Argentina: Propunere de modificare a codului civil referitor la custodia copiilor

Autor: Norberto Godirio, Traducător: Stan Cristina

** Acesta este un rezumat ** 

Copia acestui document ( complet ) o găsiți aici: http://goo.gl/C7UV8q

Propunere sau sugestie de modificare a codului civil referitor la custodia copiilor în fața folosirii Fraudei Procesuale sub forma falselor denunțuri și Obstrucționarea justiției pentru a acoperi obstrucționarea legăturii uneia dintre părți agresând minorii prin violență și prin maltratare emoțională.



Fundamente:

În dreptul familiei există o problemă particulară pornind de la cazurile de divorțuri traumatizante cu dispute pentru custodia copiilor, dat fiind că desfacerea unui contract reprezintă întotdeauna în sine o problemă de rezolvat și, mai mult, atunci când există copii minori, care sunt în formare și au nevoie și depind de ambii părinți pentru a beneficia de o formare psihică și afectivă armonioasă și completă.

În multe ocazii în care părțile se confruntă pentru bunurile pe care și le dispută își contabilizează proprii copii nu ca pe indivizi supuși dreptului, ci ca pe simple bunuri și, de aceea, în respectivele dispute se folosesc toate instrumentele pe care le au la îndemână și nu de puține ori între opțiunile părților se găsesc șicane și legale și mijloace necinstite.

Notă:

Atunci când una dintre părți generează un denunț fals agresează onoarea părții opuse și agresează minorul.

Atunci când un profesionist trece la această acțiune generează fraudă procesuală, generează obstrucționarea justiției și prejudiciază credibilitatea sistemului, pe lângă faptul că agresează onoarea uneia dintre părți și agresează minorul.

Atunci când sistemul nu evoluează în acțiune cu maximă celeritate agresează minorul și pe unul dintre părinți.
Deoarece toate aceste acțiuni promovează întreruperea nedreaptă a contactului filial indispensabil pentru orice minor în formarea sănătoasă a aparatului său psihic.

Să-i protejăm pe copii de orice tip de agresiune, nicio agresiune față de niciun copil și apărătorul principal ar trebui să fie sistemul.

Este imoral să se aplice în mod neplăcut perioade prelungite pentru a rezolva probleme urgente dacă în proces este implicat un minor.


ORIGINEA DEZBATERII

În principiu, cercetarea a scos în evidență de mult timp unele probleme ale copiilor părinților despărțiți, deși aceasta nu se traduce neapărat și sub formă automată în elemente cu relevanță clinică. De la începutul anilor 1970, în special în mediul nord-american, s-a pornit o dezbatere intensă cu privire la aspectul pozitiv sau nociv al custodiei comune (fizice și/sau legale). Este important de avut în vedere că, în timp ce în SUA (țară unde divorțul există din 1906), în Franța (țară unde divorțul există din 1789), și în Suedia (din 1913) s-a inițiat această dezbatere, în Italia, instituția divorțului nu reprezenta încă lege a statului (legea corespunzătoare a fost respinsă de către Senat în octombrie 1970) și acest fapt poate explica, în parte, o întârziere culturală în abordarea chestiunii.

Cele două poziții, în favoarea și împotriva parității funcției parentale, se pot rezuma prin comparația "beneficiile unei relații constante cu ambii părinți față de prejudiciile cauzate de o mai mare expunere la conflictul dintre părinți și la instabilitatea domiciliului ".


SATISFACȚIA ÎN VIAȚĂ A COPIILOR

Un studiu extraordinar tocmai a fost publicat în Children & Society. S-a efectuat de către cercetătorii de la Universitățile din Bethesda, din Groenlanda, din Stocolm, din Yvaskula (Finlanda), din Copenhaga, din Akureyri (Islanda) și din Goteborg. Au fost analizați 184.496 de copii (împărțiți în trei grupuri: unsprezece, treisprezece și cincisprezece ani) în 36 de societăți occidentale (Italia este incluisă) cu cel puțin 1536 de elevi în fiecare țară pe grup de vârstă. (20)

Scopul acestui studiu a fost să examineze doar diferențele privind satisfacția în viață și percepția bunăstării familiale printre copiii din structuri familiale diferite printr-o gamă amplă de situații culturale. Un eșantion mare obținut în 36 de țări a permis compararea situațiilor comune în viață, inclusiv în familii nedespărțite, familii cu mame singure și familii cu tați vitregi, cu situații mai puțin comune precum familii cu tați singuri, familii cu tați și mame vitrege și familii bazate pe domiciliul amplasamentul comun.

CONCLUZII

Ultimul studiu însemnat împotriva custodiei comune datează din 1999: o cazuistică săracă pe care s-a evaluat (în mod negativ, însă fără a atinge o semnificație statistică) drept unică variabilă afecțiunea figurilor părinților. (21)

Că din punct de vedere material este de preferat custodia comună celei cu un părinte unic s-a confirmat în alt sector într-un studiu suedez pe 15.428 de adolescenți centrat doar pe comportamentele de risc: folosirea drogurilor, alcoolului, tutunului, expunerea la intimidare și violență fizică și angustia mentală (22). Concret, cele mai bune rezultate se pot avea în angustia mentală.

La întrebarea rituală, "dar ce cred copiii celor despărțiți?" au răspuns cu o cercetare foarte interesantă Fabricius și Hall în 2000. (23) Cei doi profesori de psihologie americani ai cerut unui număr de peste 800 de tineri (studenți la universitățile lor), crescuți cu părinți divorțați, să-și indice percepțiile despre tema centrală a copiilor implicați în prezent într-un divorț: distribuirea perioadelor de timp din viață cu fiecare dintre părinți. Percepția copiilor a fost clară. Au declarat că ei au dorit întotdeauna să petreacă mai mult timp cu tații lor când erau în creștere și credeau că atribuirea paritară era cea mai bună (a fost aleasă de către 93% dintre copiii care au primit custodia alternativă și de 70% dintre cei care nu au avut dreptul de a o experimenta).


ref.[ngo778]
Colectivul ARPCC