Alienarea parentală

Alienarea parentală

O copie a acestui articol poate fi descărcată aici:

https://goo.gl/WFO2hg

Când părinţii sunt înstrăinaţi (alienați) de copiii lor, ia naştere o serie de reacţii, unii sunt furioşi, în vreme ce alţii se simt neajutoraţi. Pe de altă parte, un procent descoperă în sine o forţă care îi transformă  în susţinători înflăcăraţi a cauzei părinţilor respinşi, dar, în egală măsură, mulţi sunt secătuiţi atât fizic cât şi financiar. Unii părinţi îşi pun întrebarea: când este în regulă să renunţ? În mod cert, părinţii înstrăinaţi (la care ne putem referi cu numele de părinţi respinşi) sunt nişte părinţi îndureraţi. În  2002, dr. Richard Gardner scria: “Pentru unii dintre părinţii înstrăinaţi durerea continuă este comparabilă cu o moarte în viaţă. Din păcate, pentru mulţi dintre părinţii respinşi, suferinţa nu încetează niciodată.

"Viața de familie este prima școală a emoțiilor" Daniel Goleman

Cum pot restrictiona accesul copilului la un anturaj periculos (eu sunt parinte custodian nerezident)

Buna ziua, sunt tatal a 2 copii , un baiat de 12 ani si o fetita de 8 ani, sunt divortat , amiabil, prin notar cu atribuirea custodiei comune si domiciliul la mama...problema mea este urmatoarea fosta sotie in mod constant intretine relatii cu persoane cu care eu nu doresc ca, copii mei sa intre in contact ( nu ma refer la rel.intime, e vb de persoane din anturaj ) nu doresc sa intre in contact deoarece o persoana se drogheaza  si are diferite apucaturi pe care eu le consider total opuse cu ceea ce doresc ca fiica mea sa invete, iar cealalta persoana(ambele sunt femei) la fel- nu cred ca e foarte relevant ce vicii sau ce caracter au aceste persoane. Intrebarea mea este urmatoarea: cum pot sa previn aceste contacte pe cale legala deoarece eu ca si parinte cred ca aceste persoane sunt de-a dreptul nocive pentru educatia si cresterea copiilor .

Va multumesc!

====================================

Stimate domn,

Din pacate aici nu avem experienta. Trebuie sa discutati cu mama si sa ajungeti la o intelegere. Fiind vorba de custodie comuna aveti ambii drept de a decide privitor la relatiile copilului. Din pacate prevederea legala pe care noi am avut-o in proiectul de lege care ulterior a devenit L257/2013 si care continea dreptul de veto al parintelui nerezident fata de anturajul copilului, a fost taiata de pe lista de catre ministerele implicate.

Asadar nu prea aveti cum, dpdv legal, sa va opuneti legat de ce oameni intra in casa fostei dvs sotii. Desigur ca puteti incerca o rediscutare in fata instantei a masurilor privitoare la locuinta copiilor (sa se dea locuinta copiilor la dvs) dar pentru aceasta va trebui sa aveti un probatoriu beton privitor la anturaj si, chair si asa, nu sunt sanse foarte mari deoarece instantele exercita o preferinta evidenta catre stabilirea locuintei copiilor la mama + s-ar pute ca dvs chiar sa nu aveti conditiile necesare copiilor. Astfel de decizii sunt greu de luat si, doar un judecator poate decide. Cum va decide? Dupa inima si mintea lui. Nu exista o regula consacrata in jurisprudenta din Romania desi cazul este foarte interesant dpdv jurisprudential (daca obtineti vreo decizie de schimbare de locuinta in baza “probatoriului beton” sa ne-o comunicati si ii vom face reclama cu speranta ca si alte instante for aplica solutii similare.

Cu deosebita consideratie

Colectivul ARPCC’

ref. [ngo3237]

Tatal are un program de vizita stufos pe care nu il respecta. Vreau sa il reduc. Ce fac?

 

 

INTREBARE:

Buna ziua,incep prin a spune ca am un copil in varsta de 9ani, a carui custodie o am impreuna cu fostul sot, eu fiind parinte rezident; in instanta tatal a solicitat un program destul de "stufos" de petrecut cu fiul nostru, cu care la momentul respectiv am fost de acord, in timp insa situatia s-a schimbat - in sensul ca nu isi mai respecta deloc "programul" ba chiar in ultima perioada nu l-a mai cautat deloc. Intrebarea mea se refera la faptul ca daca acest program nemaifiind respectat chiar de el poate fi schimbat?

Va multumesc anticipat,

cu respect, Zina Rosu.

RASPUNS:

Da. Puteti cere modificarea programului de legaturi personale al copilului daca imprejurarile s-au schimbat si considerati ca nu aveti altă cale. Din ce spuneti dvs pare ca s-au schimbat in sensul ca tatal s-a dezangajat emotional din relatie. Noi va recomandam sa incercati totusi sa vorbiti cu dansul pentru ca daca a cerut un program "stufos" inseamna ca intențiile dansului au fost bune la inceput.. Poate ca inca nu e timpul pierdut sa il mai retineți in apropierea copilului. Copilul are nevoie de ambii parinti chiar daca parintii s-au separat iar o interactiune de 2 ori pe luna sa stiti ca nu face bine nici copilului si nici tatalui si ... nici dvs. Ganditi-va ca de acum inainte chiar si cand veti avea cel mai dureros guturai veti fi singura si va trebui sa va duceti copilul la scoala (hmm parca ar fi bine sa mai existe un adult prin preajma care sa ia copilul 2-3 zile la dansul si sa va dea timp sa va recuperati fara sa expuneti copilul la posibila imbolnavire, etc. Sa cresti un copil singura (pentru 10-20 de ani de acum inainte) nu e prea usor .

Daca e sa facem o sugestie, incercati macar sa aveti un overnight (in mijlocul saptamanii) in care tatal sa ia copilul la el, sa faca teme impreuna sa il duca la scoala, etc. Asta il responsabilizeaza pe adultul nerezident. Daca il “izolati” strict in postura de “tata de weekend”  sunt mult mai multe sanse sa se dezangajeze decat daca are responsabilitati reale privitoare la cresterea si EDUCAREA copilului.

Altfel desigur ... puteti oricand sa diminuati programul printr-o hotarare a instantei... dar noi va spunem ca acest program chiar nu conteaza. Vorbiti cu dansul si vedeti ce alt program i-ar fi favorabil (si lui si dvs) si incercati sa implementati un acord al dvs. un acord la care ambii sa subscrieti si sa va tineti responsabili (unul pe altul) dpdv moral ca sa il si aplicati. Pana la urma ar trebui sa va ganditi strict la interesul copilului si ... putem sa afirmam cu certiturine asta .. studiile au aratat ca acei copii care in ciuda divortului parintilor reusesc sa ii aiba alaturi pe ambii lor parinti, sunt muuult mai bine evaluati (la 10 - 20 -30 de ani) decat copiii care nu au sansa asta si esueaza in acele lamentabile “programe de vizita” de 2 weekenduri pe luna. Un tata de weekend nu e un tata deplin ... copilul pierde atat un model parental cat ... un parinte complet - care de cele mai multe ori se dezangajeaza emotional.

Colectivul ARPCC

[ref. 3239]

Dorim reincredintare la tata in conditiile in care tatal necustodian se ocupa de fapt de copiii de ani buni de zile.

INTREBARE:
 

Buna ziua, sa va descriu situatia noastra. Sotul meu are 4 copii minori din casatoria anterioara si prin procesul de divort ( 2011 inainte de legea custodiei comune ) , el a cerut incredintarea copiilor mamei si bunicilor din partea mamei pentru ca el nu avea atunci posibilitatea sa se ingrijeasca de ei si plateste lunar pensia alimentara. Copiii stau la parintii mamei momentan deoarece mama copiilor nu mai are locuinta, are o viata dezordonata, nu se prea ocupa de copii, este mai mult plecata, etc. De copii se ocupa bunicii lor si sotul meu cu mine, eu fac lectiile cu ei, le mai cumparam ce le trebuie, ma duc la scoala cand este nevoie, la doctor, ei au haine si lucruri si la noi si la bunici. Vazand situatia asta haotica, mama lor fiind mai mult disparuta din peisaj decat cu ei, ne-am gandit sa luam copiii la noi definitiv, ei sunt de acord, bunicii lor sunt de acord si chiar mama lor este de acord pentru ca vede ca ne ocupam de ei, ii iubim si ii ingrijim. Acum, intrebarea mea este : daca sotul meu deschide proces si cere incredintarea copiilor, va primi el custodia sau va fi custodia comuna ? Problema este ca noua nu ne convine deloc custodia comuna pentru ca de ex. daca copiii au nevoie la scoala de o adeverinta sau alt document semnat de ambii parinti atunci eu va trebui sa umblu dupa mama copiilor si nu o sa dau de ea   ( la inceputul anului scolar am umblat dupa ea doua luni ca sa aduca o adeverinta de la servici pentru bursa copiilor si era sa piarda copiii bursa din cauza indiferentei ei ) Deci in cazul nostru, custodia comuna nu este o optiune buna, nu vreau sa-mi fac nervi mereu cand le trebuie copiilor o hartie sau acordul ei. Oricum, ea o sa fie cand doreste in preajma copiilor, poate sa stea cat timp vrea cu ei, ( numai sa vrea sa petreaca timp cu ei ), locuim la cateva case distanta de bunicii lor cu care suntem intr-o relatie foarte buna, suntem o mare familie fericita :) Deci, cum putem face ca sotul meu sa primeasca doar el custodia copiilor ? Multumesc.

RASPUNS:

Sincer nu stim cum va fi la proces. Jurisprudenta e “in formare” si ii va lua inca 10 ani probabil ca “sa se aseze” si sa devina “predictibil” cum se va judeca un caz ca cel despre care ne-ati povestit. Depinde de judecator daca tine la litera legii sau la spiritul legii,. Litera (regula) in justitie e sa se dea custodie comuna. Spiritul legii (daca dvs argumentati bine) ar inclina probabil (daca intr-adevar situatia este asa cum o descrieti) catre o custodie unica paterna care ar fi in interesul superior al copilului. Vedeti art 397 din codul civil care enumereaza anumite motive “intemeiate”. Care sunt acelea - cred ca sunt enumerate in Legea 272/2004. Din pacate este destul de limitata lista acolo (scuze, ni se datoreaza pentru ca se faceau multe abuzuri anterior, judecatorii ordonand in cam 50% din cazuri custodie unica). Credem ca aveti un caz (sotul adica) in a cere custodie unica (pentu tata) in acest caz. Faceti cererea principala cerand autoritate parinteasca exclusiva pentru sotul dvs. Aduceti martori care sa arate ca va ocupati de copii de ani buni, eventual chiar bunicii materni sa spuna asta si eventual obtineti si de la mama o hartie cum ca e de acord. Ca sa fiti siguri, incercati sa cereti in subsidiar (adica daca nu se accepta cererea principala de autoritate unica la tata) ca instanta sa delege in mod oficial doar tatalui partea cu adeverintele scolare, inscerierea la scoala, etc. Baza ar trebui sa fie http://www.iurispedia.ro/i/CCiv:Art._398 si faptul ca imprejurarile actuale sunt total diferite de situatia de la momentul pronunerii divortului .... Dar. in final, nu ar trebui sa va temeti chiar atat de mult de o eventuala custodie comuna chiar si cu o mama care pana acum s-a aratat (dupa cum spuneti dvs) dezinteresata. Exista un articol in codul civil care spune ca in exercitarea actelor curente unul dintre parinte este prezumat (in fata tertilor de buna credinta) ca are acrodul celuilalt parinte.

Cu deosebita consideratie.,

Colectivul ARPCC.
ref. [ngo3236]

Ce pot face daca vreau sa iau legatura cu copilul care intre timp a fost dat catre adoptie de catre stat?

INTREBARE:

In anul 1998 am fost nevoita sa dau copilul in protectia statului D.G.A.S.P.C- BZ,fiind intr-o situatie precara fara venit fara locuinta,sotul fiind in alta tara. Dupa cca.5ani l-am cautat si mi-au spus ca l-a adoptat.Datorita retelei google,cautand mereu copilul am aflat ca este in bz in cls.xl zi ,am cerut autoritati sus mentionate detalii si acces la copil.Acestia sustinand ca copilul refuza si nu-l poate obliga,sustinand ca la 2-3ani conducerea se schimba si nu poate raspunde in locul colegilor sai avand in vedere ca m-au mintit. cum procedez legal sa-mi recuperez copilul avand ca situatie de fapt in nov.a.c. implineste 18 ani. Motivatia asta mi-a invocat institutia ca nu pot face demersuri legale.VA ROG INSISTENT DACA IMI PUTETI DA UN RASPUNS REFERITOR LA ACEASTA SPETA LA E-MAIL.CU CONSIDERATIE ,MULTUMESC.


RASPUNS:

Situatia ni se pare grava. Fara a cunoaste procedurile DGASPC-urilor si metodologia legata de adoptii nu credem ca interzicerea de catre statul roman a dreptului dvs de a interactiona cu copilul (de a primi vesti de la copil sau macar vesti despre copil, daca cumva acesta va respinge) este conforma cu drepturile garantate de conventia europeana privitoare la drepturile si libertatilor fundamentale. Cititi mai multe aici https://ro.wikipedia.org/wiki/Conven%C8%9Bia_European%C4%83_a_Drepturilor_Omului. Noi vedem aici o posibila incalcare a articolului 8. Sunt si niste manuale de aplicare care explica notiunea de viata de familie si care, circumscriu si situatia dvs (chiar daca copilul a fost adoptat intre timp). Practic actiunile (sau mai bine zis inactiunile) statului reprezinta o grava incalcare a dreptului dvs la viata de familie Credem ca statul roman are o obligatie pozitiva de a asigura un minim de contact (si asistenta psihologica pentru copil si pentru dvs. ca acest contact sa se poata realiza de o maniera care sa-l intareasca pe copil).

Vom retrasnmite cazul dvs. catre ANPDC pentru a obtine de la dansii un punct de vedere. Va recomandam sa luati legautra cu un avocat. Va recomandam de asemenea sa contactati si Centru de Resurse Juridice (CRJ) care ar putea sa va poata sfatui in acest sens,.

Cu deosebita consideratie,.

Colectivul ARPCC.,

Colectivul ARPCC


-----------------------------------------------
[ngo3346]

Ce pensie poate obtine copilul meu de la tatal nerezident care mai are 2 copii dintr-o alta casnicie?

INTREBARE

Buna ziua.eu si fostul sot am avut un divort notarial cu un copil minor,el ramanand in grija mea, exercitand custodia comuna. am stabilit o pensie alimentara modica (50 lei) pentru ca am continuat sa locuim impreuna dar urmeaza ca eu si fetita sa ne mutam si nu as vrea sa cer permanent bani pentru ea. intrebarea mea e: e musai sa ma adresesz instantei sau pot face un alt demers pentru a obtine pensie alimentara cuvenita legal?mentionez ca mai are 2 copii dintr-o casnicie anterioara pentru care plateste 30% din salariu. stiu ca in cazul a 3 sau mai multi copii i se pot opri 50% din venituri care se imparte intre toti copiii.multumesc anticipat pentru raspuns

RASPUNS:

Din punct de vedere legal aveti intr-adevar dreptul sa cereti pensie de intretinere pentru copil dar, atentie, doar daca celalalt parinte nu se preocupa de ingrijirea copilului, inclusiv alocand sume de bani (corespunzator nevoilor copilului) pentru a achizitiona bunuri si servicii. Din punct de vedere legal in aceasta cauza sunt aplicabile prev. art. 530 din noul cod civil. La litera (1) se precizeaza ca ambii parinti sunt datori cu obligatia de intretinere fata de copil, in natura (adica sa achizitionati hainute, caite pentru scoala, mancare, obiecte de toaleta, jucarii). Legea merge pe prezumtia ca parintii cunosc cel mai bine nevoile copilului si, pentru ca isi iubesc copilul, vor aloca sumele necesare indiferent daca ele reprezinta 10% sau 50% din venituri. Asa se intampla si in cazul familiilor nedivortate, Nevoile copilului variaza, posibilitatile parintilor variaza, dar cu buna credinta parintii fac ceea ce este omeneste posibil sa creasca copiii cat mai frumos. 

Desigur ca sunt si situatii in care, dupa o separare, plata pensiei in natura nu mai e posibila (daca de ex un parinte ajunge sa interactioneze rar cu copilul din variate motive). In acest caz acest parinte ar trebui (tot de buna voie si in intelegere cu celalat parinte) sa tranmita parintelui care sta nemijlocit cu copilul, sume de bani care sa acopere nevoile copilului (cam la fel cum fac parintii neseparati in care unul lucreaza in strainatate iar celalalt sta cu copilul acasa. 

A stabili in acest caz cuantumul tot de parinti tine. Ei pot gandi singuri (sau cu ajutorul unui mediator ori a unei persoane de incredere) un algoritm dupa care sa calculeze ce sume pot sa aloce fiecare dintre ei, copilului, si, in cazul parintelui nerezident, ce sume sa tranmita parintelui rezident pentru ca parintele rezident sa aiba grija de copil. 

Legea ia insa in considerare si o plata “fortata” in bani pentru cazul in care cu rea credinta parintele nerezident nu se preocupa de a oferi copilului ingrijire in natura ori in bani, din proprie initiativa ori in situatiile in care suportul oferit este foarte mic in comparatie cu nevoile copilului si posibilitatile parintelui. Intra in actiune, atunci, art 530 litera (2). Asadar, recomandarea noastra este sa discutati cu domnul sot situatia si sa vedeti daca puteti gasi de comun acord un algoritm de calcul a sumelor cu care dansul sa contribuie (de ex sa plateasca gradinita, sa se preocupe sa cupere el toate rechizitele, etc. In functie de gradul de respect reciproc care exista intre dvs ati putea ajunge la o astfel de intelegere pe care sa o formalizati cumva intr-un plan parental (va recomandam calduros planul parental de aici http://www.arpcc.ro/wiki/plan-parental care poate fi apoi autentificat notarial (macar o legalizare de semnatura).

 

Sunt mult mai multe aspecte despre care ar trebui sa vorbiti decat strict zona de “intretinere”. Va recomandam, daca nu ati rupt inca puntile, sa incercati (cu ajutorul unei persoane in care aveti amandoi incredeere) sa completati si sa semnati documentul. 20 de ani (pana ajunge copilul la majorat) reprezinta o perioada mare de timp si e mult mai bine pentru copil (dar si pt dvs) sa fie ingrijit in aceasta perioada de ambii parinti. Poate vreti si dvs sa aveti o cariera, etc. Postura de mama singura (pt 20 de ani) s-ar putea sa nu va puna in cea mai buna pozitie din acest punct de vedere.  Daca in schimb, in ciuda separarii, ati reusi sa continuati sa il tineti pe tata implicat, pe termen lung si dvs si copilul (si tatal) veti avea doar de castigat.

Daca nu mai sunteti in situatia de a putea discuta ca de la adult la adult cu tatal copilului, puteti sa depuneti o cerere in instanta si sa cereti pensie in bani. Intr-adevar procentele de care ati pomenit in intrebare sunt cele corecte. DPDV legal opereaza art. 529. De vreme ce sunt 3 copii si suma maxima pe care instanta i-o poate “imputa” tatalui este de 50% din venituri rezulta ca al dvs copil ar ajunge la max 16-17% iar ceilalti doi frati la 33%. Aici va trebui sa discutati cu un avocat care sa gaseasca calea legala. E posibil sa trebuiasca sa chemati in judecata nu doar pe tata ci si pe mama copiilor din prima relatie deoarece o decizie a instantei va afecta intrucatva pensia alimenatara pe care tatal copilului dvs o plateste pentru cei doi copii.

Colectivul ARPCC.

[ngo3346]

Planul Parental face parte din înţelegerea de divorţ.

Planul Parental
Copia acestui articol o găsiţi aici: https://goo.gl/jiYKOT

Planul Parental face parte din înţelegerea de divorţ. Este cerut de judecătorie împreună cu actele de divorţ când soţii hotărăsc să divorţeze sau să se despartă. În funcţie de jurisdicţie, părinţii cre se despart pot opta pentru un Plan Parental chiar fără a se înfăţişa în faţa curţii.

Planul Parental stabileşte programul şi protocolul de organizare a vieţii copiilor cu părinţi divorţaţi. Acesta permite părinților să evite viitoare conflicte cauzate de lipsa liniilor directoare privind responsabilităţile legate de copii. Fără aranjamente clare în privinţa acestor responsabilităţi pot apărea  conflicte şi necesitatea rezolvăii lor pe căi legale. Când părinţii nu respecă această cerință, instanța este obligată să ia decizii privind viaţa copiilor şi să stabilească un Plan Parental. Părinţii pot apela și la un mediator care va lua aceleași decizii ca și un judecător, evitând tribunalul pe viitor.
Un Plan Parental poate conţine câteva sau toate elementele de mai jos:

 Timpul petrecut cu copilul ( custodia fizică)

 Luarea deciziilor( custodia legală)

 Deplasarea şi schimbul

 Vacanţele anuale şi pauzele şcolare

 Sprijinul financiar al copilului

 O strategie de rezolvare a conflictelor

 Școala şi accesul la rezultatele școlare 

 Îngrijirea sănătății mentale şi fizice

 Informaţii de contact, schimbarea domiciliului şi călătorie în străinătate

 Activităţi sociale şi rolul în şcoală

 Petrecerea nopţilor şi vizite

 Comunicarea şi luarea împreună a deciziilor 

 Medierea şi arbitrajul

 Asigurarea medicală şi cheltuieli aferente

 Relaţia cu rudele şi alţi apropiaţi

 Impozite şi testamente

Problemele financiare precum pensia alimentară, asigurarea de sănătate, taxe şi drepturi de  urmaş diferă de la o jurisdicţie la alta. Părinţii stabilesc aceste lucruri separat de stabilirea programului copiilor.

În anumite jurisdicţii, o comunitate are un program de parenting în comun, care include creşele, serviciul de transport al şcolii, sporturi şi activităţi. Acestea sunt organizate de Fair Parenting Project. [1]

Dacă planul parental este acceptat de ambele părţi înainte de înfăţişarea în faţa curţii, este numit   ”stipulat” sau “prin consimţământ”. Un  judecător poate aproba un astfel de plan fără  audiere. În general, judecătorii încurajează părţile să ajungă la asemenea înţelegeri decât să se ajungă la tribunal.

Asociația Română pentru Custodia Comună

Cuprins

1 Statele Unite ale Americii

2 Marea Britanie

3 Australia

4 România

5 Spania

6 Belgia & Olanda

7 Bibliografie

Statele Unite ale Americii

Există o lege care cere, în majoritatea statelor, să aibă o lege stipulând ca planul parental să stabilească minimul timpului petrecut cu copilul şi gradul de acces la care are dreptul părintele noncustodial. [2][3][4][5][6][7]Neprecizarea în decizie a timpului minim dă dreptul la un potenţial apel la o curte superioară de justiţie. Primul plan parental face de obicei parte din decizia de divorţ, dacă sunt implicaţi copii. Mai târziu, dacă intervin schimbări precum schimbarea domiciliului, chestiuni de abuz asupra copilului, probleme de sănătate etc. părinţii pot modifica planul parental existent completând o nouă cerere adresată curţii.

Tribunalele de familie din majoritatea statelor prevăd, în planul standard de vizite pe distanțe mici, acordarea unui week-end la două săptămâni şi a unor vacanțe; există şi planuri privind vizitele la distanțe medii şi lungi, care permit combinarea acestor vizite în intervale mai lungi de timp pentru a reduce timpul de deplasare.[8][9][10][11] Dacă judecătorul le aprobă, părinţii pot aduce schimbări acestui plan standardizat sau elabora un plan personalizat.

Copilul de sau în jurul vârstei de 13 ani, în funcţie de stat, poate avea dreptul de mărturie în faţa curţii  cu privire la custodie și înţelegerile din planul de parenting având de obicei un impact puternic asupra deciziei.

Planurile parentale pot include diverse restricţii şi indicaţii cu privire la contactul cu copilul, precum măsuri de siguranţă, îngrijirea medicală, practicarea unui sport și multe altele. Uneori un plan parental impune restricţii cu privire la schimbarea domiciliului sau derogă de la legile unui stat permițând schimbarea domiciliului fără o cerere adresată curţii.

Marea Britanie

În Anglia şi Țara Galilor Children and Family Court Advisory and Support Service/ Serviciul de Sprijin şi Consiliere pentru Copii şi Familie, instituție non departamentală publică, a emis o broşură numită Parenting Plans Putting your children first: a guide for separating parents Planuri parentale în care copilul e pe primul loc: un ghid pentru părinţi despărțiți.[12]

Australia

Planurile parentale în Australia[13] sunt un acord scris între părinţi, încheiat fără ajutorul sau aprobarea curţii, dar pot fi întocmite cu ajutorul unui mediator. Nu au caracter obligatoriu, nu pot fi impuse prin lege, deci nu pot fi încălcate. Un plan parental poate fi emis în aşa fel încât să fie supus aprobării curţii, însă odată aprobat el devine o decizie consimțită. Nu există un plan 'standard' de împărţire a custodiei, fiecare este unic deşi sunt disponibile exemple de planuri parentale.[14]

Asociația Română pentru Custodia Comună

Deşi planul parental nu poate fi impus prin lege, dacă se inițiază acţiune în justiţie după consimțirea asupra planului parental, curtea va cântări cu mare atenție planului inițial întrucât el arată intențiile fiecărui părinte în momentul semnării.

Planul poate cuprinde atâtea prevederi privind copilul (copii) cât consimt părinţii, însă sprijinul financiar nu este inclus in acest plan, pensia alimentară fiind calculată de Agenţia Guvernamentală Australiană de Sprijin a Copilului.[15]

Organizaţia Părinţilor non-custodiali (Îngrijirea copilului în mod egal)[16] a fost fondată în Australia în 1998.

Pagina web a organizaţiei precizează că strategiile de bază sunt centrate asupra drepturilor familiei şi reformei în ce privește pensia alimentară. Aceasta se face prin intermediul unor schimbări legislative care să consacre dreptul natural al copilului la legături apropiate cu ambii părinți, prin schimbări procedurale şi legale care să asigure un sistem de sprijire al copilului corect și echitabil, capabil să îndeplinească roulul de a sprijini copiii.

Organizaţia Părinţilor non-custodiali (Îngrijirea copilului în mod egal) este înregistrată în prezent ca partid politic împreună cu Comisia Electorală Australiană(CEA).[17]

România

Odată cu introducerea custodiei comune în legislaţia naţională românească, a fost făcut public un plan parental standard. Acesta a folosit planul parental din Florida şi a fost creat de către Asociaţia Română pentru Custodia Comună[18][19].  Planul a fost adaptat condițiilor României şi este folosit de către mediatorii din toată țara.[20]

Spania

Planul parental este des folosit și  în Spania.[21]

Belgia & Olanda 

Planul de îngrijire a copilului este introdus în legislaţia din Olanda[22] iar în Belgia[23] există deasemenea un proiect de lege în această privinţă.

Bibliografie

1. Vezi: http://FairParenting.com

2. "Oregon 107.102 Planul de parenting".

3. "Cloudnine Unveils the Pregnancy Mobile App to help and Advice All Indian Parents-to-be" / "Claudnine dezvăluie aplicaţia  pe mobil Sarcina pantru a ajuta și sfătui toţi viitorii părinţi indieni"

4. "Tennessee, Cerinţe minime pentru planul parental".

5. "Planul parental în Georgia".

6. "Planul parental în Florida ".

7. "Planurile parentale California ".

8. "Planuri parentale aprobate în Florida ".

9. "PLANUL PARENTAL STANDARD ÎN OREGON"

10. "PLANUL PARENTAL DIN NEW HAMPSHIRE"

11. "Exemplu de plan parental din New York"

12. CAFCASS (2006). "Planuri parentale:Copilul pe primul plan: un ghid al despărţirii părinţilor " (pdf). Extras la 2008-09-14.

13. ” Planul parental în Australia”. 2011. Accesat la 2011-08-31.

Asociația Română pentru Custodia Comună

14. ”Exemplu de plan parental” pdf 2011. Accest la 2011-08-31.

15. ” Agenţia guvernamentală australiană de sprijinire a copilului”.

16. Organizaţia părinţilor non-custodiali (Dreptul la îngrijire în mod egal a copilului); accesat la 28 Martie 2013.

17. Comisia Electorală Australiană Indexul Partidelor Politice Înregistrate. accesat la 28 Martie 2013.

18. l. O serie dintre aceste articole au fost  publicate http://blog.arpcc.ro/search/label/plan%20parental aici

19. m. A se vedea şi articolul publicat pe web site-ul juridic  din România, aici

20. n. Planul parental din România poate fi accesat aici [sursă nesigură?]

21. o. Rog a se vedea versiunea tradusă a planului parental spaniol aici

22. p. A se vedea Codul Civil Danez- Partea 1, Legea asupra personei  Legea Familiei, Titlui 1.14 Autoritatea asupra copiilor

23. http://www.dekamer.be/FLWB/PDF/53/2595/53K2595001.pdf 

Categorii:

 Custodia copilului

 Căsnicia


Traducător: Molnar Irina-Christine
Corector: Emanuela Margineanu

Colectivul ARPCC
[ngo2978]

Jurisprudenţa CJUE, privitoare la concediul de îngrijire al minorului

Sursă foto: smarttalkrealestate.com

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat publicități joi, 16 iulie 2015, un comunicat cu privire la hotărârea pronunțată în cauza C-222/14, Maïstrellis.

Comunicatul integral:

Interzicând funcționarilor de sex masculin ale căror soții nu sunt încadrate în muncă să își ia concediu pentru creșterea copilului, legislația elenă este contrară dreptului Uniunii.

Concediul pentru creșterea copilului este un drept individual care nu poate depinde de situația soțului/soției.

Dreptul elen prevede că un funcționar de sex masculin nu are dreptul la concediu remunerat pentru creșterea copilului în cazul în care soția sa nu este încadrată în muncă sau nu exercită nicio activitate profesională, în afara cazului în care aceasta se află în incapacitate de a face față necesităților legate de creșterea copilului din cauza unei boli grave sau a unei dizabilități.

La finele anului 2016, domnul Konstantinos Maïstrellis, magistrat în Grecia, a solicitat acordarea unui concediu remunerat de nouă luni pentru creșterea copilului său, născut la 24 octombrie 2010. 

Această cerere a fost respinsă de Ypourgos Dikaiosynis, Diafaneias kai Anthropinon Dikaiomaton (ministrul elen al Justiției, Transparenței și Drepturilor Omului), pentru motivul că soția domnului Maïstrellis nu era încadrată în muncă la acel moment.

Sesizat cu această cauză, Symvoulio tis Epikrateias (Consiliul elen de Stat) solicită Curții de Justiție să stabilească dacă interzicerea beneficiului concediului pentru creșterea copilului față de funcționarii de sex masculin ale căror soții nu sunt încadrate în muncă este conformă cu Directiva privind concediul pentru creșterea copilului[1] și cu Directiva privind egalitatea de tratament în materie de încadrare în muncă[2].

Prin hotărârea pronunțată, Curtea răspunde că o reglementare națională nu poate prevedea că un funcționar de sex masculin nu are dreptul la concediu pentru creșterea copilului pentru motivul că soția sa nu este încadrată în muncă sau nu exercită nicio activitate profesională.

Curtea amintește astfel că potrivit Directivei privind concediul pentru creșterea copilului, fiecare dintre părinții copilului este, în mod individual, titularul dreptului la concediu pentru creșterea copilului. Este vorba despre o cerință minimă de la care statele membre nu pot deroga în legislațiile lor sau în convențiile colective. Rezultă că unuia dintre părinți nu i se poate interzice dreptul la concediu pentru creșterea copilului, nefiind posibil așadar ca situația profesională a soțului/soției să împiedice exercitarea acestui drept. O asemenea soluție este de altfel conformă nu numai cu obiectivul directivei care constă în concilierea responsabilităților profesionale și familiale pentru părinții care lucrează, ci și cu natura de drept social fundamental recunoscută prin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene dreptului la concediu pentru creșterea copilului.

Pe de altă parte, Curtea subliniază că în Grecia mamele care au statutul de funcționar pot beneficia de concediu pentru creșterea copilului indiferent de situație, în timp ce tații care au același statut pot beneficia de acest concediu numai în cazul în care mama copilului este încadrată în muncă sau exercită o activitate profesională. Astfel, simplul fapt de a fi părinte nu este suficient pentru a permite funcționarilor bărbați să beneficieze de concediu, în timp ce în cazul femeilor care au același statut este suficient. 

Legislația elenă, departe de a asigura în mod concret o deplină egalitate între bărbați și femei în viața profesională, este mai degrabă de natură să perpetueze o distribuire tradițională a rolurilor între bărbați și femei prin menținerea bărbaților într-un rol subsidiar în raport cu cel al femeilor în ceea ce privește exercitarea funcției lor părintești. În consecință, 

Codul elen al funcției publice stabilește o discriminare directă pe criteriul sexului, contrară Directivei privind egalitatea de tratament în materie de încadrare în muncă, față de tații care sunt funcționari și care urmăresc să beneficieze de un concediu pentru creșterea copilului.

---

[1] Directivei 96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996 privind acordul-cadru referitor la concediul pentru creșterea copilului încheiat de UNICE, CEEP și CES (JO L 145, p. 4, Ediție specială, 05/vol. 3, p. 160), astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/75/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 (JO 1998, L 10, p. 24, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 31).
[2] Directivei 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (JO L 204, p. 23, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 262).

Colectivul ARPCC, ref. [ngo3339]

CJUE. Competența în materia obligațiilor de întreținere. Obligație de întreținere în favoarea copiilor minori concomitentă cu o procedură de separare a părinților.

Sursa foto: http://www.kidspot.com.au/

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat publicități joi, 16 iulie 2015, un comunicat cu privire la hotărârea pronunțată în cauza C-184/14, A (judecător raportor: jud. dr. Camelia Toader).

preluare de pe juridice.ro

Comunicatul integral:

Instanța chemată să se pronunțe cu privire la răspunderea părintească este de asemenea competentă pentru a se pronunța cu privire la pensia alimentară datorată de unul dintre părinți față de copiii săi minori.

Același lucru este valabil chiar dacă divorțul sau separarea de drept este soluționată de o instanță din alt stat membru.

Un regulament al Uniunii[1] prevede că instanțele competente în materia răspunderii părintești sunt în principiu cele din statul membru în care copiii au reședința obișnuită. În schimb, instanța competentă pentru a soluționa divorțul sau separarea de drept a soților poate fi cea dintr-un alt stat membru (mai ales atunci când soții sunt ambii resortisanți ai unui alt stat membru decât cel în care au reședința împreună cu copiii lor).

Pe de altă parte, alt regulament al Uniunii[2] prevede că instanța   competentă pentru a se pronunța într-o acțiune privind starea persoanei (divorț sau separare de drept, de exemplu) este de asemenea competentă pentru a se pronunța asupra unei cereri cu privire la o obligație de întreținere accesorie acestei acțiuni; viceversa, o cerere cu privire la o obligație de întreținere accesorie unei acțiuni în răspundere părintească va fi soluționată de instanța competentă pentru a se pronunța asupra acestei acțiuni.

A și soția sa, B, precum și cei doi copii ai lor sunt resortisanți italieni și trăiesc la Londra (Regatul Unit), unde s-au născut, de altfel, copiii. În 2012, A a introdus în Italia o procedură de separare de drept împotriva lui B, solicitând totodată instanței italiene să soluționeze chestiunea încredințării copiilor și a pensiilor alimentare datorate soției și copiilor. Instanța italiană s-a declarat competentă să se pronunțe cu privire la separarea de drept, dar a considerat că numai instanțele britanice erau competente să se pronunțe asupra chestiunilor legate de răspunderea părintească, întrucât copiii locuiau la Londra.

În ceea ce privește chestiunea pensiilor alimentare, instanța italiană s-a considerat competentă să se pronunțe cu privire la cererea de pensie în favoarea lui B pentru motivul că era vorba despre o chestiune accesorie procedurii de separare de drept. În schimb, instanța a decis că nu este competentă pentru a soluționa cererea cu privire la pensia față de copiii minori, aceasta fiind accesorie acțiunii privind răspunderea părintească. Competența de a soluționa această din urmă cerere ar reveni astfel instanțelor britanice.

Sesizată cu această cauză în ultimă instanță, Corte suprema di cassazione (Curtea de recurs italiană) solicită Curții de Justiție să stabilească instanța competentă, dintre instanțele italiene sau britanice, să soluționeze chestiunea obligațiilor de întreținere față de copii.

În hotărârea pronunțată astăzi, Curtea verifică dacă cererea cu privire la obligația de întreținere a lui A față de copii este legată mai curând de starea persoanei (mai precis de procedura de separare de drept) sau de răspunderea părintească. Astfel, în principiu, dreptul Uniunii face distincție între procedurile judiciare după cum privesc drepturi și obligații între soți sau drepturile și obligațiile părinților față de copiii lor.

Curtea consideră că prin natura sa, o cerere cu privire la obligațiile de întreținere față de copiii minori este legată intrinsec de acțiunea în răspundere părintească. Astfel, instanța competentă pentru a soluționa acțiunile privind răspunderea părintească este cea mai bine plasată pentru a aprecia în mod concret mizele cererii cu privire la o obligație de întreținere în favoarea unui copil: ea poate astfel să fixeze cuantumul acestei obligații, adaptând-o, în funcție de modul de încredințare stabilit, la dreptul de vizită, la durata acestui drept și la celelalte elemente privind exercitarea răspunderii părintești. O asemenea soluție răspunde în plus interesului superior al copilului, care, potrivit dreptului Uniunii, trebuie să fie un element primordial.

Curtea reține că în cazul în care o instanță dintr-un stat membru este sesizată cu o acțiune privind divorțul sau separarea de drept, iar chestiunea răspunderii părintești este dedusă judecății în fața unei instanțe din alt stat membru, cererea cu privire la o obligație de întreținere a unuia dintre părinți față de copiii săi minori este accesorie acțiunii în materia răspunderii părintești, și trebuie să fie examinată așadar de instanța competentă în această materie (respectiv, în speță, instanța britanică).

---

[1] Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (JO L 338, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 06, p. 183, rectificare în JO 2013, L 82, p. 63).
[2] Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere (JO 2009, L 7, p. 1, rectificare în JO 2011, L 131, p. 26, în JO 2013, L 8, p. 19, în JO 2013, L 281, p. 29 și în JO 2014, L 348, p. 31).

ref. [ngo3338]

Videoclip privitor la conferinţa internaţională pe probleme de custodie comună (iulie 2014)

Film despre Conferinta Internaţională privitoare la custodia comună- care s-a desfaşurat în 9-11 iulie 2014, la Bonn, în Germania. Conferinţa a avut ca temă "Căi de a rezolva prăpastia dintre experienţa ştiintifică şi practica legală, legate de custodia copiilor”. A fost vorba de prima conferinţă internatională si interdisciplinară care a unit specialişti, praticieni şi organizatii neguvernamentale interesate în acest domeniu.

Colectivul ARPCC

ref. [ngo3333]

Plângere "model" la CEDO -- cazul "Constantin şi ARPCC vs. România"

Sursă foto: http://startworknow.com/

Bună ziua,

Avem plăcerea sa punem la dispoziţia specialiştilor din România (dar şi a părinţilor interesaţi) o plângere realizată de către voluntarii ARPCC, într-un caz extrem de grav (dar, din păcate, destul de des întâlnit): cel de separare forţată a unui părinte de copilul său, pentru singura "vină" că el/ea s-a despărţit de partener. 

Cazul e şocant prin faptul că, deşi cei doi părinţi locuiesc foarte aproape unul de celălalt iar părintele cu pricina exercită portrivit legii (şi hotărârii instanţelor) toate atributele autorităţii părinteşti, acesta are dreptul să se întâlnească cu copilul doar o dată la 2-3 săptămâni, şi doar pentru 10 ore!! (= 240 ore/an). 

Găsiţi aici (https://goo.gl/gXIJ2m) plângerea noastră, aşa cum a fost redactată şi transmisă către Curtea de la Strasbourg. Sugerăm tuturor avocaţilor care vor fi tentaţi să ridice plângeri similare la CEDO, să preia ca inspiraţie argumentaţia propusă de noi şi să o îmbunătăţească. Ne vom bucura foarte mult dacă vor fi interesaţi (ţinând cont că unficarea jurisprudenţei în Romania este o cauză de utilitate publică, cu direct impact asupra a mii de copii), domnii şi doamnele avocaţi ce ne citesc, să împartă, de asemenea, argumentele suplimentare pe care le vor găsi, cu scopul ca plângerile la CEDO pe aceste aspecte să fie din ce în ce mai bune şi, astfel, să obţinem o condamnare a României. 

Ţin să mulţumesc, pentru ajutorul acordat, zecilor de voluntari implicaţi în traducerea şi redactarea acestui caz. Acest lucru implică sute de ore de traduceri, zeci de ore de corecturi şi, probabil, vreo 100 de ore de "management de proiect" şi de pregătire efectivă a plângerii. Alţi voluntari au asigurat transportul spre Luxemburg, unde actele au fost depuse astăzi (respectând termenul de 6 luni - de la comunicare).

Am învaţat multe (noi, ca Asociaţie) despre ce înseamnă să scrii o plângere la CEDO. Cu experienţa d-nei avocat (şi masivul efort de traduceri) sperăm să trecem şi peste "hopul" cerberilor (funcţionarilor) români, de la CEDO (care, se pare, resping din principiu orice cerere venită din România). Pentru că acum (fiind depusă în străinătate, în altă limbă decât româna) avem şansa ca plângerea să fie analizată de un funcţionar care nu este român, care să îi dea consideraţia necesară şi, astfel, să putem trece la pasul ulterior: al verificărilor de admisibilitate.  Credem cu tărie că plângerea este admisibilă. Dacă ajungem în această fază, suntem optimişti că ne vom judeca şi pe fond. Apoi vom vedea care este decizia Curţii.

Dar cel mai mult am învăţat în aceste zile (eu, cel puţin) ce înseamnă solidaritatea între oameni care îşi dedică timpul pentru o cauză frumoasă. Nu am fi putut face aceste lucruri fără efortul dezinteresat al tuturor voluntarilor care sprijină şi ajută la creşterea ARPCC. 

La final, reamintesc  ce dorim să obţinem cu această plângere:  deciziile CEDO sunt deciziile cu cea mai mare putere de corectare şi unificare a jurisprudenţei în România. Scopul nostru nu este ca d-nul Constantin să mai caştige ceva (cazul său este încheiat iar dânsul o ştie), ci să încercăm să corectăm o jurisprudenţă profund greşită, care alienează extrem de mulţi copii nevinovaţi.

Cu deosebită consideraţie,

Colectivul ARPCC

Combaterea alienării părinteşti în Ungaria, jurispudenţă în formare

Sursa foto: www.scfamilylaw.com

Servus.

Pe baza drepturilor personalitatii, sunt in curs mai multe procese pt. ca mama (de obicei) nu a respectat dreptul tatalui si a copilului la viata privata, dreptul la familie. Din privinta copilului sunt incalcate mai multe drepturi, ca de exemplu dreptul la opinie, dreptul la dezvoltarea personalitatii, dreptul la parinte, dreptul la bunici...etc. Citez aici art 58 din codul civil al Romaniei:

Articolul 58 Drepturi ale personalităţii.

(1) Orice persoană are dreptul la viaţă, la sănătate, la integritate fizică şi psihică, la demnitate, la propria imagine, la respectarea vieţii private, precum şi alte asemenea drepturi recunoscute de lege.

(2) Aceste drepturi nu sunt transmisibile.

Am castigat un proces, "res iudicata" impotriva institutiei de protectia copilului din Ungaria, in care Curtea Suprema a Ungariei se bazeaza pe sentinte ca de pilda "CEDO Nemeth Zoltán vs. Hungary."

http://caselaw.echr.globe24h.com/0/0/hungary/2011/06/14/case-of-zoltan-nemeth-v-hungary-105104-29436-05.shtml

In acest process, Curtea Suprema din Ungaria a decis, ca, articolele din drepturire omului in Ungaria sunt aparate de un articol care in general apara drepturile personalitatii, ca art.58 alinieatul 1 din cod.civ al Romaniei. 

Noi propunem ca si in Romania parintii alienati sa dea in judecata pe alienatorii care nu accepta punerea in aplicare a programului de legaturi personale asa cum a fost stabilit de catre instant si care sau care nu le permit acesul la copil inainte de a exista vreo sentinta judecatoreasca in sensul restrictionarii in vreun fel a accesului respectivului parinte la copil.

In Ungaria se pot cere daune civile de cam 1000-1500/luna euro, depinde de cazul respectiv. Eu personal, deschid cont copiilor si depun acolo banii -- acesti bani nu merg la avocet si nici la parintele alienat ci la copil, cand copilul va ajunge varsta majoratului.

Am observat, ca dupa doua trei sedinte, (fara sentinta) parintii alienatori de cele mai mult eori incep sa permita accesul la copil. Aceste procese, privind drepturile personalitati, decurg foarte repede. Mult mai repede decat alte modalitati juridice. 

In Ungaria avem deja trei astfel de sentinte inpotriva parintilor alienatori care inca nu sunt defintive. Toate aceste sentinte si acceste se bazeaza pe sentinta CEDO de mai sus.

Prin aceast ajurisprudenta in formare din Ungaria, Asociatia noastra spera ca in acest domeniu  (al combaterii fenomenelor de tip alienare parentala) se va putea ajunge la o rezolvare mai rapida si mai eficienta a acestor probleme.

Csaba Szaniszló, Friday, July 3, 2015 4:12 PM

Ref. [ngo3326]

Importanţa implicării taţilor

Este insultător să etichetezi taţii ca doar părinţi provizorii



Copia acestui articol o gasiti aici

IT vorbeste volume despre stima în care dețin abilitățile parentale ale tatilor ca, atunci când personalitatea TV Chrissie Swan a plecat pentru muncă șase săptămâni a fost atacat pentru ca a plecat lasand copilul cu tatal sau .

Criticii lui Swan au crezut ca dau o lovitura figurii polarizatoare ca fiind „o mama rea” dar de fapt ei insultau sotul care statea acasa, Chris Saville, si prin expansiune toti taticii.

Este ca si cum mamele „parinte” si tatii „bone” ... cat de injositor pentru amandoi. Si ce concept restrictiv care submineaza ambele sexe.

A presupune ca un barbat nu poate sa ofere aceasi calitate a ingrijii pentru copil pe care o poate oferi o femeie, este un lucru la fel de stupid ca si cand ai spune ca o femeie nu poate fi un presedinte bun pentru ca ii lipseste tenacitatea masculina.

Aceste seterotipuri incatuseaza femeia la rolul de „mama” aruncand pe ea toate raspunderile privitoare la acoperirea nevoilor de baza baza ale copilului, si reduce barbatul la un rol de simplu accesoriu in cresterea copilului.

Se pare ca societatea nu a depasit momentul acela cumplit de „tati fara speranta” propagat atata vreme de reclamele stereotipe de la televizor?

Stiti despre ce vorbesc.

Vorbesc despre acesti tati "fara speranta", care esueaza la cele mai elementare treburi casnice sau sarcini de ingrijire a copiilor, avand nevoie sa fie salvat de catre o mama competenta. Sau acel tatal vazut ca o figura amuzanta , si care atunci cand mama are o seara cu prietenele in oras , trebuie sa dea de mancare copiilor o mancare congelata. Sau tatal care are nevoie de mama sa ii spuna prin baby monitor cum sa fiarba niste mazare.

Uite o surpriza: barbatii pot fi la fel de buni parinti ca si femeile – dar hey , poate o sa se simta mai confortabili cu alegerile lor sa se identifice ca inrijitori primari daca incetam sa radem de ei.

Si poate femeile o sa se simta cu mai putina greutate fata de asteptarile societatii fata de responsabilitatile de a face toate lucrurile substantiale parintesti si s-ar simti mai libere pentru a identifica ceva mai larg decat pur si simplu „mama” , rol pretuit asa cum este.Multi dintre noi adoram maternitatea pana la capatul lumii dar tot ne-ar placea sa gandim daca ar fi sa avem curajul sa facem loc doar pentru noi insine in propriile vieti , am putea face asta cu constiinta ca tatal s-ar descurca bine si nici unul dintre noi nu ar fi judecat ca atare.

Credeti sau nu, chiar si dupa decenii dupa ce femeile au castigat dreptul de a intrat in fortele de munca la full-time si asteapta egalitate (munca in lucru), barbatii care aleg sa stea acasa inca raporteaza ca sunt tratati ca si cum au ales sa fie efiminati.Serios!

Grupurile drepturile barbatilor au inceput sa fie mai zgomotoase , si desi ura care o au o directioneaza catre feministe pentru o multime de crime imaginare este de ras, cu privire la problema tatilor  ne fiind luati destul de serios de catre societate, ei au un punct valabil.

Pentru binele femeii si copiilor, si cel mai importat pentru binele tatilor – si tatilor bine ajustati este egal cu fiii bine ajustati – privirile noastre rigide despre rolurile parentale si asteptarile trebuiesc revizuite.

Tatii nu sunt doar rezerve care stau pe o banca pana cand vedeta se raneste ca apoi sa umpla rolul pe cat de mult poate. Pentru copii si parteneri , avand un tata care este „bun” cu copii nu ar trebui sa fie considerat un lux.

Parenting este ideal un efort de echipa ( parintii singuri care ii cunosc tata a caror copii sunt pentru orice motiv neaccesibili , muta muntii pentru a gasi alti barbati prezenti si puternici.

Desi tu trebuie sa te uiti doar cum Saville a fost tratat ca un parinte virtual in paranteza in timp ce nevasta lui era plecata sa vada atitudinea predominanta este parintele cheie este mama si fara ea constanta, familia este in pierdere.

Unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au intamplat  ca parinte a fost sa primesc o copie despre Steve Biddulp’s Raising Boys ( Crescand Baietii ), scurt timp dupa ce am avut primul baiat. Autorul a trimis mesaje clare femeilor care cu adevarat incurajeaza parintii – si dandule voie – sa fii un parinte egal este vital.

A stresat atat de departe de la a fi cel „responsabil” de tot ceea ce-a are de a face cu copii , la un punct al dezvoltarii unui baiat , tatal poate fi modelul mai importat so Biddulph a cerut tatilor sa imbratiseze acest lucru.

Si tot mai multi barbati o fac , care este frumos de a vedea.

Este o mare mandrie a tatilor , deci ce-ar fi sa incetam in a o submina ?

Traducator : Milian Bogdan

Colectivul ARPCC

ref. [ngo3059]