vineri, 23 iunie 2017

Parental Alienation Awareness & Bubbles of Love Day 2017

Parental Alienation Awareness & Bubbles of Love Day 2017




Ridicarea cunoasterii a faptului ca copii ar trebui sa iubeasca si sa fie iubiti de ambele parti a familiilor fara FRICA sau VINOVATIE.
Alienarea Parentala este o forma de abuz mental si emotional.



Raising awareness of the fact that children should be able to love and be loved by both sides of their families without FEAR or GUILT. Parental Alienation is a form of mental and emotional child abuse. 







ref. [ngo5333]
Colectivul ARPCC

luni, 19 iunie 2017

Intrebare ARPCC - Ordin judecatoresc



Buna ziua,
Putin mai jos este o intrebare adresata colectivului ARPCC la care va asteptam cu cat mai multe comentarii cu diferite pareri si cu ce pasi ar trebui urmati in aceasta situatie din punctul dumneavoastra de vedere.
Cazurile in care ordinul judecatoresc nu se respecta este intr-o continua crestere.




Intrebare

Buna ziua. Sora mea are un copil impreuna cu fostul concubin. Si copilul ia fost incredintat ei prin ordin judecatoresc. El are dreptul sa il ia doua weekend-uri pe luna. Si atunci cand il ia nu respecta programul de vizita. Il aduce numai cand vrea el si isi bate joc de ea. A facut mereu plangere la politie. Dar nimeni nu face nimic si el mereu incalca ordinul. Va rog frumos daca ne puteti ajuta macar cu un sfat ceva. Multumesc frumos 




ref.[ngo4750]
Colectivul ARPCC

Înscrisul autentificat de notarul public prin care se constată acordul parental constituie titlu executoriu

De 3 luni s-a schimbat L95/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale in sensul definirii fara echivoc ca acordul parental/ conventia cu ocazia divortului este TITLU EXECUTORIU: 
Articolul 100
(1) Înscrisul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă şi lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acesteia. În lipsa înscrisului original poate constitui titlu executoriu duplicatul sau copia legalizată de pe exemplarul din arhiva notarului public.
(2) Constituie, de asemenea, titlu executoriu acordul parental încheiat prin înscris autentificat cu ocazia divorţului sau ulterior acestui moment, în care, exercitând împreună autoritatea părintească, părinţii se înţeleg cu privire la aspecte cum sunt: stabilirea locuinţei copilului, modalitatea de păstrare a legăturilor personale cu minorul ale părintelui cu care acesta nu locuieşte, precum şi alte măsuri asupra cărora părinţii pot să dispună în condiţiile art. 375 alin. (2) din Codul civil, republicat, cu modificările ulterioare. (la 24-03-2017, Articolul 100 din Sectiunea a 2-a , Capitolul V a fost completat de Punctul 12, ARTICOL UNIC din LEGEA nr. 17 din 17 martie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 21 martie 2017 ) 

Articolul 136
(5) Înscrisul autentificat de notarul public prin care se constată acordul parental constituie titlu executoriu în condiţiile art. 100 alin. (2). (la 24-03-2017, Articolul 136 din Sectiunea a 7-a , Capitolul V a fost completat de Punctul 12, ARTICOL UNIC din LEGEA nr. 17 din 17 martie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 21 martie 2017 ) 


Colectivul ARPCC

luni, 12 iunie 2017

Tata,spune-mi o poveste de noapte buna

Traducator: Ramona Boldea

Copia documentului poate fi gasita aici





Inca de la o varsta frageda mama mi-a indus dragostea pentru muzica.La varsta de 3 ani mi-a daruit un casetofon cu o pereche de discuri mici din plastic de culaore rosie speciale pentru copii si 78 rpm 10’’ inregistrate de Columbia.Melodia mea preferata,cea pe care o ascultam in mod repetat a fost “Spune-mi o poveste” scrisa de Terry Gilkyson si interpretata de Jimmy Boyd si Frankie Laine (Pentru CD si MP3 generatiile nefamiliarizate cu inregistrari pre-digitale, cititi pe Wikipedia la Gramofon).

Junior ii cere tatalui sau “Spune-mi o poveste, atunci cand voi merge la culcare”.Tatal se relaxeaza dupa o zi grea de munca spune versiunea sa:Ohh griji griji,obosit se termina ziua mea/Vine timpul pentru a merge acasa,fara a lua salarul/Acasa,unde langa foc te poti relaxa/Papacii langa scaun,nici o griji,nici o preocupare/Dupa care Junior apare leganandu-se cu micul lui topor.Junior persista.In cele din urma tatal inmoaie,doar pentru ca Junior intrerupe povestea sa:A fost odata ca niciodata,imi amintesc cu greu.Junior:Nu te intoarce in istorie,memoria ta e cam lenta.

Societatea noastra detine un dublu standard al curiozitatii legat de incurajarea parintilor pentru a imparti custodia.De exemplu dorim ca tatii sa fie implicatii mai mult in cresterea sugarilor si copiilor mici –rasfatarea lor dimineata,linistirea lor in timpul noptii,schimbarea scutecelor,hranire,baie,punerea la somn si spunerea de povesti inainte de somn.Dar atunci cand parinti sunt separate unii oameni considera ca cei mici trebuie sa petreaca fiecare noapte intr-o singura casa,de obicei a mamei,chiar si atunci cand acest lucru inseamna pierderea atentiei tatalui.In ciuda tuturor progreselor in spargerea acestor bariere,multi dintre noi inca mai cred ca este rolul exclusive al mamei sa aibe grija de sugari si cei mici,iar asta poate pune in pericol bunastarea celor mici daca raman in grija tatilor.

Rezultatul este un plan comun de custodie in cazul in care sugari si copii mici ai caror parinti sunt separati,ei isi pot vizita tatii doar 2 ore sau 2 zile pe saptamana.Uneori graba de a muta copii de la o locuinta la alta este o perdieca in fondarea unei relatii cu tatal.

Zilele trec iar expertii au sfatuit tatii divortati sa o pauza la viata de familie si sa ramana un simplu vizitator in viata copiilor lui.Cresterea gradului de constientizare a copiilor cu situatia parintilor, indifferent daca ei locuiesc sau nu impreuna,a condus la tentinta da a imparti custodia.Cu toate acestea Cu toate acestia unii experti considera ca pentru parinti care impart custodia unei adolescent e cel mai indicat,dar nu este adecvat pentru cei mici.

Ce ar putea face stiinta in aceste problem?Pentru a afla,am petrecut 2 ani in revizuirea literaturii stiintifice relevante si am verificat in prealabil analizele mele cu un grup de international de experti in domeniul dezvoltarii timpurii a copilului si divortului.Rezultatele apar in:Stiintele Sociale si Planurile Parentale pentru cei mici:Un raport de conses public de American Psychological Association,in prestigioasa revista Psihologie,Politici Publice si Drept.Raportul arata aprobarea a 110 dintre cei mai importanti cercetatori si practicieni din lume.

Primul nostrum obiectiv a fost de a oferi o imagine de ansamblu echilibrata si correct stabilita,de cercetarea facuta in ultimii 45 anii,relavante la planurile de impartirea custodiei la copii mai mici de 4 ani a caror parinti au fost separati.Al doilea obiectiv a fost sa oferim orientari sustinute empiric de factorii de decizie politica si pentru persoanele care iau decizii de custodie.


Nu am gasit nici un sprijin pentru idea ca cei sub 4 ani,unii spun chiar sub 6 ani,trebuie sa isi petreaca tot timpul cu un singur parinte, in conditiile in care si celalalt parinte este atent,grijuliu si iubitor.Avertismentele pentru sugari si copii mici care trebuie sa isi petreaca fiecare noapte cu un parinte sunt in contradictie pentru dezoltarea unor relatii positive parinte-copil.Sugarii si copii mici au nevoie in permanenta de de parinti care raspund cu afectiune si sensibilitate la nevoile lor.Ei nu au nevoie de cele mai multe ori de un parinte cu norma intreaga sau prezenta non-stop.Multe mame casatorite lucreaza in ture de noapte care le tine departe de cei mici noaptea.La fel ca mamele casatorite si cele singure nu le e teama sa lase copilul in grija tatilor.Pentru a mari sansele pentru o legatura sigura la sugari pe tot parcursul vietii cu ambi parinti,politicile public ar trebui sa incurajeze ca ambii parinti sa particile activ la ingrijirea pe timpul zilei cat si noaptea.Oamenii de stiinta care studiaza beneficiile relatiilor copiiilor cu ambi parinti si nu gasesc nici un suport empiric pentru credinta ca mamelor sunt necesare sa joace un rol unic in viata celor mici decat tatii.Pe scurt,dupa separarea lor, parinti trebuie sa mareasca timpul petrecut cu copii,inclusive pe timpul nopti.

In mod firesc,un parinte comun nu este potrivit pentru toate familiile.Indiferent de varsta copiiilor,parinti ar trebui sa ia in considerare o serie de factori atunci cand se creaza un plan.Ceace functioneaza pentru un copil intr-o familie,nu poate fi cel mai bun pentru un alt copil dintr-o alta familie.Recomandarile noastre se aplica pentru majoritatea familiilor.Faptul ca unii parinti sunt neglijenti,abuzivi sau extreme de deficitari in implicarea lor- parinti cu copii care au nevoie de protectia lor,chiar si in familiile intacte-care nu ar trebui privarea majoritatii copiilor crescuti cu doi parinti iubitori,chiar daca ingrijirea dupa se va face separat.

Este timpul sa rezolvam ambivalenta si ideile contradictorii despre rolurile tatilor si mamelor in viata copiilor.Daca pentru copil lectura “Noapte buna luna” citita de tata are o valoare mare iar pentru copilul sau este linistitor chiar daca este irascibil la 3 AM,atata timp cat parinti locuiesc impreuna,de ce se retrage sprijinul si copilul se priveaza de aceste expresii ale iubirii paterne,doar pentru ca parinti nu mai locuiesc impreuna,sau doar pentru ca nu mai e cazul?


ref.[ngo1589]
Colectivul ARPCC

vineri, 9 iunie 2017

Mi-e milă de copiii cu tați pe post de mobilier!

Articolul in original poate fi gasit aici.





Cercul meu de rude, prieteni, cunoștințe, este plin de tătici implicați în creșterea și educarea copiilor lor. Schimbă scutece cu dexteritate la orice oră din zi și din noapte, plimbă bebelușii chinuiți de colici câte o oră prin casă, dorm iepurește, ațipesc la serviciu, trec pe galben la semafor să ajungă mai repede acasă la odor, sunt la curent cu recomandările OMS privind diversificarea, citesc articolele de parenting trimise de neveste pe mail, își giugiulesc copiii, știu cum o cheamă pe fiecare ”miss” de la grădiniță…

Soțul mea a adormit în picioare într-o noapte, când o plimbam cu rândul în brațe pe fetiță, chinuită de o viroză. S-a sprijinit de perete, a adormit și s-a trezit când a dat cu capul de suportul de chei prins în perete. La el la birou, unde sunt mulți tătici de bebeluși, se întâmplă frecvent să scape vreunul un sforăit scurt, după o noapte în care a fost ”de serviciu” la plimbat/ schimbat/ întreținut copilul.
Sinceră să fiu, o vreme aproape am crezut că toți tăticii sunt implicați. Dar, pe măsură ce au crescut copiii și am început să interacționăm mai mult cu alți părinți, i-am cunoscut și pe ceilalți. Cei care, la primul plâns al bebelușului își strigă soția (”O fi făcut caca/ I-o fi foame/ Îi e somn/ Vrea la tine/ Ia-l că am treabă”), chiar dacă ea e chiaună de somn, n-a mai mâncat liniștită, pe scaun, de trei luni, n-a mai făcut o baie în tihnă de când era gravidă, n-a mai dormit trei ore legate de luni de zile. Ca prin minune, doar la ea în brațe se liniștește cel mic. ”Vezi, ți-am zis că te vrea pe tine!”
Așa e, în brațele mamei bebelușului îi e cel mai bine. Dar când brațele ei au nevoie de o pauză, micuțului îi este foarte bine și în brațele tatălui. Ale tatălui iubitor și implicat, care nu strâmbă nasul și iese din cameră când fiul/ fiica umple scutecul, care nu se întoarce pe cealaltă parte și-și continuă sforăitul când cel mic are febră și geme în brațele mamei, care nu iese la o bere când casa e cu susul în jos, oalele pe foc și copilul cerșește atenție.


”Măi, tu ești tată sau mamă?”

Relația cu cel mic se construiește, nu e un dat. Fiecare îmbrățișare, fiecare mic dejun pe care îl luați împreună, fiecare hârjoneală, fiecare poveste pe care i-o citești, fiecare ieșire în parc în care ești cu ochii și gândul la el, nu la wall-ul de pe Facebook, înseamnă o cărămidă la temelia legăturii puternice părinte- copil.”Măi, tu ești tată sau mamă?”, l-a întrebat pe soțul meu, cu un aer de superioritate, un tătic confuz, văzându-l cu ambii copii în brațe, cu mânuțele încolăcite în jurul gâtului lui și chicotind fericiți. Probabil l-ar întreba la fel și pe tăticul din Cluj care a intrat în concediu de paternitate timp de un an, ca să petreacă mai mult timp cu copiii lui. Sau pe tăticii care caută soluții să lucreze de acasă ca să nu ajungă să-și vadă copiii doar seara, când dorm. Sau, pe cei care, în weekend, se dau peste cap să facă activități distractive cu cei mici, să-i ducă la zoo, la pădure, la spectacole, la locuri de joacă. Pe cei care visează mai degrabă la o excursie la Disneyland decât una în Thailanda.
Mi-e milă de copiii cu tați pe post de decor. Mi-e milă de mamele epuizate și triste ale acelor copii. Mi-e milă până și de ei, tăticii, că habar nu au ce pierd! Pierd totul.
Iar scuza ”Nu am timp de copii, eu muncesc să aduc bani în casă, să aibă ei tot ce își doresc” nu stă în picioare decât în cazuri extreme (tați plecați cu lunile pe vapor, tați care muncesc în străinătate, tați aflați în situații extreme). 
Altfel, orice bărbat TREBUIE să își facă timp pentru copilul lui, să îi arate că, fizic și emoțional, îi e aproape.
Da, e al naibii de greu, dragă tată! Când în viața ta apare un copil, nu ai încotro și ieși din zona de confort, fără să știi sigur când și dacă te întorci acolo vreodată. Și îi dai celui mic din timpul tău, din inima ta, din energia ta, din nopțile tale. Sigur, o poți lăsa pe mamă să dea tot și tu nimic sau aproape nimic. Însă asta se va întoarce ca un bumerang împotriva ta, și atunci va fi greu sau chiar imposibil să mai repari ceva.



Colectivul ARPCC

luni, 5 iunie 2017

Memoriu Amicus Curiae privind tratarea cazurilor de alienare parentală în mod eficient

Acesta este un rezumat, articolul poate fi gasit aici





Numele Onorabilului Judecător:




Atașat veți găsi nouă (9) pagini în copii legalizate ale Memoriului Amicus Curiae privind tratarea cazurilor de alienare parentală în mod eficient. În cazul în care va trebui să fiu contactată direct pentru ședința de judecată în vederea oferirii de clarificări sau pentru confirmare, numărul meu de telefon de la birou este (631) 673-6665 și aș fi bucuroasă ca, în timp ce mă voi afla sub jurământ să vorbesc prin telefon sau Skype despre punctele din declarație despre care Onorata Instanță ar dori să știe mai multe.

Precizez în mod expres că nu am evaluat părinții sau copilul/copiii lor pentru întocmirea acestui Memoriu și nici nu favorizez vreuna dintre părți. Totuși, având în vedere că am 4 decenii de experiență în munca de examinare a copiilor și familiilor, sunt de părere că declarațiile mele vor cântări în fața Onorabilei Instanțe în vederea ameliorării dinamicii disfuncționale a familiei în caz de alienare parentală și care nu este în interesul copilului. În final, declar că nu am primit nicio compensație de ordin financiar sau alte beneficii pentru redactarea acestui Memoriu.

Semnat cu respect pe antet, legalizat și înaintat pentru cazul  Reclamant contra Pârât


Cazul nr.:

Denumire caz

Reclamant contra Pârât


Memoriu Amicus Curiae privind tratarea cazurilor de alienare parentală în mod eficient


Numele Onorabilului Judecător

Instanța
Strada


Oraș, Țară, Cod Poștal

Raportul lui Linda Gottlieb Kase, LMFT, LCSW-R
Numărul total de pagini:  9

Numele Onorabilului Judecător:



Numele meu este Linda Gottlieb Kase, LMFT, LCSW-R și redactez acest Memoriu Amicus Curiae privind tratarea cazurilor de alienare parentală în mod eficient. Pentru claritate, definesc alienarea parentală ca fiind o încercare nejustificată, dar viguroasă și voluntară a unuia dintre părinți în vederea sabotării și subminării relațiilor dintre celălalt părinte și copil – deseori scopul fiind de a rupe acea legătură. Deși procesul de alienare poate fi inițiat la un nivel subconștient, evoluează într-un process intenționat, rău și distructiv. Dar fie că acest lucru este făcut conștient sau nu, dinamica familiei este, fără îndoială, foarte distructivă pentru copil.

Fac această recomandare ca urmare a celor 13 ani de training și supraveghere la Centrul pentru Familie Minuchin. Salvador Minuchin, mentorul meu, este un psihiatru de copii renumit și respectat în lumea întreagă și a fost unul dintre fondatorii mișcării privind terapia de familie din anii 1950. Prezenta mea recomandare reflectă cu exactitate poziția lui pentru tratamentul copiilor. Dr. Minuchin a afirmat următoarele:


Problema nu este pacientul identificat, dar anumite tipare de interacțiune în cadrul familiei. Oamenii se formează continuu în funcție de contextul în care se află și de caracteristicile respectivului context.

În plus față de prezentarea filozofiei mentorului meu, îmi fac recomandarea ca urmare a celor patruzeci și cinci (45) de ani de experiență profesională în muncca cu familiile și copiii, în primii douăzeci și patru (24) de ani am fost asistent social, iar mai apoi am fost administrator în sistemul de plasament din New York, iar ulterior, pentru douăzeci (21) de ani am fost un terapeut de familie și în prezent am un cabinet individual, orientat în mod special pe părinții și copiii care trec printr-un divorț asociat cu un nivel mare de conflict. Pe parcursul carierei mele profesionale am lucrat cu mii de copii care au fost plasați în centre de plasament și în practica mea de terapeut de familie, am lucrat cu peste 550 de copii care au trecut printr-o despărțire/printr-un divorț cu un nivel ridicat de conflict. Prezentei am atașat curriculum vitae al meu pentru o mai amplă descrire a experienței mele profesionale.

Am fost influențată, de asemenea, de colegii mei renumiți în domeniul alienării parentale, printre aceștia numărându-se un avocat educat care a studiat la Harvard și un doctorand în psihologie, R. Christopher Barden, iar ei au afirmat următoarele:

Nu poate exista nicio întrebare cu privire la puterea părinților de a influența copiii. Este regretabil că la momentul revizuirii chestiunilor de tip PAS, instanțele deseori s-au împiedicat de definiția unor termini tehnici precum „sindrom, includerea unor etichete specifice în manualele oficiale de diagnosticare și multe alte detalii precise irelevante – astfel omițând obligația importantă de a analiza cu atenție influența părinților, terapeuților sau a altor adulți asupra atitudinii, părerilor și memoriei copiilor.” P. 420.

În experiența mea, abordarea tratamentului standard de către instanțe în cazurile de alienare, este cel de „terapie de reunificare”. Opinia mea profesională – bazată pe tratarea a sute de astfel de cazuri – este că această formă de terapie este supusă eșecului. În cele ce urmează va fi expusă explicația mea:

Accentul nu este pus correct pe tratament, astfel că acesta se orienteză pe presupusele „nelegiuiri ale părintelui alienat, în general recomandând abilități parentale pentru părintele alienat, în plus față de o oarecare terapie de interacțiune între copil și părintele alienat. Nici plasarea copilului singur în terapii cognitive sau altele asemenea terapii individuale, nu reprezintă răspunsul. Această abordare limitată a alienării este asemănătoare cu acordarea de antibiotice unui pacient care are o infecție, iar apoi întoarcerea respectivului pacient în mediul infestat cu germeni care i-a provocat infecția. Mediul în care copilul trăiește cu părintele alienator este asemănător mediului infestat cu germeni.

Părintele alienator este cel care are cea mai mare nevoie de terapie. Alienatorii sunt foarte distructivi și habar nu au ce fac – chiar și atunci când fac asta propriilor copii. De fapt, toate cercetările, în mod deosebit cele ale cercetătorului Dr. Amy J. L. Baker (2007) Copiii adulți ai sindromului de alienare parentală, New York: Norton afirmă că părintele alienator suferă de una sau mai multe așa-numite în DSM 5 „tulburări de personalitate, cunoscute și ca: „tulburare de personalitate antisocială, tulburare de personalitate borderline, tulburare de personalitate narcisistă. Cineva cu o tulburare de personalitate a devenit un expert în păcălirea celorlalți – chiar și păcălirea unor profesioniști în domeniul sănătății mintale. În termeni laici, sunt escroci.

O tulburare de personalitate este caracterizată de „un tipar de durată a unor experiențe lăuntrice și un caracter care deviază semnificativ de la așteptările cultului personalității”. Tiparul este „inflexibil și omniprezent în multe situații personale și sociale”. Tiparul se manifestă la nivel cognitiv, afectiv, funcționare interpersonală și al controlului impulsului.” DSM 5, P. 646.


Acesta este un rezumat, articolul poate fi gasit aici



ref.[ngo3519]
Colectivul ARPCC

joi, 1 iunie 2017

Parlamentul României: Introducerea prezumţiei de custodie comună fizică în legislatia română



Schimbările demografice şi sociale din Europa ultimilor 20 de ani reclamă o mai amplă implicare a părinţilor nerezidenţi (în general taţii) în creşterea şi educarea copiilor post-divorţ. România a făcut câţiva paşi remarcabili prin 

  • abrogarea vechilului cod al familiei din 1954,
  • introducerea prezumţiei de autoritate părintească comună (custodie comună legală) post divorţ pentru toţi părinţii
  • schimbările legislative ale legii protecţiei copilului (legea 272/2004) - datorată intrării în vigoare a legii 257/2013.
Cu toate acestea, egalitatea parentală nu poate fi atinsă decât prin introducerea în legislaţia romană a prezumţiei de custodie comună fizică. Această prezumţie este din ce în ce mai răspândită în Europa, Australia şi SUA. State ca Suedia, Canada, Norvegia, Danemarca, Belgia şi Franţa au o astfel de prezumţie în situaţia în care părinţii nu se înţeleg altfel, judecătorul putând sau chiar fiind obligat să acorde custodie comună fizică chiar atunci când unul dintre părinţi este împotriva acestei idei. În multe ţări europene (Lituania, Grecia, Elveţia, Italia, Germania, etc.) iniţiative în derulare care au ca scop instituirea unor astfel de prezumţii în legislaţia respectivelor state. 

Custodia comună fizică înseamnă faptul că, pentru situaţiile în care părinţii locuiesc relativ aproape unul de altul şi de unitatea de învăţământ, aranjamentele de îngrijire părintească vor implica faptul că minorul va locui alternativ cu fiecare dintre cei doi părinţi pentru perioade de timp relativ egale (minimul 35 % cu oricare dintre cei doi părinţi). 

Studiile ştiinţifice de peste 20 de ani din ţările care au implementat acest model de îngrijire parentală au demonstrat cât se poate de clar avantajele din punctul de vedere al dezvoltării emoţionale a copilului şi al păstrării relaţiilor afective cu ambii părinţi. Literatura de specialitate a mai confirmat, cât se poate de clar, dauna pe care copiii o resimt post-divorţ prin separarea abuzivă a copiilor de una dintre cele două figuri principale de ataşament (acele aranjamente de tip un weekend la 14 zile, foarte răspândite în prezent). 

De asemenea, studiile au demonstrat o corelare importantă între introducerea prezumţiei de custodie comună fizică şi reducerea conflictelor inter-parentale, inclusiv reducerea drastică a numărului de cazuri rezolvate judiciar. 

O astfel de prezumţie descurajează divorţul pe cale judiciară, în favoarea aranjamentelor negociate (mediere, tranzacţie avocaţială, divorţ notarial). Prin urmare, o atare prevedere va implica reducerea semnificativă a încărcării instanţelor de minori, reducerea costurilor statului şi o creştere a performanţei justiţiei. 

Pentru mai multe detalii puteți consulta literatura de specialitate disponibilă la adresa web www.arpcc.ro/biblioteca. 
Vă mulțumim. Colectivul ARPCC 

-----------------------------------
PS: Custodia comuna este buna pentru mame, pentru copii si pentru tati. Este aranjamentul cel mai bun pentru copil, odata ce părinți ajung la concluzia că nu mai pot locui împreună ca si soți. Studiile științifice au demonstrat ca pe termen mediu si lung implicarea ambilor parinti (chiar si divortati) in creșterea si educarea copilului se corelează cu indicatori ai bunastarii mai ridicati pentru copil, aproape la fel de ridicați ca indicatorii de bunăstare ai copiilor din familiile intacte.



ref.[ngo2108]
Colectivul ARPCC

miercuri, 31 mai 2017

SCURTĂ PREZENTARE AMICUS REFERITOARE LA MODUL ÎN CARE EVALUĂRILE REFERITOARE LA CUSTODIE SUNT DESEORI DEFECTUOASE ȘI INUTILE

Acesta este doar un rezumat, pentru a citit articolul intreg click aici







Onorabil Domnule/Numele Judecătorului

Atașat, veți găsi o copie legalizată de zece (10) pagini a scurtei mele Prezentări Amicus, în cadrul căreia sunt documentate inexactitatea și distorsionarea rezultatelor evaluărilor de sănătate mintală și testarea populației generale și chiar o mai mare inexactitate în diagnosticarea părintelui vizat/alienat, în special în scopul unei evaluări a custodiei și sau pentru unele determinări ale timpului petrecut de părinți cu ai lor copii. În cazul în care instanța dorește să mă contacteze în vederea clarificării sau a confirmării, numărul de telefon al biroului meu este X și aș fi mai mult decât bucuros să punctăm telefonic sau prin Skype, sub jurământ, oricare și toate punctele pe care Onorata Instanță mi le-ar solicita.

Subliniez explicit faptul că nu am evaluat părinții/tutorii sau copilul în cauză în scopul acestei scurte Prezentări, nici nu favorizez vreo parte în comparație cu alta. Îmi ofer opinia profesională, dat fiind trecutul meu de patru decenii de experiență profesională și examinări în domeniul divorțurilor implicând conflicte acute și sunt încrezător că afirmațiile mele vor avea greutate în fața Onorabilului dvs. Complet, având în vedere că testele de sănătate mintală reprezintă o determinare inadecvată a competenței unui părinte ce urmează a fi părintele custode. Declar că nu am fost nici compensat, nici nu a primit sub altă formă vreo compensație financiară sau alte beneficii pentru redactarea acestei scurte Prezentări.

Cu respect, semnat pe coală cu antet, notarizată și depusă în cazul Reclamantului împotriva Pârâtului



Nr. de înregistrare

Tribunal

Reclamant vs. Pârât


SCURTĂ PREZENTARE AMICUS REFERITOARE LA

MODUL ÎN CARE EVALUĂRILE REFERITOARE LA

CUSTODIE SUNT DESEORI DEFECTUOASE ȘI INUTILE


Raport al Lindei Gottlieb Kase, LMFT, LCSW-R
Număr total de pagini: 10

Onorabilul/Numele Judecătorului

Numele meu este Linda Gottlieb Kase, LMFT, LCSW-R, și scriu această scurtă prezentare Amicus în sprijinul documentării pentru instanță a limitărilor, a inadvertențelor, a prejudecăților și/sau a irelevanței multora dintre testele de sănătate mintală oferite pentru evaluările în vederea acordării custodiei și/sau pentru evaluarea timpului petrecut de părinți cu ai lor copii.

În primul rând, solicit instanței să ia aminte la comentariile privind cele de mai sus, documentate de Joel Klass, Doctor în medicină și de către Dr. Joanna Peros, Doctor în Psihologie, Asistent medical specializat, în articolul lor, "Zece semne ale unor practici discutabile în evaluările efectuate în scopul acordării custodiei" publicat în Jurnalul American pentru Dreptul Familiei, (2011). Vol. 25 (3), (PP.81- 86), în care au afirmat următoarele: "Majoritatea testelor psihologice nu sunt adaptate normelor privind părinții supuși stresului evaluărilor în vederea acordării custodiei" (p. 82.)

Acești profesioniști în domeniul sănătății mintale au susținut această concluzie afirmând următoarele:

„Nu există niciun avantaj dovedit pentru efectuarea testelor Rorschach, testele IQ pentru adulți care funcționează normal, testele Draw a Person [n.t. Desenul persoanei], testarea House-Tree-Person [n.t. Desenul casă-copac-persoană], testele Kinetic Family Drawing [n.t. Desenul familiei în mișcare], testele computerizate nestandardizate sau multe alte teste cu rezultate nedovedite... În plus, sugestia unui evaluator conform căreia doar prin efectuarea unor teste psihologice extinse poate fi determinată o problemă este echivalentă cu distorsionarea resurselor cu adevărat importante disponibile pentru evaluarea zonelor esențiale.” (p. 82.)

În schimb, profesioniștii menționați mai sus din domeniul sănătății mintale afirmă: „Mult mai important decât rezultatele testelor psihologice sunt alte condiții ale vieții reale conform cărora copilul prosperă sau eșuează” (p. 83.)

Sunt complet de acord cu autorii de mai sus în ceea ce privește poziția lor potrivit căreia „condițiile conform cărora copilul prosperă sau eșuează” pot fi evaluate mai bine prin observarea dinamicii familiei care include dar care nu se limitează la sistemul familial ca ansamblu și la diversele sale subsisteme, cum ar fi părinții și copiii împreună, copiii cu fiecare părinte, subsistemul parental, subsistemul relațiilor dintre frați, precum și membrii familiei nucleare cu membri de familie extinși. Alți factori importanți ce trebuie evaluați sunt contribuțiile profesorilor, ale terapeuților, ale antrenorilor, ale consilierilor religioși și ale altor profesioniști care interacționează cu familia ca ansamblu și/sau cu membrii săi individuali. Și, cel mai important, componenta critică în determinarea celui mai bun părinte este evaluarea dorinței și a abilității fiecărui părinte de a facilita relația cu celălalt părinte și cu ai lor copii.

Prin observarea interacțiunilor dintre membrii familiei și între membrii familiei așa cum au fost descrise mai sus, se obțin cele mai semnificative informații referitoare la caracterul sănătos ori nu ale interacțiunilor familiale. Totuși, aceste observații sunt rareori efectuate în cadrul evaluărilor privind custodia.

Chiar și atunci când sunt efectuate, acestea sunt minime, nu cuprinzătoare și nu li se acordă importanța care este garantată.

Profesioniștii citați mai sus au oferit o atenționare care trebuie adusă la cunoștința judecătorilor și a altor persoane care influențează aspectele referitoare la custodie și la timpul petrecut de părinți cu ai lor copii, după cum urmează:

„Judecătorii ar trebui să cunoască faptul că testele psihologice pot conține un avertisment conform căruia acestea nu trebuie utilizate fără o corecție clinică sau în scopuri criminalistice cu scopul de a soluționa chestiuni legale. Psihologii trebuie să atragă atenția asupra acestor aspecte în cadrul fiecărui raport în care sunt folosite astfel de teste. Fără cunoașterea de către

Curte a limitelor și a precauțiilor publicate privind utilizarea testelor psihologice în cazurile judiciare, o dependență prea mare de testele psihologice poate duce la nedreptate pentru părinți și copii. Când un pacient dintr-un spital vorbește cu dvs. în timp ce aparatul EKG prezintă o linie dreaptă, ignorați aparatul și nu apelați la pacient. La fel se întâmplă și cu teste psihologice. Realitatea prevalează în fața tuturor testelor psihologice cunoscute... O dependență exagerată de valabilitatea limitată a rezultatelor testului psihologic poate încălca dreptul legal de bază de a avea judecăți bazate pe comportamente reale și nu pe gânduri, pe sentimente sau pe tendințe psihologice” (p. 83.)

În plus, aceste teste nu iau în considerare efectele stresului și ale persecuției pe care părintele vizat/alienat le suferă ca rezultat al unei multitudini de afirmații false și malițioase privind abuzul asupra copilului și la violența în familie. Aceste teste nu iau în considerare nici efectele refuzului/suspendării nejustificate a vizitelor cu ai lor copii și ale relelor tratamente aplicate copiilor lor și celuilalt părinte. Și, în fine, aceste teste nu țin cont de stresul ce rezultă din falimentul financiar care însoțește, în general, apărarea împotriva nenumăratelor acuzații false și malițioase de abuz și nici de costurile presupuse de încercarea de a obține o soluționare legală a încălcărilor drepturilor părintești ale părintelui alienat.

În practica mea profesională, de exemplu, am întâlnit frecvent situația fără ieșire pe care o întâlnește părintele vizat/alienat atunci când este supus evaluării de către Minnesota Multiphasic Personality Inventory (MMPI). O întrebare din test se referă la părerea subiectului testului referitoare la situația în care acesta este sau nu victima altei persoane. Ei bine, după ce au fost acuzați în mod fals de abuzuri asupra copiilor și/sau de violență în familie (adesea de mai multe ori), fiind exclus în mod nejustificat de către celălalt părinte din viața copilului său, fără a avea parte de dreptate din partea sistemul justițiar din cauza multiplelor întârzieri în abordarea încălcărilor drepturilor sale părintești și fiind adesea nevoit(ă) să epuizeze toate resursele din cauza onorariilor legale, părintele vizat/alienat crede în mod justificat că este într-adevăr ținta multor persoane. Conform clișeului „Chiar și persoanele paranoice au dușmani.” Dar, atunci când se oferă un răspuns sincer la această întrebare - că este, într-adevăr, ținta multor persoane - se ajunge în mod invariabil la diagnosticarea subiectului testului ca având o „tulburare paranoică de personalitate”. Dacă părintele alienat ar fi supus acestor teste ANTERIOR declanșării alienării, sunt convins că răspunsurile sale ar fi foarte diferite: și anume că nu ar exista niciun răspuns în baza căruia ar putea fi diagnosticat cu paranoia.



ref.[ngo3516]
Colectivul ARPCC

Acesta este doar un rezumat, pentru a citit articolul intreg click aici

miercuri, 24 mai 2017

De ce stresul divortului va poate face sa imbatraniti mai repede:rupturile,pierderile si somajul pot duce la deteriorarea premature a materialului genetic al organismului

Traducator: Boldea Ramona


Copia acestui document se afla aici







Un nou studiu arata ca divortul poate distruge ADN-ul celor care trec prin el. Schimbarile pot avea riscuri mari de imbolnavire,precum Alzheimer sau cancer.

Afecte similar au fost gasite dupa un doliu, lipsa locului de munca sau alte evenimente importante.

Este una din cea mai stresanta experienta intalnita de multi oameni.

Dar divortul poate avea efecte mult mai mari decat emotionale si costuri financiare –ar putea deteriora si ADN-ul celor care trec prin el.

Oameni de stiinta au aratat ca divortul,impreuna cu decesul,somajul si alte evenimente schimbatoare in viata, ajunge sa faca ca corpul sa genele material sa imbatraneasca prematur.

Ingrijorator,aceste schimbari pot ridica riscul unor boli grave,inclusiv Alzheimer,probleme cardice si cancer.

Divortul ar putea,de asemenea,sa deterioreze AND-ul celor care trec prin el,potrivit unui nou studio stiintific.

Structurile mici numite telomeres,capacele biologice de la capetele cromozomilor care protejeaza ADN-ul,sunt esentiale pentru teorie.Ele se scurteaza natural odata cu varsta,dar acest experiment este pentru prima data.

Cercetatoarea Sonja van Ockenburg a spus:

“Am constatat că, în medie, persoanele care se confruntă cu evenimente mai stresante de viață au un declin mai rapid în lungimea telomerilor.”

Stim ca daca telomerii dumneavoastra se scurteaza mai repede,acest lucru este asociat cu dezvoltarea bolilor cardiovasculare,a bolii Alzheimer si a cancerului.

Studiul a constatat ca expunerea la stress parea sa accelereze scurtarea telomerilor-legata de cancer si Alzheimer – intr-o masura mai mare decat efectul varstei.

Pentru proiectul de la Centrul Medical Universitar din Groningen Olanda,ea a examinat 1094 de adulti si a masurat lungimea telomerilor in celule sangvine luate ca mostre.Masuratoirle au fost luate din nou dupa 4 ani si apoi 6 ani.

In cele doua ocazii ulterioare,participantii au fost intrebati si despre experienta lor in evenimente foarte stresante,cum ar fi divortul,somajul,care sufera problem serioase cu un priten apropiat sau moartea cuiva drag.

Studiul a constatat ca expunerea la stress parea sa accelereze scurtarea telomerilor.Ei au descoperit,de aseamenea,ca acest efect a fost mai mare decat declinul legat de varsta.

Telomerele joaca un rol similar cu capacelele de la capetele sireturilor,care impiedica destramarea.Dar pe masura ce imbatranim,devin mai scurte,impactand ADN-ul nostru.Nu se stie cum le afecteaza stresul,dar o posibilitate este ca hormonul cortisol sa provoace continuarea distrugerii.Cu toate acestea dr. Van Ockenburg a avut unele sfaturi incurajatoare.Ea a spus:”Din alte studii,stim ca si atunci cand oamenii trec prin evenimente stresante,daca exerseaza mult,telomerii lor par sa sufere mai putin.”Deci chiar daca aveti o perioada grea,ar trebui sa incercati sa exersati si sa va destresati.

Studiul ei in revista Psychological Science a analizat stresul sever,dar presiunea vietii cotidiene poate avea de asemenea un effect.

Dr. van Ockenburg a avut anterior un neuroticism legat de o descompunere mai rapidă a telomerilor. "Dacă oamenii tind să se îngrijească mai mult sau sunt mai iritabili, telomerii lor scad mai repede", a spus ea.

Structurile sunt atat de importante incat geneticienii americani Elizabeth Blackburn,Carol Greider si Jak Szostak au impartit premiul Nobel pentru Medicina in 2009 pentru faptul ca l-au descoperit.





ref.[ngo4738]
Colectivul ARPCC

vineri, 19 mai 2017

Ministrul Justitiei: In toamna vom evalua cele patru Coduri

Articolul in original poate fi gasit aici




Ministrul Justitiei, Tudorel Toader, a anuntat luni ca cele patru coduri - penal, civil, de procedura penala si de procedura civila - vor fi evaluate in toamna acestui an, dupa ce reprezentantii sistemului judiciar au fost invitati sa trimita propuneri pentru modificarea articolelor care ridica probleme in practica, relateaza News.ro.





"Proiectul de lege pe care-l voi trimite la Guvern si Parlament are ca obiectiv declarat modificarea codului si a codului de procedura penala pentru punerea de acord cu deciziile Curtii Constitutionale. Cu ocazia consultarii prealabile, am primit propuneri valoroase dar care ies din limita obiectului de reglemenatare. Le-am retinut si le vom valorifica cand vom evalua cele patru coduri: Codul penal, Codul de procedura penala, Codul Civil, Codul de procedura civila.(...) CCR va pronunta probabil si alte decizii de neconstitutionalitate. Asta inseamna ca va fi o activitate continua. Avem decizii care vor genera modificari la Codul muncii, Codul silvic, pe care va trebui sa le punem de acord cu deciziile CCR. In perspectiva unei evaluari a celor patru coduri pentru toamna, rog sa ne transmiteti propuneri de reevaluare a acestora. Trebuiesc corelate intre ele. Vom retine in proiectul in dezbatere propunerile formulate", a anuntat, luni, Tudorel Toader in cadrul unei discutii privind punerea in acord a codurilor penale cu deciziile Curtii Constitutionale. 
La dezbatere participa Laura Oprean, prim procuror adjunct al Parchetului General, Bogdan Gabor, presedintele Asociatiilor Procurorilor din Romania (APR), Paul Cosac, consilier al sefului DIICOT, Marius Bulancea procuror sef de sectie din cadrul DNA, Cristian Ban vicepresedinte al Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) si reprezentanti ai avocatilor.
Proiectul Legii de modificare a Codului penal si a Codului de procedura penala este discutat, luni, la Ministerul Justitiei cu specialistii din justitie si cu reprezentanti ai asociatiilor profesionale din sistemul judiciar, in a doua dezbatere publica organizata inainte de trimiterea actului normativ in Parlament.
Proiectul Legii de modificare a Codului penal si a Codului de procedura penala va fi trimis Guvernului si apoi Parlamentului luni, cel tarziu marti, in functie de eventualele modificari care ar putea fi facute in urma dezbaterii publice, a declarat, luni dimineata, ministrul Justitiei, Tudorel Toader.
"Vom vedea vedea propunerile, argumentele, vom vedea daca modificam ceva din proiectul aflat pe site. Azi, cel tarziu maine, il trimitem la Guvern si apoi la Parlament, in masura in care se vor impune modificari", a spus el.



Colectivul ARPCC

vineri, 12 mai 2017

M-a crescut singur, bietul tata. Cand ma duceam la scoala, in fiecare zi imi punea un bilet in ghiozdan. Ma rusinam cu ele ...

Articolul poate fi gasit in original aici





Dragostea de mama nu se compara cu nimic pe lumea aceasta, dar nici dragostea de tata nu este mai prejos dupa cum a povestit o tanara ce a avut o relatie speciala cu tatal ei.

“Nu-mi aduc aminte de mama. A murit cand aveam cateva luni. Tata avea 50 de ani cand m-am nascut eu. Unii ar spune ca e prea tarziu sa devii tata la varsta asta. Tata mi-a fost si tata si mama. Am fost norocoasa.
Cand eram in generala, tata facea o groaza de lucruri cu mine si pentru mine. Ma ducea zilnic la scoala si imi pregatea mereu ceva dulce dupa ce veneam de la cursuri.


Pe masura ce am crescut, am incercat sa ma detasez de copilariile astea. Pe cand mergeam la liceu si aveam cursuri la pranz, tata se trezea dis de dimineata si imi pregatea cate un sandvici, ca sa am la pranz. Langa el punea mereu cate un biletel in care imi ura o zi buna, imi spunea ca o sa fie bine, imi spunea un banc scurt sau desena inimioare in care scria ca tati te iubeste. De fiecare data reusea sa ma inveseleasca si sa-mi aduca aminte ca ma iubeste.


Incepusem sa ascund biletelele de la tata cand eram cu prietenii mei. Ma rusinam de ele. Unul dintre colegii mei, in pauza, mi-a luat biletelul si l-a pasat altor colegi. M-am facut rosie ca ridichea. Din fericire, a doua zi toata lumea voia sa vada ce mi-a scris tatal meu in biletel.

Mi-am dat seama ca fiecare si-ar fi dorit sa se simta la fel de iubiti cum ma simteam eu.
Toata perioada liceului am primit biletele. Le-am pastrat pe toate.
M-am mutat mai tarziu pentru a urma facultatea in alt oras. Mi se facea mereu dor de tata. Il sunam in fiecare zi dupa cursuri. Chiar ne facusem un mic ritual, inainte sa inchidem.

– Angelica?
– Da, tata.
M-am mutat mai tarziu pentru a urma facultatea in alt oras. Mi se facea mereu dor de tata. Il sunam in fiecare zi dupa cursuri. Chiar ne facusem un mic ritual, inainte sa inchidem.

– Angelica?
– Da, tata.
Tot caminul ma stia ca fata care primeste scrisori vinerea. Aveam prieteni care stiau de biletelele si voiau sa le citeasca in fiecare vineri.

Tata s-a imbolnavit intr-o zi. Cancer.
A inceput sa-mi scrie cu intarziere. Prietenii mei il numeau cel mai tare tata din lume si intr-o zi i-au scris o scrisoare in care ii urau multa sanatate si ii multumeau ca au invatat ce inseamna dragostea de tata.

Spre sfarsitul anului universitar am mers acasa, sa am grija de tata. Din cauza tratamentului cateodata nici nu ma recunostea.
In spital, inainte sa moara, l-am tinut de mana si mi-a zis:
– Angelica?
– Da, tata.
– Te iubeste tata.
– Si eu te iubesc, tati!”



Colectivul ARPCC

vineri, 5 mai 2017

CEDO. Imposibilitatea tatalui de a-si vizita copilul din cauza opozitiei mamei. Incalcarea art.8 din Conventie

Articolul poate fi gasit in original aici





In hotararea din 4 mai 2017 in cauza impotriva Italiei ( cererea nr. 66396/14 ), Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cu unanimitate, a constat o incalcare a art.8 din Conventie.

Cauza priveste imposibilitatea reclamantului de a-si exercita dreptul de vizita al copilului, din cauza opozitiei mamei.



Situatia de fapt

La scurt timp dupa nasterea fiicei sale de 25 martie 2010, reclamantul s-a separat de mama acesteia. Mama fetitei a schimbat incuietoarea  de la usa locuintei familiale  si a  decis  in mod unilateral  ca reclamantul  sa-si poata vedea fiica de doua ori pe saptamana, timp de jumatate de ora, in prezenta mamei.

In noiembrie 2010, reclamantul a solicitat instantei custodia comuna a copilului si un drept de vizita mai extins.
Instanta a scolicitat efectuarea unei inspectii pentru a determina nivelul de trai al reclamantului  si al mamei copilului si a ordonat  unui expert intocmirea unui raport  care sa indice  calitatea  relatiilor personale  si a aptitudinilor parentale precum si  cea mai potrivita  custodie pentru copil.
Raportul  expertului  a fost depus  in ianuarie 2013. Raportul  declara, in special, ca ar trebui  o custodie comuna si ca tatalui ar trebui sa i se garanteze posibilitatea de a-si vedea fiica, fara ca mama sa fie prezenta.

Intr-o decizie din 2 iulie 2013, instanta a acordat custodie ambilor parinti, a stabili locuinta copilului la mama si a stabili  modalitatile de vizita ale tatalui. Reclamantul a facut apel, solicitand un drept de vizita mai extins.

Intr-o hotarare din 19 martie 2014, instanta de apel a respins solicitarea reclamantului.

Reclamantul a contestat aceasta decizie. Procedura este inca pendinte in fara Curtii de Casatie.

Invocand articolul 8 ( dreptul la respectarea  vietii private si de familie ), reclamantul s-a plans ca instantele nationale nu au protejat dreptul  sau de vizita, subminand astfel in mod iremediabil relatia cu fiica sa.



Aprecierea CEDO

Curtea observa ca, in speta, reclamantul nu-si putea vedea fiica in mod liber din 30 aprilie 2010 si ca in primele douasprezece luni  de la declansarea procedurii, instantele nationale au permis mamei sa decida  in mod unilateral  termenii de vizita.
Prin urmare, instantele nationale au permis mamei ca, prin comportamentul sau, sa impiedice stabilirea  unei relatii veritabile intre reclamant si fiica sa.



CEDO considera ca,  in adoptarea  unei decizii care afecteaza  drepturile garantate  de articolul 8 din Conventie, este necesara o diligenta  suplimentara si promptitudine. Miza  precedurii pentru  reclamant impunea ca aceasta  sa fie tratata  de urgenta, deoarece trecerea timpului  poate avea consecinte iremediabile pentru relatia dintre fetita si tatal ei, care nu locuieste cu ea. Curtea reaminteste ca pierderea  contactului  parintelui  cu un copil  foarte mic poate duce  la o deteriorare tot mai mare a relatiei.

In plus, CEDO constata ca instanta  de apel a respins cererea reclamantului in baza rezultatelor raportului de expertiza  anterior, fara  a lua in considerare  ca fetita  a inceput sa-si vada tatal in mod regulat  si sa solicite actualizarea  raportului  pentru a verifica  care era  situatia copilului  si relatia sa cu reclamantul.

Din cauza deficientelor constatate in desfasurarea  acestor proceduri, Curtea  nu poate  considera  ca autoritatile italiene au luat masurile  necesare care erau  de asteptat in mod rezonabil  pentru a se asigura reclamantului  mentinerea  unei relatii de familie  cu copilul sau. Prin urmare, Curtea  a constat a fost incalcat  articolul 8 din Conventie.






Colectivul ARPCC

vineri, 28 aprilie 2017

Tătic cu doi copii, în concediu paternal: ”Mamele sunt îndreptățite să se simtă obosite dacă nu primesc ajutor”

Articolul poate fi gasit in original aici







Stelian Bompa- Oprea are 34 de ani, locuiește la Cluj și este tăticul Marei (trei ani) și al lui Andrei (un an și jumătate). Inginer de profesie, de două luni a renunțat temporar la inginerit și a intrat în concediu paternal. Soția lui a stat trei ani acasă cu cei mici, iar când a simțit că nu mai poate, au făcut schimb de roluri: Andreea la serviciu, Stelian, acasă.
”Statul” acasă, cu copiii, e văzut de cei mai mulți ca o îndeletnicire de mamă. Cum ai ajuns să faci asta?
Sincer să fiu, așa credeam și eu până să o avem pe Mara, dar cu timpul am înțeles că toți copiii au nevoie nu doar de mamă, ci și de tată. Sunt în continuare convins că cel putin în primele 6 luni, sau chiar un an, e mai benefic să stea mama aproape de cel mic. Mi-am dorit să fiu și eu mai mult alături de copii și concediul de paternitate cred că e un moment potrivit.

Care erau cele mai mari temeri ale tale legate de acest aranjament? S-au adeverit?
Cele mai mari temeri erau legate de faptul că, fiind doi copii, e de trei ori mai solicitant decât cu unul singur. Acum înțeleg cât de greu e pentru mame să îngrijească mai mulți copii mici. Pentru mine e mai ușor, pentru că Mara merge la grădiniță și aproape toată ziua îl am doar pe Andrei în grijă. Pot spune că am fost încrezător de la început și până acum este aproape cum mi-am imaginat, doar că am mai puțin timp liber decât mă așteptam.

Cum a fost prima zi în care soția a mers la serviciu și tu ai rămas cu copiii? Cum a găsit casa la întoarcere? Dar pe cei mici?
Prima zi a fost pe 1 martie, când am plecat cu Andrei cu bicicleta la împărțit de mărțișoare. A dormit atunci de prânz la nașa noastră, aflată și ea în concediu de îngrijire a copilului. Nu am stat pe acasă prea mult, deci nu am făcut prea mare dezordine. De fapt, în prima săptămână am fost mai mult plecați pe la prieteni decât acasă.

Care e programul vostru zilnic?
Dimineața încercăm să luam cu toții micul dejun împreună, adică și cu Andreea, care pleacă mai devreme la serviciu. După ce mâncăm, îi îmbrac pe copii și, în funcție de vreme, mergem la grădinița Marei cu bicicleta sau cu mașina. Îl luăm și pe Ollie, cățelul nostru, cu noi!
După aceea, îmi petrec timpul cu Andrei prin parcuri, prin oraș sau pe la prieteni. Aproape de fiecare dată ne întoarcem acasă pentru masă și somnul de prânz. Apoi o luăm pe Mara de la grădi și o așteptăm pe Andreea de la serviciu de obicei pe afară, în parc, iar restul zilei ni-l organizăm împreună.

Ce aspect ți se pare cel mai greu și mai obositor?
Cel mai greu a fost când Mara s-a îmbolnăvit de enterocolită la grădiniță și apoi s-a îmbolnăvit și Andrei la scurt timp. A fost greu să am grijă de amândoi în același timp, să nu putem ieși din casă, să gătesc pentru ei și să am grijă și de casă.

Cum te descurci cu mâncarea?
Am gătit de multe ori pentru prânz sau cină, dar recunosc că uneori luăm masa la restaurant sau luăm mâncare la pachet. Oricum, acum gătesc mult mai mult decât înainte de concediu. Am făcut de câteva ori pește la cuptor, somon și păstrăv până acum, salate multe de când a venit primăvara, orez cu legume, piure de cartofi, supă de salată verde, supă cu tăiței, paste cu diverse. Am noroc că Andrei, ca și mine, nu e pretențios la mâncare și nu îi gătesc separat lui față de ce mâncăm noi.

Cât durează să îl adormi la prânz pe Andrei și care e strategia?
E mai ușor decât îmi închipuiam, în special pentru că Andrei are doar un singur somn peste zi, iar în jur de ora 13:00 e obosit, așa că e suficient să îi citesc o poveste și adoarme. Uneori, când e mai agitat, îl adorm la piept, în sistemul de purtare, după care îl pun în pat.

Ce faci în timp ce el doarme?
Cat timp Andrei doarme, am timp pentru curățenie, spălat haine sau vase și câteva clipe libere pentru mine. Câteodată mai citesc sau am treabă pe calculator. Trebuie să recunosc că și somnul de prânz împreună e foarte plăcut!

Cum a schimbat relația de cuplu acest nou aranjament?
Cred că în bine, pentru că amândoi aveam nevoie de o schimbare. Andreea a stat mai mult de 3 ani acasă cu copiii și avea nevoie să schimbe mediul, iar eu voiam să fac o pauză de la job și să fiu mai mult cu copiii. Inițial, Andreea avea mici dubii despre cum o să mă descurc, dar mă bucur că acum are încredere în noi și cred că toți avem de câștigat din această situație.

Cât vei sta în concediu?
Mi-am propus să stau acasă pana când Andrei împlinește 2 ani, adică până în toamnă. Și cred că voi reuși! Sunt conștient de faptul că a fost mai greu cât a stat Andreea acasă cu copiii, adică cât au fost mai mici, și cred că mamele sunt îndreptățite să se simtă obosite, mai ales dacă nu primesc ajutor și susținere în perioada de după naștere.

Cum au reacționat cei din jur? Care sunt cele mai interesante remarci de care ai avut parte?
Recunosc că cei mai mulți nu văd concediul de paternitate ca pe un lucru normal, dar cei apropiați, care mă cunosc, se bucură pentru noi. Nu toată lumea e bucuroasă că eu sunt în concediu, dar cel mai important este că noi, ca familie, suntem mulțumiți.
E interesant că multă lume mă întreabă cât mai rezist și cum mă descurc. Majoritatea sunt curioși să afle cum se descurcă un tată acasă cu copiii.

Care crezi că sunt avantajele pe care le câștigi stând cu copiii? Care sunt avantajele lor? Dar ale soției?
Eu sper că legătura ce se creează între mine și copii acum să aibă un efect de lungă durată, sper pentru tot restul vieții. Pentru copii, cred că e important să simtă ca ambii părinți sunt prezenți și implicați în creșterea lor. Soția mea se bucură că a putut să schimbe atmosfera zilnică, să iasă din rutină și să facă lucrurile de care era privată cât a stat acasă.



Colectivul ARPCC

joi, 20 aprilie 2017

Ascultaţi cu atenţie opiniile copiilor

Acest articol a fost preluat de pe pagina : http://www.coe.int/en/web/portal/home
Autor : Thomas Hammarberg






[19/11/07] Convenţia Asupra Drepturilor Copilului a fost un succes remarcabil. Nu numai prin faptul că a fost ratificată de toate ţările cu excepţia Somaliei şi a Statelor Unite ale Americii, cât şi prin faptul că a acţionat ca un catalizator pentru o serie de acţiuni concrete pentru implementarea reală a normelor agreate. Cu toate acestea trebuie făcut mai mult în câteva arii pentru a acorda copiilor drepturile ce le revin. Un drept care nu a fost încă asigurat în realitate este dreptul copiilor de a le fi luate în considerare punctele de vedere.

Importanţa respectării copiilor şi a opiniilor a fost tema principal a scriitorului, doctorului şi editorialistului de origine poloneză Janusz Korczak, ale cărui învăţături au inspirat schiţa acestei convenţii ONU.

Intr-un orfelinat din ghetoul varşovian în timpul celui de al doilea război mondial, el, colegii săi şi alţi 190 de copii practicau în mod real dreptul copiilor la propriile opinii. În contextual teribilei brutalităţi ale acelor vremuri aceşti copii au dezvoltat o mică democraţie. Au format o adunare care să se ocupe de deciziile importante. Au agreat reguli de comportament şi un tribunal a fost stabilit pentru a se ocupa de cei care încălcau regulile (în cele mai multe cazuri “sentinţele” au fost acelea ca persoana condamnată să îşi ceară scuze). A existat un panou pentru mesaje şi un ziar pentru noutăţi si discuţii. Acest experiment de democraţie a copiilor a fost terminat într-un mod teribil la data de 6 august 1942 când soldaţii germane au escortat pe toţi aceşti copii împreună cu îngrijitorii lor, într-un tren care i-a dus către camerele de gazare din Treblinka.

Cu toate acestea exemplul lui Korczak şi scrierile sale nu au fost uitate. Cărţile sale sunt încă retipărite în diferite limbi şi influenţează pe mulţi. Cu toate acestea unele dintre ideile sale sunt văzute ca nefiind realiste  sau ca fiind posibile doar undeva într-un viitor mai îndepărtat.

Aceasta pare să se aplice şi prevederilor Convenţiei ONU cu privire la copii.

“Statele semnatare trebuie să asigure copilului care este capabil să îşi formeze propriile opinii dreptul de a-şi exprima aceste puncte de vedere în mod liber în toate privinţele care îl afectează, opiniilor sale fiindu-le dat credit în conformitate cu vârsta şi maturitatea demonstrată de acesta”

Această prevedere este probabil cel mai puţin implementat aspect al Convenţiei. Nu pare să fie înţeles că acest articol 12 impune guvernelor o obligaţie de a se asigura că sunt solicitate analizate cu consideraţie punctele de vedere ale copiilor cu privire la acele aspect ce îi afectează în mod direct.

Este timpul de a ne confrunta cu această provocare mai concret. Bineînţeles, nu există încă o viziune clară asupra conţinutului şi implicaţiilor dreptului copilului de a fi ascultat şi de a participa în procesul de luare a deciziilor. Prin urmare, ca un prim pas, scopurile şi standardele pentru realizarea acestui drept trebuie să fie formalizate într-un mod mai concret.

Implementarea acestui drept impune stabilirea de obiective pe termen scurt şi lung precum şi strategii care să adreseze atitudinile sociale şi comportamentele dezvoltând modele viabile pentru copii şi adolescenţi de a participa în procesele de decizie din societate.

Mecanismele trebuie încă să fie dezvoltate în interiorul organelor administrative astfel încât să asigure consultarea sistematică a copiilor şi analizarea serioasă a opiniilor acestora.

Obiectivul ar trebui să fie acela de a crea o cultură de o mai mare receptivitate cu privire la punctele de vedere ale copiilor. Din păcate mulţi adulţi par să considere aceste idei ca o potenţiala ameninţare. Problema influenţei copiilor în procesul de decizie pare să fie văzută ca “un joc cu sumă nulă” – adică acea situaţie în care o parte câştigă pe seama faptului că cealaltă parte pierde). Altfel spus, dacă copii ar primi mai multă putere, adulţii cred că ei vor pierde o parte din puterea lor şi vor fi mai puţin capabili să controleze familial, sau să păstreze disciplina în şcoli.

În anumite ţări, adulţii s-au opun în mod agresiv la participarea copiilor în procesul de decizie, în numele aşa numitului drept al părinţilor sau în numele unor principii religioase. Va mai dura până când se va putea schimba o societate atât de încrâncenată în atitudini patriarhale împotriva copiilor.

Cum poate fi această pusă în dezbatere într-un mod care să aibă sens? Cum poate să se demonstreze că nu există nici o contradicţie între a da copiilor dreptul de a-şi influenţa viaţa şi societatea, pe de o parte, si a asigura că nu este periclitat rolul adulţilor de a avea grijă de copii şi de a îi proteja pe de altă parte? Cum se poate să se pună în evidenţă cât mai clar faptul că această problemă nu este un joc cu sumă nulă, dar că toate părţile au de câştigat dacă adulţii învaţă să sprijine copiii în exercitarea drepturilor lor?

În cele ce urmează sugerăm câţiva primi paşi;

1. Locul principal în care copii îşi desfăşoară activitatea este căminul familial. Trebuie să fie o prioritate popularizarea printre părinţi şi îngrijitori a dreptului copiilor de a le fi ascultate opiniile şi ajutarea acestora de a înţelege cum trebuie să îşi adapteze rolurile parentale din acest punct de vedere.

2. O altă arenă important este şcoala şi grădiniţa.
Învăţarea interactivă, curriculum relevant precum şi atitudinea şi procedurile democratice sunt contribuitori importanţi. Aceste măsuri ar trebui să se focalizeze pe întărirea abilităţii copiilor de a exprima opiniile lor, să poată să opereze procesele democratice şi să înţeleagă mai bine societatea şi problemele ei. Un pas important înainte este creşterea capacităţii printre profesori şi personalul şcolar de a îi asculta pe copiii, de a îmbunătăţi dialogul şi de a promova rezolvarea conflictelor într-o manieră democratică.

3. Organizaţiile copiilor care militează pentru realizarea drepturilor copiilor ar putea fi promovate, si alte ONG-uri care lucrează cu şi pentru copii, ca de pildă cluburile de sport, organizaţiile caritabile, ar putea fi încurajate să asculte pe copii mai mult şi să le respecte punctele de vedere.

4. Partidele politice ar trebui încurajate să îşi dezvolte capacitatea de a lua în considerare punctele de vedere ale copiilor şi de a îmbunătăţi influenţa copiilor în afacerile politice.

5. Televiziunea, radioul şi presa scrisă ar trebui să aibă ştiri “prietenoase faţă de copii” [pe care copiii să le poată înţelege] şi să se asigure că punctele de vedere ale copiilor sunt prezentate în emisiunile care privesc aspect de interes pentru copii. Mai mulţi corespondenţi care să fie dedicaţi problematicii copiilor şi mai mulţi corespondenţi tineri ar putea fi bineveniţi.

6. Paşi ar trebui să fie luaţi să se facă sistemul justiţiei mai prietenos faţă de copii. Procedurile juridice ar trebui ajustate pentru a întâmpina nevoile copiilor indiferent dacă sunt delicvenţi, victime sau martori. Copii ar trebui să aibă o influenţă în deciziile administrative sau juridice care se referă la ei, ca de pildă în deciziile cu privire la încredinţarea custodiei sau a adopţiei.

7. Guvernele ar trebui sa definească care sunt acele problematici care au un impact mare asupra vieţii copiilor şi asupra căruia ar trebui prin urmare aceştia să aibă dreptul de a îşi spune cuvântul, ca de pildă politicile cu privire la familie, planificarea diferitelor facilităţi ale comunităţii sau serviciile de recreere. Ei ar trebui să identifice căi clare prin care să aibă în vedere opiniile copiilor şi să se asigure că ele sunt reprezentative şi relevante. Ar trebui să fie explorate canale de exprimare adecvate pentru fiecare grup de vârstă inclusiv pentru copiii mici – ca de pildă dialogul cu preşcolarii, întrunirile cu copiii de vârste şcolare, chestionarele de opinie şi alte modele. Ar trebui să se ia măsuri special pentru a îmbunătăţi vocea grupurilor de copiii cu dizabilităţi sau a altor grupuri dezavantajate şi de a explora cum este posibil să se depăşească astfel de constrângeri.

Aceşti paşi ar fi aliniaţi viziunii lui Janusy Korczak. Ar permite copiilor să se exprime şi ar ca punctele lor de vedere să fie ascultate şi respectate în cămine, în şcoală, în comunitate de la o vârstă mai tânără întărindu-le sensul de apartenenţă şi abilităţile de a îşi asuma responsabilităţi.




ref.[ngo4145]
Colectivul ARPCC

Cele mai citite