Pensia de întreținere minor in natura - încă o farsă a Curții Constituționale

Un posibil răspuns pentru post-ul judecătorului Danileț care face reclama Deciziei nr. 232 din 07.04.2021 a Curții Constituționale a României privitoare la pensia de întreținere a minorului. 

https://www.facebook.com/100000964643762/posts/5570059089702857/?sfnsn=mo

 

Contribuția în natură era de la de bun început (anul 2011) opțiunea preferată a legii. Citiți articolul 402 din codul civil care este cât se poate de clar pentru cei ce nu suferă de rea voință sau analfabetism funcțional (și înțeleg câteva noțiuni minimale de sintaxă). Potrivit acestui articol judecătorii onești ar fi trebuit să respingă orice cerere unilaterală a unuia dintre părinți pentru obligarea celuilalt părinte cu ocazia divorțului. Ulterior (în alt proces adică) dacă s-ar fi dovedit rea-credință, da, părintele îndreptățit putea să ceară (în numele copilului) pensie în bani. Dar nu la prima judecată! Nu când încă nu s-au calmat apele si de discuta divorțul.

 

Dar judecătorii abuzau (și vor continua să abuzeze) de lipsa unui control real privitor la calitatea actului judecătoresc. Astfel judecătorii dau "din prima" contribuție în bani chiar dacă părintele implicat cerea explicit să îi fie dat dreptul să se achite de obligațiile de întreținere în natură. De zece ani de zile de când a intrat noul cod civil în vigoare nu cunoaștem de fapt niciun caz in care instanțele sa fi acordat, în cazurile în care părinții nu s-au înțeles privitor la modalitatea de plată, pensie în natura părintelui nerezident (Y) dacă părintele rezident (X) a cerut pensie in bani. Nici un caz! 

 

Sunt foarte rare (probabil mai puțin de zece cazuri la nivel național, deci unul pe an) în care, în contradictoriu, instanțele au dat o “pensie mixtă” (cam 70% în bani si 30% în natură).

 

Vorbim deci de hotărâri ilegale acordate de independenta justiție română în condițiile unei legi cat se poate de clare. Iar cei ce încalcă legea sunt chiar judecătorii. Evident judecătorii, acești semizei, și-au "justificat" de fiecare data hotarârea arătând că asistă la un "evident conflict între părinți" de vreme ce X cere pensie in bani iar Y cere pensie în natură ... si noi știm că judecatorilor le e clar dintr-un bun început care părinte este X și care e Y. Așa cum judecata, legată de stabilirea rolurilor X si Y pentru părinți, este doar o farsă (indiferent cat de bun părinte este Y, Y totdeauna acesta va ajunge în postura de părinte nerezident si platitor de pensie în bani), tot așa e o farsă ca cineva să creadă ca Y va primi altceva decât pensie în bani. 

 

Semizeii din justitie vor continua sa acorde exclusiv pensii de întreținere în bani în situația în care părinții nu se înțeleg ei și nu cer ei amândoi pensie natură, fără să țină cont de art. 402 cod civil. De ce? Pentru că pot? Pentru că nimeni nu îi penalizează când sunt incompetenți sau abuzivi. Pentru că întreg corpul judecătoresc este, psihologic, împotriva unei astfel de legislații. Și mai ales pentru că actul de justitie este construit fără minime criterii de calitate a modului în care judecătorii aplică legea. Nimeni nu cere ca politicul să verifice judecătorii. Dar judecătorii înșiși (CSM-ul, Inspecția Judiciară) ar trebui să își pună propriile mecanisme de control și de audit a calității sentințelor și a concordanței lor cu legislația.

Daca veți citi sentința, veți vedea ca CCR nu face decat sa citeze art. 402 din Codul civil. Așa cum bine mersi semizeii din justitie și-au permis să încalce art. 402 care este extrem de clar, simpla citare de CCR a articolului nu le va da nici un argument in plus semizeilor să își schimbe practica.

 

Presupunand ca vreunul din semizei ar vrea totuși să asculte pe cineva care a studiat totuși problematica vreo 12 ani de zile, semizeul ar putea înțelege ca:

 

1) Pensia în natură implică că atunci când este la tine acasă ingrijesti copilul, te asiguri de asemenea ca îi asigur hainute de îmbrăcat, cărți si caiete de școala mancare, medicamente,

 

2) Pensia în natură implică că îl duci la doctor pe copil și plătești consultația (indiferent daca teoretic copilu locuiește sau nu la tine în acea zi), că plătești alternativ sumele pentru grădiniță (o lună mama, o lună tata) ca să înțeleagă dna directoare că atunci cand cheamă părinții la ședință nu cheamă numai pe unul dintre părinți (plătitorul) ci pe ambii părinți, că atunci când are de comunicat părinților ceva despre comportamentul copilului la grădiniță, informează pe ambii, samd.

3) Pensia în natură înseamnă caă ambii părinți (ideal) contribuie la cumpararea lucrurilor mai scumpe necesare copilului (de ex laptop-ul copilului sau telefonului mobil, samd). Asta îi și forțează sa mai discute/colaboreze, etc. 

 

Intenția legiuitorului a fost dintotdeauna aceea că PENSIA ÎN NATURĂ  să sprijine implementarea corecta a CUSTODIEI COMUNE FIZICE. Mai pe înțelesul semizeilor: pensia în natura devine un instrument foarte eficient de întărire a autorității părintești comune ți a relației dintre copii si ambii săi părinți, DOAR ATUNCI atunci când fiecare părinte găzduiește SEMNIFICATIV copilul, adică minim 33% din timp, adică minim zece zile si zece nopți pe lună. Altfel, pensia în natură este doar o mica frecție la picior de lemn.

 

Este în INTERESUL SUPERIOR AL COPILULUI în foarte multe cazuri [nu în toate, însă - de aceea avem nevoie de judecători care să cerceteze fiecare caz în parte] ca minorul să locuiască minim de 33% din timp cu fiecare părinte.

1) Studiile științifice de 30 de ani demonstrează cât se poate de clar ca acei copii care locuiesc la ambii părinți cel puțin 33% din timp (asta inseamna custodie comuna reala - nu dezastrousul "primul si al treilea weekend" au cele mai bune scoruri pe absolut toți indicatorii bunăstării copilului (si al adultului care va deveni) decât copii care locuiesc majoritar cu unul dintre părinți.

2) Nimic din lege nu-i obliga pe semizei să dea sentințe de tip “un weekend din doua”. Doar că, în tăcerea legii, semizeii noștri nu pot să conceapă altceva decât să facă copy-paste sentințelor, de la an la an, asa ca in fapt nu fac decat sa copieze modul de gandire de dinaintea abrogării codului comunist al familiei.

3) Nu ar cădea "Olimpul” dacă judecătorii ar da un minim de 33% timp parental cu părintele nerezident, atunci pensia in natura ar consolida foarte frumos ideea de custodie comuna.

 

O CONCLUZIE:

într-o tara ipotetică cu judecători ipotetici, acești judecători ar înțelege ca trebuie sa vina cu hotărâri “la pachet” care sa introducă un timp parental semnificativ al copilului cu fiecare părinte de minim 33%. Asta înseamnă circa 10 zile si 10 nopti cu celălalt părinte. Timp berechet ca celălalt părinte să asigure cele necesare traiului, să facă o serie de acțiuni pe nu le poate face în România anului 2021 cu programe de tip “în weekend la 2 saptamani”. De exemplu, să ducă copilul la scoala/gradinita, să aducă copilul de la scoala/gradinita, să meargă să cumpere rechizite / cărți  / haine / pantofi atunci cand este necesar, samd. Dar noi nu traim intr-o tara ipotetică - așa ca nici decizia CCR menționată nu va schimba cu nimic starea de fapt in România.

Colectivul ARPCC

Despre Alienarea Parentala in emisiunea "Tableta de sanatate" la TVR Craiova

In emisiunea "Tableta de sanatate" de pe postul de televiziune TVR Craiova, prezentatoarea Ramona Săseanu a dezbatut subiectul alienarii parentale in Romania.

Invitați:

Suzana Pavlov - psiholog/psihoterapeut Claudia Diaconu - asistent social Cosmin Guță - avocat Într-o definiție dată de psihologi, alienarea parentală înseamnă că, prin gânduri, acțiuni şi maniere verbale sau non- verbale un copil este abuzat emoțional și îndoctrinat, pentru a-l determina să creadă că celălalt părinte este un dușman sau pentru a-i sugera ostilitatea sau inferioritatea acestuia. Prin comportamentul său, părintele alienator încearcă să îl atragă pe copil de partea sa şi să îl întoarcă împotriva celuilalt. În anul 2016, prin Dispoziția nr. 2/2016 a Colegiului Psihologilor, fenomenul alienării părintești a fost recunoscut și în România ca formă de abuz psihologic sever asupra copilului. Alienarea parentală intervine, de regulă, în momentul divorțului sau încetării conviețuirii dintre părinții copilului și este, din păcate, arma la îndemână pentru părintele rezident de a se răzbuna pe părintele care părăsește locuința familiei și este astfel, separat fizic de minor.

Colectivul ARPCC

Ce este alienarea parentala - explicata de psihoterapeutul de familie si cuplu Monica Zincă

Alienarea parentala este indepartarea copilului de parintele target, adica de parintele pe care parintele alienator il uraste sau vrea sa il faca sa sufere, pe care vrea sa se razbune.

Colectivul ARPCC

Despre alienare parentală cu Avocat Raluca Pană

In emisiunea Business Philosophy pe postul TV Canal 33 doamna avocat Raluca Pană discuta despre alienarea parentala in Romania care a ajuns la cote de epidemie.

Colectivul ARPCC

CONCLUZIILE CELEI DE-A CINCEA CONFERINȚE INTERNAȚIONALE PRIVIND CUSTODIA COMUNĂ FIZICĂ

TEMA ȘI OIECTIVELE CONFERINȚEI

Cea de-a cincea conferință internațională privind custodia comună, co-sponsorizată de către Consiliul Internațional pentru Custodie Comuna (ICSP) și de către Școala de asistență socială a Universității din British Columbia, a reunit în cadrul conferinței specialisti și practicieni in domeniul familiei din două domenii de practică, custodie comună și violență familială, sub tematica conferinței, Intersectarea custodiei comune și a violenței în familie.

Obiectivele noastre au fost să deschidem canale de comunicare și să începem un dialog pe această temă și să dezvoltăm orientări cu privire la dreptul familiei și practica terapeutică atunci când custodia minorului după divorț devine o problemă conflictuala intre părinți, iar violența în familie poate fi o problemă de îngrijorare, indiferent dacă a fost, este sau va fi prezenta. Am căutat să soluționăm impasul actual privind modul în care ar trebui să se desfășoare legea familiei atunci când violența în familie este o problemă de îngrijorare în cazurile contestare a custodiei copiilor.

De asemenea, am căutat să abordăm patru aspecte conexe referitoare la practica juridică și terapeutică la intersecția dintre custodie și violență în familie: educație și formare în domeniul prevenirii violenței în familie; evaluarea și screeningul violenței în familie; intervenții specializate în cazurile cu antecedente de violență în familie; și alternative la custodia comună în situații de violență în familie.

RECOMANDĂRI PENTRU REFORMA LEGII, POLITICĂ ȘI PRACTICĂ

1. Violența în familie încadrată în funcție de gen și privită ca „violență împotriva femeilor” ar trebui să dea loc unor conceptualizări mai neutre în materie de gen, cum ar fi „abuzul fața de partener ”.

2. În același timp, mamele și copiii sunt afectați de violența în familie într-un mod diferit față de tați, și violența împotriva femeilor și violența familială bazată pe gen este o problemă gravă, în special în timpul separării părinților și al divorțului.

3. Cunoștințelor despre violența în familie, și alienarea parentală ca formă de violență în familie, în cazurile de custodie contestate, au avansat semnificativ în ultimii ani ani, iar aceste cunoștințe ar trebui încorporate în eforturile de reformă în practica profesională, politici și drept.

RECOMANDĂRI PENTRU REFORMA LEGII, POLITICĂ ȘI PRACTICĂ

1. Custodia comună este un aranjament viabil post-divorț care este optim pentru dezvoltarea și bunăstarea copilului, inclusiv pentru copiii părinților non-violenți dar aflați într-un conflict. Prin urmare, susținem o prezumția legală a custodiei comune în dreptul familiei.

2. Susținem o prezumție legală împotriva custodiei comune în cazurile de violență în familie.

3. Violența în familie este o chestiune de drept penal, iar daca copiii asistă la violența în familie acest fapt reprezintă o problemă de protecție a copilului.

4. Alienarea parentală reprezintă o formă gravă de violență în familie și abuz asupra copiilor în cazurile contestate de custodie a copiilor.

5. Atragem atenția asupra reformelor necesare în practica profesională în patru domenii cheie.

6. Educația și formarea practicienilor specializați în probleme de violența în familie în timpul separării și a divorțului

7. Monitorizarea cazurilor cu antecedente de violenta în familie

8. Masuri prevenție în cazuri istorice de violența în familie în cazul în care intervențiile specializate pot permite custodia comuna

9. Alternative la custodia comună în cazurile de violență în familie

Colectivul ARPCC

fostul ma asteapta zilnic la cresa, sa vada copilul. Simt ca ma hartuieste. Ce pot sa fac?

INTREBARE:

Bună ziua,

Ma numesc XXXXXXXXXXXXX din XXXXXXX. În luna iulie XXXX am finalizat divorțul la judecătorie, primind custodie comuna pentru copilul minor de 3 ani și un program de vizita de 2 weekend uri pe luna, fără stat și peste noapte).,Motivele divorțului fiind violenta verbala și tentativa de violenta fizica din partea fostului soț (am cerut ordin protecție dar nu am neobtinut, are cateva dosare penale si vreo cateva amenzi). Va rog sa ma lămuriți ce înseamnă custodie comuna (avocatul meu nu a reușit sa ma lămurească). Va întreb în ideea ca am fost înțelegătoare cu fostul soț și l am mai lăsat sa vadă copilul și inafara programului de vizita, sau a rămas peste noapte la el, iar acum ma așteaptă zilnic la creșă sa vadă copilul, hartuindu-ma. Eu o consider o hartuire și nerespectarea sentinței judecătorești. Ce pot sa fac în aceasta situație? Sa il reclam din nou la politie? E ff recalcitrant. Va mulțumesc. Aștept un răspuns din partea d-voastră.

RASPUNS:

Oricare parinte are dreptul să-și aștepte copilul la cresa sa vina la sedintele cu părinții, sa fie notificat de către directorul gradinitei (sau de către celalalt părinte de lucrurile care se intampla la cresa/gradinita/scoala)... daca însa va apostrofează / amenință / lovește - puteti cere ordin de restricție. Nu va recomandam apelarea la politie doar pentru ca vrea sa vada copilul ...daca veti trata cu tact se va potoli, zicem noi… daca nu “alimentati” conflictual ci, din contra aratati o atitudine binevoitoare, celalalt parinte, treptat, se va linisti (pentru ca va intelege ca nu este exclus din viata copilului). 

Dar poate ca ar trebui sa incercati o mediere, reala, cu un mediator cu experienta (nu cu avocatii care mai mult invrajbesc) - am vazut minuni la medieri bine facute ... chiar sa ii propuneți un program mai larg (pe care sai agreati la mediator) dar in acelasi timp sa ii impuneti si dvs niște condiții. gen:

  -- mă aștept sa nu mai vii in fiecare dimineata la copil la cresa sa ne balacarim (sa ne facem de râs, sa îmi fie frică că mă lovești, etc).

  -- daca ai fi de acord sa te oprești de a mai veni dimineața la cresa (eu o percep ca o hartuire) ti-as oferi in schimb ca tu sa iei tu copilul de la cresa in fiecare zi de marți si să-l duci tu miercuri / dimineață */ 

  -- daca ne înțelegem cu asta sunt de acord si sa inceapa (pana la varsta de 5 ani) copilul sa stea peste noapte la tine (de sambata pana duminica) cu excepția cazurilor in care e bolnav iar după 5 ani sa stea de vineri seara pana duminica. si in loc de 2 zile pe saptamana sa mergi la cresa/gradinita de 2 ori si sa stea peste peste noapte la tine 2 nopți. 

-- suplimentar sa facem o sesiune de videochat (pe calculator) in weekendul in care sta la mine copilul (dar faci si tu in weekendul in care sta la tine). samd.  

-- etc. etc

Mediatorul va poate ajuta sa va formalizati care sunt cererile dvs (cu ce va supăra) si poate sa il ajute pe el sa formalize care sunt lucrurile pe care si le-ar dori ideal cu copilul ... mediatorul va va pune pe fiecare sa priviti din perspectiva copilului (e oare util ca al dvs copil sa vadă ca si mama si tata il duc / aduc de la gradinita? este oare util ca si mama si tata sa aiba grija de mine peste noapte ? e pare util ca si mama si tata sa mearga (alternativ sau impreuna) cu mine la doctor cand sunt bolnav?) e pare util ca si mama si tata sa imi cumpere haine ?  este oare util ca si mama si tata sa fie prezenți la petrecerea de ziua mea de naștere ?  .

Ce pot sa va spun ... un copil care are doi părinți implicați .. performează mai bine in viața (si ca tanar si ca adult) decât copiii care au doar un singur părinte (daca nu ma credeti, cititi cu atentie,  studile traduse de aici http://sharedcustody.eu/ - sectiunea research … sunt 20-30 de ani de cerecetari pe zeci de mii de copii si familii aflate in toate aranjamentele custodiale posibile… copiii care traiesc in aranjamente d etip locuinta alternanta scoreaza aproape la fel de bine ca si copii din familii nedivortate pe toti indicatorii bunastarii .. si ambele categorii de copii antementionati sunt mult peste indicatorii bunastarii prezentati de grupul copiilor care locuiesc in aranajamente de tip custodie unica)

În plus poate ca si dvs poate doriți peste 1-2 ani sa aveti or relație sau sa puteți sa plecați in business trip etc.  (vedeți acest video care explica perspectiva unei feministe, mama, asupra beneficiilor custodiei comune fizice)

Cel mai important e ca in mediere sa va incheiati psihologic divortul ... asta va pune bazele unei colaborări parentale reale in viitor. Copiul are nevoie de ambii parinti langa el … si fizic, nu doar cu gandul, si nu doar o data la 2 saptamani.

Încă ceva - noi, ARPCC,  nu militam pentru tati împotriva mamei. In ARPCC avem si mame si tati . Miltam pentru copii ... sa aiba 2 părinți, 2 puncte de sprijin in viața, 2 familii extinse, etc.  vor fi de 2 ori mai puternici in fața vieții ... toata literatura științifică internațională arată ca un copil care doarme minim 30% din timp la celalalt părinte (deci interacționează cu ambii părinți, semnificativ) va stabili relații extraordinar de puternice cu ambii si, ca urmare, va crește mai sănătos psihic si fizic. nu războiul in instanța e solutia ... medierea da - timpul echilibrat acordat ambilor părinți (indiferent ce spune practica si legislația invechita din romania) asta va va crește frumos copilul ... si pe termen lung ca va asigura si dvs personal foarte multe beneficii. pare contraintuitiv .. știu .. dar sa spun toate studiile științifice reale .. .vedeți cele cateva, de capatai .. din sectiunea research de pe sharedcustody.eu

   

Colectivul ARPCC

Alienarea parentala - Prin tribunale ca prin viata

Alienarea parentală este un fenomen grav. "Copilul nu vrea să stea cu tatăl lui”, “Fetița mea plânge când o vede pe mama și mi se ascunde în brațe”, “Nu pot să îmi oblig copilul să meargă cu tatăl lui în vacanță, refuză”. Toate aceste situaţii pot ascunde o problemă cunoscută de psihologi, însă ignorată de autorităţile de judecată. Se numește alienare parentală și este considerată o formă de abuz.

De ce, un părinte influențează copilul prezentandu-l pe celalat ca pe un dușman, un om rau sau periculos? Cum putem preveni un astfel de fenomen, este discutat în emisiunea "Prin tribunale ca prin viață" cu Mihaela Olaru la televiziunea A7TV.

Invitați: Corina Voicu – Judecător, Curtea de Apel Pitești Mihai Tănăsescu - Avocat, Baroul București Alina Stoica - Avocat, Baroul București În România, s-au înmulțit în ultimii ani, cazurile în care unul dintre părinți reclamă alienarea parentală atât în sfera penalului, cât și în sfera civilului. Acest fenomen a devenit deja unul îngrijorător, cu efecte pe termen scurt, mediu și lung. Alienarea parentală distruge atât copilul, cât și pe părinții lui. Însă ce fac instituțiile statului ?

Colectivul ARPCC

Videoclip viral care arata importanta cresterii copiilor de ambi parinti in proportie 50/50

Activista Emma Johnson, care este mama singura, prezintă un caz simplu, dar eficient de crestere a copiilor de părinți in proportie 50/50

Nu se poate nega că gasirea unui aranjament de custodie care funcționează pentru dvs. și fostul partener poate fi incredibil de stresantă pentru toți cei implicați. Probabil că veți lua în considerare o varietate de factori atunci când stabiliti un plan de partajare a responsabilităților parentale. Dar, de prea multe ori, aceste responsabilități nu sunt impartite deloc. Într-un nou videoclip viral, Emma Johnson, activistă pentru creșterea copilului și fondatorul site-ului WealthySingleMommy.com, prezintă un caz pentru co-părinți care să convină asupra unei împărțiri cu adevărat egale 50/50.

În clipul animat, Johnson remarcă faptul că maternitatea singură poate fi cu adevărat epuizantă, deoarece mămicile își asumă adesea toate sarcinile, iar copiii își văd tatăl în weekend. Argumentul pentru asta? Copiii „au nevoie de o casă primară”.

Johnson continuă: "Ce se întâmplă dacă ți-aș spune că programul pentru fiecare sfârșit de săptămână nu este de fapt ceea ce este bun pentru copii? Că îi doare pe copii?" Ea indică 60 de studii care demonstrează că este mai bine pentru copii atunci când petrec timp egal cu ambii părinți, menționând că le oferă copiilor șansa de a-și vedea tatăl jonglând cu treburie de familie și cele de serviciu, gestionând sarcinile gospodăriei și fiind îngrijitori dedicati. La fel, ei o văd pe mama lor ca o întreținătoare care se îngrijește de ea însăși - precum și de alții. Și „toți banii de avocați pot merge la un fond de crestere a copiilor”.

Ea concluzionează că părinții care „cred în egalitatea de gen și în ceea ce este mai bun pentru copii” ar trebui să ia în considerare un acord de crestere 50/50.

Ginger Gentile, directorul Erasing Family și fost director executiv adjunct al Organizației Naționale a Părinților, spune că părinții cu responsabilitati impartite sunt definiți ca "un părinte are cel puțin o treime din timp cu un copil". Și acel model - sau cel descris de Johnson - crește în popularitate pe măsură ce ne îndepărtăm de "modelul copiilor din anii 1950 care sunt cu un singur părinte, de cele mai multe ori mama, și adesea îl văd pe celalalt părinte în weekend".

Și acele studii menționate de Johnson au constatat că copiii care împart timpul între casele ambilor părinți au în mod egal rezultate mai bune cand vine vorba de:

• Realizare academică
• Consum redus de droguri, alcool și țigări
• Sănătate mentală și fizică mai buna
• Reducerea activitatii sexuale timpurii și a sarcinii la adolescenți
• Functii și venituri mai mari mai târziu în viață
• O mai mare probabilitate de stabilitate a familiei la propria vârstă adultă
• Relații mai bune cu părinții, parintii vitregi și bunicii

Aceste rezultate au fost valabile chiar și în cazurile în care există un conflict mai mare între părinți sau unul câștigă mult mai mulți bani decât celălalt.

Acestea fiind spuse, argumentul pentru o crestere a copiilor cu adevărat egala este mai mult decat clar. Să sperăm că, cu o conștientizare și discuții sporite, este o tendință care continuă să crească.

Colectivul ARPCC

Piesa de teatru pe tema alienarii parintesti

Descrierea piesei aici:

https://www.dropbox.com/s/m88o6ufhwtdz8l4/Lasa-mi%20aripile.mp4

https://www.teatrulreginamaria.ro/ro/trupa-iosif-vulcan/spectacole/2544-lasa-mi-aripile

Text câștigător la Concursul de Creație Dramatică - ediția 2020

Copiii sunt direct afectați de acțiunile iresponsabile și impasibile ale adulților. Uneori, vocile lor nici măcar nu sunt auzite. Iar atunci traumele se agravează, abuzurile se intensifică și faptele care le succedă pot fi... fatale.

Dona Alba prezintă tristă poveste a unei fetițe din zilele noastre, o poveste care, din păcate, nu este singulară, ci se repetă de prea multe ori fără a fi văzută sau ascultată cu adevărat de cineva. Un subiect tabu pentru societatea românească, asupra căruia trebuie să reflectăm, apoi să luăm atitudine.

CB

Moș Crăciun luptă împotriva înstrăinării părinților: „Aceasta este o formă de violență domestică, iar copilul este victima”

Luni, 21 decembrie și marți, 22 decembrie, Moș Crăciun apare pe lângă diferite instanțe de judecată din toată Belgia, dar nu transmit un mesaj fericit. Este o acțiune a organizației „Blauw Hart Parent Alienation International”, care luptă împotriva înstrăinării părintești. „După divorț, unul dintre părinți întoarce copilul împotriva celuilalt părinte și adesea tații sunt victimele. Avocații facilitează acest lucru doar în pledoaria lor.”

"21 decembrie este cea mai întunecată zi a anului. Din păcate, fiecare zi este o zi întunecată pentru mulți părinți, în special tați și copii. Fenomenul alienării părintești este puțin cunoscut publicului larg, deși are loc undeva în toate cercurile. Toată lumea cunoaște pe cineva”, au declarat activiștii „Blauw Hart Parent Alienation International”. Pentru a întări acțiunea, a fost ales un costum de Moș Crăciun. „Perioada de Crăciun nu este un moment bun pentru mulți părinți, oricum am dori să spunem acest lucru”.

„Blauw Hart Parent Alienation International” luptă împotriva alienării părintești. „După o luptă in divorț, copiii sunt adesea folosiți ca mijloc de presiune pentru a-l doborî pe celălalt părinte. Interesele copilului nu mai contează. ”Organizația denunță bătălia lungă și legală și faptul că copilul este repartizat temporar unui părinte. Potrivit acestora, acest lucru hrănește resentimentul unui părinte de a întoarce copilul, care se luptă cu un conflict de loialitate, împotriva celuilalt părinte.

„Lipsa recunoașterii”

În timp, copilul îl respinge pe celălalt părinte, în ciuda legăturii perfect sănătoase înainte de divorț. Furnizorii de îngrijire implicați confundă atașamentul patologic al copilului față de (adesea) mama cu un atașament sănătos și raportează acest lucru și instanței. ”Astfel, potrivit lor, nu doar părintele rămas este victima, ci și copilul."

Lipsa recunoașterii și expertizei în legătură cu înstrăinarea părinților de către instanțe, instanțele de justiție și mediatori este parțial baza problemei. În plus, procedurile extenuante, timpii lungi de așteptare în instanță, concediul legal timp de două luni în instanțele familiale și pentru minori și alți factori asigură faltul că înstrăinarea părinților se poate manifesta și se poate dezvolta în continuare.”

"Blauw Hart Parent Alienation International" se străduiește, printre altele, sa obtina o desfășurare rapidă și corectă a medierii parentale obligatorii, o legislație îmbunătățită care propune șederea uniform distribuită ca aranjament preferențial și gestionarea dosarului de către același judecător care este asistat în acest sens de un educator.

Colectivul ARPCC

Sursa: https://www.hln.be/gent/kerstman-strijdt-tegen-ouderverstoting-dat-is-een-vorm-van-huiselijk-geweld-en-het-kind-is-de-dupe~a0744c75/