Custodie comuna fizica impusa impotriva obiectiilor parintilor

Avem plăcerea să punem al dispoziţia publicului şi a specialiştilor o sentinţă revoluţionară (disponibilă aici : http://goo.gl/RJLGmX)  cu un caracter foarte mare de aplicabilitate.

Este vorba de sentinţa civilă nr.  4080 emisă de către Judecătoria Sector 4 Bucureşti la data de 16.04.2013. Pe lângă corecta aplicare a legii privitoare la reinstaurarea autorităţii parentale pentru părinţii care au pierdut această autoritate datorită aplicării vechiului cod civil, în această sentinţă, d-na judecător Pantazi Daniela a venit cu o soluţie curajoasă de a stabili locuinţa alternată a copilului la cei doi părinţi. Acest lucru a fost decis în ciuda existenţei unui anumit nivel de conflict între cei doi părinţi şi a faptului că fiecare dintre cei doi părinţi dorea stabilirea locuinţei exclusiv la el. Soluţia judecătoriei a fost menţinută la Tribunalul Bucureşti prin respingerea apelului părintelui rezident.

Considerăm această sentinţă ca fiind cu adevărat în spiritul ideii de autoritate parentală exercitată în comun, si dorim să facem câteva observaţii:

1) nimic din lege practic nu îngrădeşte judecătorul să stabilească domiciliul legal la unul dintre părinţi dar să stabilească un « drept de vizitare » al copilului pentru asanumitul părinte nerezident de până la 50% din timpul copilului. (din ce cunoaştem astfel de practici există cel puţin în Olanda şi Danemarca care formal nu au ideea de locuinţă alternantă dar o implementează de facto prin practica judecătorească). Singurele piedici în implementarea acestui tip de programe de legături personale sunt strict legate de preconcepţiile învechite că un copil ar avea nevoie de unul dintre părinţi mai mult decât celălalt (în fapt ambii părinţi sunt necesari copilului)

2) ideea de autoritate parentală  cere statului să nu se amestece în relaţiile dintre părintele care are autoritate parentală deplină şi copilul său. Orice soluţie care ar impune unui părinte cu autoritate parentală deplină dreptul de a interacţiona cu copilul său sub ideea de 50% din timpul calendaristic constituie o intrare abuzivă în interiorul relaţiilor de familie. Desigur că atunci când părinţii nu se înţeleg, instanţa este chemată să stabilească un program pentru copil. Dar intervenţia trebuie făcută de aşa natură încât să nu restricţioneze timpul pe care copilul şi părintele pot să îl petreacă împreună mai mult decât "restricţia naturală" care trebuie să existe prin simplul fapt că sunt implicaţi doi părinţi iar aceştia, (prin natura divorţului « conflictual »)  în interesul copilului, să interacţioneze cu copilul la momente diferite de timp (pentru a asigura copilului coerenţa privind deciziile curente)

3) Aplicarea constantă a prezumţiei de custodie comună fizică în jurisprudenţă (în cazul în care părinţii nu se înţeleg altcumva şi condiţiile parentale o permit) va stimula masiv părinţii să se medieze, să întocmească şi să propună instanţei planuri parentale de comun acord, va stimula divorţul la notariat, va reduce necesitatea unui probatoriu complicat (deci şi numărul de şedinţe) şi va rezolva întreaga problematică a stabilirii cuantumului pensiei de întreţinere. Nu doar că acest lucru va fi benefic copiilor care vor creşte mai stabil emoţional dar va reduce şi încărcarea judecătorilor de minori (va scădea numărul de dosare ce vor ajunge în instanţă, va scădea durata de procesare a acestor dosar, se va reduce numărul de apeluri şi recursuri, şi, mai ales, va evita multe procese ulterioare de modificare a măsurilor privitoare la copii (modificare pensie, modificare program de legături personale, etc.). Cercetări din multe state în care custodia comună e aplicată corect demonstrează că cele afirmate mai sus nu reprezintă o "ipoteză" ci o realitate.

4) Custodia comun corect implementată, iar studiile ştiinţifice o confirmă, asigură copilului acelaşi grad de satisfacţie a vieţii ca şi cel pe care copilul îl are în familiile "normale" (în care părinţii continuă să se iubească şi să se gospodărească împreună).

Anunţăm recent o altă hotărâre de tip custodie comună fizică (la judecătoria Leordeni).  Ne face plăcere să vedem că acel caz nu este izolat şi că tot mai mulţi judecători se raliază acestui punct de vedere, punct de vedere care poate fi susţinut oricând cu cel puţin 20 de studii psihologice de marcă din literatură de specialitate (disponibile în biblioteca ARPCC).  De altfel, aşa cum am mai precizat într-unul din post-urile anterioare, referitor la această sentinţă, România se alătura încet dar sigur "clubului" **) ţărilor în care judecătorii înţeleg că interesul superior al copilului este acela de a avea acces cât mai larg la ambii părinţi şi deci, acordă atunci când condiţiile o permit (locuinţele părinţilor relativ aproape una de alta, abilităţi parentale dovedite ale amândoura, dorinţa amândurora de a se implica în creşterea copilului) sentinţe de tip locuinţă alternantă.

În prezent România are, graţie unui legiuitor ce a dorit să modernizeze aria dreptului familiei, o legislaţie destul de bună. Este însă datoria practicienilor, şi ne referim aici în primul rând la judecători, să aplice spiritul noului Cod civil. Depinde de fiecare judecător de minori din România să lucreze la acest viitor mai bun pentru copiii României încercând să iasă din paradigma învăţată în facultate precum că un copil are nevoie de doar unul dintre părinţi.

Dorim să exprimăm şi pe această cale sincere mulţumiri d-nei judecător Pantazi pentru soluţia oferită şi pentru argumentaţia extrem de clară din cadrul sentinţei acordate.

Cu deosebită consideraţie,
Codin Băltăgan

*) multe din acest studii pot fi găsite, inclusiv traduse în limba română, în biblioteca ARPCC la adresa web www.arpcc.ro/biblioteca
**) În Suedia, Belgia, Franţa, Olanda si câteva state nord-americane judecătorii au puterea legală. și o fac într-un procent semnificativ. să impună aranjamente de tip locuință alternantă.

PS: Dacă sunteți avocat sau judecător care a fost expus la soluţii novatoare (pensie, program de legături personale, stabilire locuinţă minor) vă mulțumim pentru bunăvoința de a ne informa cu privire la acestea și a ne sprijini în construirea unei culegeri de bune practici jurisprudențiale care să fie utilă tuturor specialiștilor din domeniu. Culegerea noastră de jurisprudenţă poate fi consultată liber la adresa www.arpcc.ro/jurisprudenta