Autor:
William Bernet, M.D., President
Nashville, Tennessee
[email protected]
Nashville, Tennessee
[email protected]
Traducător:
Catalin-Nicolae NAN
Corector:
Alina-Elena BUNEA
Copia
acestui articol o găsiți aici: http://goo.gl/2so5hO
Temele de alienare părintească
și sindromul alienării părintesti au
fost discutate în mai multe enciclopedii importante, editate și destinate
pentru sănătate mintală de către profesioniștii din domeniul juridic. Acest
lucru este important deoarece aceste publicații ar putea ajuta la stabilirea in
instanță a conceptelor de AP and SAP, acești termini fiind acceptați de
comunitatea științifică de profesioniști din domeniul sănătății mintale.
Vezi fragmentele de mai jos din trei articole cronologice
din enciclopedii. Cele trei enciclopedii citate mai jos sunt publicate de John
Wiley & Sons.
Enciclopedia Forensic
Science (Înstrăinarea
parentală, de către Joseph Kenan și William Bernet, 2009). în contextul de
divorț, alienarea patologică a unui părinte și un copil rezultat în respingerea
părintelui de către copil a fost descrisă pentru prima oară de către
Wallerstein și Kelly. Gardner a introdus mai târziu termenul de sindromul alienării
părintesti, pentru a descrie o tulburare ce are loc în contextul separării și
divorțului. Deși Gardner a contribuit în mod pozitiv la descrierea trăsăturilor
înstrăinării parentale, munca sa a fost criticată din cauza cuvântului “sindrom”.
Enciclopedia de
Educație Specială (sindromul alienării părintești, de Daniel J. Rybicki,
2014). Sindromul alienării părintești (SAP) este un proces etichet propus de
Gardner pentru a descrie modul în care copiii în situații de divorț pot deveni
ostili și îndepărtati de la unul din părinți. Alienare parentală creează o
relație singulară, încurcată între un copil și un părinte. Copilul complet înstrăinat
nu dorește să aibă nici un fel de contact cu un părinte și își exprimă doar
sentimente negative pentru părintele la care nu stă și doar sentimentele
pozitive pentru părintele la care locuiește. Există grade diferite în care această
problemă se poate manifesta. Ratele de incidență rămân în mare parte
necunoscute, deși evaluatorii custodiei și avocații famiilor pot găsi cazuri de
acest fenomen repetat în loturile de caz.
Enciclopedia de
Psihologie Clinică (Înstrăinarea parentală, de William Bernet, 2015). „Alienarea
parentală este o condiție psihică în care un copil- de obicei unul ai cărui părinți
sunt angajați într-un divorț sau separare- se aliază cu un singur părinte (de
obicei cu părintele preferat) și respinge o relație cu celălalt părinte (părintele
înstrăinat), fără o justificare legitimă. ... Copilul are o stare mentală
anormală (de exemplu, o credință falsă că părintele respins este rău, periculos
sau nevrednic de iubire), care conduce la un comportament anormal (de exemplu
evitarea puternică a părintelui înstrăinat sau respins, chiar dacă s-a bucurat
anterior de o relație iubitoare).”
Ref. [ngo3208]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu