Locuința alternantă este un
aranjament prin care copilul locuiește perioade aproximativ egale de timp cu
fiecare dintre cei doi părinți. Acest aranjament se întâlnește doar în cazul custodiei comune fizice. în această situație copilul
are de fapt două locuințe în care petrece, în baza alternantă, perioade
aproximativ egale de timp[3].
În această situație ambii părinți sunt părinți rezidenți, copilul petrecând 50%
din timp cu fiecare dintre ei. Un astfel de aranjament de tip locuința
alternanta este preferat în multe dintre țările europene, ca de pildă în Suedia
și Franța, tari în care instanța poate să decidă în acest sens, în interesul superior al copilului, chiar și în situația
în care unul dintre părinți se opune. În România acest tip de aranjament este
posibil din punct de vedere legal dar se poate implementa doar în
situația în care ambii părinți sunt de acord cu împărțirea egala timpului pe
care minorul să îl petreacă la locuința fiecăruia dintre ei.[4]. Exemple
de implementare a custodiei comune fizice în alte țări:
· În Codul civil belgian, regula stabilită din anul 2006 este
partajarea în proporție de 50% a locuinței stabilite pentru copil între cei doi
părinți, dacă aceștia nu se înțeleg altfel. Unul dintre criteriile avute în
vedere de jurisprudența belgiană în acordarea exercițiului autorității părintești
unuia dintre părinți, criteriu utilizat și la stabilirea locuinței copilului,
este așa-numitul „principiu californian”, care constă în capacitatea
fiecăruia dintre părinți de a respecta drepturile părintești ale celuilalt. [5]
· Locuința alternană este de asemenea regula în Quebec în măsura în
care părinții locuiesc relativ aproape unul de altul[6]
· Judecătorii francezi pot impune sentințe de tip locuință
alternantă chiar și în cazul în care unul dintre părinți refuză un astfel de
aranjament, în sensul că dorește ca copilul să locuiască exclusiv la sine.[7]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu