duminică, 16 martie 2014

Am divortat la notar iar acum apar disensiuni intre noi parintii privitor la deciziile legate de copil

ÎNTREBARE:
Bună ziua, sunt mămica unui băiat de 9 ani şi în luna decembrie 2013 am încheiat procedura notarială a divorţului. Luând în calcul toate aspectele cu privire la binele copilului precum şi noile prevederi ale Codului de procedura civilă, după ce am citit numeroase speţe în domeniu, am acceptat ca domiciliul copilului să rămână la tată cu condiţia ca eu să pot să mă implic ca şi până la acel moment în viaţa lui. În acest sens am semnat un acord de mediere cu privire la programul copilului, iar eu, fiind de bună credinţă, am fost de acord cu varianta " de comun acord " în ceea ce priveşte toate clauzele acordului respectiv. Menţionez că m-am ocupat în proporţie de 90 % singură de copil până în momentul în care am divorţat. Tatăl a fost absent total şi am sperat că dacă va avea copilul la el se va responsabiliza şi se va implica în relaţia cu copilul. Nu a fost aşa. Mai mult, încearcă prin toate mijloacele să mă scoată din viaţa copilului, vrea să-i schimbe şcoala fără acordul meu, l-a mutat la alt club de înot, vrea să-i schimbe meditatorul de engleză, şamd. Am primit chiar ameninţări în acest sens, cum că dacă insist să-mi văd copilul în timpul săptămânii mă va "călca în picioare", mă va distruge, etc. Practic mi-a declarat război în acest sens. Mai mult, îl şantajează emoţional pe copil în sensul că băiatul şi-a exprimat intenţia de a locui cu mine ( din moment ce tatăl este la fel de absent ) iar acesta l-a "ameninţat" că dacă va accepta să locuiască cu mine să-l uite. I-a "promis" că nu va mai auzi nicicând de el. Pe lângă asta, i-a cumpărat şi îi cumpără zilnic tot felul de jocuri scumpe, tableta, iphone, etc, pentru a-l face să-şi dorească să stea cu el în detrimentul relaţiei mele cu copilul. L-am rugat să înceteze cu astfel de practici, am apelat la prieteni, degeaba. Mai mult, mi-a restricţionat ambele numere de telefon iar telefonul copilului îl pune pe silent tot timpul astfel încât să nu pot vorbi cu el. În prezent, datorită temerilor mele cu privire la sănătatea psihică şi emoţională a copilului, intenţionez să deschid acţiune în instanţă pentru a cere domiciliul copilului şi pentru a-l lua cu mine. Îmi este groază de perioada care urmează, în special de anchetă psihosocială şi de audierea copilului de către instanţă. Am încercat să evit pe cât posibil această procedură dar din păcate nu mă pot înţelege sub nici o formă cu fostul soţ. Mai sunt multe de spus cu privire la situaţia actuală însă nu-mi permite spaţiul şi timpul. Rog un punct de vedere cu privire la ce s-ar putea întreprinde astfel încât copilul să fie scutit de şi mai mult stres şi traumă emoţională. Cu mulţumiri, 

RĂSPUNS :
Stimată doamnă, din păcate ARPCC nu se poate implica în cazuri personale. Ne lipsesc resursele de timp. Problema pe care o descrieți este "clasică". O parte din părinţii care se înţeleg la un anumit moment şi apelează la divorţul notarial, fără însă să stabilească un plan notarial detaliat (vedeţi aici propunerea ARPCC de plan parental). Ulterior nu mai pot comunica şi situaţia se tensionează. Un plan agreat detaliat semnat de către ambele părţi are mai multe şanse de a fi respectat de către părinți pentru că clarifică cine ia decizia finală în caz de impas. Este chiar păcat că se ajunge la astfel de tensiuni mai ales în situaţia în care totuşi dvs aţi făcut compromisuri mari în favoarea tatălui, pe care acesta nu pare să le aprecieze la adevărata valoare. Tensiunile de acest gen apar în general atunci când divorţul nu s-a consumat din punct de vedere psihologic. Există probabil dorinţa de revanşă sau există o temere că celălalt nu este bine-intenţionat (de ex. fostul soţ se teme ca doriţi să schimbaţi locuinţa copilului). Încercaţi să mediaţi cumva aceste discuţii prin intermediul unei rude cu autoritate în care amândoi aveţi încredere sau al unui psiholog (un fel de consiliere familială târzie). Dacă în mod sincer amândoi părinţii vor dori să treacă peste trecutul lor şi o să încheie cu el, cu siguranţă se vor linişti şi discuţiile legate de autoritatea parentală. Pare utopic acum să credem că domnul va mai fi interesat să redacteze un plan parental detaliat ca cel propus de noi. Totuşi nu excludeţi această o soluţie. Un mediator cu experienţă ar putea să vă ajute aici. Dacă amândoi vreţi binele copilului s-ar putea să meargă. Prin acest plan se va putea stabili, de exemplu, ca legat de activităţile extra-curiculuare decizia finală să revină domnului (prin urmare el va decide legat de clubul de înot). Dar planul vă va da ultimul cuvânt privitor la activităţile şcolare (prin urmare decizia privitoare la şcoală vă va reveni dvs). Etc. idem din punct de vedere medical puteţi agrea cine se ocupă de dentist şi cine se ocupă de alte probleme curente de sănătate, etc. Tatăl (ca şi dvs. de altfel) trebuie să înţeleagă că a fi părinte rezident nu înseamnă că toate deciziile privitoare la copil sunt luate de acel părinte. Puteţi fie împărţi aceste responsabilităţi (astfel nu vor mai fi discuţii) fie decide că discutaţi împreună dar decizia finală pe fiecare dintre aceste itemuri trebuie să fie clar stabilită, prin panul parental semnat, în sarcina doar unuia dintre cei doi părinţi. Dacă veţi avea şi dvs şi tatăl maturitatea de a respecta un atare plan parental lucrurile ar trebui să meargă înspre calmarea situaţiei. Dacă nu însă ... nu vă rămâne decât soluţia instanţei dar acolo e o loterie ce se va întâmpla, investiţia emoţională şi financiară a ambilor părinţi şi a copilului fiind foarte mare. 

Colectivul ARPCC

[ngo1507]

3 comentarii:

Cristina Tudorica spunea...

Doamnă, subscriu sfatului de a apela la un mediator cu experienta. Sa stiti ca nu exagerez afirmand ca un mediator bine pregatit poate face minuni. Am avut un caz in care sotii au divortat la notar si in conventie nu era prevazuta decat vizitarea minorilor de 2 ori pe luna. Ulterior, datorita disensiunilor, copiii au ajuns sa fie folositi ca mijloc de comunicare de catre parinti si chiar sa se imparta in 2 tabere: mama cu un copil si tatal cu celalalt copil. A fost greu, dar am ajuns la incheierea unui plan parental bine gandit care a ajutat ca minorii sa nu ajunga sa apeleze la un psiholog. Cautati un mediator bun si incercati!

Narcisa Adelina Vilău spunea...

Buna ziua,

subscriu celor spuse de dna Cristina Tudorica.

LILIANA GRADINARU spunea...

De acord, nu aveti o varianta mai buna decat sa incercati sa va mediati conflictul. Din pacate, nu inteleg daca ati contactat un avoca inainte de intelegerea amiabila.
Cand faceti o intelegere, trebuie sa cunoasteti efectele acesteia; unele sunt, din pacate, ireversibile.
De asemenea, in aceeasi idee, un psiholog ar ajuta mult.

Imi este dificil de inteles in ce masura un parinte ar dori ca pruncul sau sa aiba domiciliul la celalalt parinte, pana acum absent in viata copilului sau. Totusi, nu cunosc in ce masura astazi tatal e absent, vad ca se implica si cu scoala, inot etc.
Nu inteleg cum se desfasura viata copilului inainte de decembrie 2013 si cum dupa. Nu inteleg cum de, vazand ca pruncul dorea sa stea cu mama, ambii parinti i-au nesocotit dorinta.

Parerea mea este ca, inainte de o noua intelegere, mediere, sa contactati un psiholog care sa va ajute sa intelegeti prin ce trece copilul dv. (nu cred ca il imbolnaveste pe copil, totusi, dar nu cunosc detalii, sigur) si un avocat care sa va ajute sa intelegeti ce puteti obtine pe fiecare cale, amiabila sau instanta, precum si care ar fi urmarile potentiale teoretice si practice ale unei alte intelegeri.

Nu disperati, actionati, nu stati degeaba, timpul nu curge niciodata in favoarea celui care doreste o schimbare!

Cu drag.

Cele mai citite