"Aş dori să
fac o trimitere în cele ce urmează la cauza Keegan vs. Irlanda,
din jurisprudenţa C.E.D.O., petiţia 16969/90, decizia din 26.05.1994, privind încălcarea
prevederilor art. 8:
“50. În conformitate
cu principiile enunţate de Curte în jurisprudenţa sa, în cazul în care a
fost stabilită existenţa unei legături de familie cu un copil, statul
respectiv trebuie să acţioneze într-un mod calculat, pentru a permite ca
această legătura să se dezvolte şi trebuie să fie create garanţiile juridice
pentru a face posibil ca din momentul naşterii copilului acesta să se şi
integreze în familia sa (a se vedea, mutatis mutandis, Marckx vs.
Belgia din 13 iunie 1979, seria A, nr 31, pag. 15., alin. 31, şi sus-menţionaţii
Johnston şi alţii în hotărârea de la pag. 29,. alin. 72). În acest
context, ca referinţă se poate lua principiul prevăzut la art.
7 din Convenţia O.N.U. cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989,
că un copil are, în măsura în care este posibil, dreptul de a fi
îngrijit de către părinţii lui. Este, de altfel, necesar să se
reamintească faptul că plăcerea reciprocă trăită de către copil şi părinte,
de a se bucura de compania celuilalt, constituie un element fundamental al
vieţii de familie, chiar şi atunci când relaţiile de familie dintre
părinţi s-au destrămat (a se vedea, printre altele, Eriksson vs. Suedia în
hotărârea din 22 iunie 1989, seria A, nr. 156,. pag. 24., alin. 58).
Totodată, în
cauza Konstantin Markin vs. Rusia, petiţia 30078/06, decizia
din 22.03.2012, privind încălcarea prevederilor art. 8 şi 14, s-a concluzionat:
“Curtea nu a acceptat această justificare pentru diferenţa
de tratament pe care Guvernul a invocat-o în cazul petentului, constând
în rolul social deosebit al femeilor în creşterea copiilor.
Societăţile europene contemporane s-au mutat spre o repartizare mai
egală între bărbaţi şi femei a responsabilităţilor pentru creşterea copiilor
lor şi rolul bărbaţilor de îngrijitori şi-a câştigat recunoaşterea.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu