Legea privitoare la înstrăinarea parentală este în vigoare în Brazilia, din august 2010. Avem plăcerea să vă prezentăm în cele ce urmează opiniile câtorva specialişti din ţara care a implementat această lege, pentru prima dată în lume.
Colectivul ARPCC (Preluare de la http://dadsontheair.squarespace.com/)
************************************************************************
În cele din urmă lumea a luat cunoştinţă de primul guvern cu curajul și înțelegerea recunoaşterii și legiferării în ceea ce priveşte incriminarea alienării părinteşti. Brazilia este prima țară din lume care a sancţionat comportamentul privitor la alienarea părintească, prin codul său penal. Procedând astfel, Brazilia este lider acum pe drumul responsabilităților în domeniul drepturilor omului, care obligă fiecare țară să protejeze drepturile omului, deci ale copiilor din spaţiul naţional, prin asigurarea dreptului tuturor minorilor de a se bucură de o continuă relație cu ambii părinți responsabili.
In primul rând am vorbit cu Brian Ludmer, avocat și expert în Alienare Părintească din Toronto, Canada. Brian este un avocat extrem de titrat, cu expertiză în drept corporativ / comercial și titluri de valoare și dreptul familiei, mai ales în ceea ce priveşte alienarea părintească.
Avantajele de a avea tangenţă cu ambele domenii este faptul că formaţia sa comercială aduce o perspectivă a ceea ce Dreptul familiei ar putea fi sau ar trebui să fie atunci când legile în cauză sunt adesea disfuncționale. Înțelegerea promovează negocieri între părinți. Diferența este că, în afaceri, beneficiile sunt de multe ori împărţite, care nu poate fi cazul în Dreptul Familiei. În Dreptul Familiei, este de multe un „joc cu sumă zero”, în care câștigătorul ia totul, în locul situaţiei mult mai bune în care ambii părinți au de câștigat.
Brian a scris numeroase lucrări privind alienarea parentală. El definește alienarea parentală ca un model de comportament sau o strategie a unui părinte alienator care duce la o respingere în tot sau în parte a celuilalt părinte. Trebuie să te uiţi la rezultate pentru a determina dacă alienarea este ușoară, moderată sau severă. Se numeşte câteodată Sindromul Alienării Părinteşti (PAS după inițialele în limba engleză)
Am vorbit apoi cu Tamara Brockhausen, psiholog si scriitor pe tema alienării părinteşti din Sao Paolo, Brazilia, care este soția lui Elizio Perez, judecătorul brazilian care a scris prima lege din lume care incriminează alienarea părintească. Tamara s-a oferit cu amabilitate să traducă interviul cu judecătorul Perez.
Judecătorul Perez a comentat că, deși înstrăinarea părintească are loc în Brazilia ca şi în alte țări, sistemul juridic a ignorat acest lucru până la apariţia legii pe care a promovat-o.
Legea este în vigoare în Brazilia, din august 2010. Există întrucâtva ceva rezistență în Brazilia în ceea ce priveşte recunoaşterea alienarea părintească printre profesioniști, cum ar fi terapeuţi, astfel încât judecătorul vede drept un lucru bun prin faptul că legea este în vigoare.
Aplicabilitatea mai largă a legii se explică prin aceea că părinții care sunt îngrijorați de faptul că ar putea apare alienarea părintească, pot citi legea pentru ei înşişi și apoi pune întrebări. Ei sunt îngrijorați cu privire la sancțiunile la care s-ar putea expune ei înşişi.
Un lucru bun în ceea ce priveşte noua lege este că alienarea părintească este prevăzută și definită astfel încât judecătorii pot lua măsuri fără a fi nevoie să aștepte un raport de la psihologi sau alți experți profesionişti.
Judecătorul Perez a declarat că lista de simptome prevăzute de lege a venit de la consilieri profesionişti cum ar fi terapeuţi şi părinţi afectaţi. Când se dovedesc în instanță aceste simptome, judecătorul poate impune o amendă sau una dintre celelalte sancțiuni.
Sancțiunile disponibile includ amenzi la valoarea nominală. Judecătorul stabilește cuantumul amenzii, după luarea în considerare a gravităţii înstrăinării și a mijloacele materiale ale părinților. Amenzile au variat de la 100 USD la 1000 USD pe zi, pe întreaga durată de timp a înstrăinării. Alte căi de atac includ creșterea timpului petrecut cu un părinte, până la 50% sau, în cazul în care nu este posibilă custodia comună fizică, judecătorul poate schimba locuinţa minorului.
[ngo526]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu