Mic studiu asupra gazduirii egalitare a minorilor dupa divort

Avem plăcerea să anunțăm o apariție editorială de excepție legată de aplicarea custodiei comune în România

Un autor care deja ne-a mai impresionat cu deschiderea arătată temelor legate de autoritatea părintească comuna implementata corect.

https://www.ujmag.ro/drept/dreptul-familiei/mic-studiu-asupra-gazduirii-egalitare-a-minorilor-dupa-divort

Reelevant și comentariul autorului ... 

Descriere

În ciuda titlului său, prezenta lucrare reprezintă prima tratare in extenso din literatura română a problematicii găzduirii egalitare a minorilor. Într-adevăr, tema a mai fost evocată și anterior, dar doar en passant, cu probabilă întâietate tot de către noi, atunci în monografia „exercitarea autorității părintești după divorț”, publicată în anul 2012.

Deși o temă care a iscat discuții vivante și pasiuni aprinse în state cu dezvoltare și cultură juridică superioară, pe plan național găzduirea egalitară pare să fie mai cunoscută și disputată de către societatea civilă, decât de doctrina de specialitate ori în practica instanțelor judecătorești. Totuși, oriunde am privi, să o recunoaștem franc, nivelul cunoștințelor este unul elementar.

Chiar aprofundată fiind (și ne-ar plăcea enorm să ne înșelăm) găzduirea egalitară nu-și va găsi o largă aplicare. Nu neapărat pentru că ar reprezenta un concept foarte sofisticat, cât mai degrabă prin prisma faptului că pentru a „rodi” are nevoie de un anumit gen de societate – ca grad de civilizație, mentalitate, tradiție, seturi de valori ș.a.m.d.

societatea românească nu ne apare defel un teren fertil găzduirii egalitare. Fără speranță, în al nostru declin ca societate nu vom avea parte nici măcar de frumusețea ruinelor. O decadență grandioasă rămâne apanajul exclusiv al marilor civilizații.

Iar atunci prezenta lucrare este chiar totalmente în van, fatalmente zadarnică? Pesemne că da, deși ne place să credem că este o ofrandă adusă acelui sfânt al cauzelor pierdute și fără speranță.

Si mai ales un extras

 [1]      Foarte practic privind lucrurile, se poate afirma cǎ încredintarea spre creștere și educare (din C. fam.) este identica în esentǎ cu exercitarea autoritǎtii pǎrintesti exclusive/unilaterale, regǎsite acum în art. 398 NCC. În ambele ipostaze, esentialmente, doar unul dintre pǎrinui este învestit cu puteri decizionale majore/importante în cresterea și educarea copilului. Celǎlalt pǎrinte (chiar dacǎ nu se poate sustine cǎ este lipsit total de drepturi pǎrintești - subliniem cǎ nu suntem aici în situauia decǎ- derii din drepturile pǎrintești, care reprezintǎ o instituuie distinctǎ) deuine totuși anumite drepturi, dar care, prin comparauie, sunt net inferioare, atât numeric, cât și calitativ.

Tranșant afirmat, „sistemul” încredintǎrii spre crestere și educare/autoritatea pǎrinteascǎ exclusivǎ efectiv rupe, desfiinteazǎ egalitatea dintre pǎrinti. Vom avea astfel un pǎrinte superior, de primǎ mânǎ, privilegiat, în opozitie cu un pǎrinte inferior, de mâna a doua, insignifiant, un pǎrinte asa-zis „de weekend”.

[2]      Fie și doar în acest mǎrunt cadru ideatic, se poate observa de ce este realmente inadmisibil (inclusiv într-o logicǎ elementarǎ,  nu doar juridicǎ) ca în cazul dispunerii exercitǎrii în comun a autoritǎții pǎrintești, pǎrintelui separat de copil sǎ-i fie acordat dreptul de a pǎstra legǎturi personale cu acesta într-o manierǎ esențial- mente identicǎ (ca și cadru ideatic) cu cea practicatǎ (anterior) în cazul pǎrinților cǎrora nu li s-a încredințat copilul spre creștere și educare. Astfel, în situatii esentialmente diferite, nu se poate aplica aceeași soluție. Chiar dacǎ acea soluȚie ar fi optimǎ pentru una dintre situatii, pentru cealaltǎ (o situație funda- mental diferitǎ de prima), soluȚia nu va mai putea rǎspunde standardelor de adecvare/potrivire.

Conchizând, pǎrintele care exercitǎ în comun autoritatea pǎrinteascǎ (chiar dacǎ nu i-a fost stabilitǎ locuinta copilului la propria locuintǎ) se gǎsește într-o situatie juridicǎ infinit mai favorabilǎ decât pǎrintele cǎruia (sub C. fam.) nu i-a fost încredintat copilul spre creștere si educare.

Dar atunci, putem sǎ mai aplicǎm acestui pǎrinte „modern/occidental”, spiritul, conceptia și jurisprudenta unui Cod al familiei de sorginte comunistǎ, inclusiv abrogat? Rǎspunsul ar trebui sǎ fie incontestabil negativ.

[ngo5405]

Despre autor

Activitate profesională:
Avocat, Baroul Arad (2007 - prezent).
Arbitru pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Arad.
Arbitru pe lângă Camera de Comerț și Industrie Româno-Germană.

Principalele lucrări, articole și studii publicate:
- Păstrarea numelui purtat în timpul căsătoriei după desfacerea acesteia prin divorţ – cu propunere de lege ferenda, în Curierul Judiciar nr. 2/2008;
- Noțiunea de cauză în lumina dispozițiilor art. 1201 C. civ., în Curierul Judiciar nr. 9/2008;
- Considerații teoretice și practice asupra error in personam, în RRDP nr. 1/2008;
- Considerente teoretice şi practice asupra reconstituirii testamentului pierdut – în RRDP nr. 4/2008;
- Eroarea-viciu de consimțământ în lumina dispozițiilor noului Cod Civil , în RRDP nr. 5/2008;
- Garanția contra evicțiunii în ipoteza vânzării fondului de comerț, în RDC nr. 10/2008;
- Considerații asupra clauzei star del credere în cadrul contractului de comision, în RDC nr. 4/2009;
- Considerații asupra condiției complicității terțului la frauda debitorului în acțiunea pauliană, în RDC nr. 6/2009;
- Scurte considerații asupra primei zi de înfățișare, în Curierul Judiciar nr. 7/2009;
- Considerații asupra noțiunii de urgență în materia ordonanței președințiale, în RRDP nr. 4/2009;
- Considerente asupra drepturilor părintelui căruia nu i s-a încredințat copilul, în Curierul Judiciar nr. 2/2010;
- Considerații teoretice și practice asupra animus novandi – în RDC nr. 7-8/2010;

- Inflexiuni asupra principiului in dubio pro reo (în colaborare cu Marius Neculcea), în Dreptul nr. 11/2010;
- Doctrina ”Acte Clair” – Între Morgană, Labirintul Dedalic și un Titanic Juridic – în RDC nr. 10/2012;
- Rubrică permanentă în cadrul revistei Curierul Judiciar, intitulată ”Jurisprudența străină – reper fundamental al Noului Cod civil român”, cu următoarele articole (constând în jurisprudență străină comentată);
- Nestemate de Jurisprudență, colecția Cultura Juridică, Ed. Universul Juridic, București, 2011;

- Exercitarea autorității părintești după divorț, colecția Noul Cod Civil, Ed. Universul Juridic, București, 2012;
- Acţiunea pauliană, colecţia Noul Cod Civil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012;
- Dreptul la propria imagine. O perspectivă practică, colecția Noul Cod Civil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013

Colectivul ARPCC

M-am mutat din Cluj la Constanta si doresc custodie comuna pentru copii mei care locuiesc in prezent cu tatal

INTREBARE:

Buna ziua. Fetitele de 2si 4 ani au ramas cu tatal lor din iunie 2017. El nu doreste ca eu sa am vreun contact cu minorele, macar telefonic. A conditionat ca doar daca ma intorc la el pot avea parte de fete. Cum as putea obtine custodie comuna? Problema este ca nu imi permit nici macar un avocat din oficiu. Ele sunt in Cluj , iar eu m-am restabilit in Constanta si astept un copil cu actualul sot.

RASPUNS:

Aveti nevoie de un avocat dar nu ar trebui sa fie atat de scump. e important pentru ca altfel puteti face greseli care s ase repercuteze asupra unui proces. mamele de obicei sunt in pozitie favorabila in proces,. dar tot trebuie sa fiti reprezentata.  Plus ca daca aveti avocat nu va mai trebui sa pltiti tranportul dus in intors pentru a va prezenta in fata instantei, care este si el costisitor.... si riscant la starea dvs medicala (asteptand al treilea copil). Sansele de custodie comuna sunt 100%. Dar in Romania asta insemana autoriate parinteasc acomuna cu locuinta la un parinte.

De aici e mai complicat. 

Daca doriti sa le vedeti pe fete dein cand in cand in teorie o sentinta  (care sigur va va fi favorabila) va va da un program de vizita care poate include sa luati copii la dvs in Constanta anumite perioade de timp. Copii fiind mici nu ar fi o problema (zicem noi, dar ramane sa vedem cum va intrepreta instanta) sa ii luati chair perioade mai mari de timp (pentru ca nu merg la scoala). Absentele de la gradinita nu sunt un "dezastru" dpdv educational si beneficiul de a avvea contact cu mama lor e mult mai mare decat eventuala pierdere a unor zile de "scolarizare" la gradinita. Estimez sa si aceste sanse (de a avea in program relativ larg e de legaturi personale la domiciliul dvs din Constanta sunt foarte mari daca sunteti corect reprezentata.  Puteti propune chiar 50%-50% adica 2 saptamani cu dvs si 2 cu tatal. Recomandare pentru o custodie comuna fizica (extrem de benefica copiilor) este sa fie minim 10 zile pe luna cu fiecare parinte.

Daca doriti ca sa schimbti si locuinta copiilor la dvs in Constanta s-ar putea sa fie mai dificil dar nu ar trebui sa fie imposibil. In general instantele (si cele din Cluj nu fac exceptie) sunt de parere ca copilul e mai bine crescut daca locuieste la mama (si e foarte greu pentru tati sa rastoarne aceasta preconceptie).

Eu personal nu as recomanda asta (cel putin nu in urmatorii 2 ani de zile) daca reusiti sa aveti un program larg de legaturi personale

Cu stima. CB, ARPCC

x

x

Studiu norvegian confirma faptul ca custodia comuna este benefica copiilor si tinerilor

autor: Dr. Chantal Clot-Grangeat (Franta)

traducator: mediator Sebastian Liviu Ciorba

O echipă de cercetători norvegieni, condusă de Sondre Aasen Nilsen, a publicat recent un studiu efectuat asupra unui grup de peste 7000 de tineri cu vârste între 16-19 ani. Această evaluare nu arată niciun fel de diferențe între tinerii care au rezidență alternantă și cei din familiile nedivorțate, cu privire la sănătatea lor emoțională și mintală și felul lor de a fii față de alții. Studiul asupra adolescenților vine în sprijinul studiilor recente pe aceeași temă cu copii foarte mici.

Cu cât se acumulează mai multe studii, cu atât mai mult rezultatele lor converg a arăta că tinerii și copiii care nu se întâlnesc regulat cu ambii părinți sunt adesea supuși unor dificultăți serioase în multe domenii, cum ar fi școlarizarea sau sănătatea.

Cum s-a desfășurat acest studiu?

Reședința alternantă: o modalitate care se generalizează în Norvegia Frecvența reședinței alternante a fost mai mult decât triplată între 2002 (8%) și 2012 (25%). Această creștere este însoțită de o scădere a custodiei totale obținută de către mama singură.

Această creștere intrigă atât ​​echipele de cercetare cât și politicienii. Studiile arată că, în ciuda nivelului înalt al sistemelor de prevenire socială și de sănătate din țările scandinave, consecințele separării părintești sunt încă o preocupare.

Ultimul studiu norvegian datează din 1997. Acest studiu a arătat că tinerii care au reședința alternantă au avut rezultate mai bune decât cei care locuiesc în reședința deplină cu un părinte sau un tată vitreg. Dar, la acea vreme, se credea că părinții care alegeau reședința alternantă aveau venituri mai bune, învățământ superior sau un nivel mai scăzut de conflict decât alții.

Astăzi, odată cu răspândirea reședinței alternante, studiile arată că familiile care aleg această modalitate sunt mult mai diversificate ca înainte. Sunt reprezentate toate nivelurile de cooperare economică, culturală și parentală.

Compararea sănătății adolescentului din 6 structuri familiale

Cei 7750 de tineri au în medie vârsta de 17 ani și trăiesc în familii astfel: cu ambii părinții (5500), în reședință alternantă (400), doar cu mama lor (1000), doar cu tatăl lor (200), cu mama vitregă (100) sau cu tatăl vitreg (550).

Acești tineri au avut la dispoziție, de cele mai multe ori, 45 de minute în clasă sub supravegherea unui profesor, pentru a răspunde la un chestionar. Ei au fost rugați să-și evalueze nivelul veniturilor în raport cu alții și să răspundă la 25 de întrebări din chestionarul Puncte forte și dificultăți, așa cum au fost studiile Bergström.  Acest chestionar privește emoțiile, comportamentele problematice, hiperactivitatea și atenția, relațiile cu ceilalți și comportamentul pro-social (cooperarea socială).

Eșantionul este suficient de mare pentru a efectua variate statistici care controlează anumiți factori. Rezultatele brute arată că tinerii din familiile monoparentale sau cei care trăiesc cu părinți vitregi prezintă mai multe dificultăți decât cei care trăiesc în familii unite sau în reședința alternativă.

Aceste rezultate sunt confirmate indiferent de nivelul de venit al familiei, așa cum este perceput deadolescent și indiferent de sexul tânărului.

Doar o diferență apare printre familiile refăcute: indiferent de tipul de reședință, tinerii al căror tată are un nou partener au rezultate care nu diferă de cele care au o ședere alternativă sau într-o familie unită. Aceste rezultate nu se găsesc pentru  adolescenții a căror mamă are un nou partener.

În concluzie, adolescenții din reședința alternativă sunt mai adaptați din punct de vedere emoțional și social decât colegii lor care trăiesc în reședința deplină. Diferența procentuală este de 25%, ceea ce este un nivel destul de important în acest tip de studiu.

Întreabă famiile refăcute

Acest studiu se alătură multor altele pe care le-am menționat deja aici. Așa cum spun semnatarii articolului : "Nu există niciun motiv să vă faceți griji cu privire la consecințele reședinței alternante asupra tinerilor. "

Pentru echipa de cercetători norvegieni, acest studiu ridică noi întrebări, în special despre familiile monoparentale și cele mixte. Copiii care trăiesc numai cu tatăl lor par să aibă mame cu tulburări psihice. Tații din reședința alternantă par să aibă o relație de autoritate mai echilibrată față alții. Prezența unei mame  vitrege pare să compenseze consecințele separării. Toate aceste întrebări rămân nesoluționate.

Complexitatea familiilor refăcute fac studiile mai delicate. Factori noi ar trebui luați în  considerare, cum ar fi relațiile cu frații și surorile pe jumătate vitregi și copiii părinților vitregi.

Echipa de cercetători norvegieni recomandă efectuarea de studii longitudinale ca modalitate de schimbare a reședinței, de refacere a familiilor și pentru o evoluție rapidă a copiilor și adolescenților.

Sentinta civila - Problemele programului de vizita

Sentinta civila in intregime

Colectivul ARPCC

Noi reguli pentru părinţii care pleacă la muncă în străinătate

Potrivit portalului avocatnet.ro, guvernul pregăteşte un set de reguli pentru părinţii care pleacă la muncă în străinătate şi îşi lasă copii în grija rudelor.

Aceştia vor fi obligați să desemneze o persoană responsabilă cu însoțirea copilului la vaccinare, începând din  anul 2018. Măsura face parte din proiectului de lege privind organizarea și finanțarea activității de vaccinare a populației în România.

"Părinții care sunt plecați din țară și care lasă copii eligibili la vaccinare în grija unor membri ai familiei ori a altor persoane, în condițiile prevăzute de lege, sunt obligați să desemneze o persoană responsabilă cu însoțirea copilului la vaccinare", scrie în proiectul de lege, pus din nou în dezbatere publică, într-o formă mult diferită de cea afișată în luna aprilie.

Noua regulă trebuie să treacă de votul parlamentului, după care va fi trimisă Administraţiei Prezidenţiale pentru a fi aprobată.

Odată publicată în monitorul oficial, legea îi obligă pe medicii de familie să informeze părinţii în privinţa situaţiei calendarului de vaccinare a copilului iar părintele va avea obligaţia de a comunica medicului, în termen de 15 zile, numele persoanei responsabile delegate pentru  însoţirea copilului la vaccinare.

Colectivul ARPCC

Un copil trebuie sa aiba parte de ambii parinti, chiar daca acestia locuiesc la domicilii diferite.

Articolul in original poate fi gasit aici

Un copil trebuie sa aiba parte de ambii parinti, chiar daca acestia locuiesc la domicilii diferite. Psihologul Mihaela Sahlean, despre custodia comuna

“Si au trait fericiti pana la adanci batraneti…” In vremurile moderne, cuplul fericit pentru o viata este tot mai rar si tot mai greu de mentinut. Divorturile sunt la ordinea zilei, dureroase, deprimante. Copiii raman, de cele mai multe ori, alaturi de mame – asa prevede legislatia romaneasca. Ce se intampla cu tatii desprinsi de copiii lor? Unii “divorteaza” de mostenitori odata cu despartirea de sotie. Cei mai multi doresc sa ramana insa la fel de mult alaturi de copii, sa ii priveasca crescand, sa ii educe, sa le indrume pasii spre viata. Despre acesti tati – “tati de duminica” – am discutat cu psihologul Mihaela Sahlean, de la clinica MindCare.

Cum isi poate mentine un tata legatura cu copilul sau, dupa divort

Trebuie delimitate doua cazuri care pot aparea, explica dr. Mihaela Sahlean. Sunt tati care nu au timp, deci isi vad copilul o data pe saptamana, casatoriti sau nu, pentru ca au, de exemplu, un serviciu solicitant. Si mai sunt acei tati care, in urma divortului, au un program stabilit sau convenit cu fosta partenera la o zi pe saptamana – in care isi pot vizita copilul. Ideal este timpul calitativ petrecut cu copilul, si nu cel cantitativ. Evident, foarte putin timp petrecut cu copilul nu ar fi in beneficiul lui si ar frustra totodata si tatal.

Problema cu adevarat grava intervine atunci cand mama este cea care incearca sa desparta tatal de copilul sau. In acceptiunea maternitatii, acest lucru nu este de dorit. Indepartarea tatalui de copil spre sanctionarea fostului partener este in detrimentul dezvoltarii copilului si ideal este ca parintii sa isi lase deoparte ambitiile, egoismul, orgoliile si sa puna pe primul loc interesul celui mic. Un copil trebuie sa aiba parte de ambii parinti, atat timp cat ei sunt in viata si cat timp nu sunt decazuti din drepturile parintesti.

Ar trebui ca tatal sa isi ajute fosta partenera sa inteleaga ca doreste sa se implice ca parinte, sa continue sa fie un tata bun. Este frustrant pentru orice parinte sa fie “sanctionat” in a-si vedea copilul pentru ca relatia de cuplu nu a functionat, explica dr. Mihaela Sahlean. Daca nu mai exista rolurile de sot, sotie, rolul de parinte trebuie conservat la ambii. Daca exista dorinta, putem vorbi de o buna implicare a ambilor parinti in educatia copilului, chiar daca acestia au decis ca nu mai pot continua impreuna.

Cititorii MedLive discuta despre “tatii de duminica“

Monica: Dincolo de neintelegerile dintre doi adulti care au format odata un cuplu, un copil trebuie sa stie ca are in permanenta un tata si o mama care ii doresc binele, chiar daca locuiesc la domicilii diferite.

Flori: Sunt tati care vor sa fie doar “tati de duminica” , precum si mame care fac tot posibilul ca tatal sa se transforme in “tata de duminica”. In ambele cazuri pierde copilul.

Insa daca in cazul mamelor care se opun relatiei tata-copil este doar o problema de alegere personala la care poate renunta oricand , in cazul tatilor care doresc sa fie tati cu adevarat si nu doar ocazional, este o problema de sistem foarte grava. Tatal este obligat sa duca un razboi cumplit cu un sistem nepasator care vede scurt si precis interesul copilului: mama. Iar programul de vizitare este cat mai scurt, asa incat copilul sa ramana atasat afectiv intr-o proportie mult mai mare de mama.

Sunt cazuri in care, datorita comportamentului tatalui inainte de divort, distrugerea sentimentelor copilului nu este posibila. In aceste cazuri, sistemul sacrifica fara mila copilul. Sacrifica unul, dar se asigura ca pentru restul a facut bine.

Mihaita: Singurul care sufera cu adevarat este copilul. O mama care nu intelege aceasta suferinta si actioneaza egoist transforma copilul intr-un ostatic. El devine astfel doar o arma impotriva fostului sot, iar intreaga sa viata se naruieste in acest fel.

Colectivul ARPCC

NU-ȚI FACE COPILUL SĂ TE URASCĂ !

Articolul in original poate fi gasit aici

Știu, sună îngrozitor. Știu că îl iubești. Și el te iubește pe tine. Păstrează-ți relația așa. Foarte multe mame, mai ales dacă sunt singure, își concentrează toată energia asupra copilului. Nu e chiar atât de grav să te validezi prin el, dar, te rog, lasă-l să fie el: un individ unic, cu visele, speranțele și calitățile lui.

Mai jos ai câteva lucruri de care trebuie să ții cont, dacă nu vrei ca mai târziu relația voastră să aibă de suferit.

Trăiește pentru tine

De câte ori nu ai auzit (poate ai spus chiar tu) „Trăiesc pentru el!”, „Respir pentru el!” Poate că ți se pare demn de admirație, dar nu e. Fiecare trebuie să trăiască și să respire pentru el. Când tu n-o să mai fii, el ce-o să facă? N-o să mai trăiască? N-o să mai respire?

Când se va maturiza și va porni pe drumul lui, tu ce-o să faci? O să plutești în derivă prin viață? O să te oprești din respirat?

Respiră pentru tine și lasă-i și lui loc să respire. Veți fi amândoi mult mai fericiți!

Nu fi sclavul lui

Oricât de bun ar fi stăpânul nu am auzit de sclavi fericiți. Nu exiști ca să-i îndeplinești lui toate dorințele. Dacă tu te pui pe tine pe ultimul loc, la fel va face și el. Dacă lași totul baltă, inclusiv lucrurile importante ca să faci ce și cum vrea el, îl pregătești pentru nefericire, pentru că pe lumea asta nu va mai găsi o altă persoană care să-l trateze ca tine și se va considera veșnic nedreptățit.

Nu încuraja o astfel de relație de co-dependență. Mai devreme sau mai târziu, oricât îl iubești, vor apărea sentimente de ranchiună de ambele părți. La tine pentru că vei considera că nu-ți dă înapoi la fel de mult pe cât i-ai oferit tu, la el pentru că se va simți obligat să te răsplătească, chiar și atunci când, poate, ar avea chef să facă altceva.

Nu-l obliga să-ți trăiască anxietățile

Orice mamă este îngrijorată pentru copilul ei. Este normal. Că îngrijorările sunt legate de starea lui de sănătate sau de viitorul lui, ține-le pentru tine, discută-le cu un specialist, nu le proiecta asupra lui. Dacă la cel mai mic semn de oboseală îi spui „Ești bolnav, știu eu!” în cele din urmă, probabil, se va îmbolnăvi. Dacă îl anunți zilnic „Dacă nu înveți, vei ajunge un ratat!”, probabil așa va fi, pentru că oricât se va strădui, mereu vor fi alții mai buni ca el.

Nu trăi în trecut

Lumea se schimbă. Mult mai repede decât ne dăm seama. Copiii noștri o văd altfel decât noi. Poate ție ți se pare ca trecutul e minunat, pentru o parte din copiii de azi, el e de neimaginat. Dacă tu te-ai comportat într-un fel, în copilărie, e puțin probabil ca și el să se comporte așa. Poate are aceleași trăsături cu tine, dar trăiește o altă realitate. Lasă-l să fie un individ adaptat realității.

Fii un exemplu

Avem mereu tendința să ne comparăm copiii cu cei de seama lor, dar de câte ori ne-am comparat pe noi cu părinții acestora. Degeaba ne minunăm că un copil citește, când al nostru nu deschide o carte, dacă nici noi nu citim. Poate și ceilalți părinți și-ar dori ca piticul lor să fie mai sportiv, dar dacă ei nu sunt, el de unde să învețe?

Fii echilibrată

În toate lucrurile trebuie să existe o măsură. Chiar și un lucru bun, în exces, poate deveni toxic. Iubește-l cu măsură, iubește-te și pe tine, ca să învețe și el să se iubească. În fond, ca să se simtă bine în pielea lui trebuie să se valideze singur, nu să aștepte să fie validat de cei din jur.

În caz că se întreabă cineva, și tații ar fi bine să respecte aceleași reguli!

Colectivul ARPCC

Eşti părinte sau păpuşar?

Articolul in original poate fi gasit aici

Păpuşarii sunt actorii angajaţi în teatrele în care se joacă spectacolele cu păpuşi. Ei mânuiesc marionetele cu o dibăcie fantastică. Te uiţi la păpuşa din faţa ta şi vezi cum îşi mişcă mâinile, capul, gura, picioarele, umblă de colo colo, face lucruri, vorbeşte.

Dacă ridici puţin privirea, o să vezi deasupra păpuşii un actor. Un păpuşar. Ține pe degetele lui ațe de care este legată păpuşa. Dacă ridică un deget se mişcă un picior, dacă ridică alt deget păpuşa dă din cap afirmativ sau negativ. Există mişcarea pentru mirare, supărare, bucurie, disperare, succes, nemulţumire. Păpuşa poate să joace orice stare în funcţie de cum mişcă păpuşarul mâinile. Păpuşa poate să spună orice pentru că ea doar mişcă buzele, vorbele ieşind de fapt din mintea şi gândurile altcuiva.

Actorul păpuşar se pregăteşte câţiva ani şi învaţă să facă asta până la desăvârşire. Păpuşarii nu sunt doar nişte actori. Sunt artişti. Meseria lor a fost dusă la rang de artă. Dar pentru ei este o meserie. Fac asta în faţa unui public şi încearcă să transmită emoţie prin actul lor artistic, nu o fac din dorinţa de a deţine controlul total asupra păpuşii din mâinile lor, ei ştiu că au controlul şi că fără acţiunile lor păpuşile ar fi inerte.

Văd în jurul meu mulţi Gepetto. Părinţi care asemeni bătrânului tâmplar din povestea lui Pinocchio se folosesc de sfori ca să-i facă pe copiii lor să execute mişcări şi să spună lucruri. Doar că Gepetto a construit o păpuşă din lemn. Şi a sculptat-o în fiecare zi cu dragoste. Fiecare fir de rumeguş era înlocuit cu iubire. Meșterul şi-a făcut copilul cu credinţa că ştie să-l facă şi apoi a pus în el suflet. L-a făcut şi apoi l-a iubit. L-a văzut şi-a vrut pentru el tot ce poate fi mai bun.

Noi facem copiii din dragoste şi după ce-i avem ar trebui să punem în ei credinţa că facem pentru ei tot ce putem mai bun.

Pentru Pinocchio s-a făcut mai întâi corpul. Copiii noştri primesc mai întâi sufletul. Noi îi iubim şi apoi îi facem. Îi iubim înainte să-i vedem şi ne dorim pentru ei, necondiţionat, cea mai frumoasă dintre toate vieţile posibile.

Iar Gepetto a fost cel mai fericit tată atunci când Pinocchio a dansat prima oară fără sfori.

E greu să tai sforile. E mult mai simplu să ştii în fiecare secundă ce mână ridică şi câți paşi face.

Ţi-ai văzut copilul dansând fără sfori? Ai avut puterea să stai pe margine şi să-i priveşti dansul liber?

Eu experimentez asta cu fiecare tabără în care pleacă Maya. Sunt acele momente în care vreau, nu vreau, trebuie să dau drumul tuturor sforilor. Şi timp de două săptămâni sunt spectator. Privesc de la distanţă cum alege singură dacă dansează în gaşcă pe cele mai puternice bit-uri, intră în vreo horă sau valsează în braţele unui partener. E probabil cel mai greu exerciţiu pe care îl face un părinte. Dar satisfacţiile sunt pe măsură efortului pe care mintea şi inima noastră îl fac.

Tocmai s-au inchetat două săptămâni în care eu am stat departe de Maya, cu toate aţele înfăşurate în jurul încheieturilor iar ea, la 4000 de kilometri distanţă, a avut 14 zile de libertate. Libertatea de a-şi organiza singură timpul şi viaţa. Libertatea de a alege ce spune, cui, cu cine se împrieteneşte şi pe cine ignoră. Două săptămâni în care, liberă de orice sfoară cu care eu aş fi putut-o coordona, a exersat asumarea alegerilor făcute.

O să aflu atât cât vrea ea despre ceea ce a trăit şi a simţit departe de mine. O să ştiu doar ceea ce trebuie să ştiu. Dar, asemeni lui Gepetto, mă bucur din toată inima că păpuşa mea dansează fără sfori şi că are lângă ea o mamă şi nu un păpuşar.

Mutumesc IntegralEdu pentru că datorită programului de tabere îmi dai ocazia să exersez cum să-mi cresc copilul liber.

[ngo4764]
Colectivul ARPCC

Semneaza petitia pentru introducerea prezumtiei de autoritate parinteasca comuna !

Semneaza petitia !

Schimbările demografice şi sociale din Europa ultimilor 20 de ani reclamă o mai amplă implicare a părinţilor nerezidenţi (în general taţii) în creşterea şi educarea copiilor post-divorţ. România a făcut câţiva paşi remarcabili prin

abrogarea vechilului cod al familiei din 1954,
introducerea prezumţiei de autoritate părintească comună (custodie comună legală) post divorţ pentru toţi părinţii
schimbările legislative ale legii protecţiei copilului (legea 272/2004) - datorată intrării în vigoare a legii 257/2013.
Cu toate acestea, egalitatea parentală nu poate fi atinsă decât prin introducerea în legislaţia romană a prezumţiei de custodie comună fizică.

https://goo.gl/51mX1f

Colectivul ARPCC

Israelul abrogă legea privind custodia copilului părtinitoare împotriva taților, tații abordează acuzațiile false de abuz

O copie a acestui articol poate fi descărcată aici: https://goo.gl/3i6X2U

Traducător: Luisa Valentina Crînguș

Ierusalim --- 20 ianuarie 2012 ... Pentru mulți tați divorțați din Israel, declarația făcută ieri de Ministrul Justiției din Israel, Yaakov Neeman, referitoare la faptul că părinții divorțați trebuie să dețină custodia comună asupra copiilor acum, s-ar putea să fi fost făcută prea târziu. Neeman a acceptat recomandările făcute de Comitetul Schnit cu privire la faptul că trebuie acordată custodia comună în cazurile care implică copiii mici pe care legea îi definește ca fiind copiii cu vârsta de până la 6 ani. Până în prezent, majoritatea taților divorțați au devenit vizitatori, putând să-și vadă copii doar câteva ore pe săptămână.

După intrarea în vigoare a noii legi, mii de tați din Israel au pierdut deja oportunitatea de a fi tați ca urmare a faptului că copiii acestora au crescut deja sau pentru că copiii lor suferă de PAS – Sindromul

Alinării Parentale. PAS înseamnă că copiii sunt îndepărtați de tată, deoarece mama l-a îndepărtat și a spălat creierul copiilor, zicându-le că nu valoarează nimic sau, probabil, că este rău dintr-un motiv inventat de ea.

Dar, totuși, este un moment ce trebuie sărbătorit. Un moment de refacere a încrederii în sistemul judiciar din Israel care până acum a practicat discriminarea pe baza sexului. Un moment de bucurie pentru mulți copii care acum vor avea un tată de la care să învețe, care să le ofere încredere și care să fie acolo tot timpul.

Noua lege privind custodia copilului va abroga articolul 25 din Legea israeliană privind tutela și capacitatea juridică, cunoscută și sub numele de Legea privind prezumția de încredințare către mama.

Vechea lege privind custodia copilului, desi fusese stabilit să fie folosită doar până la vârsta de 6 ani, era, de fapt, pusă în aplicare de instanțele în materia relațiilor de familie și Revacha – lucrători sociali israelieni care activează în domeniul bunăstării copilului.

Atunci când a decis să accepte recomandările Comitetului Schnit, care dezbate această chestiune de 5 ani, Ministrul Justiției din Israel, Yaakov Neeman, a mulțumit taților iubitori și devotați care au ajutat la adoptarea legii. Neeman știa că pentru mulți dintre tații divorțați era prea târziu pentru a-i ajuta să-și refacă relația cu copilul, dar a felicitat eforturile lor sincere pentru crearea unor relații mai bune și mai sănătoase pentru viitori tați. Atunci când tații au constatat că protestele lor nu erau auzite în Israel, au apela la ONU. ONU a desemnat Comitetul ONU privind drepturile economice, sociale și culturale să investigheze chestiunea și recent a solicitat ca Guvernul israelian să modifice legile sale pentru a ușura situația taților care doresc să obțină custodia exclusivă sau parțială asupra copiilor lor.

În cadrul unei ședințe speciale din Geneva, desfășurată luna trecută, Comitetul ONU și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că tații implicați în procese de custodie în Israel nu sunt tot timpul tratați corect conform Legii privind tutela și capacitatea juridică.

În concluziile ședinței referitoare la situația economică, socială și culturală din statele membre, Comitetul s-a adresat statului în mod direct pentru a se asigura că custodia copiilor de până la șase ani nu este întotdeauna acordată mamelor și a solicitat Guvernului să găsească o cale „de a se asigura că pensia alimentară plătită nu conduce la un standard de viață inadecvat pentru tată”. Comitetul ONU răspundea la un raport înaintat de Coaliția pentru copii și familie, o organizație nonprofit care reunește mai multe organisme angajate în lupta pentru drepturile taților.

Alături de plângerile referitoare la dificultățile sociale și economice cu care se confruntă bărbații și acuzațiile referitoare la faptul că se acordă mai multă atenție drepturilor femeilor, CCF a subliniat și faptul că legislația este „flagrant discriminatorie față de bărbați”.
„Parlamentul și judecătorii refuză să elimine discriminarea și prezumțiile care favorizează femeile.

Acest lucru se combină cu deciziile automate și instante în favoarea femeilor, spre deosebire de amânarea deliberată în pronunțarea asupra cererilor înainte de bărbați, atitudinea generală de ridiculizare și marginalizare a tuturor bărbaților, etichetarea tuturor bărbaților ca potențiali agresori și periculoși pentru soții și copii”, a menționat ONU în cercetările sale.

„Viața bărbaților devine de nesuportat, sărăcesc, ajung în stadiul în care nu-și pot desfășura activitatea, ajung în închisoare și mulți se sinucid – 200 de suiciduri pe an, de opt ori mai multe decât în alte cazuri și 50 de procente din numărul mediul la nivel național de astfel de întâmplări.”

Au fost investigația ONU și apelul către Israel esențiale în luarea deciziei de către Ministerul Justiției?

„Absolut”, a zis Daniel Zer, un tată care nu și-a mai văzut băiatul de peste doi ani. „În calitate de Ministru al Justiției din Israel, el este responsabil de raportarea periodică în fața ONU cu privire la implementarea drepturilor omului. Israelul a fost afectat suficient de intervenția ONU cu privire la acuzațiile de încălcare a drepturilor omului săvârșite împotriva palestinienilor, iar Ministerul Justiției nu a avut nevoie de acuzații de discriminare reale și documentate împotriva taților pentru a umbri și a depăși acel lucru”.

Dar lupta pentru egalitate este încă departe de a se fi terminat.

„De îndată ce Ministrul Justiției și-a anunțat intenția de a adopta recomandările privind egalitatea parentală ale Comitetului Schnit, mass-media s-a umplut de reacțiile grupărilor feministe”, a zis Zer.

„Rackman Center, Naamat, WIZO și alte grupări feministe au argumentat că egalitatea parentală presupune că femeile își vor putea pierde copiii în cursul negocierilor și că s-ar putea ca pensia alimentară să fie micșorată pentru a compensa timpul suplimentar petrecut cu tații”.

Coaliția pentru Copii și Familie (ccfisrael.org) a reacționat la știrea că versiunea de recomandări cu privire la egalitatea parentală, adoptate de Ministrul Justiției, este încă foarte departe de a aduce o adevărată egalitate. De fapt, e o versiune capcană de egalitate care conține mecanisme interne de mărire a șanselor mamelor de a câștiga procesele de custodie.

Mai exact, se pune prea mult accent pe întrebarea cine este „îngrijitorul primar”, iar nu pe cine va fi părintele prietenos și responsabil care va acorda părintelui care nu deține custodia un timp cât se poate de mare și de însemnat pentru a-l petrece cu copilul.”

„Marea nebunie a organizațiilor feniministe împotriva recomandărilor adoptate de Ministrul Justiției sunt doar o diversiune de la adevăratele chestiuni legale pe care judecatorii instanțelor de familie vor trebui să le folosească. Grupările feministe vor să pună accentul pe împărțirea sarcinilor domestice în timpul mariajului, pe „îngrijitorul primar”, ceea ce este depășit și nu se mai potrivește familiilor moderne, în timp ce restul lumii îmbrățișează „doctrina părintelui prietenos”, respectiv – ce părinte are suficientă stabilitate și siguranță pentru a permite celuilalt părinte acces complet fără certuri, false plângeri de violență domestic și fără perioade de alienare parentală”, a zis Zer.

Pe măsură ce pare că în Israel tații încep să câștige ceva ce seamănă cu egalitate și drepturi ale omului de bază, trebuie să ne așteptăm că vor fi câteva mame care vor încerca să-și rănească foștii soți și copiii în alte moduri. Ca răzbunare pentru faptul că a informat serviciile de asistență socială că mama era abuzivă fizic cu fiica ei, un tată din Tel Aviv a fost acuzat recent de două femei că și-a abuzat propria fiică. Tatăl, un ofițer IDF foarte respectat care lucrează cu Poliția de Frontieră din Israel și care a fost selectat de statul israelian să zboare în Haiti pentru a salva 53 de copii după cutremurul din 2010, a fost imediat despărțit de copiii lui și s-a pronunțat o hotărâre care îi permite să îi vadă doar la Mercaz Kesher sau la Centrul de vizitare.

Nu s-a efectuat nicio investigație de către instanța de familie sau serviciile de asistență social. Copilul a fost întrebat pe scurt dacă a fost vreodată rănită de tatăl ei și ea a răspuns: „nu”. Totuși, acest tată căruia îi pasă, este responsabil și iubitor, a trebuit să angajeze un avocat, un psiholog și chiar s-a oferit voluntar să fie supus unui test poligraf pentru a-și restabili reputația și pentru a reface relațiile normale cu copiii lui.

Acum există dovezi documentate că mama care a făcut aceste acuzații false de abuz asupra copilului a angajat ambele femei pentru a-l discredita pe tată. Unei femei i-au fost oferite atât bani, cât și un bilet de avion spre Australia imediat după ce a făcut acuzațiile la poliție, iar cealaltă femeie se ascunde de atunci.

Tați pentru Justiției din Israel (Fathers 4 Justice Israel) recomandă acum Coaliției pentru Copii și Familie să influențeze Ministerul Justiției din Israel pentru ca acesta să ordone de îndată întocmirea unor rapoarte de investigare cu privire la abuzul asupra copilului pentru bunăstarea copilului și al tatălui acuzat. Aceste investigații nu durează mai mult de 48 de ore și se poate determina astfel dacă copilul a fost vreodată în pericol, iar dacă nu a fost, să fie restabilită reputația tatălui, să fie evitate centrele de vizitare și să fie permisă înaintarea unei cereri împotriva părintelui care a adus acuzații false, prin care acesta să fie acuzat de sperjur, abuz de drept, calomnie, defăimare și hărțuire.




ref.[ngo3643]
Colectivul ARPCC