Sentinta civila - Problemele programului de vizita

Sentinta civila in intregime

Colectivul ARPCC

Noi reguli pentru părinţii care pleacă la muncă în străinătate

Potrivit portalului avocatnet.ro, guvernul pregăteşte un set de reguli pentru părinţii care pleacă la muncă în străinătate şi îşi lasă copii în grija rudelor.

Aceştia vor fi obligați să desemneze o persoană responsabilă cu însoțirea copilului la vaccinare, începând din  anul 2018. Măsura face parte din proiectului de lege privind organizarea și finanțarea activității de vaccinare a populației în România.

"Părinții care sunt plecați din țară și care lasă copii eligibili la vaccinare în grija unor membri ai familiei ori a altor persoane, în condițiile prevăzute de lege, sunt obligați să desemneze o persoană responsabilă cu însoțirea copilului la vaccinare", scrie în proiectul de lege, pus din nou în dezbatere publică, într-o formă mult diferită de cea afișată în luna aprilie.

Noua regulă trebuie să treacă de votul parlamentului, după care va fi trimisă Administraţiei Prezidenţiale pentru a fi aprobată.

Odată publicată în monitorul oficial, legea îi obligă pe medicii de familie să informeze părinţii în privinţa situaţiei calendarului de vaccinare a copilului iar părintele va avea obligaţia de a comunica medicului, în termen de 15 zile, numele persoanei responsabile delegate pentru  însoţirea copilului la vaccinare.

Colectivul ARPCC

Un copil trebuie sa aiba parte de ambii parinti, chiar daca acestia locuiesc la domicilii diferite.

Articolul in original poate fi gasit aici

Un copil trebuie sa aiba parte de ambii parinti, chiar daca acestia locuiesc la domicilii diferite. Psihologul Mihaela Sahlean, despre custodia comuna

“Si au trait fericiti pana la adanci batraneti…” In vremurile moderne, cuplul fericit pentru o viata este tot mai rar si tot mai greu de mentinut. Divorturile sunt la ordinea zilei, dureroase, deprimante. Copiii raman, de cele mai multe ori, alaturi de mame – asa prevede legislatia romaneasca. Ce se intampla cu tatii desprinsi de copiii lor? Unii “divorteaza” de mostenitori odata cu despartirea de sotie. Cei mai multi doresc sa ramana insa la fel de mult alaturi de copii, sa ii priveasca crescand, sa ii educe, sa le indrume pasii spre viata. Despre acesti tati – “tati de duminica” – am discutat cu psihologul Mihaela Sahlean, de la clinica MindCare.

Cum isi poate mentine un tata legatura cu copilul sau, dupa divort

Trebuie delimitate doua cazuri care pot aparea, explica dr. Mihaela Sahlean. Sunt tati care nu au timp, deci isi vad copilul o data pe saptamana, casatoriti sau nu, pentru ca au, de exemplu, un serviciu solicitant. Si mai sunt acei tati care, in urma divortului, au un program stabilit sau convenit cu fosta partenera la o zi pe saptamana – in care isi pot vizita copilul. Ideal este timpul calitativ petrecut cu copilul, si nu cel cantitativ. Evident, foarte putin timp petrecut cu copilul nu ar fi in beneficiul lui si ar frustra totodata si tatal.

Problema cu adevarat grava intervine atunci cand mama este cea care incearca sa desparta tatal de copilul sau. In acceptiunea maternitatii, acest lucru nu este de dorit. Indepartarea tatalui de copil spre sanctionarea fostului partener este in detrimentul dezvoltarii copilului si ideal este ca parintii sa isi lase deoparte ambitiile, egoismul, orgoliile si sa puna pe primul loc interesul celui mic. Un copil trebuie sa aiba parte de ambii parinti, atat timp cat ei sunt in viata si cat timp nu sunt decazuti din drepturile parintesti.

Ar trebui ca tatal sa isi ajute fosta partenera sa inteleaga ca doreste sa se implice ca parinte, sa continue sa fie un tata bun. Este frustrant pentru orice parinte sa fie “sanctionat” in a-si vedea copilul pentru ca relatia de cuplu nu a functionat, explica dr. Mihaela Sahlean. Daca nu mai exista rolurile de sot, sotie, rolul de parinte trebuie conservat la ambii. Daca exista dorinta, putem vorbi de o buna implicare a ambilor parinti in educatia copilului, chiar daca acestia au decis ca nu mai pot continua impreuna.

Cititorii MedLive discuta despre “tatii de duminica“

Monica: Dincolo de neintelegerile dintre doi adulti care au format odata un cuplu, un copil trebuie sa stie ca are in permanenta un tata si o mama care ii doresc binele, chiar daca locuiesc la domicilii diferite.

Flori: Sunt tati care vor sa fie doar “tati de duminica” , precum si mame care fac tot posibilul ca tatal sa se transforme in “tata de duminica”. In ambele cazuri pierde copilul.

Insa daca in cazul mamelor care se opun relatiei tata-copil este doar o problema de alegere personala la care poate renunta oricand , in cazul tatilor care doresc sa fie tati cu adevarat si nu doar ocazional, este o problema de sistem foarte grava. Tatal este obligat sa duca un razboi cumplit cu un sistem nepasator care vede scurt si precis interesul copilului: mama. Iar programul de vizitare este cat mai scurt, asa incat copilul sa ramana atasat afectiv intr-o proportie mult mai mare de mama.

Sunt cazuri in care, datorita comportamentului tatalui inainte de divort, distrugerea sentimentelor copilului nu este posibila. In aceste cazuri, sistemul sacrifica fara mila copilul. Sacrifica unul, dar se asigura ca pentru restul a facut bine.

Mihaita: Singurul care sufera cu adevarat este copilul. O mama care nu intelege aceasta suferinta si actioneaza egoist transforma copilul intr-un ostatic. El devine astfel doar o arma impotriva fostului sot, iar intreaga sa viata se naruieste in acest fel.

Colectivul ARPCC

NU-ȚI FACE COPILUL SĂ TE URASCĂ !

Articolul in original poate fi gasit aici

Știu, sună îngrozitor. Știu că îl iubești. Și el te iubește pe tine. Păstrează-ți relația așa. Foarte multe mame, mai ales dacă sunt singure, își concentrează toată energia asupra copilului. Nu e chiar atât de grav să te validezi prin el, dar, te rog, lasă-l să fie el: un individ unic, cu visele, speranțele și calitățile lui.

Mai jos ai câteva lucruri de care trebuie să ții cont, dacă nu vrei ca mai târziu relația voastră să aibă de suferit.

Trăiește pentru tine

De câte ori nu ai auzit (poate ai spus chiar tu) „Trăiesc pentru el!”, „Respir pentru el!” Poate că ți se pare demn de admirație, dar nu e. Fiecare trebuie să trăiască și să respire pentru el. Când tu n-o să mai fii, el ce-o să facă? N-o să mai trăiască? N-o să mai respire?

Când se va maturiza și va porni pe drumul lui, tu ce-o să faci? O să plutești în derivă prin viață? O să te oprești din respirat?

Respiră pentru tine și lasă-i și lui loc să respire. Veți fi amândoi mult mai fericiți!

Nu fi sclavul lui

Oricât de bun ar fi stăpânul nu am auzit de sclavi fericiți. Nu exiști ca să-i îndeplinești lui toate dorințele. Dacă tu te pui pe tine pe ultimul loc, la fel va face și el. Dacă lași totul baltă, inclusiv lucrurile importante ca să faci ce și cum vrea el, îl pregătești pentru nefericire, pentru că pe lumea asta nu va mai găsi o altă persoană care să-l trateze ca tine și se va considera veșnic nedreptățit.

Nu încuraja o astfel de relație de co-dependență. Mai devreme sau mai târziu, oricât îl iubești, vor apărea sentimente de ranchiună de ambele părți. La tine pentru că vei considera că nu-ți dă înapoi la fel de mult pe cât i-ai oferit tu, la el pentru că se va simți obligat să te răsplătească, chiar și atunci când, poate, ar avea chef să facă altceva.

Nu-l obliga să-ți trăiască anxietățile

Orice mamă este îngrijorată pentru copilul ei. Este normal. Că îngrijorările sunt legate de starea lui de sănătate sau de viitorul lui, ține-le pentru tine, discută-le cu un specialist, nu le proiecta asupra lui. Dacă la cel mai mic semn de oboseală îi spui „Ești bolnav, știu eu!” în cele din urmă, probabil, se va îmbolnăvi. Dacă îl anunți zilnic „Dacă nu înveți, vei ajunge un ratat!”, probabil așa va fi, pentru că oricât se va strădui, mereu vor fi alții mai buni ca el.

Nu trăi în trecut

Lumea se schimbă. Mult mai repede decât ne dăm seama. Copiii noștri o văd altfel decât noi. Poate ție ți se pare ca trecutul e minunat, pentru o parte din copiii de azi, el e de neimaginat. Dacă tu te-ai comportat într-un fel, în copilărie, e puțin probabil ca și el să se comporte așa. Poate are aceleași trăsături cu tine, dar trăiește o altă realitate. Lasă-l să fie un individ adaptat realității.

Fii un exemplu

Avem mereu tendința să ne comparăm copiii cu cei de seama lor, dar de câte ori ne-am comparat pe noi cu părinții acestora. Degeaba ne minunăm că un copil citește, când al nostru nu deschide o carte, dacă nici noi nu citim. Poate și ceilalți părinți și-ar dori ca piticul lor să fie mai sportiv, dar dacă ei nu sunt, el de unde să învețe?

Fii echilibrată

În toate lucrurile trebuie să existe o măsură. Chiar și un lucru bun, în exces, poate deveni toxic. Iubește-l cu măsură, iubește-te și pe tine, ca să învețe și el să se iubească. În fond, ca să se simtă bine în pielea lui trebuie să se valideze singur, nu să aștepte să fie validat de cei din jur.

În caz că se întreabă cineva, și tații ar fi bine să respecte aceleași reguli!

Colectivul ARPCC

Eşti părinte sau păpuşar?

Articolul in original poate fi gasit aici

Păpuşarii sunt actorii angajaţi în teatrele în care se joacă spectacolele cu păpuşi. Ei mânuiesc marionetele cu o dibăcie fantastică. Te uiţi la păpuşa din faţa ta şi vezi cum îşi mişcă mâinile, capul, gura, picioarele, umblă de colo colo, face lucruri, vorbeşte.

Dacă ridici puţin privirea, o să vezi deasupra păpuşii un actor. Un păpuşar. Ține pe degetele lui ațe de care este legată păpuşa. Dacă ridică un deget se mişcă un picior, dacă ridică alt deget păpuşa dă din cap afirmativ sau negativ. Există mişcarea pentru mirare, supărare, bucurie, disperare, succes, nemulţumire. Păpuşa poate să joace orice stare în funcţie de cum mişcă păpuşarul mâinile. Păpuşa poate să spună orice pentru că ea doar mişcă buzele, vorbele ieşind de fapt din mintea şi gândurile altcuiva.

Actorul păpuşar se pregăteşte câţiva ani şi învaţă să facă asta până la desăvârşire. Păpuşarii nu sunt doar nişte actori. Sunt artişti. Meseria lor a fost dusă la rang de artă. Dar pentru ei este o meserie. Fac asta în faţa unui public şi încearcă să transmită emoţie prin actul lor artistic, nu o fac din dorinţa de a deţine controlul total asupra păpuşii din mâinile lor, ei ştiu că au controlul şi că fără acţiunile lor păpuşile ar fi inerte.

Văd în jurul meu mulţi Gepetto. Părinţi care asemeni bătrânului tâmplar din povestea lui Pinocchio se folosesc de sfori ca să-i facă pe copiii lor să execute mişcări şi să spună lucruri. Doar că Gepetto a construit o păpuşă din lemn. Şi a sculptat-o în fiecare zi cu dragoste. Fiecare fir de rumeguş era înlocuit cu iubire. Meșterul şi-a făcut copilul cu credinţa că ştie să-l facă şi apoi a pus în el suflet. L-a făcut şi apoi l-a iubit. L-a văzut şi-a vrut pentru el tot ce poate fi mai bun.

Noi facem copiii din dragoste şi după ce-i avem ar trebui să punem în ei credinţa că facem pentru ei tot ce putem mai bun.

Pentru Pinocchio s-a făcut mai întâi corpul. Copiii noştri primesc mai întâi sufletul. Noi îi iubim şi apoi îi facem. Îi iubim înainte să-i vedem şi ne dorim pentru ei, necondiţionat, cea mai frumoasă dintre toate vieţile posibile.

Iar Gepetto a fost cel mai fericit tată atunci când Pinocchio a dansat prima oară fără sfori.

E greu să tai sforile. E mult mai simplu să ştii în fiecare secundă ce mână ridică şi câți paşi face.

Ţi-ai văzut copilul dansând fără sfori? Ai avut puterea să stai pe margine şi să-i priveşti dansul liber?

Eu experimentez asta cu fiecare tabără în care pleacă Maya. Sunt acele momente în care vreau, nu vreau, trebuie să dau drumul tuturor sforilor. Şi timp de două săptămâni sunt spectator. Privesc de la distanţă cum alege singură dacă dansează în gaşcă pe cele mai puternice bit-uri, intră în vreo horă sau valsează în braţele unui partener. E probabil cel mai greu exerciţiu pe care îl face un părinte. Dar satisfacţiile sunt pe măsură efortului pe care mintea şi inima noastră îl fac.

Tocmai s-au inchetat două săptămâni în care eu am stat departe de Maya, cu toate aţele înfăşurate în jurul încheieturilor iar ea, la 4000 de kilometri distanţă, a avut 14 zile de libertate. Libertatea de a-şi organiza singură timpul şi viaţa. Libertatea de a alege ce spune, cui, cu cine se împrieteneşte şi pe cine ignoră. Două săptămâni în care, liberă de orice sfoară cu care eu aş fi putut-o coordona, a exersat asumarea alegerilor făcute.

O să aflu atât cât vrea ea despre ceea ce a trăit şi a simţit departe de mine. O să ştiu doar ceea ce trebuie să ştiu. Dar, asemeni lui Gepetto, mă bucur din toată inima că păpuşa mea dansează fără sfori şi că are lângă ea o mamă şi nu un păpuşar.

Mutumesc IntegralEdu pentru că datorită programului de tabere îmi dai ocazia să exersez cum să-mi cresc copilul liber.

[ngo4764]
Colectivul ARPCC

Semneaza petitia pentru introducerea prezumtiei de autoritate parinteasca comuna !

Semneaza petitia !

Schimbările demografice şi sociale din Europa ultimilor 20 de ani reclamă o mai amplă implicare a părinţilor nerezidenţi (în general taţii) în creşterea şi educarea copiilor post-divorţ. România a făcut câţiva paşi remarcabili prin

abrogarea vechilului cod al familiei din 1954,
introducerea prezumţiei de autoritate părintească comună (custodie comună legală) post divorţ pentru toţi părinţii
schimbările legislative ale legii protecţiei copilului (legea 272/2004) - datorată intrării în vigoare a legii 257/2013.
Cu toate acestea, egalitatea parentală nu poate fi atinsă decât prin introducerea în legislaţia romană a prezumţiei de custodie comună fizică.

https://goo.gl/51mX1f

Colectivul ARPCC

Israelul abrogă legea privind custodia copilului părtinitoare împotriva taților, tații abordează acuzațiile false de abuz

O copie a acestui articol poate fi descărcată aici: https://goo.gl/3i6X2U

Traducător: Luisa Valentina Crînguș

Ierusalim --- 20 ianuarie 2012 ... Pentru mulți tați divorțați din Israel, declarația făcută ieri de Ministrul Justiției din Israel, Yaakov Neeman, referitoare la faptul că părinții divorțați trebuie să dețină custodia comună asupra copiilor acum, s-ar putea să fi fost făcută prea târziu. Neeman a acceptat recomandările făcute de Comitetul Schnit cu privire la faptul că trebuie acordată custodia comună în cazurile care implică copiii mici pe care legea îi definește ca fiind copiii cu vârsta de până la 6 ani. Până în prezent, majoritatea taților divorțați au devenit vizitatori, putând să-și vadă copii doar câteva ore pe săptămână.

După intrarea în vigoare a noii legi, mii de tați din Israel au pierdut deja oportunitatea de a fi tați ca urmare a faptului că copiii acestora au crescut deja sau pentru că copiii lor suferă de PAS – Sindromul

Alinării Parentale. PAS înseamnă că copiii sunt îndepărtați de tată, deoarece mama l-a îndepărtat și a spălat creierul copiilor, zicându-le că nu valoarează nimic sau, probabil, că este rău dintr-un motiv inventat de ea.

Dar, totuși, este un moment ce trebuie sărbătorit. Un moment de refacere a încrederii în sistemul judiciar din Israel care până acum a practicat discriminarea pe baza sexului. Un moment de bucurie pentru mulți copii care acum vor avea un tată de la care să învețe, care să le ofere încredere și care să fie acolo tot timpul.

Noua lege privind custodia copilului va abroga articolul 25 din Legea israeliană privind tutela și capacitatea juridică, cunoscută și sub numele de Legea privind prezumția de încredințare către mama.

Vechea lege privind custodia copilului, desi fusese stabilit să fie folosită doar până la vârsta de 6 ani, era, de fapt, pusă în aplicare de instanțele în materia relațiilor de familie și Revacha – lucrători sociali israelieni care activează în domeniul bunăstării copilului.

Atunci când a decis să accepte recomandările Comitetului Schnit, care dezbate această chestiune de 5 ani, Ministrul Justiției din Israel, Yaakov Neeman, a mulțumit taților iubitori și devotați care au ajutat la adoptarea legii. Neeman știa că pentru mulți dintre tații divorțați era prea târziu pentru a-i ajuta să-și refacă relația cu copilul, dar a felicitat eforturile lor sincere pentru crearea unor relații mai bune și mai sănătoase pentru viitori tați. Atunci când tații au constatat că protestele lor nu erau auzite în Israel, au apela la ONU. ONU a desemnat Comitetul ONU privind drepturile economice, sociale și culturale să investigheze chestiunea și recent a solicitat ca Guvernul israelian să modifice legile sale pentru a ușura situația taților care doresc să obțină custodia exclusivă sau parțială asupra copiilor lor.

În cadrul unei ședințe speciale din Geneva, desfășurată luna trecută, Comitetul ONU și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că tații implicați în procese de custodie în Israel nu sunt tot timpul tratați corect conform Legii privind tutela și capacitatea juridică.

În concluziile ședinței referitoare la situația economică, socială și culturală din statele membre, Comitetul s-a adresat statului în mod direct pentru a se asigura că custodia copiilor de până la șase ani nu este întotdeauna acordată mamelor și a solicitat Guvernului să găsească o cale „de a se asigura că pensia alimentară plătită nu conduce la un standard de viață inadecvat pentru tată”. Comitetul ONU răspundea la un raport înaintat de Coaliția pentru copii și familie, o organizație nonprofit care reunește mai multe organisme angajate în lupta pentru drepturile taților.

Alături de plângerile referitoare la dificultățile sociale și economice cu care se confruntă bărbații și acuzațiile referitoare la faptul că se acordă mai multă atenție drepturilor femeilor, CCF a subliniat și faptul că legislația este „flagrant discriminatorie față de bărbați”.
„Parlamentul și judecătorii refuză să elimine discriminarea și prezumțiile care favorizează femeile.

Acest lucru se combină cu deciziile automate și instante în favoarea femeilor, spre deosebire de amânarea deliberată în pronunțarea asupra cererilor înainte de bărbați, atitudinea generală de ridiculizare și marginalizare a tuturor bărbaților, etichetarea tuturor bărbaților ca potențiali agresori și periculoși pentru soții și copii”, a menționat ONU în cercetările sale.

„Viața bărbaților devine de nesuportat, sărăcesc, ajung în stadiul în care nu-și pot desfășura activitatea, ajung în închisoare și mulți se sinucid – 200 de suiciduri pe an, de opt ori mai multe decât în alte cazuri și 50 de procente din numărul mediul la nivel național de astfel de întâmplări.”

Au fost investigația ONU și apelul către Israel esențiale în luarea deciziei de către Ministerul Justiției?

„Absolut”, a zis Daniel Zer, un tată care nu și-a mai văzut băiatul de peste doi ani. „În calitate de Ministru al Justiției din Israel, el este responsabil de raportarea periodică în fața ONU cu privire la implementarea drepturilor omului. Israelul a fost afectat suficient de intervenția ONU cu privire la acuzațiile de încălcare a drepturilor omului săvârșite împotriva palestinienilor, iar Ministerul Justiției nu a avut nevoie de acuzații de discriminare reale și documentate împotriva taților pentru a umbri și a depăși acel lucru”.

Dar lupta pentru egalitate este încă departe de a se fi terminat.

„De îndată ce Ministrul Justiției și-a anunțat intenția de a adopta recomandările privind egalitatea parentală ale Comitetului Schnit, mass-media s-a umplut de reacțiile grupărilor feministe”, a zis Zer.

„Rackman Center, Naamat, WIZO și alte grupări feministe au argumentat că egalitatea parentală presupune că femeile își vor putea pierde copiii în cursul negocierilor și că s-ar putea ca pensia alimentară să fie micșorată pentru a compensa timpul suplimentar petrecut cu tații”.

Coaliția pentru Copii și Familie (ccfisrael.org) a reacționat la știrea că versiunea de recomandări cu privire la egalitatea parentală, adoptate de Ministrul Justiției, este încă foarte departe de a aduce o adevărată egalitate. De fapt, e o versiune capcană de egalitate care conține mecanisme interne de mărire a șanselor mamelor de a câștiga procesele de custodie.

Mai exact, se pune prea mult accent pe întrebarea cine este „îngrijitorul primar”, iar nu pe cine va fi părintele prietenos și responsabil care va acorda părintelui care nu deține custodia un timp cât se poate de mare și de însemnat pentru a-l petrece cu copilul.”

„Marea nebunie a organizațiilor feniministe împotriva recomandărilor adoptate de Ministrul Justiției sunt doar o diversiune de la adevăratele chestiuni legale pe care judecatorii instanțelor de familie vor trebui să le folosească. Grupările feministe vor să pună accentul pe împărțirea sarcinilor domestice în timpul mariajului, pe „îngrijitorul primar”, ceea ce este depășit și nu se mai potrivește familiilor moderne, în timp ce restul lumii îmbrățișează „doctrina părintelui prietenos”, respectiv – ce părinte are suficientă stabilitate și siguranță pentru a permite celuilalt părinte acces complet fără certuri, false plângeri de violență domestic și fără perioade de alienare parentală”, a zis Zer.

Pe măsură ce pare că în Israel tații încep să câștige ceva ce seamănă cu egalitate și drepturi ale omului de bază, trebuie să ne așteptăm că vor fi câteva mame care vor încerca să-și rănească foștii soți și copiii în alte moduri. Ca răzbunare pentru faptul că a informat serviciile de asistență socială că mama era abuzivă fizic cu fiica ei, un tată din Tel Aviv a fost acuzat recent de două femei că și-a abuzat propria fiică. Tatăl, un ofițer IDF foarte respectat care lucrează cu Poliția de Frontieră din Israel și care a fost selectat de statul israelian să zboare în Haiti pentru a salva 53 de copii după cutremurul din 2010, a fost imediat despărțit de copiii lui și s-a pronunțat o hotărâre care îi permite să îi vadă doar la Mercaz Kesher sau la Centrul de vizitare.

Nu s-a efectuat nicio investigație de către instanța de familie sau serviciile de asistență social. Copilul a fost întrebat pe scurt dacă a fost vreodată rănită de tatăl ei și ea a răspuns: „nu”. Totuși, acest tată căruia îi pasă, este responsabil și iubitor, a trebuit să angajeze un avocat, un psiholog și chiar s-a oferit voluntar să fie supus unui test poligraf pentru a-și restabili reputația și pentru a reface relațiile normale cu copiii lui.

Acum există dovezi documentate că mama care a făcut aceste acuzații false de abuz asupra copilului a angajat ambele femei pentru a-l discredita pe tată. Unei femei i-au fost oferite atât bani, cât și un bilet de avion spre Australia imediat după ce a făcut acuzațiile la poliție, iar cealaltă femeie se ascunde de atunci.

Tați pentru Justiției din Israel (Fathers 4 Justice Israel) recomandă acum Coaliției pentru Copii și Familie să influențeze Ministerul Justiției din Israel pentru ca acesta să ordone de îndată întocmirea unor rapoarte de investigare cu privire la abuzul asupra copilului pentru bunăstarea copilului și al tatălui acuzat. Aceste investigații nu durează mai mult de 48 de ore și se poate determina astfel dacă copilul a fost vreodată în pericol, iar dacă nu a fost, să fie restabilită reputația tatălui, să fie evitate centrele de vizitare și să fie permisă înaintarea unei cereri împotriva părintelui care a adus acuzații false, prin care acesta să fie acuzat de sperjur, abuz de drept, calomnie, defăimare și hărțuire.




ref.[ngo3643]
Colectivul ARPCC

Un proiect de lege ar face custodia comuna prioritate obligatorie pentru judecatorii instantelor de familie.

Copia acestui document poate fi gasita si aici

Un nou proiect de lege ar cere judecatorilor instantelor de familie sa acorde custodie comuna ambilor parinti, numai daca exista dovezi "clare si convingatoare" ca nu este in cele mai bune interese ale copilului.



Atunci cand parintii divorteaza sau se despart, cea mai mare problema este de obicei: Cine primeste copiii?

Majoritatea cazurilor de custodie a copilului sunt solutionate in afara salii de judecata.

Dar cand parintii nu pot fi de acord, aceasta sarcina revine judecatorilor instantelor de familie.

Un proiect de lege introdus miercuri în Casa de Stat va emite noi orientări despre modul în care judecătorii iau aceste decizii. Mentioneaza ca judecatorii ar trebui sa porneasca cu prezumptia ca petrecerea timpului in mod egal cu ambii parinti este in interesul copilului.

Republica de stat Jim Runestad, R-White Lake, a sponsorizat proiectul de lege. El a spus că va proteja dreptul copiilor de a avea relații semnificative cu ambii părinți.

Chiar acum, conform cu Runestad, cât timp veți petrece împreună cu copilul depinde în mare măsură de tara în care locuiți.


Rezultatul nu depinde de tine, de copiii tăi, de familia ta, de dragoste, de îngrijire, de afecțiune. Rezultatul depinde de “ judecător ", a spus el.

Proiectul de lege are excepții de la prezumția de custodie comună pentru cazurile de violență în familie sau alte preocupări legate de bunăstarea copilului.

Dar este necesar ca judecătorul să aibă "dovezi clare și convingătoare" ca custodia comuna nu ar fi in interesul copilului inainte de a acorda unui parinte custodia exclusiva sau primara.

Rebecca Shiemke, avocat al familiei cu Programul de Lege privind sărăcia în Michigan, a declarat că formularea - "dovezi clare și convingătoare" - ridică sarcina probei pentru victimele abuzului. Și ea a spus că mulți nu vor putea să ofere dovezile cerute de instanță pentru a respecta noul standard.

“Victimele adesea nu intră în contact cu autoritățile de aplicare a legii, deoarece le este frică de represalii . Nu spun adesea prietenilor sau familiei pentru că sunt rușinați de ceea ce sa întâmplat sau pentru că au fost izolați de agresorul lor, astfel că dovada poate fi dificilă ", a spus Shiemke.

Shiemke si alti avocati ai violentei domestice spun cu îngrijorare că legislația ar pune dorințele părinților înaintea nevoilor copiilor lor Dar Runestad a spus ca crede ca schimbarile ar putea face cazurile de custodie comuna mai bune pentru ambtii parinti si pentru copii. Punand parintii in egalitate de la inceput, a spus, ca ar fi mai puține stimulente pentru luptele de custodie adversar.


Proiectul de lege a fost trimis Comitetului Judiciar al Camerei.





ref.[ngo4752]
Colectivul ARPCC

Cum pot să fac bucăți viața unui copil

1. Eu îl cresc, deci, e al meu. Celălalt părinte este dușmanul meu și, deci, al copilului meu, care nu mai e al nostru. Îi spun copilului că părintele lui e un dușman care vrea să ne facă rău și mie, și copilului. Ce ajunge la copil: eu și părintele meu crescător sunt în pericol pentru că ne atacă grav celălalt părinte al meu; sunt și suntem în nesiguranță; mi-e frică; sunt mic și nu am cum să rezolv asta; mi-e foarte frică.


 2. Eu mă sacrific pentru tine, fac totul pentru tine, uite cât mă chinui ca să ai tu tot ce-ți trebuie. Celălalt părinte al tău nu face nimic. Ce simte copilul: sunt vinovat de suferința părintelui meu care mă crește; dacă n-aș fi existat, părintele meu nu ar fi suferit; sunt trist și neputincios; sunt un nimic.


 3. Vrei să te duci la taică-tu/ maică-ta?! După ce că eu fac totul pentru tine, tu vrei să te duci acolo? Bine că știu pentru cine mă chinui de dimineață până seara, pentru cine-mi distrug viața. Ce simte copilul: sunt un trădător, îi fac rău părintelui care mă crește și se sacrifică pentru mine; sunt un om rău, nu merit nimic; mi-e dor de celălalt părinte al meu, îl iubesc, dar astea sunt lucruri greșite, sunt un om greșit.


 4. Eu sufăr, înțelegi? Sufăr îngrozitor, sufăr tot timpul, toate sunt pe capul meu și trebuie să mă descurc cu ele, celuilalt părinte al tău nu-i pasă, e un nenorocit/ o nenorocită. Ce simte copilul: sunt lipsit de putere și de importanță, părintele meu suferă ca să mă crească pe mine, să crești un copil este un chin, copilul este un chin, mă doare să fiu copil, e rău să fii copil, e foarte rău să exiști.


 5. Ce să cauți la taică-tu/ maică-ta? Nu vezi că și-a făcut altă familie? Tu nu mai exiști pentru el/ ea. Nu e bine acolo, nimeni nu te iubește pe tine acolo, numai eu te iubesc, numai cu mine ți-e bine, aici, la noi, acasă. Nu te duce acolo, e urât și rău acolo, o să suferi. O să sufăr și eu, că mă lași singură/ singur aici. Ce simte copilul: mama/ tata poate să aibă dreptate; dacă celălalt părinte al meu nu mă mai iubește?; dar, dacă nu mă mai iubește, de ce mă caută, de ce vrea să fim împreună?; nu mă duc, mama/ tata care mă crește va suferi, o/ îl nedreptățesc, sunt dator să am grijă de părintele care mă crește chiar dacă-l iubesc pe dușmanul lui, care este celălalt părinte al meu; sunt un nerecunoscător, dar sunt obligat să fiu părintele părintelui meu care mă crește și să am grijă să nu-l supăr.


 6. Orice te-nvață taică-tu/ maică-ta e ca să-mi facă mie rău, să se răzbune pe mine, tu să nu asculți. Nimeni în afară de mine nu-ți vrea binele. Ce simte copilul: sunt într-un mare pericol, nu am discernământ, sunt prost, nu am pe nimeni de încredere în afara părintelui care mă crește; dacă i se-ntâmplă ceva, voi fi complet în aer; trebuie să-mi protejez părintele.


 7. Nu știi tu cât rău mi-a făcut tatăl tău/ mama ta. E un nemernic/ o nemernică. Mi-a distrus viața și ți-a distrus și ție viața. Ce simte copilul: sunt un distrus, iar celălalt părinte al meu este un mare pericol pentru mine și pentru părintele care mă crește; noi suntem mereu în pericol, mi-e frică rău; dacă semăn și eu un pic cu celălalt părinte al meu și dacă sunt și eu rău și periculos?


 8. Nu mă interesează ce părere are taică-tu/ maică-ta! Ce, el/ ea te crește, se chinuie cu tine? Ce simte copilul: creșterea mea este un chin pentru părintele meu, nu e o bucurie; nu sunt un om bun, nu aduc bucurii; părintele care mă crește are dreptul să facă orice dorește cu mine, eu nu contez, depind de dorințele mamei/ tatei, că ea/ el mă crește; trebuie să fiu recunoscător; dacă părintele care mă crește greșește, nu are cine să mă ajute; sunt singur și dependent (e un foarte trist paradox).


 9. Nu ești în stare de nimic! Semeni cu taică-tu/ maică-ta! Numai durere în urma voastră. Ce simte copilul: greșesc tot timpul, sunt un copil rău, nu sunt în stare să fac nimic bine, sunt un aproximativ, nu sunt în stare de nimic, mă urăsc.


 10. Faci ce-ți spun eu, că numai eu știu ce e bine pentru tine, eu te cresc, eu hotărăsc. Când te-o crește taică-tu/ maică-ta, atunci n-ai decât să faci ce-ți spune el/ ea. Ce simte copilul: eu nu sunt capabil să gândesc, nu am de unde să știu ce e mai bine pentru mine, sunt un pericol pentru mine însumi; îi sunt dator părintelui care mă crește să nu-i ies din cuvânt, c-a făcut atâtea pentru mine; eu nu pot să iau decizii, eu nu contez în viața mea. A făcut, da. Și încă mai face. O mulțime de lucruri bune și foarte bune, dar și „grenadele“ de mai sus și multe multe altele care nu fac decât să-i explodeze copilului încrederea în el, să-l facă un adult nesigur, dependent pe viață de părintele care l-a crescut, un vinovat cronic și un nefericit veșnic. Ce e cu adevărat înfricoșător este că el le va „preda“ propriilor copii aceste lecții ale suferinței cumplite când va fi părinte. Ajungând un suferitor de profesie, toți cei care se vor lega sufletește de el vor suferi. Ia zi, părinte crescător, chiar vrei asta pentru copilul pe care zici că-l iubești?



Sursa: http://www.anabarton.ro/esti-copilul-meu-fac-ce-vreau-cu-tine/


Colectivul ARPCC

Parinti norocosi sau fericiti: despre cati copii te fac fericit si despre haosul zilnic

Articolul in original poate fi gasit aici

Ce inseamna sa fii un parinte norocos si fericit? Ei bine, se pare ca in ciuda haosului zilnic, parintii cu multi copii sunt cei mai fericiti. Desigur, totul e insa relativ.

Haosul zilnic, izvorul fericirii unui parinte?

In mod teoretic, cand e vorba de numarul ideal de copii - 4 este numarul norocos

Parintii cu multi copii, ce alearga incontinuu in jurul copiilor, ar trebui sa fie recunoscatori pentru ca se afla in categoria parintilor norocosi. Conform unui nou studiu din Australia, parintii cu cel putin 4 copii se bucura de (mai multa) multa satisfactie din partea vietii, in ciuda “haosului” zilnic si a cheltuielilor mari.

Conducatorul acestui studiu, Bronwyn Harman declara catre ABC New Australia: “Consideram ca in familiile numeroase, cei mici se bucura de asistenta sociala. Copiii nu se plictisesc niciodata, au parteneri de joaca si devin independenti la o varsta frageda.” 

Parintii care si-au format familii numeroase, sunt foarte fericiti si multumiti, chiar daca intampina probleme, incepand de la cele financiare pana la cele legate de lipsa oricarui gram de timp liber. Si totusi, in ciuda unor astfel de neplaceri si a stresului, parintii cu multi copii au declarat in proportie de 80% ca au planuit sa isi intemeieze familii numeroase, pentru ei este  o experienta plina de bucurie, casa le este plina de rasete si au multe motive de sarbatoare.

Pe locul 2 al fericirii intre parinti, se afla parintii care au depus un efort urias pentru a avea copii.

Pe locul doi in topul celor mai fericiti parinti (cu o diferenta de doar 0,25%) se incadreaza parintii care au depus un efort urias pentru a avea un copil. Incepand de la cuplurile care au depasit cu succes diagnostice de infertilitate si, la capatul unei experiente pline de emotie si incercari, au reusit sa devina parinti.

Tot in aceasta categorie a fericirii se afla parintii LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali). Acesti parinti au planuit cu multe sacrificii sa isi intemeieze familii, au depus un efort urias pentru a avea copii, prin intermediul mamelor surogat, a inseminarii in vitro sau a adoptiilor. Dar si al depasirii prejudecatilor. 

Parintii cel mai putin fericiti

Poate cei mai putin fericiti parinti, sunt insa parintii singuri ...

SI desi acesti copii nu sunt rezultatul unor greseli... ei sunt mult doriti de parinti ... pe parcurs, ceva s-a schimbat. Studiul sau inca nepublicat arata ca parintii cel mai putin fericiti sunt taticii singuri, care sunt vazuti adeseori drept parinti inferiori care se lupta sa joace un rol in vietile propriilor copii.

Colectivul ARPCC