Carta Universală a Judecătorului de la Taipei

Carta Universală a Judecătorului
Preambul
La elaborarea acestei Carte şi-au adus contribuţia judecători din lumea întreagă. Prezenta Cartă este rodul muncii lor şi a fost aprobată de către asociaţiile membre ale Asociaţiei Internaţionale a Judecătorilor, în calitate de document-cadru, conţinând norme generale.
Textul Cartei a fost aprobat în unanimitate de către delegaţii care au participat la reuniunea Consiliului Central al Asociaţiei Internaţionale a Judecătorilor, care s-a desfăşurat la Taipei (Taiwan), pe data de 17 noiembrie 1999.

Art. 1:  Independenţa

În cadrul activităţii lor, judecătorii vor asigura dreptul oricărei persoane la un proces echitabil. Aceştia vor promova dreptul oricărei persoane la un proces echitabil şi public, într-o perioadă de timp rezonabilă, în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, constituită conform legii, în vederea stabilirii drepturilor şi obligaţiilor civile ale acesteia sau în cazul oricărei acuzaţii penale împotriva sa.

Independenţa judecătorului este indispensabilă unei justiţii imparţiale, în conformitate cu legea. Aceste două noţiuni sunt indivizibile. Toate instituţiile şi autorităţile, naţionale sau internaţionale, trebuie să respecte, protejeze şi apere această independenţă.

Art. 2:  Statutul

Independenţa judecătorească trebuie asigurată prin legea de înfiinţare şi protejare a autorităţii judecătoreşti, care este cu adevărat şi efectiv independentă faţă de celelalte puteri ale statului. Judecătorul, în calitate de deţinător al unei funcţii judecătoreşti, trebuie să fie capabil să îşi exercite competenţa judecătorească fără a fi supus presiunilor sociale, economice şi politice şi în mod independent faţă de alţi judecători şi de administraţia sistemului judecătoresc.

Art. 3: Respectul faţă de lege

În îndeplinirea atribuţiilor sale profesionale, judecătorul se supune numai legii şi va ţine seama doar de aceasta.

Art. 4: Autonomia personală

Nimeni nu are dreptul de a da sau a încerca să dea judecătorului ordine sau instrucţiuni de orice fel, care ar putea influenţa hotărârile sale, cu excepţia opiniilor pronunţate în apel, în anumite cazuri particulare, de instanţele ierarhic superioare.

Art. 5: Imparţialitatea şi abţinerea

În îndeplinirea atribuţiilor sale profesionale, judecătorul trebuie să fie imparţial şi trebuie să fie perceput ca atare.
Judecătorul trebuie să-şi îndeplinească îndatoririle cu prudenţă şi grijă faţă de demnitatea instanţei şi a tuturor persoanelor implicate.

Art.6: Eficienţa

Judecătorul trebuie să-şi îndeplinească atribuţiile cu diligenţă şi eficacitate, fără întârzieri nejustificate.

Art.7: Activitatea în afara instanţei

Judecătorul nu trebuie să deţină nici o altă funcţie, publică sau privată, remunerată sau neremunerată, care nu este pe deplin compatibilă cu atribuţiile şi statutul unui judecător.
Judecătorul nu trebuie să fie subiectul unor numiri în afara instanţei fără consimţământul acestuia.

Art.8: Securitatea funcţiei de judecător

Judecătorul nu poate fi transferat, suspendat sau revocat din funcţie decât dacă legea prevede astfel şi numai printr-o decizie adoptată prin respectarea strictă a procedurii disciplinare.
Judecătorul trebuie să fie numit pe viaţă sau pentru o altă perioadă în condiţii care nu pun în pericol independenţa judecătorească.
Nici o schimbare privind vârsta obligatorie de pensionare nu trebuie să aibă efect retroactiv.

Art.9: numire

Selectarea şi fiecare numire a unui judecător trebuie să fie făcute în conformitate cu criterii transparente şi obiective, bazate pe calificare profesională corespunzătoare. Acolo unde acestea nu sunt asigurate prin alte modalităţi, care să fie adânc înrădăcinate într-o tradiţie bine stabilită şi de durată, selectarea trebuie să fie făcută de un organism independent, care să includă o reprezentare judecătorească substanţială.

Art.10: Răspunderea civilă şi penală

Iniţierea unei acţiuni civile, în ţările în care aceasta este permisă, şi a unei acţiuni penale, inclusiv arestarea, împotriva unui judecător trebuie să fie permisă doar în împrejurări care garantează că independenţa să nu poate fi influenţată.

Art.11: Administrarea justiţiei şi aplicarea sancţiunilor disciplinare

Administrarea justiţiei şi acţiunile disciplinare împotriva judecătorilor trebuie să fie organizate de o aşa manieră încât să nu compromită independenţa reală a acestora şi să se acorde atenţie doar considerentelor obiective şi relevante.
Acolo unde acestea nu sunt asigurate prin alte modalităţi, care sunt adânc înrădăcinate într-o tradiţie bine stabilită şi de durată, administrarea justiţiei şi aplicarea de sancţiuni disciplinare trebuie să se facă de organisme independente, care includ o reprezentare judecătorească substanţială.
Acţiunea disciplinară împotriva unui judecător poate fi iniţiată numai în condiţiile în care aceasta este prevăzută de legislaţia pre-existentă şi în conformitate cu regulile de procedură prestabilite.

Art.12: Asocierea

Trebuie să fie recunoscut dreptul judecătorului de a aparţine unei asociaţii profesionale, pentru a permite că judecătorii să fie consultaţi, îndeosebi în legătură cu aplicarea statutelor care îi privesc, deontologice sau de altă natură, şi cu instrumentele legale, precum şi pentru a le permite să-şi apere interesele legitime.

Art.13: Remunerarea şi pensionarea

Judecătorul trebuie să primească o remuneraţie corespunzătoare care să-i asigure o independenţă economică reală. Remunerarea nu trebuie să depindă de activitatea judecătorului şi nu trebuie să fie diminuată pe durata deţinerii funcţiei.
Judecătorul are dreptul la pensionare cu o pensie acordată în conformitate cu categoria sa profesională.
După pensionare, judecătorului nu trebuie să i se interzică să exercite altă profesie juridică doar pe motiv că a fost judecător.

Art.14: Sprijinul financiar

Celelalte puteri ale statului trebuie să-i asigure sistemului judiciar mijloacele necesare pentru a se dota corespunzător în vederea îndeplinirii funcţiilor sale. Sistemului judiciar trebuie să i se asigure posibilitatea de a lua parte la sau de a fi consultat în legătură cu deciziile care se iau în acest domeniu.

Art.15: Parchetele

În ţările în care membrii parchetelor sunt judecători, principiile de mai sus se aplică automat acestor judecători.

Documentul în format PDF de poate descărca de aici