Sentinta de tip custodie comuna fizica acordata in ciuda obiectilor unuia dintre parinti

Avem plăcerea să punem la dispoziţia publicului şi specialistior o sentinţă "în premieră" pentru Justiţia din România: În mod corect, considerăm noi, instanţa a aplicat principiul co-parentalitatii decizând, în absenţa unui acord între părinţi, că este în interesul superior al minorului să locuiască într-un aranjament de tip custodie comună fizică (adică copilul să locuiască alternativ, câte o săptămână cu mama şi o săptămână cu tata). În situaţia în care, în continuare prea multe instanţe acordă programe de legături personale derizorii, total insuficiente pentru nevoile de dezvoltare ale copilului, sentinţa prezentată introduce în jurisprudența din România o abordare modernă, conformă cu cele mai recente studii internaţionale privitoare la relaţiile părinte-copil postdivort. Studiile la care facem referire şi care, multe, se regăsesc în Biblioteca ARPCC, concordă în a arăta avantajele pe care copilul aflat într-un aranjament de tip locuinţă alternantă, le are faţă de copiii care locuiesc preponderent cu unul dintre părinţi. Hotărârea instanţei de fond, păstrată la apel este, de altfel, în concodranţă cu trendul european de instaurare a prezumţiei de custodie comună fizică, în cazul în care părinţii nu se înţeleg altfel. Prin această sentinţă România se alatură clubului extrem de restrâns al ţărilor în care judecătorii acordă decizii de tip locuinţă alternantă chiar şi atunci când părinţii nu se înţeleg cu privire la acest aspect (Franţa, Belgia, Suedia, şi câteva state nord-americane). Dorim să ne exprimăm gratitudinea pentru decizia îndrăzneaţă dar excelent motivată a d-nei judecător Daniela Pantazi de la Judecătoria Sector 4 Bucureşti... Nu în ultimul timp ne bucurăm pentru copilul în cauză care poate creşte alături de ambii săi părinţi.  
Colectivul ARPCC


Soluţia pe scurt: 
"Admite în parte acţiunea principală. Admite în parte cererea reconvenţională. Autoritatea părintească cu privire la minorul, va fi exercitată în comun de către ambii părinţi. Stabileşte domiciliul minorului alternativ, câte o săptămână la domiciliul tatălui, în Popeşti Leordeni, , şi câte o săptămână la domiciliul mamei, în Popeşti Leordeni, , începând cu ziua de luni, după terminarea orelor de şcoală de către minor şi până în lunea următoare, după terminarea orelor de şcoală de către minor. În anii pari minorul va petrece câte 3 zile de Crăciun la domiciliul tatălui, iar în anii impari va petrece câte 3 zile de Crăciun la domiciliul mamei – de pe 24 decembrie, ora 10.00, până pe 26 decembrie, ora 20.00. În anii pari minorul va petrece câte 3 zile de Revelion la domiciliul mamei, iar în anii impari minorul va petrece câte 3 zile de Revelion la domiciliul tatălui – de pe 31 decembrie, ora 10.00, până de 02 ianuarie, ora 20.00. În anii pari minorul va petrece câte 3 zile de Paşti la domiciliul tatălui, iar în anii impari minorul va petrece câte 3 zile de Paşti la domiciliul mamei. Minorul va petrece prima jumătate a vacanţei de vară cu tatăl, în anii pari, iar în anii impari a doua jumătate a vacanţei de vară, iar cu mama va petrece a doua jumătate a vacanţei de vară în anii pari şi prima jumătate în anii impari. Compensează pensiile de întreţinere datorate de părţi pentru întreţinerea minorului, fiecare urmând a contribui în mod egal pentru perioada în care minorul are stabilit domiciliul la fiecare dintre părinţi şi pentru cheltuielile privind educarea minorului. Fără cheltuieli de judecată. Cu apel în 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică azi, 16.04.2013."

Motivare privitoare la locuinţă:
Sub aspectul stabilirii locuinţei minorului, potrivit art. 92 alin. 2 C.civ stabilește că în cazul în care părinţii au domicilii separate și nu se înţeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanţa de tutelă, ascultându-i pe părinţi, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ţinând cont de interesul superior al copilului. În același sens sunt și dispoziţiile art. 496 alin. 2 C.civ.
Varianta ideală pentru minor este ca cei doi părinţi să se înţeleagă cu privire la domiciliul copilului, iar instanţa să consfinţească această înţelegere. Varianta imediat următoare, aplicabilă în cazul în care domiciliile părinţilor sunt apropriate unul de altul și respectiv de unităţile învăţământ este ca cei doi părinţi să poată să găzduiască minorul alternativ, cu verificarea situaţiei fiecăruia dintre cei doi părinţi sub aspectul posibilităţii de a oferi îngrijire copilului în acea perioadă de timp. În același sens converg și Recomandările Comisiei Europene privind legislaţia familiei, astfel Principiul 3:20 Locuinţa copilului prevede că în cazul în care autoritatea părintească este exercitată în comun, titularii acesteia, dacă locuiesc separat ar trebui să se pună de acord cu privire la persoana cu care va locui copilul. Copilul poate locui în mod alternativ cu titularii autorităţii părintești, fie ca urmare a unui acord aprobat de autoritatea competentă, fie a unei decizii luate de aceasta din urmă. Autoritatea competentă trebuie să aibă în vedere următorii factori:vârsta și opinia copilului; capacitatea și dorinţa titularilor responsabilităţilor parentale de a colabora unul cu celălalt cu privire la aspectele legate de copil, precum și situaţia lor personală; distanţa dintre locuinţele titularilor autorităţii parentale și școala pe care o frecventează copilul.
Instanţa a observat cu ocazia audierii minorului (fila 242) că acesta este foarte atașat de tată și dorește în continuare să locuiască cu acesta, dar în egală măsură vrea să relaţioneze cu mama sa, manifestându-și dorinţa de a o vedea mai des. Faptul că minorul a declarat că mama sa este rea cu tatăl său nu reprezintă o  împrejurare care să schimbe natura relaţiei de profund ataşament dintre mamă şi fiu, ci ţine de natura relaţiei dintre părinţi şi fiu, în sensul că ambii părinţi ar trebui să fie mai responsabili în ceea ce priveşte expunerea  situaţiei lor personale în faţa minorului, nefiind necesar ca problemele pe care aceştia le-au avut în căsnicie să fie aduse la cunoştinţa copilului în această formă, o astfel de atitudine din partea ambilor părinţi, de a se învinui unul pe altul pentru eşecul căsniciei lor, putând avea consecinţe negative asupra dezvoltării armonioase a copilului. Copilul trebuie să ştie că ambii săi părinţi îl iubesc în egală măsură. Din declaraţiile martorelor …., audiate în cauză (filele 297 – 298), instanţa reţine faptul că între minor şi mama sa există o profundă relaţie de ataşament, copilul fiind foarte nerăbdător să plece la mama sa în timpul programului de vizită. Ambele au afirmat că reclamanta şi-a achiziţionat un apartament în oraşul Popeşti Leordeni, la 5 minute de locuinţa tatălui şi a bunici paterne unde minorul locuieşte în prezent, dovadă în acest sens fiind şi contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.474/22.02.2012 (fila 61), tocmai pentru ca reclamanta să fie cât mai aproape de copilul său, în scopul de a ușura relaţionarea cu minorul. Cu toate acestea, reclamantei îi este permis accesul la minor doar în timpul programului de vizită stabilit prin hotărâre judecătorească. Din declaraţia martorelor menţionate se reţine că ambii părinţi oferă copilului condiţii optime de creştere şi educare, tatăl fiind ajutat în acest sens şi de bunica paternă. De asemenea, se reţine că din punct de vedere material, ambele părţi obţin venituri consistente din muncă, fiind în măsură să asigure copilului condiţii materiale relativ apropiate de creştere şi educare. Din probele enunţate, instanţa reţine că reclamanta a manifestat în mod constant şi puternic dorinţa de a sta mai mult timp cu fiul său, de a se ocupa mai mult de creşterea şi îngrijirea acestuia, ceea ce denotă o responsabilizare şi maturizare a acesteia ca mamă.
Instanţa reţine, din rapoartele de anchetă socială efectuate la domiciliile ambelor părţi, că fiecare dintre acestea dispune de condiţii locative corespunzătoare pentru creșterea și educarea minorului, în ambele locaţii copilul beneficiind de o cameră proprie. De asemenea, din adeverinţele de salariu depuse de părţi la dosar reiese că acestea dispun de posibilităţi materiale suficiente pentru a acoperi nevoile minorului. În ceea ce priveşte raportul de evaluare psihologică a minorului, se reţine  că important pentru dezvoltarea psihosocială a copilului este ca acesta să menţină relaţii cu ambii părinţi, aceste recomandări neexcluzând pe vreunul dintre părinţi din viaţa copilului, cu evitarea conflictelor în prezenţa minorului şi adoptarea unor poziţii conciliante din partea ambilor părinţi, în vederea asigurării unui climat care să favorizeze dezvoltarea psihică armonioasă a copilului. Se mai recomandă evitarea exercitării oricărui tip de influenţă asupra copilului din partea vreunui părinte da natură să afecteze relaţia copilului cu celălalt părinte, calitatea de părinte neîncetând odată cu calitatea de soţ/soţie ca urmare a divorţului.
Relaţia părinte-copil stă la baza dezvoltării acestuia ca individ. Aceasta relaţie se poate hrăni în funcţie de cele două dimensiuni ale părinţilor: funcţiile mamă și tată. Când exprimarea acestor funcţii este în armonie sau corespunde nevoilor copiilor, atunci este asigurată o dezvoltare armonioasă a copiilor. Este recunoscut faptul că în cadrul familiei copilul își dezvoltă simţul identităţii. O relaţie pozitivă și consistentă cu părinţii, în care aceștia reușesc să vină în întâmpinarea nevoilor sale este cadrul ideal pentru dezvoltarea minorului. Orice măsură luată în ceea ce privește copilul, care nu ţine cont de faptul că minorul are nevoie de ambii săi părinţi are un efect negativ direct asupra copilului, mărind perioada de instabilitate din viaţa acestuia și reducând posibilităţile de adaptare ale copilului.
Stabilirea unui domiciliu alternativ pentru minor, în cazul în care nu afectează programul obișnuit al minorului, nu este în măsură să creeze un sentiment de neapartenenţă, respectiv, nu îi afectează sentimentul de siguranţă și stabilitate, în condiţiile în care minorul este egal atașat de ambii părinţi. Acesta va permite ca interacţiunea copilului cu fiecare dintre cei doi părinţi să fie fluentă, fără sincope și prea multe transferuri de autoritate părintească de la un părinte la altul. Interpretarea modernă a „sentimentului de stabilitate și de apartenenţă” este legată mai degrabă de calitatea relaţiilor pe care minorul le dezvoltă cu părinţii decât de un anumit spaţiu „geografic” (un anumit apartament, de exemplu). Un copil are nevoie de legături emoţionale stabile, de sentimentul apartenenţei necondiţionate la un grup de persoane (în esenţă, familia sa), de un mediu securizant care să-i permită experienţe normale de viaţă.
Instanţa, reţinând faptul că atât minorul, cât și părinţii acestuia doresc să aibă relaţii apropiate, că interesul superior al copilului, în general, este legat de posibilitatea de a putea accesa cvasi-nelimitat pe ambii părinţi pentru a putea dezvolta relaţii echilibrate și armonioase cu aceștia, că cel puţin la un nivel declarativ, părţile prin susţinerile acestora s-au arătat dispuse de a coopera cu privire la creșterea și educarea copilului lor minor, precum și faptul că vârsta fragedă a copilului reclamă deopotrivă îngrijirea și sprijinul ambilor părinţi va stabili locuinţa acestuia la ambii părinţi pentru o perioadă egală, respectiv câte o săptămână alternativ la fiecare dintre părinţi.
Referitor la vacanţe şi sărbătorile de Crăciun, Revelion, Paşti, instanţa va stabili ca minorul să le petreacă alternativ cu fiecare dintre cei doi părinţi, de la an la an, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Părinţii sunt cei care au îndatorirea de creştere şi educare a copiilor lor minori. Printre aceste obligaţii se află şi cea de întreţinere a copilului. Conform art. 530 alin. 1 C.civ obligaţia de întreţinere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură și pregătire profesională.
 Din moment ce locuinţa minorului va fi stabilită alternativ la ambii părinţi, care îşi vor îndeplini obligaţia de întreţinere în natură, asigurându-i minorului ceea ce îi este necesar, instanţa va compensa pensia de întreţinere ce este datorată de fiecare dintre părinţi minorului.

Textul integral al hotărîrii se poate descărca de aici: http://goo.gl/RJLGmX