Introducerea
custodiei fizice comune (care implică locuinţa alternantă) s-a corelat
pozitiv cu reducerea proceselor soluţionate în contradictoriu în faţa
instanţei datorită descurajării sistematice de către puterea
judecătorească a conflictelor dintre părinţi. Şi în Australia ca şi în
România, legea obligă pe părinţi să încerce medierea. Spre deosebire de
România însă, în cazul în care medierea nu e posibilă, prezumţia este că
se acordă o sentinţă de tip custodie comună fizică (domiciliu
alternant). Statistica este edificatoare în acest sens. În vreme ce
conflictele generale soluţionate de instanţe au rămas relativ constante
ca număr între anii 2003-2009, numărul dosarelor soluţionate în instanţă
(nu prin mediere) a scăzut constant, an de an.
“Etapa obligatorie a informării prealabile privitoare la mediere”
nu reduce în sine numărul de conflicte soluţionate pe cale judiciară.
Reducerea acestor conflicte se poate face însă printr-o combinaţie de
factori, care implică, pe lângă etapa „obligatorie a informării prealabile privitoare la mediere” şi implementarea „prezumţiei de locuinţă alternantă a copilului după divorţ”
în familiile în care părinţii locuiesc în aceiaşi arie geografică şi
nu se înţeleg la un alt tip de aranjamen. O astfel de prezumţie operează de altfel cu succes
şi în alte ţări/teritorii, de pildă Suedia sau Quebec fiind recunoscută
ca având acelaşi efect de reducere a numărului de cauze soluţionate în
contradictoriu.
O
astfel de prezumţie considerată prea îndrăzneaţă de autorii noului cod
civil al României, ar putea fi totuşi o soluţie util de implementat în orice
”upgradare” viitoare a acestui cod, sau, de ce nu, chiar şi în
modificarea legii 272/2004. Considerăm că introducerea acestei prezumții ar avea efecte extrem de pozitive la
nivelo social prin:
- Descurajarea acţiunilor în instanţă
- Stimularea reală a părinţilor să apeleze la mediere
- Reducerea semnificativă a încărcării cu dosare a instanţelor, cu efect de creştere a calităţii muncii judecătorului pe de o parte (cantitate timp mai mult de a investi în dosar) dar şi a actului de justiţie (durată mai mică a procesării acelor puţine dosare în care părinţii nu s-au putut media.
- Posibilitatea realocării resurselor justiţiei spre alte cauze
adaptare de Codin Băltăgan după un articol de Vittorio Vezzetti
[ngo557]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu