Consilierea psihologică a minorului, conform art. 912 NCPC.

Vă prezentăm raport (anonimizat) de consiliere psihologică, realizat în conformitate cu art. 912 NCPC, de către un psiholog absolvent al Institutului de Psihologie Judiciară, la cererea instanței de judecată (Judecătoria Sector 3).

Ca urmare a refuzului minorei de a-şi urma părintele nerezident (tatăl) în cadrul programului de relaţii personale, refuz constatat de către executorul judecătoresc, DGASPC Sector 3 şi un reprezentant al Poliţiei, s-a deschis acţiune în instanţă, de către DGASPC, pentru obligarea minorului la un program de consiliere psihologică ce nu poate depăşi 3 luni.
Instanţa de judecată a luat act de cererea DGASPC, a admis-o şi în Decembrie 2014 a numit un psiholog pentru a duce la îndeplinire acest program.

Din raport reies următoarele:
1.  părintele rezident a fost extrem de necooperant. Cu toate că instanţa a dispus că programul de consiliere să înceapă din luna Ianuarie 2015, de abia la începutul lunii Februarie a început efectiv, părintele rezident venind la programul de consiliere doar sub presiunea executorului judecătoresc.
2. Chiar şi odată venit la consiliere, atitudinea a fost necooperantă iar această atitudine a fost transmisă şi minorei.
3. Încă de la primele şedinţe, nu s-a putut realiza un progres real, atâta timp cât părintele rezident nu a dorit să coopereze şi nu a dorit să conştientizeze problemele la care expune minoră.
A 6-a şedinţă a fost o şedinţă de bilanţ, unde au participat numai părinţii, fără copil. În cadrul acestei şedinţe, părintele rezident a primit „tema de casă”, să predea minora părintelui nerezident printr-o persoană neutră. Această temă nu a fost îndeplinită de către părintele rezident, acesta refuzând ulterior să mai participe, împreună cu minoră, în cadrul programului de consiliere psihologică. Drept urmare, a fost necesară închiderea programului, prin raportul ataşat, care precizează destul de clar fenomenul de alienare parentală.

Consideraţii asupra art. 912 NCPC.
Articolul 912 Cod Procedură Civilă se doreşte a fi aplicat în cazurile în care părintele nerezident se loveşte de refuzul (justificat sau nu) al minorului de a menţine legăturile cu acesta. Din păcate, practica ne dovedeşte că acest text legal este insuficient şi destul de neclar în multe aspecte.

Ar fi necesar că acest articol să prevadă nişte obiective foarte clare, pe care un psiholog să le atingă în cadrul programului de consiliere. Mai mult de atât, ar trebui pus un accent clar şi fără dubii pe o parte de evaluare (expertiză) a relaţiilor dintre minor şi părinţii săi precum şi a influenţei unui părinte sau altul asupra acestor relaţii, astfel încât raportul final să fie unul de evaluare şi consiliere, nu numai unul de consiliere.

Mai departe, art. 912 prevede că raportul final de consiliere să fie trimis instanţei, executorului judecătoresc şi DGASPC. Dar instanţa, odată cu numirea unui psiholog şi dispunerea urmării programului de consiliere se dezinvesteşte din cauza, astfel încât raportul final, odată trimis la dosar, nu mai are scop.

După părerea noastră, ar mai trebui adăugat un paragraf la art. 912 prin care instanţă să i-a considerare raportul de consiliere (şi de evaluare, după cum spuneam mai sus) şi să poată avea temei de drept pentru dispunerea unor noi măsuri privind minorul, în funcţie de concluziile raportului (de ex. lărgirea unui program de relaţii personale subdimensionat, schimbarea domiciliului minorului de la părintele rezident la cel nerezident într-un caz de alienare parentală, ca cel arătat aici, etc.)

Un alt lucru pe care practica ne-a arătat că lipseşte din art.912 este o modalitate constrângere pentru părintele rezident de a se prezenta, împreună cu minorul, la cabinetul psihologului şi de a urma programul de consiliere. În cazul arătat în acest raport, părintele rezident a început programul de consiliere doar la presiunea executorului judecătoresc. Odată terminate cele 6 şedinţe, această a refuzat să se mai prezinte la restul de 6 şedinţe. Legea este foarte neclară, neexistând posibilitatea clară a obligării urmării şi restului de 6 şedinţe. În cazul în care părintele rezident ar fi fost executat silit pentru a participa la restul de 6 şedinţe, acesta s-ar fi putut foarte bine prevala de faptul că fost de bună credinţă, a participat la 6 şedinţe şi legea nu prevede un număr de şedinţe ci doar un interval (maxim 3 luni) iar o eventuală contestaţie la executare ar fi fost admisibilă de principiu.

Din păcate, concluziile raportului sunt triste, speram doar ca pe viitor părintele nerezident sa reuşească sa reia legăturile cu minora.

Raportul poate fi descărcat de aici http://goo.gl/MXW7hR

Colectivul ARPCC.

PS: Rugăm părinţii sau specialiştii care au acces la astfel de rapoarte redactate de către psihologii autorizati de către Institutul de Psihologie Judiciara, pe expertize psihologice sa ne contacteze si sa ni le puna la dispoziţie.

ref. [ngo3092]