Bună ziua, acesta este doar un mic sumar al sentinţei, pentru a citi în totalitate verificaţi aici
Orice copil are dreptul de a avea doi părinţi pe care să-i iubească fără frică, fără a se simţi vinovat faţă de celălalt părinte, fără să fie pus să aleagă între cei doi părinţi, precum şi dreptul de a fi protejat de remarci alienatoare cu privire la celălalt părinte.
Astfel, în ceea ce priveşte capătul de cerere prin care reclamanta solicita exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti, instanţă îl va respinge ca neîntemeiat, deoarece autoritatea exercitată în mod unic doar de către mama, este împotriva interesului superior al copilului, aşa cum este reliefat de către noul cod civil.
Exercitarea acestei prevederi singulare, doar de către mama, ar reprezenta 0 diferenţa gravă de tratament, în condiţiile în care simplul fapt al schimbării domiciliului de către parat, (aspect care oricum nu a fost dovedit), este motivul invocat de către reclamantă. Motivul real, care, deşi nu a fost invocat de reclamanta, reiese din toată atitudinea acesteia, este că aceasta nu înţelege că părinţii au aceleaşi drepturi faţă de copilul lor minor, şi că pentru binele acestuia, trebuie să lase resentimentele deoparte, şi să stabilească 0 cale de comunicare cu tatăl copilului. Din probele administrate, reiese că reclamanta nu face niciun efort în acest sens, a refuzat să se prezinte la mediator când a fost invitată de către paratul reclamant, fila 73, sau a respins invitaţia la consiliere parentală, fila 297, vol. I. Faptul că reclamanta refuză să-i permită tatălui parat să păstreze legătura cu minorul , rezultă atât din multitudinea de înscrisuri aflate la dosar, cât şi din declaraţia martorului M.I.G, propus de către parat, din care reiese că ." acesta a fost de faţă când reclamanta invoca tot felul de motive pentru a nu-I da copilul paratului dar nu a auzit-o condiţionând vizita de bani; a fost sunat de parat de la aeroport că a venit în ţara să vadă copilul şi că reclamanta a invocat că acesta este bolnav, că îl doare capul şi nu poate să-i dea copilul; reclamanta a plecat în vacanţa cu copilul pentru a nu-I permite paratului să vadă copi/ul. " Această declaraţie se coroborează cu răspunsul la interogatoriu al reclamantei , la întrebarea 48, fila 231, .şi răspunsul !a întrebarea nr. 4, fila 224. La întrebarea 48, reclamanta răspunde:" am avut programată 0 vacanţă înainte de ordonanţă." Chiar dacă, respectivă vacanţă era programată înainte de ordonanţă preşedinţiala, această vacanţa nu este un motiv întemeiat pentru a nu se respectă un program de vizitare al minorului. Nici răspunsul la întrebarea nr, 4, " da am refuzat, am rugat să-l vadă în prezenţa mea pt că minorul era foarte mic, ", nu formează convingerea instanţei, având în vedere vârsta de 3 ani a copilului, ( nu era nici sugar nici bolnav, etc). Mai mult decât atât, din probele administrate, nu a rezultat că paratul reclamant ar avea un comportament care să releve necesitatea prezenţei mamei la întâlnirile cu copilul.
Măsura vizitării minorului de către tata în prezenţa mamei, este una excepţională, ce se poate dispune în condiţii speciale. Ori, în cauză nu s-a dovedit că minorul ar fi afectat psihic său emoţional de întâlnirile cu tatăl său, şi nici că ar refuza să rămână cu acesta în lipsa mamei. Relevante în acest sens sunt fotografiile existente la dosar, din care reiese că minorul este fericit în prezenţa tatălui său.
ref.[ngo3530]
Colectivul ARPCC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu