandu-l. Mi-ar fi placut pentru acesti copii o educatie in sensul respingerii abuzului, caci deseori ei nu-l pot identifica si mi-ar fi placut hotarari judecatoresti mai aspre cu parintii si rapoarte de ancheta reale, concrete.

Va multumesc mult pentru opinii, ele sunt extrem de importante pentru mine, pentru acele cazuri in care nu reusesc un acord si, in masura in care aveti astfel de hotarari transante, care sa pedepseasca culpa unnui parinte in astfel de cazuri, mi-ar placea sa le citesc.

Primavara senina,
Avocat (..)

Custodie Comuna spunea...

From: (…)
Sent: Friday, March 4, 2016 8:35 PM
To: 'grup-legislatie#'
Subject: RE: Decizia 2/2016

Stimate doamne / stimati domni,

O sa incerc sa explic si va rog mult, sa imi dati acordul pentru a si publica aceasta discutie (am anonimizat, scos orice nume, pentru ca nu asta e relevant, daca cineva a facut o greseala de gramatica sau a frazat gresit pentru ca se grabea si a scris de pe telefonul mobil). E important pentru ca ... vrem nu vrem, acest mic grup de specialisti apropiat de ideile ARPCC, am facut cativa pasi inainte in a intelege trauma copilului dar si faptul ca aceste modificari legale (mai mici sau mai mari) au o finalitate reala, ce protejeaza mii (literalmente) de copii de abuzuri psihologice extrem de dure.

Intr-o ordine aleatorie, incerc sa descriu, ca intiiator si co-semnatar al protocolului, cum l-am gandit:

1) da – este un exercitiu de lobby ... acum 7 ani de zile nimeni nu stia despre alienare, acum, gratie lobby-ului facut in rastim specialsitii erau cam “aliniati” ca alienarea exista. Faptul ca protocolul s-a incheiat are un efect de coagulare, de formalizare a ceea ce avocatii, psihologii si judecatorii vedeau ca se intampla ... pentru ca toate acestea sa poarte un nume, ne bucura ca un corp serios de psihologi, dintre cei mai pregatiti, a fost dispus sa puna acest nume.

2) Protocolul are si rolul de a pregati modificarile legale ... acesta a fost primul si cel mai important principiu. ARPCC nu are “pile” ... dar este capabila sa alinieze o suma de argumente extrem de serioase in orice discutie cu ministerele. Avand protocolul am mers la Directia Generala Protectia Copilului in audienta si am aflat ca daca COSPI ca gira vom avea 100% sustinere pentru introducerea in lege. Ramane de vazut sub ce forma si cand se va intampla. “cand” depinde de timpul pe care il avem noi ca asociatie sa finalizam propuereile de modificare la Legea 272, pentru a le preda ministerului, pentru ca apoi, ministerul sa isi formeze o opinie si sa intram in negocieri la nivel de specialisti, pentru a agrea textul final al proiectului. Ulerior, speram noi, ministerul la va prelua pentru a le introduce pe circuitul de avizare ca initiativa a minsterului muncii, ne-partinica.

3) Separat avem contacte cu factori de decizie politica cu care, in masura in care ministerul nu ar avea timp/disponibilitate, am putea porni o lege.

4) Protocolul sintetizeaza cercetarile noastre de ani de zile, bunele practici din strainatate (sunt cateva tari care au legislatie pe alienarea parentala) si practic este gandit ca un pre-ambul a ceea ce ar trebui sa contina lege moderna in zona protectiei copilului. Din acest punct de vedere, recomandam calduros oricarui parinte si oricarui avocat care observa alienarea, sa printeze protocolul complet si textul din MO (se poate descarca de aici www.arpcc.ro/alienare) pentru a-l depune in instanta. Speram ca parintii interesati sa poata sa il invetereze instantelor. Speram ca instantele sa tina cont de el. Macar cu titlu de “lege ferenda”, pentru ca legea nu va sari departe de cele “recomandate” de protocol.

Custodie Comuna spunea...

** continuare **

5) Nu in ultimul rand protocolul (de aceea l-am facut detaliat) incearca sa educe judecatorii. Stim ca nu exista training-uri si, pe aceasta materie nu e publica carti. Stim ca instantele (mai ales judecatoriile care duc greul numarului de dosare) sunt supra-incarcate. Tocmai de aceea protocolul a fost scris pentru judecatori ... cu dorinta de a oferi o opinie avizata din partea celui mai mai important forum al psihologilor – COPSI.

6) Protocolul incearca sa transmnita cateva mesaje de baza pentru judecatori:

a) alienarea exista, exista o descriere a simtomelor comportamentale ale alienarii, in termeni non-psihologici (preluata din legislatia braziliana) ... art. 3. Judecatorul in baza acetelor depuse la dosar de catre partea interesata poate constata ca partea adversa alieneaza. Ssituatii ca distrugerea cadourilor primite de copil, interzicerea accesului copilului, refuzul de a permite contactul telefonic, schimbarea locuintei, localitatii, scolii in absenta acordului celuilalt parinte... sunt lucruri care tin de comportament si se pot proba in instanta relativ usor (martori, poze, filme, inregistrari telefonice, atitudinea procesuala a partilor).

b) judecatorul are deci mijloace legale de a proba alienarea – daca nu e suficient ce vede din comportamentul partilor in instanta. Pentru a obtine o proba indubitabila poate ordona expertiza cu rol judiciar. O putea face si in trecut. Acum stie exact ce trebuie sa ceara psihologului judiciar sa raspunda ... este sau nu alienat copilul ? cum ar trebui structurat programul de interactiune cu cei doi parinti pentru a reduce, elimina efectele alienarii? Etc.

c) judecatorul are mijloace legale (le avea si inainte dar “se temea” sa le aplice) sa sanctioneze alienatorul cu rol de a descuraja continuarea comportamentului alienator. Acest protocol e un sprijin pentru judecatorii curajosi care vor decide sa aplice penalitati reale alianatorilor. Au o baza morala si stiitifica ... in interesul superior al copilului victima.

Custodie Comuna spunea...

** continuare **
6) Nu pot fi de acord ca instantele si avocatii partilor nu pot proba, incepand de astazi alienarea. Aveti in acest moment toate mijloacele legale (juridice) de a proba alienarea. Macar ca “inceput de proba” (care sa fie clarificata ulterior print-o expertiza) avocatii pot acum sa probeze comportamentul alienator (asa cum e descris la art 3).

c) Nu trebuie sa probati efectele – acestea sunt certificate de COPSI si Institut ... este vorba de un abuz emotional grav. Daca copilul ar fi adult s-ar incadra in zona emiterii imediate a unui “ordin de protectie”.

d) Instantele au in acest moment expertii judiciari formati de catre Institut care pot prelua sarcina de a efectua expertize. Consideam ca psihologii trebuie sa se specializeze iar, pana in prezent, Institutul de Psihologie Judiciara pare sa fie o institutie care incearca sa tina sus standardul de formare a psihologilor judiciari. ARPCC de altfel militeaza pentru certificarea acestor experti de catre MJ – avem nenumarate cereri in acest sens depuse la MJ. Exista inca o problema legata de disponibilitatea ca in fiecare judet sa existe un astfel de expert judiciar. Institutul a promis si se obliga prin protocol sa se asigure ca va exista cel putin un astfel de expert in fiecare resedinta de judet, pentru a reduce “efortul financiar” necesar expertizei, din partea părinţilor. ARPCC militeaza (ramane de vazut daca vom reusi) pentru a ne asigura ca acest tip de expertize sunt cumva achitate de Casa de Sanatate. Stim ca organele statului (DGASPC-urile) vor dori in continuare sa fie implicate. O astfel de competitie nu poate fi decat “sanatoasa” in sensul cresterii nivelului de profesionalism al expertizelor facute. Ne asteptam insa ca expertii care vor fi autorizati de MJ (ca sunt de la DGASPC-uri sau de la Institut) sa vina la finalul expertizei cu o concluzie care sa aiba caracter de proba in instanta. Nu mai vorbim de o “consiliere” in care psihologul numit de instanta zice de toate dar nu zice nimic si lasa la “aprecierea instantei” – vorbim de o proba care poate face pe judecator sa decida de exemplu sanctiuni catre alienator .... mai mici sau mai mari ... asa cum sunt descrise de catre art. 8.

f) Judecatorii au in acest moment puterea, in baza acestui raport de expertiza, coroborat cu cele prezentate in protocol, la care COPSI achiesat “in tot”, o baza legala, probatorie si stiintifica pentru a lua masuri reale de protejare a copilului abuzat. Pot doar sa dea “un avertisment” alienatorului (recomandam sa se intample pe parcursul procesului prin incheiere de sedinta), sau sa mearga chiar “mai sus”, penalizand alienatorul printr-una din metodele recomandate la art. 8. Nimic nu ii impiedica in acest moment sa ia unele dintre masurile enumerate acolo.

Custodie Comuna spunea...

Side-topics – dar foarte importante.

a) Consideram si noi ca depozitia minorului ar trebui sa fie confidentiala ... nu il ajuta pe copil .. multi copii sunt ulterior “penalizati” de unul sau chiar de ambii parinti. O sa ne gandim sa o punem undeva in lege o astfel de prevedere.

b) Ce a trecut oarecum neobservat in toata aceasta discutie: COPSI, Institutul de Psihologie Judiciara si ARPCC va transmit prin acest protocol si alte lucruri. Cel mai important lucru pe care il transmit psihologii este acela ca nu este ok sa se continue cu aceste programe “minimaliste” de legaturi personale asa cum cele mai mutle instante acorda ... “primul si al treilea weekend” (reminescent in mentalul instantelor, din codul familiei) trebuie sa fie exceptia. Copilul are nevoie de doi parinti. Sentimentul de stabilitate al minorului nu este dat de faptul ca doarme 90% din timp cu un parinte... sentimentul de stabilitate implica interactiuni largi, regulate, predictibile cu toate figurile de atasament din viata sa ... mama, tata, bunici paterni, bunici materni, unchi si matusi, veri, samd. Practic psihologii din Romania va spun in mod formal, inclusiv prin publicare in monitorul oficial ca trebuie, pe cat posibil, sa acordati locuinta alternata atunci cand cel putin un parinte cere asta. Si sa nu reduceti interactiunea paritne-copil sub 10 nopti dormite la parintele nerezident

Cu deosebita consideratie
(...)

Anonim spunea...

From: judecator (...)
Sent: Friday, March 4, 2016 1:13 AM

Stimata d-na avocat,

Ma bucura mult implicarea pe care o aveti in aceste cauze si grija pentru soarta copiilor abuzati emotional.
Pentru judecatori e foarte important sa gaseasca in avocati parteneri seriosi in acest tip de cauze.
Din pacate sufleteste sunt cele mai grele indiferent in ce calitate esti implicati mai ales atunci cand observi,atat de des ca parintii isi platesc polite prin intermediul copiilor demersul judiciar si mai ales Castigul final fiind mult mai important decat sanatatea mentala a copilului."Castigul" final dupa sute de procese e un copil abuzat cu un echilibru psihic distrus.
Declaratiile minorilor trebuie consemnate pt ca sunt probe care stau la baza pronuntarii hotararii si merg in caile de atac si trebuie sa cunoasca si instata de control dorinta minorului.
Intr-o lume normala si civilizata in primul rand parintii trebuie sa stea de vorba cu minorul iar "repercursiunile" sunt tot un fel fe alienare.Dar sa nu credeti ca nu se vede intr-o discutie simpla cu copilul cat e de alienat acesta,cine se afla in spatele lui si cat de triste pot fi concluziile de dupa.
Nu mai insist vroiam doar sa va felicit pentru implicarea sincera in aceste cauze.
Ar fi atat de important ca si parintii astia care le fac rau copiilor propii din dorinta de a face bine sa fie educati asa cu scop preventiv.
Judecator (…)

Anonim spunea...

From: judecator (...)
Sent: Friday, March 4, 2016 1:13 AM

Stimata d-na avocat,

Ma bucura mult implicarea pe care o aveti in aceste cauze si grija pentru soarta copiilor abuzati emotional.
Pentru judecatori e foarte important sa gaseasca in avocati parteneri seriosi in acest tip de cauze.
Din pacate sufleteste sunt cele mai grele indiferent in ce calitate esti implicati mai ales atunci cand observi,atat de des ca parintii isi platesc polite prin intermediul copiilor demersul judiciar si mai ales Castigul final fiind mult mai important decat sanatatea mentala a copilului."Castigul" final dupa sute de procese e un copil abuzat cu un echilibru psihic distrus.
Declaratiile minorilor trebuie consemnate pt ca sunt probe care stau la baza pronuntarii hotararii si merg in caile de atac si trebuie sa cunoasca si instata de control dorinta minorului.
Intr-o lume normala si civilizata in primul rand parintii trebuie sa stea de vorba cu minorul iar "repercursiunile" sunt tot un fel fe alienare.Dar sa nu credeti ca nu se vede intr-o discutie simpla cu copilul cat e de alienat acesta,cine se afla in spatele lui si cat de triste pot fi concluziile de dupa.
Nu mai insist vroiam doar sa va felicit pentru implicarea sincera in aceste cauze.
Ar fi atat de important ca si parintii astia care le fac rau copiilor propii din dorinta de a face bine sa fie educati asa cu scop preventiv.
Judecator (…)

Anonim spunea...

Buna ziua,

Cum ii explici totusi unui parinte care nu respecta hotararea judecatoreasca in care e stabilit clar reprezentantul legal si domiciliul copilului si a monopolizat efectiv timpul celuilalt parinte cu copilul, prin abuzuri si sicane repetate, ca el e alienatorul de fapt si nu invers? S-a ajuns pana la schimbarea certificatului de nastere al copilului doar din razbunare... Sper doar instanta sa vada adevarul.

Multumesc.

Anonim spunea...

MAI EXISTA SI UN ALT TIP DE ALIENARE NU NEAPARAT ACEASTA SE PUNE IN FUNCTIE DE CATRE PARINTELE CE ARE IN CUSTODIE COPILUL.CELALALT PARINTE NECUSTOIDIAN , PLANIFICA NU O CONSTRUCTIE IN TIMP , PAS CU PAS CI ASTEAPTA MOMENTUL DE A SERVI COPILULUI O INFORMATIE CARE SA AIBA EFECT DEVASTATOR - DE GENUL PROBLEMELOR DE FILIATIE - CARE SPERA SA INDEPARTEZE DEFINITIV COPILUL DE PARINTELE CUSTOIDIAN DAR UITA CA UN ASEMENEA COPIL SE VA INDEPARTA SUB ACEST SOC DE AMBII PARINTI PT CA AMNDOI L-AU MINTIT SI ABIA ATUNCI SE DECLANSEAZA DRAMA VIETII UNUI OMULET CE NICI NU APORNIT INCA IN VIATA.IN CAEST CAZ PARINTELE CE INDUCE ALIENAREA IN MOD EVIDENT AR TREBUI INTERNAT INAINTE DE A PRODUCE DEZASTRUL!

Cele mai citite