vineri, 29 mai 2015

7094 si 8565 învingători








Sau altfel spus, ce au in comun Vlad si Madalin?

Pasiunea pentru alergat si convingerea ferma ca ambii parinti sunt la fel de importanti pentru un copil ai carui parinti au divortat si locuiesc separat ..

Din pasiune pentru alergat, in data de 17 mai 2015 Vlad si Madalin au alergat cei 21 de km ai Bucharest Half Marathon 2015. A fost greu? A fost usor? Cu siguranta a fost o provocare iar satisfactia de a ajunge la final a fost pe masura.



In plus Madalin si Vlad au alergat cu convingerea ca, intotdeauna, pentru un copil ai carui parinti au divortat, custodia comuna (adica implicarea constanta si extinsa a celor doi parinti, si dupa divort) este cel mai potrivit mod in care relatiile acestuia cu cei doi parinti si familia extinsa (bunici, unchi, matusi, veri) pot avea loc.



Le multumit pentru dedicatia cu care au alergat pentru ca intotdeauna copii cu parinti divortati sa pastreze relatii extinse cu ambii parinti,

Si nu in ultimul rand ii asteptam in 2016 ..

Colectivul ARPCC

"Copiii nu sunt mini-persoane cu mini-drepturi"


Foto: Diana Petroiu


O broşură interesată aici: http://www.coe.int/t/dg3/children/other%20langauges/Booklet_Romanian.pdf

Manuale privind drepturile omului 

1 - Respectarea vieţii private şi de familie
http://www.coe.int/t/dghl/cooperation/capacitybuilding/publi/materials/1030.pdf

2 - Libertatea de exprimare
http://www.coe.int/t/dghl/cooperation/capacitybuilding/publi/materials/1031.pdf

3 - Dreptul la un proces echitabil
http://www.coe.int/t/dghl/cooperation/capacitybuilding/publi/materials/1032.pdf

4 - Dreptul la proprietate
http://www.coe.int/t/dghl/cooperation/capacitybuilding/publi/materials/1033.pdf

5 - Libertatea şi siguranţa persoanei
http://www.coe.int/t/dghl/cooperation/capacitybuilding/publi/materials/1034.pdf

6 - Interzicerea torturii
http://www.coe.int/t/dghl/cooperation/capacitybuilding/publi/materials/1035.pdf

.... disponibile şi în biblioteca ARPCC la www.arpcc.ro/biblioteca

Un document interesant cu cauze la CEDP (doar în engleză) http://www.echr.coe.int/Documents/FS_Childrens_ENG.pdf

 Colectivul ARPCC

marți, 26 mai 2015

Ce cadou să îi fac copilului meu ?



Sursa foto: www.dreamstime.com 






Un cadou scump pentru copilul meu sigur îi va arăta dragostea ce i-o port. Sunt înaintea altor părinți cu mult din acest punct de vedere. Dar ce îi trebuie copilului meu ? Știu eu ca părinte mai bine!

Pană nu demult, specialiștii in psihologia copilului ne consolau că doar calitatea timpului petrecut cu propriul copil e importantă - dar azi ne spun că e importantă și cantitatea.

 O firmă a făcut un experiment social ... copiii au fost rugați să scrie scrisori părinților în care să le ceară ceva de Crăciun. Cei mici nu au cerut jucării sau obiecte ci, invariabil, au cerut mai mult timp cu mama si cu tata.

"Secretul" unui cadou minunat aici .


Colectivul ARPCC

O dată sau de două ori copil ?


Sursă foto: https://unitedwaysingleparent.wordpress.com




O mamă sau un tată care, după divorț, își crește copilul cu dragoste și uneori sacrificii este sigur un părinte bun. Dar este oare suficient "un" părinte ? Cu certitudine, copilul are de profitat dacă are doi părinți care colaborează.  Este în dezavantajul copilului să aibă "un singur" părinte?

   Un punct de vedere al oamenilor de știință îl puteți citi aici



Colectivul ARPCC
Referință   [ngo3252]

Sunt mama, am pierdut custodia in anul 2011, pot sa o recastig?

INTREBARE: In data de 15 dec 2011 am divortat si in urma divortului minorului (fiului meu) i s-a dat domiciliul tatalui sau. Eu sunt din Timisoara, am fost maritata in frumusani judet Calarasi, iar la divort am ales un avocat de pe internet in apropiere de oltenita-calarasi pt ca nu dispuneam de foarte multi bani. De acest fapt s-a profitat si in urma divortului am ramas fara copil caci nici eu si nici el nu aveam proprietati pe numele nostru, insa eu la proces nu am fost instiintata de ce sa fac, de ce acte am nevoie si nici nu am avut martori asa ca nu am nici macar un program de vizita.ma refer ca "avocatul meu" a fost "mana in mana"cu avocata lui si m-au lucrat pe la spate. La vreun proces de abia imi zicea avocatul meu de termen. In prezent platesc lunar pensie alimentara in valoare de 150 ron. Vreau sa am custodia copilului meu si va rog sa imi dati un raspuns.

RASPUNS: Din pacate odata ce sa stabilit locuinta copilului la un parinte in mod definitiv (de exemplu printr-o sentinta care a ramas definitiva pentru ca nu ati apelat-o) nu mai prea aveti ce face decat sa respectati hotararea judecatoreasca. Totusi hotararile privind copiii se bucura doar de o autoritate de lucru judecat relativa in sensul ca, daca se schimba conditiile (de exemplu copilul face 10 ani si poate fi audiat, anterior, la pronuntarea divortului find sub varsta audierii, sau copilul este de varsta liceului si considerati ca a face scoala in Timisoara (si apoi facultatea) ar putea fi mai util copilului) se poate ca partea interesata sa ceara printr-un nou proces, sa se schimbe masurile privitoare la minor. Totusi, cu trecerea timpului balanta va inclina spre parintele cu care copilul locuieste permanent (asta pt ca minorul se ataseaza in mod natural mai mult de persoana care ii ofera ingrijire) si de asemenea instanta va fi tentata sa nu schimbe “starea de fapt” in care se considera ca copilul s-a acomodat (o schimbare fiind perceputa ca avand un potential traumatic). Acestea fiind spuse - daca v-ati judecat pe vechiul cod al familiei (adica daca ati inceput procesul anterior datei de 1 octombrie 2011) puteti invoca chiar de acum o schimbare a starii de fapt pt ca a intrat in vigoare un nou cod civil care a abrogat codul familiei. noul cod civil va acorda (ca regula) custodia comuna legala ambilor parinti. Aveti 99% sanse sa o obtineti daca o cereti. Ramane apoi problema locuintei efective a minorului in care puteti argumenta ca a locui in oras poate fi mai benefic copilului (gasiti dvs si avocatul dvs argumentele pertinente in acest sens) si ramane apoi si problema pensiei care, data fiind distanta, nu poate fi platita decat in bani in functie de veniturile parintelu in cauza. Nu in ultimul rand, in subsidiar, daca nu vi se accepta cererea ce a se stabili locuinta la dvs (in Timisoara) puteti cere un program de legautri personale (foarte important) in care, datorita distantei, sa cereti ca pe perioada vacantei de vara macar, copilul sa locuiasca preponderent la dvs in Timisoara. Practica din Romanai acorda deseori jumatate din vacanta de vara, dar va sfatuim, asistate de avocat sa cereti un procent mai mare din vacanta (de ex 8 saptamani din cele 13 ale vacantei de vara). Plus sa cereti o saptamana de paste (alternativ) si o saptamana in vacanta de iarna (alternativ de la an la an craciunul si anul nou). AStfel chiar daca copilul nu locuieste la dvs puteti sa incepetei sa veti o relatie cu el --- mai mult decat sa ii trimiteti doar bani --- si apoi s-ar putea chiar el a doresca sa vina in Timisoara la momentul cand ajunge la varsta liceului, de exemplu. NEAPARAT sa va luati un avocat … nu e rau ca luati un avocat din zona, dar poate mai bine e sa apelati la unii din Bucuresti care, ar avea risc mai mic ca se coalizeze cu partea adversa. Colectivul ARPCC ref. [ngo3251]

luni, 25 mai 2015

"Doar ingerii ma auzeau si imi spuneau sa nu mai plang". Tragedia copiilor lasati in urma in goana dupa bunastare

Ajunsi intr-un punct in care nu mai pot privi inainte, acesti copii aleg din pacate sa-si puna capat zilelor, lasand in urma parinti socati, plini de intrebari. Cum ajung tinerii sa ia decizii radicale? Care sunt solutiile? Care e momentul in care parintii trebuie sa-si puna probleme? Povestile de viata care urmeaza contin imagini care va pot afecta emotional. Sa ascundem aceasta problema sociala nu inseamna ca protejam copiii.

„Plangeam si nimeni nu ma auzea”
Intr-un salon de spital, o doctorita care se zbate sa vindece suflete de copii citeste o scrisoare de adio. "Tu ma urci, tu ma cobori. Rautatea oamenilor nu o mai suport. Ma doare sa vad cum viata se scurge prin mine. Lacrimi, un rau de lacrimi am facut. Plangeam si suspinam, dar nimeni nu ma auzea, doar ingeri veneau si imi spuneau sa nu mai plang, sa mai stau sa mai rabd, ca va veni ziua in care viata mea va prinde culoare.”

Sunt gandurile unei fetite dezarmate in fata problemelor. Daca ar fi indraznit sa arate aceasta scrisoare parintilor, bunicilor sau consilierului scolar, fara sa se teama de consecinte, trauma unei excursii cu salvarea la spital ar fi putut fi evitata. Din fericire, ea a scapat, dar multi nu au acest noroc.

Un documentar tulburator ...
   http://goo.gl/BXPGSo

Despre neglijarea copilului, si efectele dureroase asupra copilului.



Colectivul ARPCC

vineri, 22 mai 2015

Proiectul francez de introducere a prezumției de locuința alternantă


Avem plăcerea să punem la dispoziţia publicului şi specialiştilor traducerea proiectului de lege dezbătut în Franţa, pentru modificarea codului civil. 

Documentul integral îl găsiți aici:  https://goo.gl/CKgLVs

Prevederile  extrem de interesante sunt marcate cu galben, în fişierul ataşat….
- definirea noţiunii de decizii importante la care acordul ambilor părinţi este imperios necesar (clarificarea expresă că schimbarea se face exclusiv cu acordul ambilor părinţi)
- sancţiuni contravenţionale oprative pentru alienare (art. 5, art 8 ) … aceeaşi idee pe care o promovează de ani de zile ARPCC
- o prezumţie de locuinţa alternată acolo unde condiţiile o permit (art 7)
- recunoaşterea locului pe care îl joacă părinţii vitregi în viaţa copilului separat (art 9, 10) – în România aceştia sunt inexistenţi în lege … lucru care poate ar trebui revizuit … mulți copii se atașază de părinţii vitregi şi sunt legaţi dpdv al activităţilor zilnice de aceştia
- întărirea rolului medierii familiale (= planul parental pentru care ARPCC militează încă din 2011 în România)


Traducerea este realizată de către voluntarii ARPCC.

Traducător: Berbecar Corina, Ionel Andreea
Corector: Gheorghe Amelia

Colectivul ARPCC
Referință  [ngo1856]

joi, 21 mai 2015

Proiect de Lege care facilitează plata amenzilor contravenționale

Ca parte a proiectului de lege al APRCC privind combaterea alienarii parental, societatea civila propune masuri concrete de contracarare a acestui abuz emotionale prin amenzi operative date de catre politia de proximitate (Serviciul 112) sau reprezentantii autoritatii tutelare persoanei sau persoanelor care boicoteaza accesul copilului la unul dintre cei doi parinti ai sai, ori refuza punerea in aplicare a unei sentinte judecatoresti privitoare la legaturile personale ale copilului cu persoanele fata de care a dezvoltat legaturi de atasament.

Prevederea de mai jos, in masura in care ar putea fi extinsa la mai mult decat doar "amenzile de circulatie" va putea reduce semnificativ incidenta abuzurilor de tip alienator prin aplicarea operativa de masuri contraventionale alienatorului.

Colectivul ARPCC, ref. [ngo3248]

________________________________


Guvernul a aprobat miercuri un proiect de Lege care facilitează plata amenzilor contravenționale, instituind un mecanism electronic de evidență și comunicare în materie.
Practic, dacă Parlamentul ar aproba acest proiect, ar urma să se creeze un cont unic destinat încasării amenzilor. Acest sistem ar urma să elimine situațiile frecvent întâlnite astăzi: o amendă de circulație dată într-un județ și plătită în localitatea de reședință din alt județ nu este întotdeauna evidențiată ca plătită din cauza sincopelor de comunicare.
Ca regulă generală, o altă prevedere importantă: se instituie posibilitatea de plată a jumătate din minimul amenzii în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului verbal. În prezent, acest termen este de 48 de ore.

Sistem pilot pentru amenzi de circulație

Potrivit proiectului, noul sistem permite furnizarea în timp real a datelor despre creanțele datorate (amenzile) și despre plățile efectuate. Accesarea acestor date ar urma să poată fi făcută atât de către autorități, cât și de către contribuabili.
Mecanismul propus va putea fi utilizat în “sistem pilot” pentru amenzile contravenționale la regimul circulației pe drumurile publice aplicate conducătorilor de autovehicule.
Legea va putea fi aplicată și pentru alte amenzi contravenționale de către organele din care fac parte agenții constatatori, pe măsura dezvoltării sistemului informatic de gestionare a titlurilor de creanță electronice și conectării la acesta.

Ce prevede proiectul

Concret, proiectul de Lege stabilește unele măsuri pentru facilitarea plății amenzilor contravenționale, după cum urmează:
  • Se constituie Contul unic, deschis la Trezoreria Statului, destinat încasării amenzilor contravenționale, asociat bugetelor locale, respectiv bugetului de stat
  • Se instituie obligația utilizării Seriei de evidență unică a procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii
  • Se instituie Titlul de creanță electronic, cuprinzând datele din procesul verbal, stabilite prin această lege
  • Se instituie Sistemul informatic de gestionare a titlurilor de creanță electronice.
Astfel, achitarea în numerar a amenzilor aplicate prin procese verbale conținând seria unică de evidență se va putea face la orice unitate a Trezoreriei Statului, la casieriile unităților administrativ-teritoriale sau la alte entități abilitate, indiferent de domiciliul persoanei fizice sau de sediul persoanei juridice.
De asemenea, se elimină obligativitatea pentru plătitor de a face dovada plății către agentul constatator.
Proiectul de act normativ mai conține o serie de reglementări privitoare la datele înscrise în procesul verbal de contravenție și, de asemenea, o serie de modificări și completări la actele normative conexe, pentru armonizarea legislativă.
În acest sens, o modificare importantă adusă de proiectul de lege este intervenția asupra condițiilor în care se poate achita jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ de sancționare.


miercuri, 20 mai 2015

Vești din Elveția privind Custodia Comună




În urmă cu câteva luni, Prof. Nielsen îsi trimitea schiţa lucrării „40 de studii" unui profesor în economie şi finanţe din cadrul unei universități elveţiene. Acesta relatează:

„În aceeași zi am trimis rezumatul expresiv al studiului dvs. unor membri responsabili cu astfel de chestiuni din cadrul Consiliului Statelor (din Elveţia), (similar cu  Senatul american). Unul dintre aceștia a răspuns. Și ca să nu lungim povestea, ieri Parlamentul elveţian a aprobat un proiect de lege: mai nou, Codul Civil elvețian prevede în mod explicit ca autoritățile elvețiene să verifice, la cererea minorului sau a unuia dintre părinți dacă custodia fizică comună satisface interesul superior al copilului. Este cert faptul că Parlamentul elvețian este de acord cu plasarea custodiei fizice comune şi a celei exclusive pe acelaşi nivel ierarhic. Când părinții se despart, trebuie să se recurgă la cea mai bună soluție pentru creşterea copilului, în funcție de fiecare caz în parte. Acest lucru este deosebit pentru ţara noastră”.

Până în luna ianuarie a anului 2000, custodia fizică comună nu a fost posibilă în Elveția. Începând din iulie 2014 aceasta a devenit posibilă ca urmare a solicitării venite din partea unui singur părinte.

Actualmente (decizia a fost luată în data de 17 martie 2015) aceasta se bucură de aceleaşi drepturi pe care le are custodia exclusivă, iar autoritățile trebuie să se asigure că satisface  interesul superior al copilului.

Copia acestui document o găsiți aici: https://goo.gl/w2GC3e

Traducător: Erejdi Iulia
Corector: Stroilescu Anca

Referință text [ngo3201]
Colectivul ARPCC

marți, 19 mai 2015

Formular ARPCC pentru redirectionarea a 2% din impozitul pt. anul 2014

Dragi prieteni ai ARPCC,

Pana luni (data postei) aveti inca sansa sa depuneti declaratia D230 pentru un ONG la alegere. Daca nu ati facut-o pana acum, ne-am bucura sa ne onorati pe noi, ARPCC, cu aceasta donatie. Atasat aveti formularul care trebuie completat anual. Se poate trimite prin posta (un plic + 1 leu timbrul) sau puteti merge la ANAF si depune personal. Recomandam transmiterea prin posta. Trebuie sa completati doar urmatoarele 3 arii:
·        Anul (2014)
·        Sectiunea I  (datele personale)
·        In josul paginii (semnatura contribuabil)

Reamintim faptul ca misiunea ARPCC este aceea de a educa specialiştii care ar trebui să asiste familia aflată în situaţii de criză (avocaţi, mediatori, psihologi, judecători, personal de la protecţia copilului său notari) să stimuleze procedurile necontencioase de rezolvare a disputelor. Aceasta implică aplanarea conflictului parental, medierea unui plan parental şi, în definitiv, să ne asigurăm, la nivel social, că din ce în ce mai puțini copii vor ajunge să piardă contactul cu unul dintre cei doi părinţi. În acest moment statisticile sunt deosebit de sumbre, deşi s-au făcut paşi în direcţia susmenţionată: la nivel european, jumătate dintre copiii care se nasc într-o relaţie ajung, ca până la vârsta de 10 ani părinţii să se separe sau să divorţeze iar jumătate dintre aceştia, ajung în nici trei ani de la divorţ sau separare să piardă orice contact semnificativ cu părintele nerezident şi cu întreaga familie extinsă (unchi, mătuşi, veri, bunici) din partea acelui părinte. România şi Europa produce astfel mii de copii (semi-)orfani care, statisticile o dovedesc, performează mult mai slab, pe toţi indicatorii legaţi de bunăstarea copilului, faţă de copiii care, în ciuda divorţului sau separării, au şansa ca părinţii lor să rămână implicaţi activ în viaţa lor.

Principalele proiecte in 2015:
  • Modificarea legislatiei (a doua oara)
  • Unificarea jurisprudentei (process la CEDO cu statul roman – calea cea mai sigura de unificare)
  • Manuale pentru uzul judecatorilor si avocatilor, distribuite tuturor instantelor si barorurilor din Romania (circa 500 exemplare) pe tema:
    • Bunelor practice legate de custodia comuna
    • Identificarii, prevenirii si contracararii fenomenului de alienare parentala
  • Manuale pentru parinti distribuite prin mediatori (cu scop educational – sunt deja disponibile online la www.arpcc.ro/manuale - o sa incercam sa si printam)

Daca doriti sa ne sprijiniti, tipariti azi acest formular  si completati-l, va ia 5 minute +  un drum la posta.

Cu deosebita consideratie,
Colectivul ARPCC


[ngo001]

Tribunalul pentru Minori BUCUREŞTI - o necesitate imediată?

Copia acestui document il gasiti aici:  http://goo.gl/oWwcq7
Sebastian Eugen Cudrici
avocat, Consilier U.N.B.R

Ora 8.30. Tribunalul Bucureşti.  Aceeaşi agitaţie, permanenta mişcare,
urcând un bărbat cu doi copii de mână, mă opreşte rugându-mă să-i spun unde e Tribunalul pentru copii. Pe moment am rămas suprins pentru că aceeaşi întrebare, mi-a fost adresată cu aproximativ o lună în urmă de o mamă cu un  copil în braţe.Şi  atunci ca şi acum a trebuit să mă gândesc pentru a arăta o direcţie.Dar ce direcţie, ce adresă?
Am înţeles atunci că ceea ce  lipseşte tuturor litigiilor de minori şi
familie este chiar o clădire, spaţiul fizic  adecvat destinat exclusiv desfăşurării şedinţelor de judecată pentru aceste cauze.Deşi cadrul legal exista, respectiv Legea 304/2004 de Organizare Judiciara care permite înfiinţarea Tribunalelor pentru minori, singurele  Tribunale pentru minori şi familie există doar la Braşov şi la Oradea, instante specializate înfiinţate în anul 2004. De altfel, potrivit datelor furnizate de portalul Onorată Instanţă.ro, Tribunalul Braşov  pentru minori şi familie a ocupat locul I pe ţară pentru performanţă în anul 2014 şi pentru gradul de siguranţă a deciziilor.
Bineînţeles că o hotărâre pronunţată de un Tribunal specializat pentru
minori ar avea întâietate în faţa CEDO, spre deosebire de o hotărâre pronunţată de un  complet/secţie nespecializată.
Amintim în acest sens, repetatele constatări ale CEDO cu privire la
încălcarea art. 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie de către România, datorită în principal pasivităţii autorităţilor în ruptura relaţiilor între copii şi unul dintre părinţi,  preferând să lase timpul să regleze situaţia familială, ducând în cele din urmă la înstrăinarea definitiva  între părinte şi minor.
Necesitatea înfiinţării tribunalelor pentru minori cu prezenţa unor psihologi, experţi, terapeuţi, care să constate existenţa unor situaţii de alienare parentală spre exemplu, ar contribui la stabilitatea psihică a minorilor  şi a desfăşurării relaţiilor personale normale dintre părinţi şi minori.
Orice jurist, la un moment dat, s-a confruntat cu o abordare complexă
a unei cauze în care au fost implicaţi minori,  iar participarea personalului specializat nu ar fi înfrânt celeritatea soluţionării cauzelor.
Asigurarea permanenţei unor specialişti în cadrul Tribunalelor pentru
minori şi copii şi întâlnirile minorilor cu părinţii în cabinetul experţilor, în prezenţa magistratului, ar preveni infracţionalitatea puerila dar şi înstrăinarea dintre copil şi părintele nerezident, abuzurile părinţilor, abandonarea copiilor de către părinţi sau de către unul dintre părinţi, ar determina care sunt adevăratele dorinţe ale copilului şi s-ar realiza un echilibru corect între interesele puse în joc.
Consecinţele dramatice pentru minori prin nesoluţionarea cauzelor
într-un termen rezonabil datorită încărcăturii instanţelor cu spete de altă natură se vor resimţi ulterior asupra viitorului adult.
Într-o societate cu multe priorităţi se pare că a fost ignorat tocmai
cororalul acestor priorităţi care asigura echilibrul viitorului ce depinde  şi de  modalitatea în care respectam copii.
Nu putem afirma că respectam drepturile copiilor de vreme ce nu am pus
în aplicare actualul Cod de Procedură Civilă, care prevede la Capitolul III - "Completele şi secţiile specializate pentru minori şi familie, precum şi tribunalele specializate pentru minori şi familie care judecă atât infracţiunile săvârşite de minori, cât şi infracţiunile săvârşite asupra minorilor".
Deşi primul tribunal din lume pentru minori datează încă din secolul
trecut, înfiinţat în Chicago SUA în anul 1899, asigurarea existenţei acestora la nivelul întregii noastre tari a rămas numai la stadiu de dorinţa.
Singura alternativă rămasă este găsirea şi promovarea unor pârghii în
vederea înfiinţării prin Ordin al Ministrului Justiţiei a Tribunalului pentru Minori şi Familie  Bucureşti.
Motivaţiile ar fi multiple - judecarea cauzelor cu copii în şedinţe
nepublice, asigurărandu-se astfel principiul confidenţialităţii, existenţa unei infrastructuri care să asigure săli adecvate pentru audierea şi ascultarea opiniei minorului, participarea unui psiholog la audieri,  specializări ale magistraţilor, poliţiştilor în privinţa drepturilor copilului, numirea magistraţilor din cadrul acelora care sunt părinţi la rândul lor, necesitatea pronunţării unor soluţii unitare, evitarea aducerii în boxe e minorilor împreună cu adulţii. La majoritatea instanţelor, în cadrul aceleiaşi şedinţe de judecată, sunt soluţionate deopotrivă atât cazurile cu minori delincvenţi cât şi cele cu inculpaţi majori.
 La acestea adăugăm şi protejarea minorilor de vederea oamenilor în
uniforma, de deţinuţii care sunt plimbaţi pe holurile accesibile publicului, o privelişte deloc comună vieţii zilnice a copiilor, impactul final fiind traumatizarea copiilor.
Trebuie însă să recunoaştem că Legea organizării şi exercitării
profesiei de avocat nu prevede o specializare a avocaţilor în asistenţa juridică şi reprezentarea minorilor, aceştia fiind desemnaţi din oficiu de către fiecare barou sau aleşi de către rudele minorului.
Necesitatea unor practici şi norme privind sistemul de justiţie
juvenilă din România reiese chiar din conţinutul Legii nr. 272/2004, care instituie numeroase garanţii ale respectării drepturilor copilului pe parcursul soluţionării tuturor cauzelor în care sunt implicaţi minorii.
Cunoaşterea percepţiilor, opiniilor copiilor privind experienţa lor cu
sistemul juridic este de asemenea foarte importantă, dar întrucât în cazurile cu minori nu exista un sistem coerent, nu au existat studii pe acest segment.
Am întâlnit persoane implicate în sistem care au sesizat nemulţumiri
că acestui domeniu nu i se acordă atenţia cuvenită. Puţine sunt secţiile de poliţie în care exista un poliţist care a beneficiat de stagii de pregătire pe tema cauzelor cu minori sau care să instrumenteze numai cazurile cu minori.
Aşadar, singura specializare a magistraţilor, avocaţilor, poliţiştilor
 în domeniu a fost  dobândită pe baza experienţei şi în cadrul cursurilor de la facultate.
Într-o  Românie a anului 2015 nu există un sistem coerent de justiţie
pentru copii întrucât majoritatea minorilor vor fi judecaţi de către complete nespecializate pentru minori eludându-se în continuare drepturile Copilului prevăzute în  Convenţia ONU şi alte convenţii internaţionale cu. Dacă ne-am raporta la modelul european ar însemna să avem săli de judecată mai mici, magistraţi care să nu poarte robe iar copiilor să li se ofere dulciuri şi jucării.
          În Italia, spre exemplu, exista Asociaţia Italiană a Magistraţilor pentru Minori şi Familie care a aderat la Asociaţia Internaţională a Magistraţilor pentru Tineri şi Familie şi care are ca scop promovarea tuturor drepturilor ale copiilor şi familiei şi cunoaşterea experienţelor concrete şi obiceiurilor culturale în domeniul activităţii juridice pentru minori şi familie. ”I Tribunali per i Minorenni” s-au înfiinţat în 1934, însă România deşi s-a obligat în anul 2004 la Bruxelles să înfiinţeze  tribunalele pentru minori, în 2007 s-a  renunţat la proiect.
          Înfiinţarea tribunalelor pentru minori a fost o cerută de Bruxelles, trecută în strategia Guvernului şi în cea de reformă în Justiţie, însă abandonată din considerente financiare şi din lipsă de oameni.
Amintim că  la Genèva de la 1  ianuarie 2013, Tribunalul de protecţie
al  adulţilor şi minorilor a  înlocuit vechiul Tribunal al tutelei. S-a realizat astfel o reforma majoră atât pentru copii cât şi pentru adulţi, pentru care justiţia s-a pregătit din anul 2011. Competenţele Tribunalului de Protecţie constau în luarea măsurilor de protecţie pentru desemnarea tutorelui, curatorului, măsuri de plasament. De asemenea, completele sunt alcătuite şi din magistraţi asistenţi, iar prezenta psihologilor în tribunal a dus la evitarea expertizelor externe care au permis o soluţionare cu celeritate  a cauzelor.
Nu în ultimul rând, pregătirea specializată a magistraţilor pentru
cauzele cu minori în cadrul CSM/INM ca pregătire de baza sau în cadrul pregătirii continue este binevenită. Însă aducerea în comun a tuturor experientelor la nivelul Municipiului Bucureşti/ şi/sau a Curţii de Apel Bucureşti cred că ar fi benefica copiilor angrenaţi în diverse proceduri legale. Probabil  şi sub aspectul celerităţii soluţionării acestor pricini ar exista un câştig imediat.
Consider ca şi lipsa unei Asociaţii profesionale a magistraţilor care
se ocupa de minori este o scădere majoră în aplicarea noilor Coduri şi a noilor principii, care pe alocuri ar trebui şi ele modificate, iarinfintarea unui Tribunal al minorului/ ca instanţa de tutela în Municipiul Bucureşti ar putea avea avantaje benefice.
Datorită datelor existente pe internet, am constatat o situaţie
nefirească şi a uni număr mare de dosare de acest gen.
 În condiţiile în care statisticile indică un număr mare al cauzelor
cu minori la nivelul instanţelor, consider că este imperios necesară înfiinţarea Tribunalelor pentru minori şi familie.
Apelurile repetate ale unor O.N.G- uri cunoscute cum ar fi  A.R.P.C.C.
sau  T.A.T.A au fost până în prezent cvasi-ignorate, deşi exista paşi timizi de apropiere şi dialog instituţional ale acestor organizaţii cu  instituţiile specializate ale statului.
Iniţiative pertinenete de modificare a Legii nr. 272/2004 privind protecţia copilului, a Codului civil şi a Codului de procedura civilă iniţiată de A.R.P.C.C. (Asociaţia Română pentru Custodie Comună), în care sunt implicate persoane cu activitate relevantă în problemetica legată de copii cum ar fi judecători care soluţionează cauze privind minorii, psihologi, avocaţi, notari precum şi salariaţi din cadrul Direcţiilor Generale de Asistenta şi Protecţie a Copiilor dau speranţă că lucrurile merg într-o direcţie bună.
 Este cazul ca şi Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei precum şi Ministerul Muncii, Familiei,Protecţiei
Sociale și  Persoanelor Vârstnice să se implice şi să aprobe înfiinţarea Tribunalului pentru minori - Bucureşti că instanţa specializată pentru tutela la nivelul Municpiului Bucureşti valorificând experienţa pozitiva de Tribunalul pentru minori Braşov şi a Tribunalului pentru minori Bihor.

[ngo3243]
Colectivul ARPCC

luni, 11 mai 2015

Părinţi fericiţi




                                                      Sursa foto: http://bit.ly/1ImKyVD




În realitate, sunt mult mai mulți. Oricât s-ar plânge lumea, schimbările din 2011 (Codul civil) și 2013 (Legea 272/2004) au imbunătățit calitatea vieții (atât pentru copii, cât și pentru părinți) pentru multe familii care în trecut erau "condamnate la separare" de prevederile obligatorii din Codul Familiei.



Colectivul ARPCC

duminică, 10 mai 2015

De ce taţii vor fi mereu importanţi

Azi este ziua tatălui … ARPCC “sărbătorește” această zi cu un mic articol scris de către d-na Kathleen Parker pe June 17, 2011 în ziarul Washington Post.
Puteți vizualiza și articolul scris de voluntarii ARPCC prin 2010  https://ro.wikipedia.org/wiki/Ziua_Tat%C4%83lui

Cred că semnificația zilei tatălui  (total necunoscută în România, dacă este să comparăm cu ziua de 8 martie care este de facto ziua mamei) este aceea că un copil are nevoie de ambele modele parentale pentru a crește ca un om frumos. Cu plusuri și minusuri, fiecare dintre cele două figuri de atașament ale copilului îl ajută să se formeze (în oglindă sau prin opoziție). Absența uneia dintre aceste două repere se corelează negativ cu o serie de probleme de sănătate  fizică si mentală pentru copii. Or, în prezent, 1 din 4 copii din Europa și din România sunt "predestinați" ca în urma unei separări a familiei, să piardă (la nici 3 ani după separare) orice legătură cu unul dintre părinți (de obicei tatăl) și cu întreaga familie extinsă a acelui părinte.  Această pierdere se întamplă atât datorită “alienării parentale” cât mai ales datorită "dezangajării parentale” – fenomene stimulate de o legislație și mai ales, de o jurisprudență extrem de învechite.


Munca ARPCC (și mulțumim pentru contribuție tuturor voluntarilor ARPCC, femei și bărbați deopotrivă) este făcută cu scopul de a reduce acest procent (de 25%) la undeva sub 10% (prin anul 2020, sperăm noi). Pentru aceasta trebuie să continuăm cu educația specialiștilor, cu educația părinților și, nu în ultimul rând, cu schimbări legislative care să modernizeze această materie juridică.  Avem încă foarte mult de lucru pentru a putea atinge această țintă.

Colectivul ARPCC.

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++



By Kathleen Parker Opinion writer June 17, 2011, Washington Post.
Acest articol marchează a douăzeci şi patra mea aniversare a zilei tatălui în postura de editorialist, a douăzeci şi şasea de când fiul meu a pronunțat cuvântul TATA şi a şaisprezecea de când tatăl meu s-a alăturat Legiunii de Oameni Interesanți de pe tărâmul Celălalt.

Ceea ce înseamnă că nu prea ar mai putea fi nimic nou de adăugat la ideile atât de des exprimate până acum.  Îmi amintesc însă că, zi de zi, alți bărbați devin tați, iar alții își conduc tații pe ultimul drum. Și, din păcate, tot mai mulți copii nu au deloc tată, cel puțin nu unul care să vină în fiecare zi acasă și să facă lucruri pe care numai tații le pot face.

Deceniile în postura de editorialist m-au învățat că, în acest moment - cam pe la paragraful trei - mamele singure devin țâfnoase iar taţii alienați devin smiorcăiți. Mamele singure sunt eroine, ni se spune şi orice altă sugestie a contrariului trebuie pedepsită prin suspendarea apartenenței la clanul surorilor. Notă: Sunt eroine - câteodată, iar câteodată nu.

Iar taţii înstrăinaţi? Mare păcat în unele situaţii, mare păcăleală în altele. Simplul donator care afișeză mantia victimei face parte din a doua categorie. Miile (sau milioanele) de taţi cărora, fără ca ei să fi ales– și deseori fără niciun motiv viabil - le este refuzat accesul la copii lor, sunt deseori ei înșiși nişte eroi.

Aceste observații sunt atât de binecunoscute de acum încât a devenit obositor să le repet, dar în ciuda  a tot ce știm despre tragedia de a trăi fără tată, facem foarte puțin pentru a schimba situația. În timp ce agenții guvernamentali și vânătorii de recompense se simt virtuoşi pentru că obțin o pensie alimentară pentru copil,  noi facem prea puţin pentru a îmbunătăți soarta copiilor fără tată sau să insistăm pe faptul că taţii contează și că eliminarea lor - crescândă - din ecuaţia familiei - fizic, emoțional și spiritual - este cea mai mare greșeală din istoria omenirii moderne.

Este pur și simplu mai ușor să ne ocupăm de consecințele unei Americi fără taţi - construim mai multe închisori, îmbunătăţim serviciile sociale, găsim tații care nu plătesc pensia alimentară, şi  îndopăm cu medicamente copii cu probleme de atenție - decât să ne uităm drept în oglindă. Nu e vorba de gândire temporar eronată sau neglijenţă senină în aceste chestiuni. De fapt, minimizarea ideii de paternitate ca instituție a fost discutată pe larg și, s-a hotărât - cel puțin de unii în poziții de influență, - că paterninatea nu e chiar atât de importantă.

Această concluzie este o greșeală criminală. Tații sunt importanți într-un mod atât de vital, încât e dureros ca cineva să nu știe ce înseamnă să ai tată. Nu înseamnă că toți oamenii care contribuie la crearea acestor mici drăgălaşenii ai planetei sunt în mod necesar tați buni. Nici nu putem insista că toate femeile care rodesc sunt demne de propria lor zi de marcă. Aşa stau lucrurile în regnul animal.

Dar ştiinţele sociale şi viaţa au demonstrat că, copiii fără tați riscă forme patologice de care părinții și societatea se tem: viață sexuală timpurie, abuz de droguri, rezultate școlare slabe, delincvență, absenteism și stimă de sine scazută, care duc inevitabil la mai multe probleme la vârsta adultă, dintre care nu în ultimul rând la o repetare a tiparului de familie destrămată. Per ansamblu, majoritatea barbaţilor sunt tați destul de buni și toți copiii, în afară de cei îndoctrinați, îşi doresc unul.

Nu poate fi  atribuită unui singur individ sau unei instituții responsabilitatea pentru această situație. E contextul cultural. Lipsa, generalizată, de considerație pentru tați, exceptând ziua de azi, e sistematică. De zeci de ani ne învârtim în jurul temei bărbaților-răi-stupizi-și-inutili, instruiţi fiind prin mesaje de la sitcom-uri la politici care spun că femeile le pot face pe toate. Deși tehnic e adevărat, copiii au nevoie de mai mult decât de gospodării în  care totul merge ca pe roate. Au nevoie și de haosul provocat de bărbaţi care se mișcă liber, dezordonați dar distractivi. (Spun acest lucru din punctul de vedere a unei mame singure care, cu ajutorul ulterior al unui soț / tată extraordinar, a crescut trei băieți.)

Desigur, argumentul meu este oarecum estompat de comportamentul deviant al unui anumit tip de bărbați. O listă completă a acestora este cam mare să o dăm aici, dar ar trebui să rezistăm tentației de a pune sub acuzare jumătate din populație ca urmare a comportamentelor câtorva.

Astfel, fără milă față de 'cei răi', onorăm batalioanele de tați buni, care au trudit liniștiți și vitejește să facă cumpărăturile, să vină la serbări, să aplaude scorul, să verifice încuietorile, să alunge monştrii, și să rezolve toate problemele din lume cu o îmbrățișare de tătic.

Acest articol se poate descarca de aici: https://goo.gl/9OK4lJ

Referința ARPCC: [ngo3145]
Traducător: Cotorceanu Andreea
Corector: Mărgineanu Emanuela

Cele mai citite