Avem plăcerea să punem al dispoziţia publicului şi a specialiştilor o sentinţă revoluţionară (disponibilă aici : http://goo.gl/RJLGmX) cu un caracter foarte mare de aplicabilitate.
Este vorba de sentinţa civilă nr. 4080 emisă de către Judecătoria Sector 4 Bucureşti la data de 16.04.2013. Pe lângă corecta aplicare a legii privitoare la reinstaurarea autorităţii parentale pentru părinţii care au pierdut această autoritate datorită aplicării vechiului cod civil, în această sentinţă, d-na judecător Pantazi Daniela a venit cu o soluţie curajoasă de a stabili locuinţa alternată a copilului la cei doi părinţi. Acest lucru a fost decis în ciuda existenţei unui anumit nivel de conflict între cei doi părinţi şi a faptului că fiecare dintre cei doi părinţi dorea stabilirea locuinţei exclusiv la el. Soluţia judecătoriei a fost menţinută la Tribunalul Bucureşti prin respingerea apelului părintelui rezident.
Considerăm această sentinţă ca fiind cu adevărat în spiritul ideii de autoritate parentală exercitată în comun, si dorim să facem câteva observaţii:
1) nimic din lege practic nu îngrădeşte judecătorul să stabilească domiciliul legal la unul dintre părinţi dar să stabilească un « drept de vizitare » al copilului pentru asanumitul părinte nerezident de până la 50% din timpul copilului. (din ce cunoaştem astfel de practici există cel puţin în Olanda şi Danemarca care formal nu au ideea de locuinţă alternantă dar o implementează de facto prin practica judecătorească). Singurele piedici în implementarea acestui tip de programe de legături personale sunt strict legate de preconcepţiile învechite că un copil ar avea nevoie de unul dintre părinţi mai mult decât celălalt (în fapt ambii părinţi sunt necesari copilului)
2) ideea de autoritate parentală cere statului să nu se amestece în relaţiile dintre părintele care are autoritate parentală deplină şi copilul său. Orice soluţie care ar impune unui părinte cu autoritate parentală deplină dreptul de a interacţiona cu copilul său sub ideea de 50% din timpul calendaristic constituie o intrare abuzivă în interiorul relaţiilor de familie. Desigur că atunci când părinţii nu se înţeleg, instanţa este chemată să stabilească un program pentru copil. Dar intervenţia trebuie făcută de aşa natură încât să nu restricţioneze timpul pe care copilul şi părintele pot să îl petreacă împreună mai mult decât "restricţia naturală" care trebuie să existe prin simplul fapt că sunt implicaţi doi părinţi iar aceştia, (prin natura divorţului « conflictual ») în interesul copilului, să interacţioneze cu copilul la momente diferite de timp (pentru a asigura copilului coerenţa privind deciziile curente)
3) Aplicarea constantă a prezumţiei de custodie comună fizică în jurisprudenţă (în cazul în care părinţii nu se înţeleg altcumva şi condiţiile parentale o permit) va stimula masiv părinţii să se medieze, să întocmească şi să propună instanţei planuri parentale de comun acord, va stimula divorţul la notariat, va reduce necesitatea unui probatoriu complicat (deci şi numărul de şedinţe) şi va rezolva întreaga problematică a stabilirii cuantumului pensiei de întreţinere. Nu doar că acest lucru va fi benefic copiilor care vor creşte mai stabil emoţional dar va reduce şi încărcarea judecătorilor de minori (va scădea numărul de dosare ce vor ajunge în instanţă, va scădea durata de procesare a acestor dosar, se va reduce numărul de apeluri şi recursuri, şi, mai ales, va evita multe procese ulterioare de modificare a măsurilor privitoare la copii (modificare pensie, modificare program de legături personale, etc.). Cercetări din multe state în care custodia comună e aplicată corect demonstrează că cele afirmate mai sus nu reprezintă o "ipoteză" ci o realitate.
4) Custodia comun corect implementată, iar studiile ştiinţifice o confirmă, asigură copilului acelaşi grad de satisfacţie a vieţii ca şi cel pe care copilul îl are în familiile "normale" (în care părinţii continuă să se iubească şi să se gospodărească împreună).
Anunţăm recent o altă hotărâre de tip custodie comună fizică (la judecătoria Leordeni). Ne face plăcere să vedem că acel caz nu este izolat şi că tot mai mulţi judecători se raliază acestui punct de vedere, punct de vedere care poate fi susţinut oricând cu cel puţin 20 de studii psihologice de marcă din literatură de specialitate (disponibile în biblioteca ARPCC). De altfel, aşa cum am mai precizat într-unul din post-urile anterioare, referitor la această sentinţă, România se alătura încet dar sigur "clubului" **) ţărilor în care judecătorii înţeleg că interesul superior al copilului este acela de a avea acces cât mai larg la ambii părinţi şi deci, acordă atunci când condiţiile o permit (locuinţele părinţilor relativ aproape una de alta, abilităţi parentale dovedite ale amândoura, dorinţa amândurora de a se implica în creşterea copilului) sentinţe de tip locuinţă alternantă.
În prezent România are, graţie unui legiuitor ce a dorit să modernizeze aria dreptului familiei, o legislaţie destul de bună. Este însă datoria practicienilor, şi ne referim aici în primul rând la judecători, să aplice spiritul noului Cod civil. Depinde de fiecare judecător de minori din România să lucreze la acest viitor mai bun pentru copiii României încercând să iasă din paradigma învăţată în facultate precum că un copil are nevoie de doar unul dintre părinţi.
Dorim să exprimăm şi pe această cale sincere mulţumiri d-nei judecător Pantazi pentru soluţia oferită şi pentru argumentaţia extrem de clară din cadrul sentinţei acordate.
Cu deosebită consideraţie,
Codin Băltăgan
*) multe din acest studii pot fi găsite, inclusiv traduse în limba română, în biblioteca ARPCC la adresa web www.arpcc.ro/biblioteca
**) În Suedia, Belgia, Franţa, Olanda si câteva state nord-americane judecătorii au puterea legală. și o fac într-un procent semnificativ. să impună aranjamente de tip locuință alternantă.
PS: Dacă sunteți avocat sau judecător care a fost expus la soluţii novatoare (pensie, program de legături personale, stabilire locuinţă minor) vă mulțumim pentru bunăvoința de a ne informa cu privire la acestea și a ne sprijini în construirea unei culegeri de bune practici jurisprudențiale care să fie utilă tuturor specialiștilor din domeniu. Culegerea noastră de jurisprudenţă poate fi consultată liber la adresa www.arpcc.ro/jurisprudenta
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cele mai citite
-
ÎNTREBARE: Sunt mama unui băieţel de 6 ani,am custodie comună cu tatăl lui.M-am recăsătorit şi soţul meu este în Anglia. Nu pot pleca c...
-
Kelly - Folosirea cercetărilor din domeniul dezvoltării copilului în luarea deciziilor adecvate privind custodia şi planurile de legături ...
-
Î NTREBARE: Va cer ajutorul/sfatul pentru copilul meu, pentru siguranta ei atat fizica cat si psihica. O sa va relatez cat mai succin...
5 comentarii:
Aceasta sentinta parca este trasa la indigo dupa sentinta mea de la Montreal si ma surprinde in mod placut ca in fine a inceput si la noi. locuinta alternanta la fiecare saptamana si ceea ce este important este ca aceasta alternare sa se faca lunea si nu in alta zi din saptamana. La vremea respectiva obiceiul era ca schimbul copiilor sa se faca vinerea dupa scoala si judecatorii dadeau asta pe banda. Pe mine insa m-a sfatuit cineva sa cer schimbul lunea, judecatoarea s-a mirat dar i-am explicat de ce si a fost deacord. Copii luni dimineata plecau la scoala de la un parinte si dupa scoala mergeau la celalalt, simplu, natural si fara vreo dificultate. Ca si cum copiii dupa scoala nu merg acasa ci se duc la bunici. Noi, adica eu si fosta locuiam in acelasi cartier, aproape de scoala si asta a fost conditia numarul unu. La fiecare casa, copiii aveau carti, jucarii, haine, tot ce le trebuia. Incepand saptamana de luni la un parinte este bine pentru ca parintele poate vedea cu scoala toata saptamana, lectii etc. si la sfarsitul saptamanii se distreaza. Daca se facea schimbul vinerea, era mai complicat, mai dificil pentru copii dar si pentru parinte. Asa ca un exemplu numai: Le puteam spune copiilor ca daca merg bine cu scoala toata saptamana, sambata si duminica mergem la piscina. Deci eu ca parinte aveam un mai bun control ceea ce era bine si pentru copii. Am procedat astfel vreme de mai multi ani, copiii au crescut si pot spune ca a fost cel mai avantajos pentru copiii si pentru mine. Daca schimbul se facea vinerea sau si mai rau sambata sau duminca, copiii puteau de ex. sa nu faca treaba buna in timpul saptamanii urmand eventual ca primul parinte sa-i sugereza celuilalt sa nu le faca poftele copiilor in weekend pentru ca au luat note proaste. Ceea ce mie unul nu mi-ar fi convenit. Am preferat sa am controlul integral incepand cu luni si pana duminica. Iarsi este o greseala sa se faca schimbul duminica seara cum au facut unii. Eu poate plecam cu copiii in excursie de vineri seara si pana duminica seara. Adica de ce sa ciuntesc weekendul? Duminca ajungeam acasa la ora 21 de ex., spalat, culcat, totul pregatit deja pentru scoala a doua zi dimineata. Astfel nici nu mai trebuia sa merg la usa fostei prea des ceea ce era mult mai placut. La fel si de partea ei. Vacantele de vara de asemenea sunt bine facute cate o jumatate la fiecare parinte si alternata perioada de la un an la altul. Asa a fost si la mine. Asa repede cum am citit, as zice ca judecatoarea s-a inspirat din ce am scris eu demult, din copia mea dupa raportul psiho-social. Dupa mai multi ani concluzia mea este ca a fost formula cea mai buna, cea mai putin traumatizanta.
Buna ziua, dle. Valentin C.! Am bucuria să vă aduc la cunoştinţă că, într-adevăr, în pronunţarea acestei soluţii m-am inspirat din raportul de anchetă socială efectuat în cazul dvs. de Serviciul de expertiză psihosocială din Montreal! Vă mulţumesc, atât dvs., cât şi ARPCC, dar şi fiicei mele de 6 ani, că mi-aţi dat şansa să depăşesc anumite prejudecăţi şi să analizez situaţia minorilor aflaţi în dificultate în cadrul familiei dintr-o altă perspectivă, care sper eu, să le fie benefică! Judecător Daniela Pantazi
Doamna judecatoare Pantazi, si eu va multumesc pentru faptul ca v-ati aplecat asupra textelor publicate aici. Personal cred ca ati facut o treaba excelenta, justa, atat cat s-a putut. Situatia ideala cum am mai spus, familia, nemaifiind posibila. La procese am sustinut mereu ca fractionarea timplului in bucatele este daunatoare, copiii nu mai inteleg nimic, mereu pe drum, probleme de organizare si pentru parinti. Alteranarea la doua saptamani iar nu era prea avantajoasa. Ca exemplu pot sa va spun ce se intampla in situatia noastra. Eu aveam mai mult timp pentru copii decat fosta deoarece aveam afacerea proprie si deci program flexibil. Astfel, in sapamana mea aveam grja sa recuperez cu copiii lectiile de scoala restante din saptamana anterioara (cu mama lor), apoi lectile curente si daca aveau ceva in plus pentru urmatoarea saptamana eu ii indemnam, ii ajutam sa rezolve. Nu ca le faceam eu lectiile dar daca nu stiau, interveneam cu lamuriri si controlat daca e corect si ordonat scris, linii trase cu echerul si nu cu mana libra, nu mazgalituri pe foi etc. Apoi haine descusute, nasturi lipsa, cizme spalate, totul pus la punct. Astfel cum s-ar zice ``le dadeam viteza`` pentru saptamana urmatoare, pana cand reveneau la mine. Ca si cum trimiteam un colet bine ambalat prin Urgent Curier. Fosta avand timpul mai scurt datorita serviciului, uneori nu avea timp sa se ocupe de detalii. Cumva o scuteam pe ea de niste treburi dar la mine conta ca-i ajut pe copii. Daca era alternare la doua saptamani, era mai greu cu recuperatul si datul ``vitezei``. Se putea intampla si invers, dar in cazul meu eu eram cel mai disponibil, avantaj copii. In privinta vacantei de vara iarasi zic ca ati facut bine sa fie alternare la jumatate. In cazul nostru initial a fost alternarea la doua saptamani asa cum era obiceiul in sentinte. In cazul nostru s-a dovedit greu de practicat. In lipsa de intelegere am mers din nou la tribunal si am cerut sa schimbam la cate o jumatate (o luna, vacanta fiind deci de doua luni). Judecatoarea a acceptat pe loc. Am pus poblema ca in doua saptamani nu pot face o vacanta buna cu copiii. Astfel voiam sa calatorim. Bilete scumpe, schimbare de fus orar etc. deci nerentabil din toate punctele de vedere. Fosta a sustinut ca pentru copii este greu sa nu o vada pe mama timp de o luna. La o adica era valabil si invers. Numai ca asta nu era nici o problema deoarece daca copiii erau bine si bucurosi de vacanta, o luna trecea usor. Cand merg la bunici si stau toata vacanta, nu e la fel? Ei puteau comunica la telefon sau internet. Ea mi-a impus ca sa sun sa vorbesc cu copiii in anumite zile si la anumite ore, eu am spus ca ea poate suna oricand.
Revin cu cateva adaugiri:
Fosta nevasta ar fi vrut sa fie copiii la ea si eu sa-i vad un weekend din doua, apoi sa-i am la mine in fiecare miercuri seara pana joi dimineata la scoala si alte chestii de genul asta. Am convins judecatorul ca fractionarea timpul in mici bucatzele este mai degraba nociva pentru copii si ca eu cer o saptamana din doua. Fractionarea pe cate o seara, o jumate de zi, doua ore cum aud la unii etc. gasesc ca este foarte bulversanta pentru copii dar si pentru parintele respectiv. Alternarea timpului egal permite parintelui sa se implice in scoala, lectii, medic, distractie etc. Ambii parinti fiind absolut egali fata de copii duce incet, incet chiar la detensionarea relatiilor dintre parinti, armele fiind identice si cei mai castigati sunt in primul rand copiii nevinovati de situatie. Custodia de mai jos este cea pentru care si eu pledez, este cea mai inteligenta si cea mai putin daunatoare pentru copii, zic astfel fiindca situatia ideala pentru ei nu mai exista din pacate. Adica familia nedivortata. Asta deci s-a intamplat prin anii 2003, au trecut anii si pot spune ca a fost formula care a mers bine. Oricum, consider ca am avut noroc cu judecatorii experimentati si care au sesizat unde este interesul copiilor pentru ca exista si acolo sentinte in care programele de legautri personale sunt foarte mici si dauneaza copiilor.
Din partea fostei sotii au fost permanent tot felul de restrictii, dar judecatorii mi-au dat mie castig acolo la Montreal. Nu am avut acolo avocat, am fost singur si mai multe procese interimare. Pot sa va spun ca fara avocat am mai scrantit-o nestiind termenii juridici, procedura etc. Daca ma uit in urma pot spune ca judecatorele/judecatorii, mi-au fost favorabli si cand au simtit ei (prin propria experienta) ca se incearca de partea adversa sa fiu tras pe sfoara (adica copiii) m-au ajutat atat cat le-a permis functia, ei nefiind avocatii mei. Au incercat sa-mi sugereze solutii. De ex. un judecator a propus la auditie sa se faca ancheta psiho-sociala pe care ati citit-o. Eu m-am speriat la acest termen de ancheta si voiam sa refuz, pretextand ca asta costa si codindu-ma. El a spus ca nu costa nimic, se face de catre serviciul psiho-social in cadrul tribunalului, in fine m-a incoltit cumva ca sa accept, a insistat. Raportul respectiv pot sa va spun ca e adevarat 100% si intocmit de o anume Dianne, o super-profesionista. Raportul este realist, pofesional. Avocatul de la clubul juridic mi-a spus ca voi avea ce doresc. De ce intreb eu? Pentru ca tu Valentin, vorbesti tot timpul de copii. Avantaj copii. Ceva informatii despre procedura le aveam de la acel avocat Ivon, de la ``Club Juridique de Laval``. Apoi pe internet sunt descrise procedurile de proces, pe intelesul novicilor, sunt si scheme ale salii de auditie, unde sta judecatorul, grefierul, cele doua parti. Inregistrare audio pe care o putea avea fiecare contra a 6 sau 10 $. La arhiva de dosare oricine poate cere orice dosar al oricui. Asa si eu am studiat dosare ca la cercetare. Daca voiam fotocopii din dosare, aveam. Totul transparent si in final zic eu in folosul copilului. Adica daca nu aveam posibilitate de informare atat cat voiam si aveam nevoie, automat era dezavantajat copilul pentru ca eram inarmat cu tot ce trebuia ca sa-i reprezint intresele. De aceea si sistemul e facut ca sa ajute sa fie avantajati copii.
Doamna Pantazi, daca mai doriti alte detalii anume despre ce s-a petrecut la Montreal, cu placere va voi raspunde si asta in ideea de-a ajuta ARPCC si copiii din Romania.
Buna ziua! Va multumesc inca o data foarte mult, putem discuta mai multe daca imi lasati datele dvs. de contact sau ma puteti gasi pe Facebook Pantazi Dana Flori Ungur
Trimiteți un comentariu