SCURTĂ PREZENTARE AMICUS REFERITOARE LA MODUL ÎN CARE EVALUĂRILE REFERITOARE LA CUSTODIE SUNT DESEORI DEFECTUOASE ȘI INUTILE

Acesta este doar un rezumat, pentru a citit articolul intreg click aici

Onorabil Domnule/Numele Judecătorului

Atașat, veți găsi o copie legalizată de zece (10) pagini a scurtei mele Prezentări Amicus, în cadrul căreia sunt documentate inexactitatea și distorsionarea rezultatelor evaluărilor de sănătate mintală și testarea populației generale și chiar o mai mare inexactitate în diagnosticarea părintelui vizat/alienat, în special în scopul unei evaluări a custodiei și sau pentru unele determinări ale timpului petrecut de părinți cu ai lor copii. În cazul în care instanța dorește să mă contacteze în vederea clarificării sau a confirmării, numărul de telefon al biroului meu este X și aș fi mai mult decât bucuros să punctăm telefonic sau prin Skype, sub jurământ, oricare și toate punctele pe care Onorata Instanță mi le-ar solicita.

Subliniez explicit faptul că nu am evaluat părinții/tutorii sau copilul în cauză în scopul acestei scurte Prezentări, nici nu favorizez vreo parte în comparație cu alta. Îmi ofer opinia profesională, dat fiind trecutul meu de patru decenii de experiență profesională și examinări în domeniul divorțurilor implicând conflicte acute și sunt încrezător că afirmațiile mele vor avea greutate în fața Onorabilului dvs. Complet, având în vedere că testele de sănătate mintală reprezintă o determinare inadecvată a competenței unui părinte ce urmează a fi părintele custode. Declar că nu am fost nici compensat, nici nu a primit sub altă formă vreo compensație financiară sau alte beneficii pentru redactarea acestei scurte Prezentări.

Cu respect, semnat pe coală cu antet, notarizată și depusă în cazul Reclamantului împotriva Pârâtului

Nr. de înregistrare

Tribunal

Reclamant vs. Pârât

SCURTĂ PREZENTARE AMICUS REFERITOARE LA

MODUL ÎN CARE EVALUĂRILE REFERITOARE LA

CUSTODIE SUNT DESEORI DEFECTUOASE ȘI INUTILE

Raport al Lindei Gottlieb Kase, LMFT, LCSW-R
Număr total de pagini: 10

Onorabilul/Numele Judecătorului

Numele meu este Linda Gottlieb Kase, LMFT, LCSW-R, și scriu această scurtă prezentare Amicus în sprijinul documentării pentru instanță a limitărilor, a inadvertențelor, a prejudecăților și/sau a irelevanței multora dintre testele de sănătate mintală oferite pentru evaluările în vederea acordării custodiei și/sau pentru evaluarea timpului petrecut de părinți cu ai lor copii.

În primul rând, solicit instanței să ia aminte la comentariile privind cele de mai sus, documentate de Joel Klass, Doctor în medicină și de către Dr. Joanna Peros, Doctor în Psihologie, Asistent medical specializat, în articolul lor, "Zece semne ale unor practici discutabile în evaluările efectuate în scopul acordării custodiei" publicat în Jurnalul American pentru Dreptul Familiei, (2011). Vol. 25 (3), (PP.81- 86), în care au afirmat următoarele: "Majoritatea testelor psihologice nu sunt adaptate normelor privind părinții supuși stresului evaluărilor în vederea acordării custodiei" (p. 82.)

Acești profesioniști în domeniul sănătății mintale au susținut această concluzie afirmând următoarele:

„Nu există niciun avantaj dovedit pentru efectuarea testelor Rorschach, testele IQ pentru adulți care funcționează normal, testele Draw a Person [n.t. Desenul persoanei], testarea House-Tree-Person [n.t. Desenul casă-copac-persoană], testele Kinetic Family Drawing [n.t. Desenul familiei în mișcare], testele computerizate nestandardizate sau multe alte teste cu rezultate nedovedite... În plus, sugestia unui evaluator conform căreia doar prin efectuarea unor teste psihologice extinse poate fi determinată o problemă este echivalentă cu distorsionarea resurselor cu adevărat importante disponibile pentru evaluarea zonelor esențiale.” (p. 82.)

În schimb, profesioniștii menționați mai sus din domeniul sănătății mintale afirmă: „Mult mai important decât rezultatele testelor psihologice sunt alte condiții ale vieții reale conform cărora copilul prosperă sau eșuează” (p. 83.)

Sunt complet de acord cu autorii de mai sus în ceea ce privește poziția lor potrivit căreia „condițiile conform cărora copilul prosperă sau eșuează” pot fi evaluate mai bine prin observarea dinamicii familiei care include dar care nu se limitează la sistemul familial ca ansamblu și la diversele sale subsisteme, cum ar fi părinții și copiii împreună, copiii cu fiecare părinte, subsistemul parental, subsistemul relațiilor dintre frați, precum și membrii familiei nucleare cu membri de familie extinși. Alți factori importanți ce trebuie evaluați sunt contribuțiile profesorilor, ale terapeuților, ale antrenorilor, ale consilierilor religioși și ale altor profesioniști care interacționează cu familia ca ansamblu și/sau cu membrii săi individuali. Și, cel mai important, componenta critică în determinarea celui mai bun părinte este evaluarea dorinței și a abilității fiecărui părinte de a facilita relația cu celălalt părinte și cu ai lor copii.

Prin observarea interacțiunilor dintre membrii familiei și între membrii familiei așa cum au fost descrise mai sus, se obțin cele mai semnificative informații referitoare la caracterul sănătos ori nu ale interacțiunilor familiale. Totuși, aceste observații sunt rareori efectuate în cadrul evaluărilor privind custodia.

Chiar și atunci când sunt efectuate, acestea sunt minime, nu cuprinzătoare și nu li se acordă importanța care este garantată.

Profesioniștii citați mai sus au oferit o atenționare care trebuie adusă la cunoștința judecătorilor și a altor persoane care influențează aspectele referitoare la custodie și la timpul petrecut de părinți cu ai lor copii, după cum urmează:

„Judecătorii ar trebui să cunoască faptul că testele psihologice pot conține un avertisment conform căruia acestea nu trebuie utilizate fără o corecție clinică sau în scopuri criminalistice cu scopul de a soluționa chestiuni legale. Psihologii trebuie să atragă atenția asupra acestor aspecte în cadrul fiecărui raport în care sunt folosite astfel de teste. Fără cunoașterea de către

Curte a limitelor și a precauțiilor publicate privind utilizarea testelor psihologice în cazurile judiciare, o dependență prea mare de testele psihologice poate duce la nedreptate pentru părinți și copii. Când un pacient dintr-un spital vorbește cu dvs. în timp ce aparatul EKG prezintă o linie dreaptă, ignorați aparatul și nu apelați la pacient. La fel se întâmplă și cu teste psihologice. Realitatea prevalează în fața tuturor testelor psihologice cunoscute... O dependență exagerată de valabilitatea limitată a rezultatelor testului psihologic poate încălca dreptul legal de bază de a avea judecăți bazate pe comportamente reale și nu pe gânduri, pe sentimente sau pe tendințe psihologice” (p. 83.)

În plus, aceste teste nu iau în considerare efectele stresului și ale persecuției pe care părintele vizat/alienat le suferă ca rezultat al unei multitudini de afirmații false și malițioase privind abuzul asupra copilului și la violența în familie. Aceste teste nu iau în considerare nici efectele refuzului/suspendării nejustificate a vizitelor cu ai lor copii și ale relelor tratamente aplicate copiilor lor și celuilalt părinte. Și, în fine, aceste teste nu țin cont de stresul ce rezultă din falimentul financiar care însoțește, în general, apărarea împotriva nenumăratelor acuzații false și malițioase de abuz și nici de costurile presupuse de încercarea de a obține o soluționare legală a încălcărilor drepturilor părintești ale părintelui alienat.

În practica mea profesională, de exemplu, am întâlnit frecvent situația fără ieșire pe care o întâlnește părintele vizat/alienat atunci când este supus evaluării de către Minnesota Multiphasic Personality Inventory (MMPI). O întrebare din test se referă la părerea subiectului testului referitoare la situația în care acesta este sau nu victima altei persoane. Ei bine, după ce au fost acuzați în mod fals de abuzuri asupra copiilor și/sau de violență în familie (adesea de mai multe ori), fiind exclus în mod nejustificat de către celălalt părinte din viața copilului său, fără a avea parte de dreptate din partea sistemul justițiar din cauza multiplelor întârzieri în abordarea încălcărilor drepturilor sale părintești și fiind adesea nevoit(ă) să epuizeze toate resursele din cauza onorariilor legale, părintele vizat/alienat crede în mod justificat că este într-adevăr ținta multor persoane. Conform clișeului „Chiar și persoanele paranoice au dușmani.” Dar, atunci când se oferă un răspuns sincer la această întrebare - că este, într-adevăr, ținta multor persoane - se ajunge în mod invariabil la diagnosticarea subiectului testului ca având o „tulburare paranoică de personalitate”. Dacă părintele alienat ar fi supus acestor teste ANTERIOR declanșării alienării, sunt convins că răspunsurile sale ar fi foarte diferite: și anume că nu ar exista niciun răspuns în baza căruia ar putea fi diagnosticat cu paranoia.



ref.[ngo3516]
Colectivul ARPCC

Acesta este doar un rezumat, pentru a citit articolul intreg click aici

De ce stresul divortului va poate face sa imbatraniti mai repede:rupturile,pierderile si somajul pot duce la deteriorarea premature a materialului genetic al organismului

Traducator: Boldea Ramona


Copia acestui document se afla aici

Un nou studiu arata ca divortul poate distruge ADN-ul celor care trec prin el. Schimbarile pot avea riscuri mari de imbolnavire,precum Alzheimer sau cancer.

Afecte similar au fost gasite dupa un doliu, lipsa locului de munca sau alte evenimente importante.

Este una din cea mai stresanta experienta intalnita de multi oameni.

Dar divortul poate avea efecte mult mai mari decat emotionale si costuri financiare –ar putea deteriora si ADN-ul celor care trec prin el.

Oameni de stiinta au aratat ca divortul,impreuna cu decesul,somajul si alte evenimente schimbatoare in viata, ajunge sa faca ca corpul sa genele material sa imbatraneasca prematur.

Ingrijorator,aceste schimbari pot ridica riscul unor boli grave,inclusiv Alzheimer,probleme cardice si cancer.

Divortul ar putea,de asemenea,sa deterioreze AND-ul celor care trec prin el,potrivit unui nou studio stiintific.

Structurile mici numite telomeres,capacele biologice de la capetele cromozomilor care protejeaza ADN-ul,sunt esentiale pentru teorie.Ele se scurteaza natural odata cu varsta,dar acest experiment este pentru prima data.

Cercetatoarea Sonja van Ockenburg a spus:

“Am constatat că, în medie, persoanele care se confruntă cu evenimente mai stresante de viață au un declin mai rapid în lungimea telomerilor.”

Stim ca daca telomerii dumneavoastra se scurteaza mai repede,acest lucru este asociat cu dezvoltarea bolilor cardiovasculare,a bolii Alzheimer si a cancerului.

Studiul a constatat ca expunerea la stress parea sa accelereze scurtarea telomerilor-legata de cancer si Alzheimer – intr-o masura mai mare decat efectul varstei.

Pentru proiectul de la Centrul Medical Universitar din Groningen Olanda,ea a examinat 1094 de adulti si a masurat lungimea telomerilor in celule sangvine luate ca mostre.Masuratoirle au fost luate din nou dupa 4 ani si apoi 6 ani.

In cele doua ocazii ulterioare,participantii au fost intrebati si despre experienta lor in evenimente foarte stresante,cum ar fi divortul,somajul,care sufera problem serioase cu un priten apropiat sau moartea cuiva drag.

Studiul a constatat ca expunerea la stress parea sa accelereze scurtarea telomerilor.Ei au descoperit,de aseamenea,ca acest efect a fost mai mare decat declinul legat de varsta.

Telomerele joaca un rol similar cu capacelele de la capetele sireturilor,care impiedica destramarea.Dar pe masura ce imbatranim,devin mai scurte,impactand ADN-ul nostru.Nu se stie cum le afecteaza stresul,dar o posibilitate este ca hormonul cortisol sa provoace continuarea distrugerii.Cu toate acestea dr. Van Ockenburg a avut unele sfaturi incurajatoare.Ea a spus:”Din alte studii,stim ca si atunci cand oamenii trec prin evenimente stresante,daca exerseaza mult,telomerii lor par sa sufere mai putin.”Deci chiar daca aveti o perioada grea,ar trebui sa incercati sa exersati si sa va destresati.

Studiul ei in revista Psychological Science a analizat stresul sever,dar presiunea vietii cotidiene poate avea de asemenea un effect.

Dr. van Ockenburg a avut anterior un neuroticism legat de o descompunere mai rapidă a telomerilor. "Dacă oamenii tind să se îngrijească mai mult sau sunt mai iritabili, telomerii lor scad mai repede", a spus ea.

Structurile sunt atat de importante incat geneticienii americani Elizabeth Blackburn,Carol Greider si Jak Szostak au impartit premiul Nobel pentru Medicina in 2009 pentru faptul ca l-au descoperit.





ref.[ngo4738]
Colectivul ARPCC

Ministrul Justitiei: In toamna vom evalua cele patru Coduri

Articolul in original poate fi gasit aici

Ministrul Justitiei, Tudorel Toader, a anuntat luni ca cele patru coduri - penal, civil, de procedura penala si de procedura civila - vor fi evaluate in toamna acestui an, dupa ce reprezentantii sistemului judiciar au fost invitati sa trimita propuneri pentru modificarea articolelor care ridica probleme in practica, relateaza News.ro.

"Proiectul de lege pe care-l voi trimite la Guvern si Parlament are ca obiectiv declarat modificarea codului si a codului de procedura penala pentru punerea de acord cu deciziile Curtii Constitutionale. Cu ocazia consultarii prealabile, am primit propuneri valoroase dar care ies din limita obiectului de reglemenatare. Le-am retinut si le vom valorifica cand vom evalua cele patru coduri: Codul penal, Codul de procedura penala, Codul Civil, Codul de procedura civila.(...) CCR va pronunta probabil si alte decizii de neconstitutionalitate. Asta inseamna ca va fi o activitate continua. Avem decizii care vor genera modificari la Codul muncii, Codul silvic, pe care va trebui sa le punem de acord cu deciziile CCR. In perspectiva unei evaluari a celor patru coduri pentru toamna, rog sa ne transmiteti propuneri de reevaluare a acestora. Trebuiesc corelate intre ele. Vom retine in proiectul in dezbatere propunerile formulate", a anuntat, luni, Tudorel Toader in cadrul unei discutii privind punerea in acord a codurilor penale cu deciziile Curtii Constitutionale. 

La dezbatere participa Laura Oprean, prim procuror adjunct al Parchetului General, Bogdan Gabor, presedintele Asociatiilor Procurorilor din Romania (APR), Paul Cosac, consilier al sefului DIICOT, Marius Bulancea procuror sef de sectie din cadrul DNA, Cristian Ban vicepresedinte al Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) si reprezentanti ai avocatilor.

Proiectul Legii de modificare a Codului penal si a Codului de procedura penala este discutat, luni, la Ministerul Justitiei cu specialistii din justitie si cu reprezentanti ai asociatiilor profesionale din sistemul judiciar, in a doua dezbatere publica organizata inainte de trimiterea actului normativ in Parlament.

Proiectul Legii de modificare a Codului penal si a Codului de procedura penala va fi trimis Guvernului si apoi Parlamentului luni, cel tarziu marti, in functie de eventualele modificari care ar putea fi facute in urma dezbaterii publice, a declarat, luni dimineata, ministrul Justitiei, Tudorel Toader.

"Vom vedea vedea propunerile, argumentele, vom vedea daca modificam ceva din proiectul aflat pe site. Azi, cel tarziu maine, il trimitem la Guvern si apoi la Parlament, in masura in care se vor impune modificari", a spus el.

Colectivul ARPCC

M-a crescut singur, bietul tata. Cand ma duceam la scoala, in fiecare zi imi punea un bilet in ghiozdan. Ma rusinam cu ele ...

Articolul poate fi gasit in original aici

Dragostea de mama nu se compara cu nimic pe lumea aceasta, dar nici dragostea de tata nu este mai prejos dupa cum a povestit o tanara ce a avut o relatie speciala cu tatal ei.

“Nu-mi aduc aminte de mama. A murit cand aveam cateva luni. Tata avea 50 de ani cand m-am nascut eu. Unii ar spune ca e prea tarziu sa devii tata la varsta asta. Tata mi-a fost si tata si mama. Am fost norocoasa.
Cand eram in generala, tata facea o groaza de lucruri cu mine si pentru mine. Ma ducea zilnic la scoala si imi pregatea mereu ceva dulce dupa ce veneam de la cursuri.


Pe masura ce am crescut, am incercat sa ma detasez de copilariile astea. Pe cand mergeam la liceu si aveam cursuri la pranz, tata se trezea dis de dimineata si imi pregatea cate un sandvici, ca sa am la pranz. Langa el punea mereu cate un biletel in care imi ura o zi buna, imi spunea ca o sa fie bine, imi spunea un banc scurt sau desena inimioare in care scria ca tati te iubeste. De fiecare data reusea sa ma inveseleasca si sa-mi aduca aminte ca ma iubeste.


Incepusem sa ascund biletelele de la tata cand eram cu prietenii mei. Ma rusinam de ele. Unul dintre colegii mei, in pauza, mi-a luat biletelul si l-a pasat altor colegi. M-am facut rosie ca ridichea. Din fericire, a doua zi toata lumea voia sa vada ce mi-a scris tatal meu in biletel.

Mi-am dat seama ca fiecare si-ar fi dorit sa se simta la fel de iubiti cum ma simteam eu.
Toata perioada liceului am primit biletele. Le-am pastrat pe toate.
M-am mutat mai tarziu pentru a urma facultatea in alt oras. Mi se facea mereu dor de tata. Il sunam in fiecare zi dupa cursuri. Chiar ne facusem un mic ritual, inainte sa inchidem.

– Angelica?
– Da, tata.
M-am mutat mai tarziu pentru a urma facultatea in alt oras. Mi se facea mereu dor de tata. Il sunam in fiecare zi dupa cursuri. Chiar ne facusem un mic ritual, inainte sa inchidem.

– Angelica?
– Da, tata.
Tot caminul ma stia ca fata care primeste scrisori vinerea. Aveam prieteni care stiau de biletelele si voiau sa le citeasca in fiecare vineri.

Tata s-a imbolnavit intr-o zi. Cancer.
A inceput sa-mi scrie cu intarziere. Prietenii mei il numeau cel mai tare tata din lume si intr-o zi i-au scris o scrisoare in care ii urau multa sanatate si ii multumeau ca au invatat ce inseamna dragostea de tata.

Spre sfarsitul anului universitar am mers acasa, sa am grija de tata. Din cauza tratamentului cateodata nici nu ma recunostea.
In spital, inainte sa moara, l-am tinut de mana si mi-a zis:
– Angelica?
– Da, tata.
– Te iubeste tata.
– Si eu te iubesc, tati!”



Colectivul ARPCC

CEDO. Imposibilitatea tatalui de a-si vizita copilul din cauza opozitiei mamei. Incalcarea art.8 din Conventie

Articolul poate fi gasit in original aici

In hotararea din 4 mai 2017 in cauza impotriva Italiei ( cererea nr. 66396/14 ), Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cu unanimitate, a constat o incalcare a art.8 din Conventie.

Cauza priveste imposibilitatea reclamantului de a-si exercita dreptul de vizita al copilului, din cauza opozitiei mamei.



Situatia de fapt

La scurt timp dupa nasterea fiicei sale de 25 martie 2010, reclamantul s-a separat de mama acesteia. Mama fetitei a schimbat incuietoarea  de la usa locuintei familiale  si a  decis  in mod unilateral  ca reclamantul  sa-si poata vedea fiica de doua ori pe saptamana, timp de jumatate de ora, in prezenta mamei.

In noiembrie 2010, reclamantul a solicitat instantei custodia comuna a copilului si un drept de vizita mai extins.
Instanta a scolicitat efectuarea unei inspectii pentru a determina nivelul de trai al reclamantului  si al mamei copilului si a ordonat  unui expert intocmirea unui raport  care sa indice  calitatea  relatiilor personale  si a aptitudinilor parentale precum si  cea mai potrivita  custodie pentru copil.
Raportul  expertului  a fost depus  in ianuarie 2013. Raportul  declara, in special, ca ar trebui  o custodie comuna si ca tatalui ar trebui sa i se garanteze posibilitatea de a-si vedea fiica, fara ca mama sa fie prezenta.

Intr-o decizie din 2 iulie 2013, instanta a acordat custodie ambilor parinti, a stabili locuinta copilului la mama si a stabili  modalitatile de vizita ale tatalui. Reclamantul a facut apel, solicitand un drept de vizita mai extins.

Intr-o hotarare din 19 martie 2014, instanta de apel a respins solicitarea reclamantului.

Reclamantul a contestat aceasta decizie. Procedura este inca pendinte in fara Curtii de Casatie.

Invocand articolul 8 ( dreptul la respectarea  vietii private si de familie ), reclamantul s-a plans ca instantele nationale nu au protejat dreptul  sau de vizita, subminand astfel in mod iremediabil relatia cu fiica sa.



Aprecierea CEDO

Curtea observa ca, in speta, reclamantul nu-si putea vedea fiica in mod liber din 30 aprilie 2010 si ca in primele douasprezece luni  de la declansarea procedurii, instantele nationale au permis mamei sa decida  in mod unilateral  termenii de vizita.
Prin urmare, instantele nationale au permis mamei ca, prin comportamentul sau, sa impiedice stabilirea  unei relatii veritabile intre reclamant si fiica sa.



CEDO considera ca,  in adoptarea  unei decizii care afecteaza  drepturile garantate  de articolul 8 din Conventie, este necesara o diligenta  suplimentara si promptitudine. Miza  precedurii pentru  reclamant impunea ca aceasta  sa fie tratata  de urgenta, deoarece trecerea timpului  poate avea consecinte iremediabile pentru relatia dintre fetita si tatal ei, care nu locuieste cu ea. Curtea reaminteste ca pierderea  contactului  parintelui  cu un copil  foarte mic poate duce  la o deteriorare tot mai mare a relatiei.

In plus, CEDO constata ca instanta  de apel a respins cererea reclamantului in baza rezultatelor raportului de expertiza  anterior, fara  a lua in considerare  ca fetita  a inceput sa-si vada tatal in mod regulat  si sa solicite actualizarea  raportului  pentru a verifica  care era  situatia copilului  si relatia sa cu reclamantul.

Din cauza deficientelor constatate in desfasurarea  acestor proceduri, Curtea  nu poate  considera  ca autoritatile italiene au luat masurile  necesare care erau  de asteptat in mod rezonabil  pentru a se asigura reclamantului  mentinerea  unei relatii de familie  cu copilul sau. Prin urmare, Curtea  a constat a fost incalcat  articolul 8 din Conventie.






Colectivul ARPCC