Mediator Ilie Dorin
În relaţiile de familie din perioada divorţului, problema copilului este cea mai importantă. Majoritatea părinţilor ţin cont de interesele copilului şi de legislaţia care îi obligă să-şi exercite îndatoririle părinteşti în comun şi echitabil.
Relaţia de familie, mamă-copil, tată-copil, este o relaţie care se perpetuează toată viaţa, un divorţ neputând schimba această calitate de mamă sau de tată. Copilul va avea în continuare nevoie de ambii părinţi, poate într-o măsură mai mare având în vedere despărţirea lor, despărţire pe care şi el o resimte.
Din acest motiv, în fiecare mediere de custodie comună pe care o fac, înainte de toate, le explic părinţilor că este în interesul copilului lor să se înţeleagă amiabil, şi să treacă de această perioadă prin buna înţelegere şi dialog, deşi momentele sunt grele pentru fiecare.
În mediere, stabilirea custodiei comune – planul parental – este în totalitate în puterea şi la dispoziţia părinţilor. Spre deosebire de instanţă de judecată unde decizia privind copilul şi programul de legături cu copilul este stabilit de judecător. Cu alte cuvinte, ceea ce pot face părinţii împreună cu un mediator, în mod deschis, prin discuţiile din şedinţele de mediere, face şi judecătorul. Ceea ce pot decide părinţii, decide judecătorul.
Planul parental discutat cu un mediator are mari deosebiri de planul parental impus de instanţă. În medierea unor astfel de situaţii, unele clarificări sunt absolut necesare. Clarificări pe care le facem în mediere, le facem cu scopul ca soluţiile agreate să fie conştientizate cu tot cu efecte, ca astfel să fie executate de bunăvoie şi prin înţelegere.
O mai bună aplicabilitate şi "executabilitate" are un acord de mediere pe custodia comună, chiar dacă nu are juridic vorbind forţa executorie, decât o decizie judecătorească privind un plan parental, deşi această executorie. Juriştii m-ar putea contrazice, pe bună dreptate. Însă în aceste tipuri de conflicte substanţă umană şi emoţională excede orice cadru juridic ori orice înţelegere stabilită de judecător. Substanţa emoţională ce emană din relaţia copil-mamă, copil-tată, nu se poate încadra în impunerea judecătorului.
O înţelegere discutată şi agreată în mod benevol la mediator are efectul de a detensiona părinţii şi a soluţiona conflictul şi în latura subiectiv-emoţională. Este foarte important acest lucru în conflictele de familie.
Acest lucru nu îl poate face un judecător, deoarece el are un cadru de legi şi o procedură clară. Nu poate discuta el cu părinţii pe îndelete de problemele , nevoile şi interesele lor şi de cauzele conflictului. Aceasta este treaba de mediator. Un mediator aplică orice tehnică de mediere pe care o consideră oportună, şi foloseşte instrumente cele mai utile în soluţionarea disputei părinţilor, sondând în discuţii nevoile şi problemele lor.
Toate aceste discuţii “descarcă” emoţional părinţii, detensionează relaţia conflictuală,şi îi reaşează pe cât se poate la masa cooperării şi colaborării. Este un efect care pare minim, însă în aceste conflicte de familie este primordial ca părinţii să “îngroape securea războiului”şi să negocieze o pace. O pace pentru ei, o pace pentru copil.
Exemplu de hotărâre judecătorească privind custodia copilului:
Judecător Filipescu Anca de la Judecătoria Cornetu, dosar 4816/1748/2013:
„Soluţia pe scurt: Admite cererea în parte . Stabileşte un program de vizitare minor , în favoarea reclamantului astfel: – lunar în prima şi a patra săptămâna din lună, de luni ora 11 până duminică ora 11, cu luarea copilului la domiciliul tatălui , până la soluţionarea definitivă a dosarului 14206/1748/12. Cu apel în cinci zile de la pronunţare. Pronunţată 12.11.13, şedinţă publică.
Document: Hotărâre 7394/2013 12.11.2013”
Exemplu de custodie comună stabilită într-un birou de mediator (fragment din Acordul de mediere):
“Vacanța de vară va fi petrecută alternativ, câte 2(două) săptămâni la fiecare părinte, începând cu prima zi de vacanță. Perioada între prima zi de vacanță – 30 iunie copiii vor sta la tată, perioada 1 iulie-15 iulie vor sta la mamă, 16 iulie – 31 iulie la tată, 1 august – 15 august la mamă, 15 august – 31 august la tată, 1 sept – 15 septembrie la mamă. Vacanțele de Paște și de Crăciun se vor alterna de asemeni în sensul următor: Sărbătoarea de Paște 2014 copiii vor sta la mamă, Crăciunul 2014 vor sta la tată. Anul nou – Revelionul 2015 îl vor petrece la mamă, urmând ca Paștele 2015 să stea la tată. Același sistem de alternanță va fi valabil pentru fiecare Paște, Crăciun și Anul Nou – Revelion. Paștele este considerat începând cu Vinerea Mare inclusiv, terminându-se cu a treia zi de Paște, inclusiv. Crăciunul include ziua ajunului – data de 24 decembrie, și se termină cu a treia zi de Crăciun inclusiv. Sărbătoarea de Anul nou – Revelion începe cu data de 31 decembrie inclusiv și se termină pe data de 2 ianuarie inclusiv. Aceste sărbători se respectă conform calendarului Creştin – Ortodox. Zilele de naștere se serbează de asemeni alternativ în următorul mod: ziua de 7 martie 2014 (ziua copilului mic) se serbează de către ambii copii la mamă, ziua de 15 iunie 2014 (ziua copilului mare) se serbează de către ambii copii la tată. În anul 2015 ziua celui mic se serbează la tată și a celui mare la mamă. Anul 2016 și următorii se alternează pe același principiu. Pentru celelalte vacanțe scurte intersemestriale se respectă programul normal de custodie prevăzut la litera a) de mai sus.”
Este destul de evident că ceea ce pot face părinţii în mod amiabil împreună cu un mediator, va face judecătorul. Stabilirea cadrului lor de relaţionare va fi stabilit de judecător. Nu pare acest lucru o chestiune desuetă şi fără rost? Cum adică să decidă judecătorul când mă duc să îmi văd copilul?Cum adică să decidă judecătorul dacă copilul meu va petrece vacanţa de vară dora cu mama ori doar cu mine în luna iulie? Cum adică să decidă judecătorul că de Paşte să nu îl văd? Cum adică să decidă judecătorul ce fac şi voi face eu pentru copil? Ce treabă are judecătorul în relaţia mea cu copilul meu?
Sunt întrebări destul de relevante pentru a vedea şi concluziona că o înţelegere amiabilă privind noul cadru de relaţionare cu copilul trebuie să fie singura variantă pentru părinţii în curs de separare, despărţire. Asta deoarece desfacerea căsătoriei nu înseamnă şi desfacerea familie. Rolul de mamă, tată şi copil, şi calitatea de tată, mamă şi copil, subzistă nedeterminat în timp.
Medierea unei astfel de situaţii pune părţile în faţa unor discuţii despre cum ar vrea să fie noile înţelegeri. Noile moduri de a avea grijă de copil şi de îl avea aproape. La fel de aproape de mamă, la fel de aproape de tată.
Mediator ILIE DORIN
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cele mai citite
-
Î NTREBARE: Va cer ajutorul/sfatul pentru copilul meu, pentru siguranta ei atat fizica cat si psihica. O sa va relatez cat mai succin...
-
ÎNTREBARE: Sunt mama unui băieţel de 6 ani,am custodie comună cu tatăl lui.M-am recăsătorit şi soţul meu este în Anglia. Nu pot pleca c...
-
Întrebare de la un judecător: Potrivit art.400 NCC locuinta copilului minor se stabileşte la părintele cu care locuieşte în mod stator...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu