Legea medierii aplicabila de la 1 octombrie 2012

La un an de la intrarea în vigoare a noului cod civil, legea medierii se schimbă, existând și unele prevederi care afectează relațiile dintre soți. Enumerăm mai jos câteva dintre articolele care ating aceste relații și care, conțin în acest moment prevederi legate de stabilirea locuinței copilului, de stabilire a contribuției de întreținere a fiecărui soț și a modului concret de exercitare a a autorității părintești:

CAPITOLUL VI

Dispoziţii speciale privind medierea unor conflicte

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii speciale privind conflictele de familie

Art. 64

(1) Pot fi rezolvate prin mediere neînţelegerile dintre soţi privitoare la:

a) continuarea căsătoriei;

b) partajul de bunuri comune;

c) exerciţiul drepturilor părinteşti;

d) stabilirea domiciliului copiilor;

e) contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor;

f) orice alte neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.

(1¹) Acordurile de mediere încheiate de părţi, în cauzele/conflictele ce au ca obiect exerciţiul drepturilor părinteşti, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor şi stabilirea domiciliului copiilor, îmbracă forma unei hotărâri de expedient.

(2) Înţelegerea soţilor cu privire la desfacerea căsătoriei şi la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului se depune de către părţi la instanţa competentă să pronunţe divorţul.

(articol modificat de Lege nr. 115/2012 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator din 4 iulie 2012, M. Of. 462/2012; )

Art. 65

Mediatorul va veghea ca rezultatul medierii să nu contravină interesului superior al copilului, va încuraja părinţii să se concentreze în primul rând asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilităţii părinteşti, separaţia în fapt sau divorţul să nu impieteze asupra  creşterii şi dezvoltării acestuia.

Art. 66

(1) Înainte de încheierea contractului de mediere sau, după caz, pe parcursul procedurii, mediatorul va depune toate diligenţele pentru a verifica dacă între părţi există o relaţie abuzivă ori violentă, iar efectele unei astfel de situaţii sunt de natură să influenţeze medierea şi va decide dacă, în asemenea circumstanţe, soluţionarea prin mediere este potrivită. Dispoziţiile art. 54 sunt aplicabile în mod corespunzător.

(2) Dacă, în cursul medierii, mediatorul ia cunoştinţă de existenţa unor fapte ce pun în pericol creşterea sau dezvoltarea normală a copilului ori prejudiciază grav interesul superior al acestuia, este obligat să sesizeze autoritatea competentă.

Textul complet al legii (cu precizarea modificărilor operate) se poate consulta aici


--------------------

hotărâre de expedient, act procedural prin care se pune capăt judecăţii în temeiul tranzacţiei intervenite între părţi. Legea conferă părţilor posibilitatea de a se înfăţişa oricând în cursul procesului, chiar dacă nu au fost citate, pentru a solicita instanţei să ia act de învoiala lor; tranzacţia părţilor urmează să alcătuiască chiar dispozitivul h.e.; ea nu are caracterul unei hotărâri de fond; prin ea nu se soluţionează practic un litigiu, ci se ia act doar de învoiala părţilor. De aceea, h.e. nu poate fi atacată de părţi cu apel; de altfel, ele nici nu ar putea justifica un interes pentru promovarea apelului, de vreme ce hotărârea pronunţată este rezultatul acordului lor de voinţă. Părţile au însă posibilitatea de a exercita calea extraordinară de atac a recursului sau o acţiune în anularea tranzacţiei. înainte de pronunţarea h.e. instanţa are obligaţia de a exercita un control asupra conformităţii tranzacţiei înfăţişate de părţi cu prevederile legii; dacă se constată că, prin învoiala lor, părţile urmăresc un scop contrar legii, instanţa este obligată să înlăture actul de dispoziţie şi să continue judecarea cauzei în fond; în ipoteza în care printre părţi figurează şi minori, tranzacţia poate fi confirmată de instanţă doar dacă a fost încuviinţată de autoritatea tutelară. H.e. poate fi atacată prin intermediul recursului şi de către procuror; întrucât el nu este parte în contractul judiciar, procurorul nu are şi posibilitatea de a promova o acţiune în anularea tranzacţiei. Recursul sau acţiunea în anulare urmează să fie folosite, după caz, în funcţie de motivele invocate pentru desfiinţarea h.e.; astfel, acţiunea în anulare va fi folosită în cazul nerespectării unor condiţii de validitate ale tranzacţiei (lipsa capacităţii, viciu de consimţământ etc.); recursul urmează să fie promovat în cazul unor neregularităţi de ordin procedural (necompetenţa absolută, greşita alcătuire a instanţei etc.). H.e. se poate pronunţa şi în litigiile privitoare la expropriere, dacă părţile se învoiesc, în instanţă, asupra exproprierii şi asupra despăgubirii; hotărârea pronunţată este definitivă; dacă părţile se învoiesc numai asupra exproprierii, instanţa va lua act de învoiala lor şi va stabili despăgubirea [sin. hotărâre care consfinţeşte învoiala părţilor; v. şi tranzacţie judiciară].

Detalii: http://legeaz.net/dictionar-juridic/hotarare-de-expedient

Biblioteca online ARPCC

Stimate doamne, stimați domni,

Situl nostru www.arpcc.ro a fost rearanjat recent. Partea centrală a sitului nostru, făcută mai evident acum, este biblioteca online disponibilă la adresa web www.arpcc.ro/biblioteca şi care conţine referinţe către toate articolele pe care ARPCC le-a găsit pe web, privitoare la subiectele conexe legate de divorţ şi custodia asupra minorilor. Din ce in ce mai multe astfel de articole sunt oferite specialiştilor interesaţi in limba română prin efortul grupului de traducători afiliaţi ARPCC. Aceasta este, considerăm noi, extrem de important pentru a alinia mai repede jurisprudenţa din România la bunele practici din străinătate

Cu deosebita consideraţie,

Colectivul ARPCC

Daca iti minti copilul, si el va invata sa minta.

interviu cu Anda Păcurar, psihoterapeut

Copilul învaţă nu numai din ceea ce i se spune, ci şi din comportamentul părinţilor. Dacă îţi minţi copilul, şi el va învăţa să mintă.

Prima regulă este ascultarea. Dacă  copilul reușește să îți povestească ceva de la grădiniță nu îl critica - altfel va începe să îți povestească ceea ce vrei să auzi nu ceea ce s-a întâmplat într-adevăr.

Apoi o altă regulă este să nu minţi copilul său să nu-l păcăleşti - cum spun de multe ori părinţii. Cei mai mulţi părinţi încearcă să le imprime copiilor nişte valori morale - să nu minţi este de cele mai multe ori cea mai importantă. Părintele cere, adesea autoritar sau foarte serios, copilului să nu-l mintă, dar ceea ce face părintele, de multe ori, este minciună: minte prin omisiune, îl păcăleşte, încearcă să-i nege curiozitatea copilului său nevoile. El învaţă nu numai din ceea ce i se spune, ci învaţă şi din comportamentul părinţilor." a declarat

Sunt nevoi de bază. Adesea însă este educat după principiul greşit: dacă...atunci.... De exemplu: dacă duci gunoiul ai voie la calculator. Şi copilul ajunge să creadă că aparţine dacă face ceva special, dacă îşi impresionează părintele. Unii o fac în sens pozitiv şi încearcă să facă adultului pe plac. Dar adesea ajung să se simtă păcăliţi: „Ca să ies afară mama îmi spune să-mi fac temele, să fac curat şi după ce fac tot ce-mi cere tot nu mă lasă şi-mi dă noi treburi de făcut”. Foarte probabil mama din poveste nu dorea să-şi lase fiica afară, poate din dorinţa de a o proteja. Din păcate oricât am vrea nu putem proteja copiii de viaţă şi nici nu putem avea încredere dacă nu le dăm şansa de a învăţa responsabilitatea.  Această fată la fel ca şi alţi copii descurajaţi ajung să-şi impresioneze părinţii în sens negativ.

Este extrem de important ca părintele să petreacă timp  cu copilul în mod regulat. O oră pe zi este de multe ori prea puțin. Încearcă să maximizezi beneficiul vizitelor la copil din timpul săptămânii ca să îi poți împlini nevoia de a aparține și cea de a fi semnificativ.

Aproape jumătate din copiii petrec mai puțin de o oră pe zi în timpul săptămânii iar aceasta afectează copilul prin distrugerea relațiilor dintre copil şi părinte. când eşti cu copilul şi petreci un timp de calitate cu copilul aceasta îi demonstrează acestuia "că aparține" și că "este semnificativ" (că CONTEAZĂ) Copilul, ca de altfel orice om, are nevoia de a aparţine şi de a fi semnificativ.

Cei mai mulţi copii cred că nu aparţin şi nu sunt semnificativi dacă nu iau note mari sau nu trec de examene. De fapt mesajul unui părinte ar trebui să fie: „Mi-aş dori să iei acest examen, e important, dar dacă nu se va întâmpla aşa vei rămâne copilul meu şi te voi iubi”. Copilul trebuie să simtă că aparţine şi are un rol în familie indiferent de reuşitele sale.

Copilul trebuie să ajute în casă și să contribuie în rând cu tine la treburile casei atunci când îl găzduiești. Rutina zilnică este esențială oricărei persoane cu atât mai mult unui copil. Aceasta dă persoanei puterea se a rezista schimbărilor cu care se confruntă în societate, la școală sau la serviciu.

Toată familia ar trebui să CONTRIBUIE la treburile casei, nu doar părintele. Altfel pe copil îl demotivezi să faci lucruri (pentru că ăi transmiți că nu le poate face bine) și, îl înveţi să creadă că cei din jur sunt acolo ca să îl "servească"

Merită urmărit acest interviu ...  9 minute care pot fi petrecute foarte util de orice părinte, ca să devină un părinte mai bun. Cu atât mai importante părinților singuri ori părinților care nu locuiesc cu copilul ca urmare a divorțului.

Codin Băltăgan

Cum se stabileşte locuinţa minorului? La o anume adresă fizică sau la un anume părinte care poate să îşi schimbe adresa?

Întrebare de la un judecător:
Potrivit art.400 NCC locuinta copilului minor se stabileşte la părintele cu care locuieşte în mod statornic. În dispozitivul hotărârilor ce le vom pronunța este suficient să precizăm "Stabilește locuința minorului X la domiciliul/resedința mamei/tatălui"? Sau este nevoie ca acest domiciliu/reşedinţa să fie individualizată cu nr. de stradă, imobil, etaj, apartament? Dacă arătăm doar "domiciliul/resedinta mamei/tatălui" dispozitivul este un pic neclar. Părintele poate avea domiciliul legal la o adresă, locuieşte 11 luni pe an în Italia unde munceşte, iar când vine acasă de sărbători locuieşte efectiv la domiciliul părinţilor. Astfel, pot apărea neclarităţi cu privire la locul unde trebuie să se afle copilul minor. Dacă precizăm o adresă exactă, ori de câte ori părintele se va muta va trebui să sesizeze instanţă cu o cerere de stabilire a locuinţei la noua adresă. Mulțumesc pentru răspuns.

Răspuns
În mod cert în lege se vorbeşte de o adresă fizică clar identificabilă. De altfel conform algoritmului de scoring judecătorul trebuie să verifice care dintre cei doi părinţi are o situaţie locativă mai bună (de exemplu unul are o casă proprietate personală iar celalalt stă în chirie fără acte şi schimbă reşedinţa în medie o dată la fiecare 6 luni de zile). Manualul de implementare al custodie comune propune o frazare standard de genul:

"Instanţa decide ca locuinţa minorului să fie la adresa din (...) şi obligă părintele rezident să obţină acordul părintelui nerezident cu privire la orice schimbare a locuinţei la o altă adresă situată la mai mult 5 km distanță de locul unde instanța a stabilit locuința copilului ori de locul unde, ulterior deciziei instanței de judecată, părinții au decis de comun acord ca minorul să locuiască statornic. În cazul în care cei doi părinți nu pot ajunge la un acord privitor la modificarea locuinței în condițiile de mai sus, părintele care cere modificarea locuinței va trebui să apeleze la instanței de judecată pentru a lua o decizie. Schimbarea locuinței minorului la o adresă situată la mai puțin de 5 km distanță de locul unde instanța a stabilit locuința copilului ori de locul unde, ulterior deciziei instanței de judecată, părinții au decis de comun acord ca minorul să locuiască statornic, se poate realiza de către părintele rezident chiar și în lipsa acordului părintelui nerezident cu obligația ca părintele rezident să informeze părintele nerezident. Orice schimbare a locuinței trebuie notificată biroului de evidență a populației în termen de 15 de zile de la eveniment"

Ideea că locuința copilului trebuie identificată la o adresă fizică se regăsește și în avizul CSM din data de 03.07.2012 privitor la modificarea legii 272/2004. Acest aviz poate fi consultat aici

Temerea exprimată mai sus că, odată stabilită locuința minorului în mod explicit, ea nu va mai putea fi modificată decât tot apelând la instanță nu este justificată. O frazare de genul celei de mai sus, poate evita ușor acest lucru, lăsând libertate părintelui rezident să schimbe, dacă este cazul, locuința minorului în interiorul razei de competență a instanței, fără a fi nevoie de modificarea adresei de către instanță, cu o simplă notificare adresată părintelui nerezident. 

Se poate prezuma că modificările locuinței copilului într-o arie georgrafică restricționată, cum este aria de competență a instanței, nu este de natură a dăuna relațiilor copilului cu celălalt părinte, în timp ce o mutare la distanță mai mare (altă localitate în afara ariei de competență a instanței) este de natură a crea probleme părintelui nerezident în a mai putea accesa pe minor. 

Prin urmare o astfel de practică judecătorească care ar stabili în clar reședința copilului, ar premite modificare ei oricând, dacă există acordul ambilor părinți sau dacă modificarea nu implică schimbarea competenței teritoriale a instanței va da flexibilitate părinților rezidenți care stau în chirie de a schimba locuința atunci când contractele de închiriere expiră, îi va proteja pe părinții rezidenți de potențiale șicane din partea părinților nerezidenți, vor proteja legăturile personale ale copiilor cu părinții nerezidenți și vor asigura faptul că instanțele nu vor fi bombardate cu cereri nenecesare de a încuviința locuința minorului la altă adresă

Pentru mai multe detalii puteţi consulta următoarele articole relevante:

• Algoritm de stabilire a locuinţei copiilor de către instanţe
• Foaie de scoring pentru uzul judecătorilor

La acest moment ARPCC are și o inițiativă de modifciare a legii, în sensul de a se asigura că legea 272/2004 va cuprinde articole care să clarifice faptul că odată stabilită printr-o decizie judecătorească o anume locuință această adresă poate fi modificată fie prin acordul părinților (oriunde în țară) fie unilateral de către părintele cu care copilul locuiește permanent dar fără posibilitatea schimbării locuinței în exteriorul ariei de competență a instanței.  Textul propunerii legislative a ARPCC poate fi consultat aici

Codin Băltăgan

Mediere şi plan parental - pilonii custodiei comune

Mediere şi plan parental

Noul Cod civil introduce o nouă filozofie de rezolvare a conflictelor legate de modul concret de exercitare a autorității părintești: aceasta este reprezentată de ”înțelegerea părinților” - adică de modalitățile extra-judiciare. Unul dintre cele mai puternice instrumente de rezolvare a acestor probleme, mult mai bine, mai simplu și mai ieftin decât pe cale judecătorească este reprezentat de medierea planului parental. 

Pentru o bună implementare a noţiunii de autoritate părintească comună postdivorţ, este necesar a se stabili  anumite reguli cu privire la modul efectiv în care această autoritate poate fi pusă în aplicare post-divorţ. Acest lucru excede în general posibilităţile instanţei de a putea decide, cu ocazia pronunţării sentinţei de divorţ, relativ la toate posibilele aspecte pe care noile relaţii părinţi-copii post divorţ le pot implica. Recomandarea noastră este de a determina părinţii să medieze modul de implementare a autorităţii părinteşti apelând în acest sens la un mediator specializat care să îi ajute să compună un plan parental.

Prin planul parental părţile ajung să îşi negocieze un nou contract pentru colaborarea în viitor, cel puţin până când copiii ajung la vârsta majoratului. De regulă aceasta rezultă într-o implicare regulată a ambilor părinţi, acceptată de fiecare dintre ei. Un plan parental subscris de ambele părţi, are mult mai multe şanse să fie şi respectat în timp. Prin contrast, un program de legături personale decis de instanţă (inerent, mult mai vag şi neadaptat la fel de bine condiţiilor specifice ale familiei) la care cel puţin una dintre părţi nu a subscris, conţine sămânţa multor conflicte viitoare. Nu este o surpriză astfel că anual se înregistrează peste 1.800 de plângeri penale pentru nerespectarea programelor de legături personale, în condiţiile în care există aproximativ 32.000 divorţuri cu minori pe an.

Planul parental este util chiar şi atunci când medierea nu are un succes complet. Aceasta deoarece, în general, părinţii vor fi fost capabili să clarifice mare parte din aspectele legate de autoritatea părintească. Este mult mai eficient pentru judecător, şi mult mai în avantajul minorilor, ca instanţa să se pronunţe doar asupra aspectele pe care părinţii nu le-au putut rezolva.

Avantajele medierii din punctul de vedere al interesului superior al minorului

Există nenumărate site-uri care explică beneficiile medierii din punct de vedere financiar sau din punctul de vedere al efortului celor două părţi implicate. Există însă şi efecte pozitive dpdv psihologic, pe care medierea le are asupra copiilor:

·         Medierea permite părinţilor nerezidenţi să îşi vadă copiii mult mai des. De asemenea contactele telefonice dintre părintele nerezident şi copil sunt mai frecvente. Este demonstrat dpdv psihologic că această interacţiune mai amplă între copii şi ambii părinţi are efecte benefice asupra dezvoltării copilului;

·         Părinţii nerezidenţi sunt mai implicaţi în aspectele care ţin de disciplina copiilor, îngrijirea personală, pregătirea morală, în participarea la petrecerile şi evenimentele şcolare importante, în activităţile de recreere.

·         Pentru a vă convinge cu privire la avantajele pe care medierea le are pentru familia şi pentru copii, vă transmitem ataşat, Studiul Emery realizat pe o perioadă de 12 ani de zile, studiu care demonstrează fără echivoc că medierea determină o influenţă pozitivă asupra majorităţii variabilelor ce definesc bunăstarea copiilor.

Modalităţi practice de a stimula părinţii să apeleze la mediere

În conformitate cu noul Cod de procedură civilă, judecătorul are datoria de a recomanda părţilor să folosească medierea în prima şedinţă pe fond.

Atitudinea părţilor relativ la mediere (acceptul, respingerea nejustificată a propunerii de mediere, ne-prezentarea la mediere) ar trebui să devină un input important pentru judecător în a înţelege care dintre cei doi părinţi este mai dispus spre colaborare. Propunerea de mediere pe care o face judecătorul nu trebuie să fie doar o formalitate ci, ar trebui să fie considerată ca un test deosebit de util pentru a da judecătorului o imagine cu privire la capacitatea şi disponibilitatea de colaborare a fiecărui părinte.

În conformitate cu recomandările cuprinse în manualul pentru judecători editat de către ANPDC, capacitatea părinţilor de a colabora cu celălalt pentru lucruri care ţin de creşterea şi educarea minorilor trebuie să joace un rol important în decizia cu privire la încredinţarea minorului.

Propunem prin urmare ca reacţia părinţilor cu privire la mediere (acceptare, neacceptare) să fie luată de către judecători în calcul atunci când stabilesc locuinţa minorului după divorţ. A se vedea în acest sens Algoritmul de stabilire a locuinţei minorului. Aceasta este în linie cu cele mai bune practici din străinătate.

Planul parental standardizat:

Puteți găsi aici un model standardizat de plan parental pe care asociaţia noastră l-a pus deja în dezbatere publică către mai multe organizaţii neguvernamentale implicate în drepturile copiilor şi către un grup de mediatori cu experienţă în domeniul medierii parentale. Planul parental minimal este gândit pentru a ajuta părinţii să definească modul de colaborare post divorţ.

Planul are forma unui chestionar pe care părinţii pot sa îl completeze singuri sau împreună cu un mediator. Odată completat cei doi părinţi vor putea să prezinte instanţei de tutelă rezultatul. Preluând acest rezultat judecătorul va putea să îl revizuiască, să verifice interesul superior al minorului şi apoi să îl aprobe, în cazul planurilor 100% subscrise. Chiar şi pentru planurile incomplete, sarcina judecătorului va fi mult uşurată prin faptul că va fi chemat să decidă cu precădere asupra aspectelor asupra cărora părinţii nu au putut cădea de acord.

Avantajele planului parental minimal:

• Planul parental standardizat este o modalitate de a se asigura dezideratul unificării practicii judecătoreşti în materia încredinţării minorilor
• Planul parental standardizat permite judecătorilor să înţeleagă rapid lucrurile asupra cărora părţile au căzut de acord şi lucrurile care sunt încă motiv de conflict reducând timpul de lucru pentru instanţe.
• Planul parental standardizat sprijină interesul copilului chiar şi în măsura în care unul dintre părinţi nu cere program de vizitare în instanţă. Deşi poate că părintele în cauză nu e interesat în existenţa unui program de legături personale minorul este o persoană cu interese deosebite de cele ale părintelui şi deci are dreptul la un program de legături personale stabilit cu acest părinte.
• Nu în ultimul rând, planul standardizat asigură faptul ca părinţii un vor “uita” să clarifice aspectele minimale legate de modul de implementare a custodiei post-divorţ.

Colectivul ARPCC

Un gând

"Ieri, când am ieșit cu băiețelul meu parc, la vizită și am văzut cu mândrie că a învățat să meargă pe bicicletă vara aceasta, fără roți ajutătoare. Dar eu nu am fost acolo când a învățat acest lucru" (gândurile unui părinte necustodian)