Acesta este doar un rezumat.
Pentru a accesa intregul document il puteti gasi aici
1. Copiii nu sunt mini-persoane cu mini-drepturi
Copiii au drepturi. Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile copilului recunoaşte copiii ca deţinători a numeroase drepturi esenţiale. În Europa, protecţia drepturilor fundamentale ale copilului este consolidată mai ales ca urmare a Convenţiei europene a drepturilor omului şi a Cartei sociale europene. Pentru a da numai câteva exemple, cităm dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi supus la pedepse sau tratamente inumane sau degradante, protecţia faţă de munca forţată sau sclavie, respectul vieţii private la protecţie împotriva pericolelor, dreptul la educaţie.
2. Copiii sunt vulnerabili. Ei au nevoie de mai multă protecţie, nu de mai puţină
Copiii sunt victime a numeroase forme de violenţă, ei sunt exploataţi ca sclavi, soldaţi, muncitori. Copiii sunt neglijaţi, maltrataţi, mutilaţi, omorâţi. Această violenţă se manifestă pe stradă, la şcoală, la spital, pe Internet, în centrele de detenţie, în media, acasă şi în alte locuri în care copiii se presupune că sunt în securitate. Copiii sunt vulnerabili. Pentru a-şi satisface cele mai multe din dorinţe, ei depind de adulţi. Ei nu se pot apăra ei înşişi şi cer adulţilor un sfat. De aceea trebuie luate măsuri speciale pentru a compensa vulnerabilitatea copiilor.
3. Nimic nu poate justifica violenţa împotriva copiilor
În multe ţări europene societatea tolerează şi chiar aprobă anumite forme curente de violenţă asupra copiilor, mai ales cele din familie. Totuşi, nici o tradiţie, religie, credinţă, situaţie economică sau metodă „pedagogică” nu poate, niciodată, justifica lovirea, mutilarea, violarea, umilirea unui copil sau a oricărei alte forme care aduce atingere demnităţii lui. Continentul european trebuie să devină un natura pedepselor corporale.
4. Orice violenţă împotriva copiilor poate fi evitată
Cele mai multe cazuri de violenţă asupra copiilor rămân invizibile. Copiilor le e frică să le semnaleze, iar adulţii nu urmăresc cum trebuie cazurile declarate. Ca urmare a lipsei de informaţii şi studii, guvernelor le este greu să elaboreze politici eficiente de prevenire.
5. Protecţia copiilor necesită o abordare strategică
Complexitatea şi importanţa problemelor care sunt în joc cât şi multitudinea de actori implicaţi necesită o abordare strategică. Statele trebuie să definească obiective pe termen scurt şi lung, să examineze cadrul lor legislativ şi instituţional şi să lanseze procese de participare care să poată mobiliza ansamblul partenerilor şi resurselor disponibile.
6. Drepturile copiilor ne privesc pe noi toţi
Drepturile copilului trebuie să stea la baza deciziilor tuturor autorităţilor şi instituţiilor. Toţi profesioniştii, mai ales cei care sunt în mod obişnuit în contact cu copiii (personalul sectorului de sănătate şi de asistenţă socială, profesorii, avocaţii, judecătorii, jurnaliştii şi poliţiştii), particularii (mai ales părinţii) şi sectorul de afaceri au responsabilitatea protecţiei copiilor. Trebuie recunoscut şi sprijinit pe deplin rolul jucat de instituţiile independente şi de organizaţiile neguvernamentale.
Dar drepturile copilului se referă, înainte de toate, chiar la copii. Şi totuşi puţini copii îşi cunosc drepturile sau ştiu cum să şi le valorizeze. Copiii trebuie să aibă acces la informaţii privind drepturile lor şi să fie autorizaţi şi încurajaţi să participe la procesul de luare a deciziilor care le afectează viaţa.
7. Drepturile copiilor conduc spre dezvoltarea Europei
Situaţia copiilor s-a ameliorat mult ca urmare a cooperării internaţionale.
Aceasta este esenţială căci sunt urgente găsirea unor soluţii la problemele cu care se confruntă numeroase ţări din Europa şi lupta împotriva criminalităţii transfrontaliere şi a victimelor ei (criminalitatea din spaţiul cibernetic şi traficanţii de copii beneficiază deseori de lipsa cooperării internaţionale).
Consiliul Europei a fost fondat în 1949 pentru a reconstrui Europa având la bază 3 piloni: drepturile omului, democraţia şi statul de drept. Mandatul său determină statele membre (47)1 să coopereze şi să se angajeze în construirea unui spaţiu în care copiii să crească simţindu-se fericiţi şi în securitate.
„Construirea unei Europe cu şi pentru copii”: stadiul activităţilor
Consiliul Europei este organizaţia interguvernamentală cel mai bine plasată în Europa pentru a aborda într-o manieră adecvată problema drepturilor copiilor, căci el este în măsură să:
1. combine instrumente foarte pertinente: definirea normelor, monitorizarea angajamentelor, dezvoltarea politicilor, programele de cooperare şi asistenţă şi activităţile de educare, pregătire şi comunicare;
2. mobilizeze cu uşurinţă 4 actori principali (cei 4 piloni): guvernele, parlamentele, autorităţile locale şi ONG-urile.
ref.[ngo3505]
Colectivul ARPCC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu