duminică, 9 martie 2014

PAS - Înstrăinare Vs. Alienare

Joanna Bunker Rohrbaugh, Ph.D.,
Departamentul de psihiatrie al Facultăţii de Medicină din Harvard

Este important să facem deosebirea între copilul alienat şi cel care este pur şi simplu înstrăinat de un părinte, înainte de a examina dinamicile familiale care fac ca unii copii să se înstrăineze de un părinte după despărţire sau divorţ. Copilul alienat refuză în mod constant să petreacă timp cu un părinte din cauza unor idei iraţionale şi a unor sentimente negative faţă de acel părinte. Copilul  înstrăinat este de asemenea rezistent în a lua contact cu unul dintre părinţi, dar face acest lucru dintr-o serie de motive normale, realiste şi adecvate din punct de vedere ontologic (Kelly şi Johnston, 2001, p.251).
Relaţiile copiilor cu părinţii lor se află pe un continuum: la un capăt este copilul care are o relaţie caldă, pozitivă cu ambii părinţi, iar la celălalt capăt este copilul care este apropiat de un părinte şi alienat de celălalt. Caseta 68 ilustrează acest continuum, după cum a fost conceptualizat de Kelly şi Johnston (2001, p.251 -254).



Caseta 68 RELAŢIILE COPIILOR CU PĂRINŢII DUPĂ SEPARARE SAU DIVORŢ

Tipul de relaţii şi dinamici  familiale
Caracteristicile relaţiei

Relaţie pozitivă cu ambii părinţi
o adaptare mai funcţională
majoritatea copiilor separaţi
Copilul  doreşte să petreacă timp cu ambii părinţi
perioade de timp ample, cu fiecare părinte
relaţii apropiate cu ambii părinţi

Afinitate faţă de un părinte
adaptare funcţională
afinitatea se poate schimba în timp
afinităţile sunt în mod tipic ale întregii familii, întreagă sau separată
conflict interparental scăzut
Copilul se simte mai apropiat de unul dintre părinţi
contact frecvent cu ambii părinţi
o potrivire mai bună cu unul din părinţi datorită temperamentului, vârstei, genului, intereselor comune sau practicilor parentale
copilul îşi poate exprima preferinţa de a petrece timpul cu unul din părinţi

Alianţă cu unul din părinţi
conflict interparental puternic
copilul este presat în a lua partea cuiva
Copilul îl preferă pe unul din părinţi
ambivalenţă faţă de părintele care nu este preferat – exprimă furie, tristeţe, iubire, dezacord
rezistă la contactul cu părintele care nu este preferat, dar nu-l respinge

Înstrăinat de unul dintre părinţi
conflict interparental mediu ca intensitate
istorie parentală de violenţă sau abuz din partea părintelui respins, sau
deficienţe parentale severe – de exemplu, rigid şi dominator, abuz emoţional, boală psihică, abuz de substanţe
Copilul îl respinge pe unul dintre părinţi
frică intensă şi reacţii fobice, având la bază experienţe reale; lipsit de ambivalenţă
de obicei, încearcă mai degrabă să limiteze în mod drastic contactul, decât să evite toate contactele
răspuns funcţional – distanţarea de părintele abuziv
întâlnit mai ales la vârsta de 10-18 ani

Alienat faţă de unul dintre părinţi
disputa asupra custodiei însoţită de un conflict puternic
părintele respins este un părinte competent fără istorie de abuz
părintele alienator este furios şi răzbunător faţă de părintele respins, pune presiuni asupra copilului să fie de partea sa
Copilul îl respinge şi îl calomniază pe unul din părinţi
sentimente negative exagerate şi perspectivă distorsionată asupra părintelui respins, fără baze reale
absenţa ambivalenţei sau a vinei
refuză toate contactele cu părintele respins
răspuns patologic – distorsionarea relaţiei pozitive anterioare dintre părinte/copil


Niciun comentariu:

Cele mai citite