CITITI AICI RASPUNSUL POLITIEI ROMANE
C Ă T R E
Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Juridică
În atenția d-nei Comisar-șef de poliție RALUCA DINU
Stimată
Doamnă,
Asociația
Română pentru Custodia Comună (www.arpcc.ro) este o organizație neguvernamentală care militează pentru introducerea și
explicarea prevederilor custodiei comune în România. Prin
educația și resursele pe care încercam să le punem la dispoziția
specialiștilor (avocați, mediatori,
psihologi, judecători, personal DGASPC sau notari) încercăm ca din ce
în ce mai puțini copii să ajungă să piardă contactul cu părintele nerezident și
cu familia extinsă din partea acelui părinte.
Asociația noastră dorește să acopere golul
de cunoștințe existent în domeniu, prin popularizarea celor mai bune practici
privitoare la custodia comună, menținând un blog activ
şi cea mai completă bibliotecă online din România pe tematica legată de divorț și
exercitarea autorității părintești. De asemenea
Asociația își propune și parțial a și reușit, să influențeze legislația și
practica judecătorească din domeniul divorțului și autorității
părintești.
Asociației noastre i-au
fost semnalate în ultimii ani un număr îngrijorător de cazuri parentale aflate în
dificultate prin care numeroși părinţi, atât tati cat și mame ce trec prin experiența
divorţului, sunt împiedicați sub diverse forme sa menţină relaţii personale firești
cu propriul copil de către fostul soț/ fosta soție, bunici, etc., deși au acest
drept stabilit în instanța.
Mai exact ne referim la situațiile în care un părinte
divorțat (părinte nerezident[1])
are dreptul la un program de relaţii personale cu propriu copil ( drept de vizita) stabilit de către o instanța
judecătorească, copil care în baza aceleași sentințe are stabilita locuința con
art. 400,401 din Codul Civil la celălalt părinte (părinte rezident[2]).
Amintim
mai jos prevederile relevante în acest caz:
Art.
400. - Locuința copilului după
divorț
(1) În lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic
Art. 401. - Drepturile părintelui separat de copil
(1) În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta
(2) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept
(1) În lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic
Art. 401. - Drepturile părintelui separat de copil
(1) În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta
(2) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept
Modul de punere în aplicare a acestui drept la relaţii
personale, presupune în majoritatea cazurilor ca părintele nerezident să se
deplaseze la domiciliul minorului la data și ora stabilită în sentință, ptr.
a-l prelua pe copil de la părintele rezident, pe perioada programului.
Conform jurisprudenței existente atât în
materia dreptului civil dar și a celui penal, bazată pe principiul fundamental
al interesului superior al minorului
( art. 2 alin. 4 și art. 6 lit. a din
legea 272/2004 modif.) , dreptul părintelui nerezident de a prelua copilul conform programului,
presupune o obligație corelativa pentru părintele rezident și anume aceea de a preda copilul celuilalt părinte ptr
intervalul de timp stabilit de instanța de judecata. Acest drept nu este condiționat în derularea sa de acceptul ori refuzul
minorului, tocmai datorita vârstei fragede și a lipsei discernământului acestuia
( Decizia CCR nr. 82/2003)
Părinţii
divorţează intre ei, nu și de proprii copii.
În
realitate asistam o creștere alarmantă a situațiilor de împiedicare a părinţilor
nerezidenţi de a-și prelua copilul de la celălalt părinte, realizată sub
diverse forme, din care exemplificăm:
-
lipsa
copilului și /sau a părintelui rezident de la domiciliu acestuia la data și ora
stabilita în sentința
-
declararea
copilului ca fiind “bolnav” de către părintele rezident, fără însă a prezenta documente
justificative emise de medic,
-
refuzul
părintelui rezident de a deschide ușa sau poarta locuinţei ptr preluarea
copilului,
-
copilului
i se impune în mod intenționat un alt program care sa interfereze cu cel dispus
de instanța,
-
copilul
este scos la geamul locuinţei, pe balcon, pe holul de la intrare, ptr ai
comunica părintelui rezident ceea ce în prealabil a fost ,,instruit” ce și cum sa spună de către părintele rezident, etc.
Tot
din dorința de a sabota permanent relaţia firișca părinte-minor prin
nerespectarea programului de vizita, numeroși părinţi rezidenţi, influențează
psiho-emoţional negativ minorul, urmărind ca acesta din urma sa-și refuze
vehement propriul părinte. Astfel în mod fals, se încearcă a se justifica
refuzul predării copilului către părintele nerezident prevalându-se de refuzul
minorului. Aceasta din urma modalitate de nerespectare a programului de relaţii
personale prin influențarea minorului este cea mai gravă, fiind recunoscută de legislaţia
în vigoare dar și de studiile în domeniul științelor sociale drept un fenomen
de Alienare Parentala ( înstrăinare), un abuz emoţional asupra copilului dar și o forma de violenta asupra copilului ( HG 49/2011).
În această lună,
Institutul de Psihologie Judiciară a recunoscut oficial ceea ce absolut toți
specialiștii în psihologie cunoșteau de ani de zile, existența fenomenului de
alienare parentală. Depunem în anexă protocolul semnat cu ARPCC.
Din păcate în aceste condiții, majoritatea părinţilor
nerezidenţi care se confruntă cu asemenea situaţii ajung foarte rapid sa piardă
contactul cu proprii copii , relaţia firească părinte – copil devenind în scurt
timp una imposibilă, spre satisfacția părintelui rezident alienator.
Instituţiile
cu atribuții în respectarea și protecţia drepturilor copilului ( Protecţia copilului, Autorităţile Tutelare,
etc.) și instrumentele legale existente în prezent în materia relațiilor
personale dintre părinte – minor (
executare silită, măsuri asiguratorii, sancțiuni penale, etc), și-au
dovedit din păcate ineficienta, datorită timpului extrem de lung ce presupune
parcurgerea diferitelor etape procesuale. Astfel relaţia sensibila a părintelui
nerezident cu propriul copil este realmente distrusă cu mult înainte ca
instrumentele legale ante-menționate să producă efecte, astfel că dreptatea ptr
multe cazuri parentale vine mult prea târziu, când efectele psihologice asupra
copilului sunt extrem de grave.
Ca atare mulți părinţi
au drepturi doar pe hârtie iar copii lor au părinţi doar în acte. În mod cert lipsa
unui părinte din viaţa copilului sau are efecte negative profunde asupra dezvoltării
minorului ca viitor adult, iar acest aspect se bazează pe multiple fundamente ştiinţifice.
Pentru considerentele expuse mai sus, dorim
să cunoaștem punctul dvs de vedere referitor la posibilitatea aplicării de către
organele de politie în mod operativ a unei sancțiuni contravenționale în
conformitate cu prevederile art. 27 din legea nr. 272/2004 rep. 2014 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului (M.O. Partea I nr. 159 din 05.03.2014) .
Redăm mai jos
prevederile legale existente în legea 272/2004 și pe care ne argumentam
solicitarea:
Art. 27. - (1) Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice și a vieții
sale intime, private și familiale.
(2) Este
interzisă orice acțiune de natură să afecteze imaginea publică a copilului sau dreptul
acestuia la viaţă intimă, privată și familială
Art.
142. (1) Constituie contravenții
următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât,
potrivit legii, să fie considerate infracțiuni:
j) nerespectarea prevederilor art. 27 alin.
(2)-(4) și ale…………;
Art. 142 (2) Contravențiile
prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează:
d) cu amendă de la 5.000 lei
la 10.000 lei, cele prevăzute la lit. e), j)
şi t).
Art.
142 (3) Constatarea
contravențiilor şi aplicarea sancțiunii se fac de către ofițerii și agenții de politie,
în cazul contravențiilor prevăzute la alin. (1) lit. i), j), o) şi p), precum şi ........
Dreptul părintelui divorţ/separat
de copil (în condițiile legii) la menținerea relațiilor personale ( relaţii de
familie) cu propriu copil se circumscrie atât dreptului fundamental al
copilului la o viaţa de familie cat și al respectivului părinte, drepturi
recunoscute atât în legislaţia naționala dar și în convențiile și tratatele internaţionale
la care Romania este parte.
Există numeroase hotărâri ale C.E.D.O. care au stabilit fără dubiu ca împiedicarea
relațiilor personale părinte – copil reprezintă o încălcare a dreptului la o viaţa
de familie. Din aceste motive, Romania a primit nenumărate condamnări la CEDO
pentru pasivitatea manifestată de organele statului, prin neluarea unor măsuri
urgente și adecvate față de asemenea împiedicări ale relațiilor personale.
ARPCC consideră că împiedicarea sub
orice formă a părintelui nerezident de către celălalt părinte sau de
alte persoane ( alți membri ai familiei extinse cu care locuiește copilul) de a
prelua minorul de la părintele rezident în modalitatea stabilită de instanță, constituie
în mod cert o fapta ilegală, de natură să afecteze dreptul copilului, așa cum este legiferata
de art. 27 alin. 2 din Legea 272/2004 rep. și trebuie sancționată contravențional de către organele de politie în cazul sesizării
acestora, ca orice contravenție.
Din aceasta rațiune legiuitorul a incriminat ca și
contravenție fapta prev. la art 27 alin. 2 din legea 272/2004 dând totodată
posibilitatea poliției să constate și sancționeze operativ și ferm aceste fapte
încă de la prima încălcare. În acest fel, un părinte aflat în situaţia în care
este împiedicat să își preia copilul în vederea realizării programului de
legături personale, poate sesiza pe loc sau ulterior organele de politie
competente printr-o plângere, iar organele de politie, în urma verificării sesizării
pot să sancționeze contravențional părintele rezident contravenient atunci când
sesizarea se confirmă și nu există una din cauzele de nepedepsire prev. de art
11 alin. 1 din OG 2/2001.
Ținem să
precizăm că fapta contravențională la
care ne referim, și asupra căreia vă solicităm opinia de specialitate, respectiv
fapta incriminată de art 27 alin. 2 din Legea 272/2004, nu trebuie confundată (deși
exista unele similitudini) cu
prevederile art. 379 din Noul Cod Penal:
Capitol
2 Infracțiuni contra familiei Art. 379
(1)
- Reținerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimțământul
celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredințat minorul potrivit
legii, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
(2) - Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta persoanei căreia i s-a
încredințat minorul prin hotărâre judecătorească spre creștere și educare de a
împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre părinți să aibă legături
personale cu minorul, în condițiile stabilite de părți sau de către organul
competent.
(3) - Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea
prealabilă a persoanei vătămate.
Apreciem
că art. 379 alin.2 din Codul Penal, (spre deosebire de art. 27 alin. 2 din
Legea 272/2004), face referire expresă prin sintagma ,,în mod repetat” la
caracterul repetat al faptei – o condiţie fundamentală ptr existența infracțiunii
prevăzută și pedepsită de art. 379 Cod Penal.
Astfel conform practicii judiciare în
materie penală, caracterul repetat al infracțiunii prev. de art. 379 Cod penal presupune
existența unei împiedicări repetate (minim 3-4 refuzuri repetate) iar nu un caz
singular, așa cum presupune în opinia noastră prevederea din art 27 alin 2
legea 272/2004.
Dacă în cazul infracțiunii prev. de art. 379 Cod
penal vorbim de o cercetare penală
ce se poate finaliza cu o trimitere în judecată sau o clasare, în cazul art. 27
din legea 272/2004 suntem în situaţia unei fapte contravenționale evidente (așa
cum a fost inclusa în textul legii 272/2004) și care în opinia noastră poate fi
constatată și sancționată de către organele de politie ca și orice altă contravenție
(domeniul rutier, ordine publică, silvic. etc) printr-un proces verbal de
constatare a contravenției, întocmit la fata locului.
ARPCC militează pentru scoaterea din sfera penală
a sancțiunilor legate de nerespectarea dreptului copilului de a păstra legături
personale cu părinții săi deoarece aceste sancțiuni sunt ușor de aplicat, mult
mau puțin costisitoare pentru stat și mult mai eficiente în descurajarea
abuzului, contribuind mai bine la protecția copilului în fața abuzurilor de
natură psihologică exercitate de părinții rezidenți.
În
concluzie, stimată doamnă, dorim să cunoaștem poziția dvs referitor la
posibilitatea constatării și sancționării de către organele de poliție a contravenției
prev. de art. 27 alin 2 din legea 272/2004 în mod operativ, încă de la prima încălcare
a acestei prevederi.
De asemenea dorim să aflam dacă, în
opinia dvs. părinţii nerezidenţi, beneficiari ai unui program de relaţii
personale dispus de instanță, pot sesiza organele de politie referitor la încălcarea
art. 27 alin. 2 din legea 272/2004 republicată, în vederea sancționării contravenționale
a părintelui care refuză respectarea acestui program, încă de la prima încălcare.
Așteptam răspunsul dvs. la adresa
[...]
Cu
deosebita considerație
BC, preşedinte ARPCC
-----------------------------------
-----------------------------------
[ngo3758]
3 comentarii:
Buna ziua. Din cate stiu politia nu face nimic. Astfel de cazuri nu reprezinta o prioritate pentru ai. Ati primit raspuns la Cererea de clarificare? Sunt foarte curios sa aflu care este pozitia IGPR in aceasta problema. Ne-ar putea ajuta sa ne crestem armonios copiii.
Buna ziua. Sunteti de acord sa faceti public raspunsul Politiei Romane la aceasta cerere de clarificare?
Link catre raspunsul Politiei Romane este atasat la acest coment.
http://blog.arpcc.ro/2016/06/clarificare-contraventiei-prev-de-art.html
Trimiteți un comentariu