ARPCC doreşte să îşi exprime gratitudinea față de d-na secretar de stat Coman, legat de deschiderea pe care o are dânsa personal şi colectivul pe care îl conduce în general, privitor de recunoasterea alienării părinteşti ca formă de abuz emoţional împotriva copiilor.ARPCC îşi exprimă încă o dată cea mai aleasă consideraţie pentru colectivul ANPDC cu care colaborăm excelent de mai bine de 5 ani de zile pe teme legate de protecția copilului aflat în divorț, inclusiv alienarea părintească.
Din ce cunoaştem, acest interviu, reprezintă prima "recunoaştere oficială" din partea ANPDC, legată de alienarea parentală ca un abuz emoţional grav. Recunoaşterea s-a făcut în paralal cu procesul de recunoaştere al alienării părinteşti de către Institutul de Psihologie Judiciară.
----------
Reporter: "Deci pe locul al doilea (ca număr de violenţe) este abuzul emoţional? Ce înseamnă?"
D-na Coman: : "Insulte, critici dure, a-i spune copilului că nu e bun de nimic, că greşeşte continuu, a-i vorbi urât. Dacă părinţii sunt despărţiţi e o formă de abuz emoţional să foloseşti copilul ca pe o minge de ping-pong între ei. Este abuz emoţional denigrarea unui părinte de către celălalt. La fel refuzul unui părinte de a permite copilului să se întâlnească cu celălalt părinte. Copilul nu mai înţelege nimic, de ce părintele era bun când stăteau toţi împreună şi acum nu mai este, îşi poate atribui lui o vină pentru despărţire."
Merită citit şi răspunsul d-nei Coman (poate cea mai avizata opinie pe care un cetăţean român ar putea-o formula legată de cazul Bodnariu)
--------
Reporter: "Este modelul norvegian prea dur?"
D-na Coman: "Până nu ştii cazul ca atare, până nu citeşti ancheta socială ca atare, nu poţi spune dacă norvegienii sunt prea duri. Vă pot spune cum e la noi: este un fenomen deocamdată insuficent gestionat. Cifrele sunt alarmante şi e grav ca abuzurile se intampla în continuare."
Articolul complet aici: http://goo.gl/dNwiKy
Colectivul ARPCC
[ngo3724]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu