Articol de De Roz Zinner, Divorce and Family Mediation Services
1. Vieţile copiilor se vor asemăna cu cele ale unui agent de vânzări ce nu se stabilește într-un loc niciodată.
Acesta este un lucru adevărat, atunci când nu există un program cunoscut fix iar copilul se mută de colo-colo, după cum dispun părinţii. Acest fapt sporește atunci când nevoile copilului legate de educaţie, dezvoltare și relaţionare, nu sunt respectate. Copiii ce au dificultăţi de învăţare de exemplu, își vor organiza cu greu timpul alocat studiului, atunci când se pendulează între două case. Când doi părinţi se ocupă cu supravegherea temelor în locuri diferite, pot apărea unele neînţelegeri. “Credeam că te ocupi tu de tema la mate”, este un refren cunoscut.
2. Impactul psihologic asupra copilului, poate fi redat printr-o lipsă de stăpânire de sine și o dezorganizare a vieţii acestuia.
Predictibilitatea și stabilitatea îi ajută pe copii să-și dezvolte încrederea în sine și abilitatea de a-și asuma unele riscuri rezonabile. Judith Wallerstein a studiat familii care contestau custodia, fiind nevoite în mod involuntar să o împartă. Aceasta și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că desele schimbări din cadrul custodiei comune pot să mărească teama copilului cu părinţi divorţaţi, că va fi abandonat. Asta se întâmplă din cauză că copilul nu se simte în siguranţă nicăieri. “Conflictul are un efect negativ asupra copiilor, și dacă aceștia sunt puși la mijloc este și mai rău.” #
3. Cheltuielile sunt mai mari atunci când sunt în discuţie două case.
Există o dublare a sumelor date pe mobilier, haine și alte lucruri necesare. În studiul lui Wallerstein, 85% din copiii provenind din familii unite mergeau la facultate, spre deosebire de cei proveniţi din familii divorţate, ce se îndreptau către studii superioare în procent de doar 50%. #
4. Taţii sunt uneori nepregătiţi pentru responsabilităţile reale pe care custodia comună le impune.
În ciuda influenţei mișcărilor feministe, realitatea este că femeia e cea care are grijă de copii în cea mai mare măsură, chiar și-atunci când lucrează full-time. Unii taţi își asumă cu ușurinţă niște responsabilităţi mai extinse, alţii însă o fac mai greu.
5. Când părinţii au probleme rămase nerezolvate, custodia comună poate spori conflictul.
În prezent, cea mai mare parte a celor 34 de state SUA cu legi privind custodia comună, le oferă judecătorilor puterea de a hotărî tipul de custodie, chiar și atunci când există obiecţii din partea unuia sau ambilor părinţi.# Acest fapt este destul de problematic, deoarece custodia comună necesită discuţii frecvente între parteneri, acest contact putând adânci conflictul și animozitatea deja prezente. Când un părinte se recăsătorește și există copii vitregi, apar noi probleme legate de “loialitate”. Noul soţ ar putea să nu privească cu ochi buni prezenţa constantă a fostului partener în viaţa de zi cu zi. Pe de altă parte, unele persoane ce se bucură de custodie unică, fapt ce nu necesită prezenţa constantă a fostului soţ, spun că acest lucru le oferă libertatea de a-și reface viaţa cu mai multă ușurinţă.
Ce pot părinţii să facă pentru ca custodia comună să aibă succes?
În primul rând părinţii trebuie să se gândească la modul în care au reușit să-și gestioneze problemele legate de creșterea copiilor, pe care le-au avut în timpul căsniciei. Alţi factori importanţi de luat în considerare sunt gradul de motivare al părinţilor, personalităţile și nevoile copiilor, situaţia financiară și practică a familiei.
Cercetările indică faptul că, comportamentul părinţilor de dinainte de divorţ, poate prezice cu exactitate felul în care fiecare se va purta după despărţire. În mod ironic, se pare că copiii ai căror părinţi nu se află în conflict, se vor descurca mai bine în cadrul ambelor tipuri de custodie.#
Custodia împărţită funcţionează cel mai bine atunci când:
- Părinţii pot să păstreze o relaţie civilizată, de tip business.
- Hotărârile luate au în centru nevoile copilului și necesităţile privind dezvoltarea acestuia.
- Programul este predictibil și stabil dar suficient de flexibil pentru a putea fi schimbat atunci când o cer împrejurările
- Părinţii locuiesc în apropiere unul de altul
- Părinţii sunt atenţi să se sprijine și să nu se atace reciproc, indiferent de sentimentele pe care le au
- Resursele financiare sunt suficiente pentru întreţinerea a două case separate
Cum poate un cuplu ce divorţează să se bucure de avantajele custodiei comune?
Mediatorii unui divorţ le oferă părinţilor posibilitatea de purta discuţii și de a negocia aspecte mai importante sau mai puţin importante, legate de creșterea copilului. Mediatorii sunt special antrenaţi să ajute cuplurile să înveţe să comunice într-un mod cât mai civilizat pentru a face custodia comună să funcţioneze. Partenerii preferă discuţiile faţă în faţă și păstrarea controlului asupra acestor decizii importante, mai degrabă decât să-și încredinţeze soarta în mâinile a doi avocaţi sau a unui judecător.
Sistemul nostru actual le pune pe cele două părţi faţa în faţă, ca să se lupte între ele. Acest lucru poate avea costuri atât financiare, cât și emoţionale. Din clipa în care se pornesc acuzaţiile și cererile, devine extrem de dificil pentru parteneri să ajungă la un plan care privind creșterea copilului, care să le convină amândurora. Nu e o coincidenţă faptul că divorţurile în care există mediatori se termină cu adoptarea custodiei comune mai frecvent decât în cazul divorţurilor obișnuite. Un mediator cu experienţă poate să-i ajute pe părinţi să poarte discuţii despre interesul copilului, și să se decidă dacă custodia comună este o hotărâre înţeleaptă sau un plan problematic pentru familiile lor.
> Articolul complet se poate descărca de aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu