Motivele pentru care autoritatea părintească se poate exercita numai de către unul dintre soţi

Stimată doamnă / stimate domn,

Ne permitem să republicăm un text emis de către INM în februarie 2012 pe tema unificării practicii judiciare. Materialul prezent reprezintă o selecţie legată de situaţiile în care este întemeiat ca autoritatea părintească să se exercite exclusiv de către unul dintre părinţi.

Republicăm acest text deoarece am observat că anumite instanţe acordă destul de lejer sentinţe de tip custodie unică, refuzând exerciţiul autorităţii părinteşti unor părinţi care până la divorţ s-au ocupat cu responsabilitate de copiii, fără a oferi o motivare detaliată privitoare la decizia luată.

Nenumărate articole şi studii au arătat că este în interesul superior al copilului ca acesta să primească îngrijire şi ghidare din partea ambilor părinţi, fapt pentru care legiuitorul a stabilit prezumpţia de autoritate părintească comună care poate fi răsturnată doar printr-o argumentaţie extrem de serioasă. Aceasta pare să fie şi practica judecătorească majoritară. Nu reprezintă motive temeinice de retrage autoritatea părintească asupra copilului argumente de tipul:

• faptul că părintele în cauză doreşte acest lucru (a primi ghidare din partea ambilor părinţi este un drept al copilului !)
• faptul că între părinţi există anumite neînţelegeri cu privire la modul concret de exercitare al autorităţii părinteşti (de exemplu unde să locuiască copilul)
• faptul că un părinte este stabilit în altă ţară sau în altă localitate
• faptul că un părinte este homosexual, consumă alcool, are un handicap fizic minor, etc.

Excepţiile care pot impune soluţii de tip custodie unică ar trebui să reprezinte un procent mic din totalul cazurilor care dezbat măsurile privitoare la copil, probatoriul trebuind să fie unul deosebit de serios pentru a se putea răsturna prezumpţia de autoritate părintească exercitată în comun.

Cu deosebită consideraţie

Codin Băltăgan

Motivele pentru care autoritatea părintească se poate exercita numai de către unul dintre soţi

Jud. dr. Cristiana-Mihaela Crăciunescu

Formator al Institutului Naţional al Magistraturii (moderator)

Nadia-Simona Tăran

Expert INM, Departamentul de formare profesională continuă

Autoritatea părintească poate fi exercitată doar de unul dintre soţi pentru motivele prevăzute de art. 507 NCC. În cazul părinţilor divorţaţi, autoritatea părintească se va exercita potrivit hotărârii instanţei de tutelă. Mai mult, exerciţiul comun al autorităţii părinteşti după divorţ presupune consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creşterea şi educarea copiilor, actele curente privind creşterea şi educarea acestuia fiind îndeplinite de părintele la care copiii locuiesc.

Considerăm că aceleaşi principii sunt aplicabile şi copiilor din afara căsătoriei recunoscuţi de ambii părinţi, ai căror părinţi nu convieţuiesc.

S-a mai subliniat că art. 507 nu stabileşte o simplă excepţie de la exercitarea în comun a autorităţii părinteşti, ci veritabile situaţii excepţionale în care autoritatea părintească se exercită de către un singur părinte, de interpretare restrictivă, situaţii care ar trebui să intervină foarte rar şi care pot fi subsumate ipotezei în care unul dintre părinţi se află în imposibilitate de a-şi exprima voinţa. O atare interpretare restrictivă exclude posibilitatea analizării sub această reglementare a ipotezelor de tipul stabilirii domiciliului unuia dintre părinţi în străinătate, când, graţie mijloacelor de comunicare moderne, poate fi asigurată exercitarea autorităţii părinteşti în comun, sau chiar a situaţiilor de comportament violent din partea unui părinte. În sprijinul acestei interpretări au fost aduse şi argumente desprinse din jurisprudenţa belgiană, în care s-a arătat că exerciţiul autorităţii părinteşti după divorţ de către un singur părinte nu poate fi justificat de motive precum stabilirea domiciliului în străinătate, consumul de alcool sau de droguri, orientarea homosexuală a unuia dintre părinţi şi faptul că acesta trăieşte într-un cuplu de acest fel, întrucât este posibilă consultarea părintelui (aspect ce ţine de esenţa exercitării autorităţii părinteşti) care are capacitate de exerciţiu, nefiind împiedicat de nimic să-şi exprime voinţa, iar pe de altă parte, părintele nu trebuie încurajat să abandoneze obligaţiile pe care le are referitor la deciziile care îl privesc pe copil, să renunţe la drepturile şi îndatoririle sale părinteşti.

În practică va fi necesară schimbarea mentalităţii de până acum, conform căreia copilul era încredinţat mamei care lua toate deciziile.

Prin analogie, se poate spune că autoritatea părintească poate fi asimilată unui drept subiectiv, care nu se pierde de niciunul din părinţi în nicio circumstanţă, ea fiind un dat născut din legătura naturală dintre părinte şi copil iar exerciţiul autorităţii părinteşti cu exercitarea acestui drept subiectiv.

în jurisprudenţa belgiană s-au cristalizat cu privire la exerciţiul autorităţii părinteşti următoarele reguli:

• niciun argument de principiu nu poate înlătura exercitarea în comun a autorităţii părinteşti (de exemplu: sexul, vârsta copilului);
• împrejurările nerelevante nu constituie motive temeinice în acest sens (de exemplu, un părinte se face vinovat de violenţe conjugale, prezintă un handicap fizic, faptul că un părinte devine homosexual, plecarea părintelui în străinătate), pentru că este vorba doar de contribuţia unui părinte la  luarea  unei  decizii  privitoare  la  copil.  În  ipoteza  unei  situaţii  conflictuale  care  afectează comunicarea dintre părinţi  s-a pus însă problema dacă este în interesul copilului să se dispună exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte.
• trebuie avute în vedere doar fapte concrete, care pot fi dovedite;
• probatoriul trebuie să poarte asupra următoarelor elemente cumulative: dovada de către soţul  solicitant a suferinţei  copilului care se află sub autoritatea ambilor părinţi;  stabilirea unei legături de cauzalitate între suferinţa copilului şi exercitarea în comun a autorităţii părinteşti; demonstrarea faptului că soluţia constă în exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de către părintele solicitant.

Potrivit art. 398 NCC, derogarea de la regula exercitării în comun a autorităţii părinteşti are la bază doar motive privind interesul superior al copilului, iar nu dorinţele părinţilor, care, nu de puţine ori, pot fi egoiste şi posesive.

Cu toate acestea, pot interveni şi situaţii obiective care să facă imposibilă exercitarea autorităţii părinteşti de ambii părinţi, acestea fiind prevăzute de art. 507 NCC, care vor conduce la dispunerea exercitării acesteia de unul singur dintre părinţi, indiferent dacă părinţii sunt căsătoriţi sau nu.

Dispunerea exercitării autorităţii părinteşti de către unul singur dintre părinţi nu este condiţionată de decăderea celuilalt din drepturile părinteşti, dar poate fi însoţită de aceasta, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 508 alin. (1) NCC. Efectele decăderii din drepturile părinteşti sunt mai dure decât cele privind lipsirea de exerciţiul autorităţii părinteşti a unui părinte, în sensul că, în acest ultim caz, părintele respectiv păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia, în timp ce părintele decăzut total din drepturile părinteşti le pierde.

Dispoziţii legale relevante din Codul civil:

Art. 398. Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte

(1) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi.

(2) Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.

Art. 507. Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte

Dacă unul dintre părinţi este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicţie, decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau dacă, din orice motiv, se află în neputinţă de a-şi exprima voinţa, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.

Art. 508. Condiţii

(1) Instanţa de tutelă, la cererea autorităţilor administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului, poate pronunţa decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti dacă părintele pune în pericol viaţa, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijenţa gravă în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.

(2)  Cererea  se  judecă  de  urgenţă,  cu  citarea  părinţilor  şi  pe  baza  raportului  de  anchetă psihosocială. Participarea procurorului este obligatorie.

Copiii ştiu cel mai bine să copieze din comportamentul părinţilor.

Copiii ştiu cel mai bine să copieze din comportamentul părinţilor. 

În filmul următor, considerat şi cel mai bun videoclip educaţional al anului, se poate vedea foarte bine acest lucru!

click AICI

Cum influenteaza familia lipsita de tată adultii,copiii şi societatea?

EFECTE ASUPRA FAMILIEI:

·         Mamele singure

Ø  Sunt mai sărace

Ø  Sunt mai predispuse de a suferi de stres, depresie, şi alte probleme emoţionale şi psihologice

Ø  Au mai multe probleme de sănătate.

Ø  Pot avea mai multe probleme în interacţionarea cu copiii lor

·         Taţi biologici nerezidenţi

Ø  Sunt în pericol de a pierde contactul cu copiii lor

Ø  Sunt mult mai susceptibili de a avea probleme de sănătate şi de a se angaja în comportament cu risc ridicat.

·         Copiii care trăiesc fără tatăl biologic

Ø  Sunt mai susceptibili de a trăi în sărăcie şi lipsuri

Ø  Sunt mult mai susceptibili de a avea probleme emoţionale sau mentale

Ø  Au mai multe probleme la şcoală

Ø  Tind să aibă dificultăţi în ceea ce priveşte socializa-rea cu ceilalţi.

Ø  Au un risc mai mare de a contracta boli

Ø  Sunt mai susceptibili de a suferi abuzuri fizice, emoţionale sau sexuale.

Ø  Sunt mai predispuşi să fugă de acasă

·         Adolescenţii care trăiesc fără tatăl biologic

Ø  Adolescenţi care trăiesc fără taţii lor biologici sunt mai predispuşi problemelor legate de sănătatea sexuală.

Ø  Au mai multe şanse de a deveni părinţi încă din timpul adolescenţei

Ø  Sunt mai predispuşi la violenţă

Ø  Au mai multe riscuri de a se apuca de fumat

Ø  Au mai multe şanse să consume alcool

Ø  Sunt mai predispuşi să ia droguri

Ø  Au mai multe şanse de a chiuli de la şcoală

Ø  Sunt mult mai susceptibili de a fi excluşi de la şcoală

Ø  Au mai multe şanse de a părăsi şcoala la 16 ani

Ø  Sunt mult mai susceptibili de a avea probleme de adaptare

·         Tinerii care au crescut fără a locui cu taţii lor biologici

Ø  Au mai puţine şanse de a deprinde calificări înalte

Ø  Sunt mai susceptibili să fie şomeri

Ø  Sunt mult mai susceptibili de a avea venituri mici

Ø  Au mai multe şanse de a beneficia de ajutor social

Ø  Au mai multe şanse de a fi lipsiţi de adăpost

Ø  Sunt mai susceptibili să facă acte de violenţă şi să meargă la închisoare

Ø  Sunt mai susceptibili de a suferi de pe urma problemelor emoţionale şi psihologice pe termen lung.

Ø  Au mai multe şanse de a dezvolta probleme de sănătate

Ø  Tind să intre mai devreme în parteneriate şi  mult mai des intr-un tip de concubinaj

Ø  Au mai multe şanse de a divorţa sau de a-şi dizolva uniunile concubinale

Ø  Sunt mult mai susceptibili de a avea copii în afara căsătoriei sau în afara oricărui parteneriat

EFECTE ASUPRA SOCIETĂŢII

·         Creşterea criminalităţii şi a violenţei

Ø  Legăturile comunitare slăbite

Ø  O cultură a divorţului în creştere

Ø  Ciclul lipsei de tată

Ø  Dependenţa de ajutorul social

DE CE TOATE ACESTE EFECTE?

·         Sărăcie

·         Reducerea atenţiei parentale şi paternale

·         Condiţiile dinainte, din timpul şi de după divorţ

EVALUAREA REZULTATELOR

·         Multitudinea dovezilor arată că familia tradiţională bazată pe o mamă şi un tată căsătoriţi este în continuare cel mai potrivit mediu pentru a creşte copii, şi formează cea mai probabilă bază pentru dezvoltarea societăţii.

text preluat din studiul "Experimente existenţiale: Absenţa tatălui din familie" (autor Rebecca O’Neill, septembrie 2002, The Institute for the Study of Civil Society). Textul integral al studiului este disponibil aici  în traducerea oferită de către voluntarii ARPCC

[CZ205]

Custodia comună: o soluţie inteligentă sau un plan problematic?

Articol de De Roz Zinner, Divorce and Family Mediation Services

Istoric

În ultimii ani, custodia fizică fizică și custodia comună legală au căpătat o popularitate deosebită, ca metode de îngrijire a copilului după divorţ. În vreme ce instanţa are ultimul cuvânt în privinţa deciziilor asupra custodiei, negocierea aranjamentului custodial este realizată fie cu ajutorul mediatorului sau al unui avocat specializat. Custodia comună fizică se referă la dreptul părinţilor de a locui împreună cu copiii. Custodia fizică împărţită, poate lua multe forme, de la petrecerea vacantelor de vară la tată iar restul anului la mamă, la pendularea între casele părinţilor. Copiii au două locuinţe principale chiar dacă timpul petrecut în fiecare dintre ele, diferă. Custodia legală comună, în afara sensului dezbătut în acest articol, se referă la împărţirea responsabilităţii, indiferent de locul în care stau copiii, în privinţa luării deciziilor în legătură cu bunăstarea copilului, acestea incluzând școlarizarea, starea de sănătate și educaţia religioasă. În mod frecvent, părinţii divorţaţi împart custodia legală, fără a o împărţi și pe cea fizică. Când mediatorii specializaţi în divorţ lucrează cu cuplurile, încearcă să faciliteze ajungerea la un acord între părinţi, evitând folosirea termenului de custodie pe cât posibil, pentru a nu aprinde spiritele. În acest articol, cu toate acestea, termenul de custodie va fi folosit pentru a da o imagine clară a lucrurilor.

De ce custodia comună a câștigat popularitate?

Un motiv probabil este că bărbaţii și femeile au realizat faptul că taţii sunt importanţi pentru copii, în același timp, un număr mai mare de bărbaţi au ajuns să-și dorească să aibă un rol important în vieţile copiilor lor. Mulţi taţi nu se mai mulţumesc să-și vadă copilul de două ori pe săptămână, în vreme ce mamele se bucură singure de custodie. Pe măsură ce rolurile tradiţionale ale părinţilor se schimbă, și concepţiile noastre privitoare la modul cel mai bun de îngrijire a copilului după divorţ se modifică.

Un alt motiv pentru creșterea popularităţii custodiei comune, îl reprezintă mărirea numărului de mame nevoite să lucreze full-time. Custodia totală, poate deveni extrem de dificilă pentru o mamă cu un post full-time solicitant, mai ales dacă acestea lucrează peste program sau fac naveta. Multe cupluri care înainte de separare aveau un program foarte încărcat, descoperă că trebuie să coopereze și să-și gestioneze mai bine timpul, pentru a putea să-și îndeplinească îndatoririle de părinţi.

În unele cazuri, este aleasă custodia comună pentru a se evita o bătălie îndelungată pentru custodie, luptă din care e puţin probabil să iasă vreun câștigător. Datorită însuși naturii procesului, conflictul este adesea amplificat iar comunicarea se rupe. Judecătorii încearcă să ia decizii în favoarea interesului superior al copilului iar când sunt luaţi în discuţie doi părinţi competenţi, aceasta e o soluţie evidentă.

Care sunt avantajele custodiei comune?  
(click pe link pentru a citi)

Care sunt dezavantajele custodiei comune?

(click pe link pentru a citi)

Cum poate un cuplu ce divorţează să se bucure de avantajele custodiei comune?

Mediatorii unui divorţ le oferă părinţilor posibilitatea de purta discuţii și de a negocia aspecte mai importante sau mai puţin importante, legate de creșterea copilului. Mediatorii sunt special antrenaţi să ajute cuplurile să înveţe să comunice într-un mod cât mai civilizat pentru a face custodia comună să funcţioneze. Partenerii preferă discuţiile faţă în faţă și păstrarea controlului asupra acestor decizii importante, mai degrabă decât să-și încredinţeze soarta în mâinile a doi avocaţi sau a unui judecător.

Sistemul nostru actual le pune pe cele două părţi faţa în faţă, ca să se lupte între ele. Acest lucru poate avea costuri atât financiare, cât și emoţionale. Din clipa în care se pornesc acuzaţiile și cererile, devine extrem de dificil  pentru parteneri să ajungă la un plan care privind creșterea copilului, care să le convină amândurora. Nu e o coincidenţă faptul că divorţurile în care există mediatori se termină cu adoptarea custodiei comune mai frecvent decât în cazul divorţurilor obișnuite. Un mediator cu experienţă poate să-i ajute pe părinţi să poarte discuţii despre interesul copilului, și să se decidă dacă custodia comună este o hotărâre înţeleaptă sau un plan problematic pentru familiile lor.

Articolul complet se poate descărca de aici

Care sunt dezavantajele custodiei comune?

Articol de De Roz Zinner, Divorce and Family Mediation Services

1. Vieţile copiilor se vor asemăna cu cele ale unui agent de vânzări ce nu se stabilește într-un loc niciodată.

Acesta este un lucru adevărat, atunci când nu există un program cunoscut fix iar copilul se mută de colo-colo, după cum dispun părinţii. Acest fapt sporește atunci când nevoile copilului legate de educaţie, dezvoltare și relaţionare,  nu sunt respectate. Copiii ce au dificultăţi de învăţare de exemplu, își vor organiza cu greu timpul alocat studiului, atunci când se pendulează între două case. Când doi părinţi se ocupă cu supravegherea temelor în locuri diferite, pot apărea unele neînţelegeri. “Credeam că te ocupi tu de tema la mate”, este un refren cunoscut.

2. Impactul psihologic asupra copilului, poate fi redat printr-o lipsă de stăpânire de sine și o dezorganizare a vieţii acestuia.

Predictibilitatea și stabilitatea îi ajută pe copii să-și dezvolte încrederea în sine și abilitatea de a-și asuma unele riscuri rezonabile.  Judith Wallerstein a studiat familii care contestau custodia, fiind nevoite în mod involuntar să o împartă. Aceasta și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că desele schimbări din cadrul custodiei comune pot să mărească teama copilului cu părinţi divorţaţi, că va fi abandonat. Asta se întâmplă din cauză că copilul nu se simte în siguranţă nicăieri. “Conflictul are un efect negativ asupra copiilor, și dacă aceștia sunt puși la mijloc este și mai rău.” #

3. Cheltuielile sunt mai mari atunci când sunt în discuţie două case.

Există o dublare a sumelor date pe mobilier, haine și alte lucruri necesare. În studiul lui Wallerstein, 85% din copiii provenind din familii unite mergeau la facultate, spre deosebire de cei proveniţi din familii divorţate, ce se îndreptau către studii superioare în procent de doar 50%. #

4. Taţii sunt uneori nepregătiţi pentru responsabilităţile reale pe care custodia comună le impune.

În ciuda influenţei mișcărilor feministe, realitatea este că femeia e cea care are grijă de copii în cea mai mare măsură, chiar și-atunci când lucrează full-time. Unii taţi își asumă cu ușurinţă niște responsabilităţi mai extinse, alţii însă o fac mai greu.

5. Când părinţii au probleme rămase nerezolvate, custodia comună poate spori conflictul.  

În prezent, cea mai mare parte a celor 34 de state SUA cu legi privind custodia comună, le oferă judecătorilor puterea de a hotărî tipul de custodie, chiar și atunci când există obiecţii din partea unuia sau ambilor părinţi.# Acest fapt este destul de problematic, deoarece custodia comună necesită discuţii frecvente între parteneri, acest contact putând adânci conflictul și animozitatea deja prezente. Când un părinte se recăsătorește și există copii vitregi, apar noi probleme legate de “loialitate”. Noul soţ ar putea să nu privească cu ochi buni prezenţa constantă a fostului partener în viaţa de zi cu zi. Pe de altă parte, unele persoane ce se bucură de custodie unică, fapt ce nu necesită prezenţa constantă a fostului soţ, spun că acest lucru le oferă libertatea de a-și reface viaţa cu mai multă ușurinţă.

Ce pot părinţii să facă pentru ca custodia comună să aibă succes?

În primul rând părinţii trebuie să se gândească la modul în care au reușit să-și gestioneze problemele legate de creșterea copiilor, pe care le-au avut în timpul căsniciei. Alţi factori importanţi de luat în considerare sunt gradul de motivare al părinţilor, personalităţile și nevoile copiilor, situaţia financiară și practică a familiei.

Cercetările indică faptul că, comportamentul părinţilor de dinainte de divorţ, poate prezice cu exactitate felul în care fiecare se va purta după despărţire. În mod ironic, se pare că copiii ai căror părinţi nu se află în conflict, se vor descurca mai bine în cadrul ambelor tipuri de custodie.#

Custodia împărţită funcţionează cel mai bine atunci când:

• Părinţii pot să păstreze o relaţie civilizată, de tip business.
• Hotărârile luate au în centru nevoile copilului și necesităţile privind dezvoltarea acestuia.
• Programul este predictibil și stabil dar suficient de flexibil pentru a putea fi schimbat atunci când o cer împrejurările
• Părinţii locuiesc în apropiere unul de altul
• Părinţii sunt atenţi să se sprijine și să nu se atace reciproc, indiferent de sentimentele pe care le au
• Resursele financiare sunt suficiente pentru întreţinerea a două case separate

Cum poate un cuplu ce divorţează să se bucure de avantajele custodiei comune?

Mediatorii unui divorţ le oferă părinţilor posibilitatea de purta discuţii și de a negocia aspecte mai importante sau mai puţin importante, legate de creșterea copilului. Mediatorii sunt special antrenaţi să ajute cuplurile să înveţe să comunice într-un mod cât mai civilizat pentru a face custodia comună să funcţioneze. Partenerii preferă discuţiile faţă în faţă și păstrarea controlului asupra acestor decizii importante, mai degrabă decât să-și încredinţeze soarta în mâinile a doi avocaţi sau a unui judecător.

Sistemul nostru actual le pune pe cele două părţi faţa în faţă, ca să se lupte între ele. Acest lucru poate avea costuri atât financiare, cât și emoţionale. Din clipa în care se pornesc acuzaţiile și cererile, devine extrem de dificil  pentru parteneri să ajungă la un plan care privind creșterea copilului, care să le convină amândurora. Nu e o coincidenţă faptul că divorţurile în care există mediatori se termină cu adoptarea custodiei comune mai frecvent decât în cazul divorţurilor obișnuite. Un mediator cu experienţă poate să-i ajute pe părinţi să poarte discuţii despre interesul copilului, și să se decidă dacă custodia comună este o hotărâre înţeleaptă sau un plan problematic pentru familiile lor.

> partea a doua a articolului se regaseste aici

> Articolul complet se poate descărca de aici

Care sunt avantajele custodiei comune?

Articol de De Roz Zinner, Divorce and Family Mediation Services

1.Accesul la două locuinţe, le permite copiilor să menţină relaţii puternice cu ambii părinţi.

Cercetările arată că jumătate din copiii aflaţi în custodie comună își văd părinţii săptămânal, în timp ce doar 1 din 10 copii aflaţi în custodia unuia din părinţi își vede părintele necustodian la fel de des#. Când ambii părinţi sunt disponibili, copiii se bucură de darurile unice reprezentate de îndrumarea, disciplina și dragostea fiecărui părinte. Un avantaj suplimentar îl joacă rolul de model pe care tatăl poate să-l alimenteze iar mama să-l îngrijească.

2. Copiii sunt în avantaj când părinţii cooperează și nu există altercaţii legale.

Când părinţii sunt mulţumiţi de aranjamentul privitor la custodie, există o probabilitate mai mare ca ei să coopereze în celelalte privinţe. Copiii vor fi mai puţin înclinaţi spre manipulare și vor învăţa că neînţelegerile pot fi rezolvate pe cale amiabilă. Studiile arată că cuplurile ce aleg să meargă pe calea necontencioasă a medierii pentru rezolvarea divorţului ajung la un consens care să implice custodia comună mult mai frecvent decât cei ce intră pe calea contencioasă  În cartea numită Casa Mamei, Casa Tatălui, Isolina Riccci scrie: “atunci când copiii sunt liberi să-și iubească ambii părinţi fără a avea sentimentul că-l trădează pe unul din ei, când au acces la ei fără a le fi teamă de a-l pierde pe vreunul din ei, reușesc să-și croiască drum către maturitate, așa cum e prevăzut.” #Barbara Hauser, o lucrătoare socială, cu 20 de ani de experienţă în evaluarea părinţilor aflaţi în litigii, scria: “Părinţii nu au idee cât de tare își rănesc copiii când își pun copilul să-l critice pe celălalt părinte.” #

3. Copiii în custodie comună petrec un timp normal cu ambii părinţi.

Când mamele deţin custodia, de obicei aşa-numiţii taţi de duminică își copleșesc copii cu activităţi și daruri prin care încearcă să se revanșeze pentru timpul în care nu au fost cu ei. Acest fapt generează resentimente din partea mamelor ce simt că au rămas cu sarcinile mai puţin plăcute de a impune limite și a da pedepse. Mai mult, mamele cu mai puţini bani, se vor simţi frustrate atunci când nu-și vor permite să fie la fel de generoase.

4.Custodia comună descrește sentimentul de respingere și pierdere pe care copilul îl simte adesea atunci când unul din părinţi se mută.

Judith Wallerstein ce a realizat cel mai comprehensiv studiu longitudinal asupra impactului pe care îl are divorţul asupra copilului, a descoperit că după 10 ani după divorţ, copiii ce avuseseră acces la ambii părinţi, aparent sufereau mai puţin de sentimente de pierdere, respingere sau încredere scăzută în ei înșiși.

Ca o ironie, lucrătorii sociali ce se ocupau de copiii încredinţaţi unui singur părinte, au descoperit că aceștia își exprimau furia atât în mod direct cât și indirect. Aceștia erau mai retrași, deprimaţi și necomunicativi, și aveau mai multe simptome somatice.

5. Copiii aflaţi în custodie comună, pot să aibă și beneficii materiale, deoarece cheltuielile de întreţinere sunt suportate în procent de 75%, spre deosebire de procentul de 45% în cazul custodiei unice.  #

Articolul complet se poate descărca de aici

[ngo205][A]

Poate un paritne necustodian stabilit in strainatate sa ceara reinstaurarea custodiei comune desi este la distanta fata de copil ?

Hello,

I've got your newsletter and I appreciate very much your website and blog., full of very usefull informations. My name is F, I'm Italian and I'm married with a Romanian R since 2009 but we are together since 2007.  R had a previous relation (not married) and she has a boy M. (now 10 years old), M. is in Romania with the father. In 2004 my wife decided to go abroad, they sign in 2004 an agreement,… and since this agreement the situation became a disaster. The father thinks that M. was sold to him and he is the "Owner".

Separation between parents are never easy and it's never 100 % the fault of one parent, fault are usually shared. […] so we started a procedure in 2009 because the father was always saying "unde scrie", refusing pratically everything, my wife wanted to do with the kid (e.g. to take the child abroad with her on Holiday). He refused, I have tons of E-mails (in fact 4 years), he never refused to let the child with the mother in Romania, but abroad it was not possible.

I also tried to explain him that his revenge has nothing to do with M., and one day M. will open his eyes, I told him that today (2 years ago) M. is afraid of you but tomorrow he will hate you, because of what you are doing to him, but it was useless, and as I have read in a document "Este cunoscut faptul că "puterea absolută corupe" în exact acelaşi sens custodia unică favorizează apariţia fenomenelor de alienare parentală în condiţiile în care părintele custodian, simte că are putere abslută asupra minorului putând să restricţioneze complet, dacă vrea, accesul celuilalt părinte la copil"

After 2 years in front of the tribunal my wife got the passport for M., got the right for M. to come to visit us, we went last year in Italy for the first time (he agree because the decision was not final yet),… small successes, but now impossible to go outside of the country of residence of my wife so if we want to go on holiday let say in Spain it's not possible because of the "unde scrie" so we are blocked in Romania or in our country, and he refuse to discuss / agree to sign a document for going to Spain for instance, because he was hurted by the tribunal, we had the "tupeu" to start a procedure against him (this is his point of view, when we started the procedure for M.'s custody)

[…] Now fortunately the new Civil Code is there and we started  a new procedure for the "reinstaurare custodia comuna" (alone, because I don't trust anyone in Cluj, maybe it's crazy but I prefer that my wife is in front of the judge instead of having a lawyer who one day will disappear for I don't know which reason, an is not aware of the new legislation), we had a discussion with a lawyer in Bucharest far from Cluj, we went there (so you see it's possible to take important decisions even if you are far away, a parent should never be exclude because of the distance, because he / she has still Obligations and Rights) the lawyer prepared for us the document for the tribunal, we don't know if we are going to obtain something, but we are keep going on for M..

The father already reply with art.398 and motivation are :

- parintii sunt domiciliati in state diferite

- intre parinti subzista neintelegeri majore.

For me none of them are valid, in both cases you can not invoke art.398, now it depends what the judge will say. I would like to know if you are interested by THE STORY J I have all the documentation and I can explain my point of vue which I agree could not be always objective.

Regards, F.

ANSWER:

Will try still to comment on your mail:

“he never refused to let the child with the mother in Romania, but abroad it was not possible” … this is already a good start. Many non-residential fathers are in much worst situation. Despite being in the same country they cannot access their kid for months or even years. So I really think this is not that dramatic situation. It seems that the father does have some basic respect for the right of the mother to interact with the kid. Unfortunately (and the guy seems pretty aware of that) exiting the country is a very risky situation. This is not rare the case when a parent takes the kid out for a so called “touristic activity” and never returns. Not that we want to suggest you & your wife will intend to do so, but, this cases of “international kidnapping” (rapire internationala de minori) are quite frequent. This might be the reason why the residential parent refuses the exit from the country.  Simply because he is really afraid there is a risk. There are some ideas in the proposals for the improved Law 272/2004 in which the law will give some additional guarantees that the person who takes the kid out of the country for a limited trip, does return the kid. E.g. putting some 10,000 eur into an account at the Child Protection who will be cashed by the state in case the child is not returned until the due date. But this legislation is not yet in application. What you need to do, and seems that you did it, is to open another trial and to be very specific that you want to travel with the kid in X, Y and Z country  during the program that is allowed by the judge. The Romanian justice is very formal and unless you are very specific with regard to what you ask, indeed you could end-up in the situation that you cannot do anything else than what is stipulated in the court order.

“we dont believe in lawyers” – you really need a lawyer because there are many procedural aspects that you are not able to control. Not all lawyers are well prepared but Cluj is not that small town and not all lawyers are un professional. We could offer you few names of the lawyers that are on our newletter list. Without being able to certify them we think that, at least, they are exposed to the best practices we publish. If you and your wife prepared you will be able to effectively control all the things that are being written in the documents there. And yes you can ask the lawyer that all the claims to be made also in written so that you can control the argumentation. This is always a better approach than to trust solely the lawyer, especially as you are more eager to study the lot of documentation that we published and select the right arguments (than a lawyer might have the time to do it)

“joint or sole custody”  - the mother has all the right to apply for joint custody and to obtain it. The arguments that the father opposed are wrong. This is not “motive temeinice”. The 4 years of letters between the two shows that you can actually collaborate although there is a level of disagreement between the two. Also the fact that you took the child out of the country and then returned it is also in the favor of the collaboration. E.g. to Bucharest. We do not recommend that you ask the residence of the child to move from Romania to Italy because this would indeed seem as a huge potential for conflict. The joint custody does stimulate the parents to collaborate more and to make them more flexible so it is in the best interests of the child. Find a good lawyers, use the documentation we offered on the web site and you have really big chances to win. If you are afraid that there are some “influences” there might be a procedure to move the trial in another town.

“the pension problem”  - we have no more help to offer here. You have the guidance we offered in the wikimanuals we created here: http://ro.wikibooks.org/wiki/Utilizator:CustodieMinori . Print this and use this with the jury house. If you get the joint custody, as a separate, request you may ask for the kid to be served with goods and services by you rather than paying money. But really the distance might still not be in your favor. And also it might not be strategically right to put the two (custody and pension) in ones because the judge might believe your drive is not the best interest of the kid but the desire to reduce the pension

One final recommendation. Try to be as polite and as non emotional with the residential father. Try to make and give all signs possible to him that this is not aimed to attack him and joint custody is the normal way the kids should be raised. Do not threaten him that if mother will get joint custody you will pay back, etc. Instead assure that you will not try to change residence nor to create him troubles when he will want to exit the country, etc. This escalation of the conflict does not help.

“the 25% is a false problem”  -- in our point of view the time the kid spends with the non-residential parent derives from the type of custody and not the opposite way. Even in case of the transnational families the jury should try to give to the non-residential parent time close to the 25% guidance. Because the kid cannot spend the weekends with the non-residential parent he/she should spend more time in the holidays. In case of the transnational families it is our deep belief that in order to strengthen the emotional links the kid should spend with the non residential parent more than half of the summer holiday for example (e.g. 8-10 weeks) and probably also more time in the Christmas and Easter time than with the residential parent. This is not to penalize the residential parent but simply in order to secure that the interest of the kid to have a meaningful relationship with both parents is protected.

We can also suggest the mediation. In case you want, we can offer you a name of a good mediator based in Cluj, who might be able to assist to convey the message to the parent in a less aggressive way.

Hope this is helpful

The ARPCC team

Corelatia intre custodia fizica comuna si reducerea cauzelor rezolvate extrajudiciar in Australia

Introducerea custodiei fizice comune (care implică locuinţa alternantă) s-a corelat pozitiv cu reducerea proceselor soluţionate în contradictoriu în faţa instanţei datorită descurajării sistematice de către puterea judecătorească a conflictelor dintre părinţi. Şi în Australia ca şi în România, legea obligă pe părinţi să încerce medierea. Spre deosebire de România însă, în cazul în care medierea nu e posibilă, prezumţia este că se acordă o sentinţă de tip custodie comună fizică (domiciliu alternant). Statistica este edificatoare în acest sens. În vreme ce conflictele generale soluţionate de instanţe au rămas relativ constante ca număr între anii 2003-2009, numărul dosarelor soluţionate în instanţă (nu prin mediere) a scăzut constant, an de an.

“Etapa obligatorie a informării prealabile privitoare la mediere” nu reduce în sine numărul de conflicte soluţionate pe cale judiciară. Reducerea acestor conflicte se poate face însă printr-o combinaţie de factori, care implică, pe lângă etapa „obligatorie a informării prealabile privitoare la mediere” şi implementarea „prezumţiei de locuinţă alternantă a copilului după divorţ”  în familiile în care părinţii locuiesc în aceiaşi arie geografică şi nu se înţeleg la un alt tip de aranjamen. O astfel de prezumţie operează de altfel cu succes şi în alte ţări/teritorii, de pildă Suedia sau Quebec fiind recunoscută ca având acelaşi efect de reducere a numărului de cauze soluţionate în contradictoriu.

O astfel de prezumţie considerată prea îndrăzneaţă de autorii noului cod civil al României, ar putea fi totuşi o soluţie util de implementat în orice ”upgradare” viitoare a acestui cod, sau, de ce nu, chiar şi în modificarea legii 272/2004. Considerăm că introducerea acestei prezumții  ar avea efecte extrem de pozitive la nivelo social prin:

• Descurajarea acţiunilor în instanţă
• Stimularea reală a părinţilor să apeleze la mediere
• Reducerea semnificativă a încărcării cu dosare a instanţelor, cu efect de creştere a calităţii muncii judecătorului pe de o parte (cantitate timp mai mult de a investi în dosar) dar şi a actului de justiţie (durată mai mică a procesării acelor puţine dosare în care părinţii nu s-au putut media.
• Posibilitatea realocării resurselor justiţiei spre alte cauze
  
  

adaptare de Codin Băltăgan după un articol de Vittorio Vezzetti

[ngo557]

Sentinţă din anul 2012 care identifică alienarea parentală

39500/300/2011 - JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREŞTI-SECŢIA CIVILĂ
(textul complet https://docs.google.com/file/d/0B-iOqOKLc35PQ0hYeV9XMmlhNUE/edit)

Avem plăcerea să punem la dispoziţia publicului şi specialiştilor o sentinţă recentă de reinstaurare a autorităţii părinteşti, în care instanţa identifică comportamente alienatoare la părintele custodian unic. Felicităm prin aceasta pe d-na judecător Petrescu pentru excelenta motivare. Cităm din sentinţa respectivă: 

"Pârâta s-a opus ca el să aibă acces la minor şi a făcut tot posibilul să tergiverseze soluţionarea procesului de divorţ, căsătoria a fost desfăcută din culpă comună, nici unul dintre motivele invocate de către pârâta nefiind dovedit în instanţă."

"Un motiv subsidiar este legat şi de faptul că mama nu înţelege ca părinţii au aceleaşi drepturi şi obligaţii faţă de copilul lor minor şi ca pentru binele acestuia trebuie să lase resentimentele deoparte şi să stabilească o cale de comunicare cu tatăl copilului. Din probele dosarului rezultă că aceasta nu face nici un efort în acest sens deşi reclamantul a promovat mai multe acţiuni pentru exercitarea drepturilor părinteşti şi a refuzat să se prezinte la mediator atunci când a fost invitată de către reclamant"

"Copilul are dreptul de a avea doi părinţi pe care trebuie să fie lăsat să îi iubească fără frică sau fără a se simţi vinovat faţă de celălalt părinte, de a dezvolta în mod independent o relaţie de calitate cu fiecare dintre cei doi părinţi, de a nu fi expus la discuţiile în contradictoriu purtate de părinţi, respectiv de a nu fi pus să aleagă care dintre cei doi părinţi are dreptate, de a nu fi expus la comentarii sau comportamente negative din partea unui părinte cu privire la celălalt părinte, de a fi protejat de remarci alienatoare cu privire la celălalt părinte, precum şi de atitudini care desconsideră pe celălalt părinte, de a nu fi obligat să povestească despre activităţile pe care le desfăşoară cu celălalt părinte, respectiv de a fi obligat să spioneze pe celălalt părinte sau nouă familiei a celuilalt părinte."

Alte pasaje interesante privitoare la noile instituţii introduse de codul civil:

"Nouă instituţie recunoaşte în mod explicit dreptul fundamental al copiilor de a fi crescuţi şi îngrijiţi de către ambii părinţi, indiferent de raporturile juridice dintre aceştia, prevăzându-se faptul că după divorţ autoritatea părintească revine ambilor părinţi. De asemenea noul cod civil a adus noutăţi legate de preferinţa de plată a obligaţiei de întreţinere în natură şi de obligaţia instanţei de a stabili explicit locuinţa minorului."

"Menţinerea acestei prevederi de încredinţare a copilului doar către mamă ar reprezenta o diferenţă gravă de tratament între reclamant şi toţi ceilalţi părinţi care divorţează în condiţiile noului cod civil, cu atât mai mult cu cât, atât vechea cât şi noua legislaţie prevăd faptul că, în materia relaţiilor dintre părinţi fi copii o hotărâre nu este niciodată definitivă, putând fi supusă revizuirii atunci când condiţiile sub care hotărârea a fost dată s-au schimbat."

"Tot noul cod civil are un articol special care menţionează imperativ posibilitatea restaurării autorităţii părinteşti pentru părinţii cărora le-a fost retrasă această autoritate. Chiar dacă art. 512 din noul cod civil se referă la părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti pe motivul că la un anumit moment au reprezentat un pericol pentru copil, este evident că reinstaurarea totală a autorităţii părinteşti e cu atât mai necesară în cazul părinţilor care s-au preocupat întotdeauna cu responsabilitate de creşterea şi educarea minorului şi nu au reprezentat niciodată un pericol pentru copii."

"Tot astfel, potrivit an. 9 din Convenţia cu privire la drepturile copilului ( ratificată de România prin Legea nr. 18/1990), statele părţi vor veghea ca nici un copil să nu fie separat de părinţii săi, decât dacă această separare este în interesul suprem al copilului iar limitarea exercitării acestui drept se poate realiza în condiţiile legii, dacă există motive temeinice, de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului (art. 16 alin. 2 din Legea nr. 272/2004).

"Dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 consacră dreptul copilului de a avea legături personale cu ambii părinţi iar din acest text legal rezultă ca legiuitorul a consacrat atât dreptul părintelui de a menţine relaţii personale cu copilul său , având în vedere ca acest părinte are aceeaşi răspundere în ce priveşte creşterea şi educarea copilului, cât şi dreptul copilului, care, pentru a-şi dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult şi a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a menţine legături personale nu numai cu ambii părinţi, ci şi cu rudele sale şi cu celelalte persoane cu care a dezvoltat legături apropiate, dat fiind ca între drepturile copilului se înscrie şi acela de a creşte în familie iar art. 22 din Legea nr. 272/2004 consacră dreptul copilului la protecţia vieţii sale de familie."

  

"Exercitarea abuzivă de către părinte a drepturilor ce i-au fost conferite faţă de persoana copilului încredinţat celuilalt soţ, de natură a stânjeni sau periclita procesul de creştere, educare, instruire şi formare a acestuia, îndreptăţeşte instanţa sesizată prin cererea celuilalt părinte să dispună limitarea, suspendarea sau chiar suprimarea acestui drept al părintelui, în funcţie de natură şi gravitatea abaterilor constatate."

Fenomenul alienării parentale este un fenomen cu care s-au confruntat majoritatea specialiştilor care lucrează cu copiii ai căror familii se află în divorţ. Fenomenul afectează cazurile judecate în contradictoriu în faţa instanţelor și în care, anterior divorţului, ambii părinţi s-au ocupat cu responsabilitate de minor. In astfel de cazuri ambii părinți se consideră îndreptăţi să continue să aibă o implicare largă în creşterea copilului și, din păcate, uneori aceasta sporește uneori nivelul de conflict și riscul ca unul dintre părinți să recurgă la acest tip de alienare.

În acest moment legea nu este prea clară privitor la alienarea parentală iar specialiştii evită să numească explicit acest fenomen. Deşi legea recunoaşte implicit fenomenul grav de alienare parentală (este vorba de Hotărârea de Guvern nr. 49/2011 identifică Sindromul Stockholm adică efectul alienării de grad ridicat asupra copilului) pentru formele mai puţin grave de alienare, nu există o legislaţie. 

Legiuitorul de bazează pe intuiția instanţelor să identifice şi să contracareze acest fenomen în situațiile incipiente. De aceea este atât important ca bunele practici jurisprudenţiale să fie aduse la cunoştinţa specialiştilor.

Sperăm că, ocazionat de propunerile de modificare ale legii 272/2004, autorităţile competente vor avea în vedere includerea a unor prevederi care să asiste judecătorii specializaţi în cauze cu minori relativ la alienarea parentală.  Depistarea operativă şi instituirea a unor măsuri eficiente de prevenire a acestui abuz emoţional, pe modelul măsurilor introduse în legislaţia braziliană ar fi probabil indicată. A se vedea în acest sens Legea 12318/26.08.2010 din privind alienarea parentală din Brazilia. Legea este considerată ca având efecte reale în descurajarea potențialilor alienatori și preîntâmpinarea agravării situației copiilor aflați în situații de risc. Câteva comentarii ale specialiştilor în domeniu (judecători, psihologi) se pot consulta aici.

Asociaţia Română pentru Custodia Comună pune la dispoziţia specialiştilor o serie de resurse importante privitoare la alienarea parentală. Recomandăm cu căldură specialiştilor implicaţi în cauze cu minori să le citească şi să le aibă în vedere atunci când se confruntă cu astfel de cazuri. Enumerăm:

Articole pe blog-ul ARPCC pe tema fenomenului de alienare parentală
Manualul privitor la alienarea părintească
Broşură privitoare la alienarea parentală - ghid informativ condensate extrem de util 
Ghid comprehensiv cu privire la evaluările copiilor în instanţă: perspective psihologice şi legale (Capitolul 18 - Despre înstrăinarea minorului şi fenomenul alienării părinteşti) (o traducere excelentă utilă profesioniştilor din Justiţie, carte scrisă de un reputat specialist în domeniu, din SUA)
Exemple jurisprudenţiale în domeniu identificate de către Asociaţia Română pentru Custodia Comună (jurisprudenţă românească)
Legea 12318/26.08.2010 din privind alienarea parentală din Brazilia.

Ne manifestăm speranţa că veți considera utile aceste informații și le veți utiliza în munca dvs.

Colectivul ARPCC