Scrisoarea lui Charlie Chaplin pentru fiica sa

Nu exista o iubire mai dezinteresata si neconditionata decat cea a parintelui fata de copiii sai.

Charlie Chaplin, tata a 12 copii, in 1965, fiind la venerabila varsta de 76 de ani, a scris o scrisoare fiicei sale de 21 de ani, Geraldine, care incerca sa-si faca o cariera in lumea dansului, in orasul Paris. Scrisoarea este emotionanta, foarte personala, dar in acelasi timp i se potriveste fiecaruia din noi.

Este un exemplu de dragoste paterna si grija, de tristete si bucurie, mandrie si ingrijorare, intelepciune adunata de-a lungul anilor si copilarie, care s-a pastrat in el. “Niciodata nu am fost un inger”, scria geniul cinematografiei, “dar intotdeauna m-am staruit sa fiu un om in adevaratul sens al cuvantului. Incearca si tu”.

Cititi aceasta scrisoare si ganditi-va la ce v-au invatat parintii si ce ati vrea sa va invatati copiii.

Fetita mea!

Acum este noapte. Noaptea de Craciun. Toti soldatii inarmati din mica mea cetate au adormit. Fratele tau si sora ta dorm. Chiar si mama ta doarme. Aproape ca nu am trezit puisorii adormiti, cand m-am pornit in camera asta semi luminata. Cat esti de departe de mine! Si sa orbesc daca nu vad imaginea ta in fata ochilor mei tot timpul. Portretul tau sta aici pe masa si aici, in inima mea. Dar unde esti tu? Acolo, in Parisul de poveste, dansezi pe mareata scena teatrala de pe Champs-Élysées. Stiu asta prea bine si totusi mi se pare ca aud pasii tai in linistea noptii, vad ochii tai, care stralucesc ca stelele pe cerul de iarna.

Aud cum interpretezi in spectacolul de Craciun rolul frumoasei persiene inrobita de hanul tatar. Fii o frumoasa si danseaza! Fii o stea si straluceste! Dar daca extazul si multumirile publicului te vor imbata, daca mireasma florilor te vor ameti, aseaza-te in colt si citeste scrisoarea mea, asculta-ti glasul inimii. Sunt tatal tau, Geraldine! Eu, Charlie, Charlie Chaplin! Stii tu, oare cate nopti am stat langa patul tau cand erai mica si iti povesteam basme despre frumoasa adormita, despre dragonul care nu doarme niciodata? Si cand somnul imi biruia ochii batrani radeam de el si ii ziceam: “Pleaca! Somnul meu e tesut din visurile fiicei mele!”

Ti-am vazut visurile, Geraldine, ti-am vazut viitorul, ziua ta de azi. Am vazut o fata dansand pe scena, o zana alunecand pe cer. Auzeam cum  vorbea publicul: “Vedeti fata aceasta? Este fiica unui bufon batran. Mai tineti minte? Il chema Charlie.” Da, eu sunt Charlie! Sunt acel bufon batran! Astazi este randul tau. Danseaza! Eu am dansat in pantaloni rupti, largi, dar tu dansezi in costum de matase de printesa. Aceste dansuri si furtuna de aplauze te vor inalta la cer. Zboara! Zboara acolo! Dar coboara si pe pamant! Trebuie sa vezi viata oamenilor, viata dansatorilor de pe strada, care danseaza tremurand de frig si de foame. Eu am fost ca ei, Geraldine. In acele nopti magice cand tu adormeai leganata de povestile mele, eu stateam treaz.

Ma uitam la fata ta, ascultam bataile inimii tale si ma intrebam: “Charlie, oare acest pisicut intr-o zi te va recunoaste?” Nu mai stii, Geraldine. Multe povesti ti-am spus in acele nopti indepartate, dar poveste mea – niciodata. Dar ea este interesanta. Este despre bufonul flamand, care canta si dansa in cartierele sarace ale Londrei si pe urma strangea pentru binefaceri. Iata-o, povestea mea! Am cunoscut si foamea si ce inseamna sa nu ai un acoperis deasupra capului. Mai mult decat atat, am simtit durerea umilitoare a mascariciului hoinar, in pieptul caruia se framanta un ocean de mandrie; si aceasta mandrie era ranita dureros de monedele aruncate. Si totusi sunt viu, asa ca sa lasam asta.

Mai bine sa vorbim despre tine. Dupa numele tau – Geraldine – urmeaza familia mea – Chaplin. Cu aceasta familie, mai bine de 40 de ani am amuzat oamenii. Dar eu am plans mai mult decat au ras ei. Geraldine, in lumea in care traiesti, exista nu numai dansuri si muzica! La miezul noptii, cand iesi din sala imensa, poti sa uiti de admiratorii bogati, dar nu uita sa intrebi de soferul taxiului, care te va duce acasa, de sotia sa. Si daca este insarcinata si nu au bani de scutece pentru viitorul copil, pune-i niste bani in buzunar. Am dat ordin la banca sa-ti plateasca aceste cheltuieli. Dar celorlalti plateste-le exact cat le datorezi. Din cand in cand mergi cu metroul sau cu autobuzul, mergi pe jos si cunoaste orasul.

Priveste mai atent la oameni! Uita-te la vaduve si copii orfani. Macar o data pe zi vorbeste-ti asa: “Sunt la fel ca ei”. Da, esti una cu ei, fetita mea! Mai mult decat atat. Arta, inainte sa dea aripi omului, ca el sa zboare in sus, ii rupe picioarele. Si daca va veni ziua cand te vei simti mai presus decat publicul, paraseste scena imediat. Cu primul taxi mergi prin periferiile Parisului. Il stiu foarte bine! Acolo vei vedea multe dansatoare ca tine, poate chiar mai frumoase, mai gratioase, cu mai multa mandrie. Acolo nu va fi nici urma de reflectoarele orbitoare ale teatrului tau. Reflector pentru dansele este luna.

Uita-te bine! Nu danseaza ele mai bine decat tine? Recunoaste, fetita mea! Intotdeauna se va gasi acela care danseaza, joaca mai bine decat tine! Si tine minte: in familia lui Charlie nu a fost nici unul care sa fi certat soferul de taxi sau sa rada de saracii care locuiesc pe malurile Senei. Eu voi muri, iar tu vei trai. Vreau ca tu niciodata sa nu stii ce e aceea saracie. Cu aceasta scrisoare iti trimit o carte de cecuri, pentru ca tu sa poti cheltui cat iti doresti. Dar cand vei cheltui doi franci sa nu uiti ca al treilea nu e al tau. El trebuie sa ii apartina unui necunoscut care are nevoie de dansul. Iar tu vei gasi repede unul. Trebuie numai sa vrei sa-i vezi pe acesti saraci necunoscuti si ii vei intalni oriunde. Vorbesc cu tine despre bani, deoarece le-am cunoscut puterea demonica. Am petrecut foarte mult timp la circ si tot timpul imi faceam griji pentru echilibristi.

Si trebuie sa-ti spun ca oamenii cad cel mai des pe pamantul tare, mai des decat echilibristii de pe sarma. Poate la vreo petrecere selecta te va orbi stralucirea vreunui diamant. In acel moment el va deveni acea sarma periculoasa si caderea este inevitabila. Poate, intr-o buna zi, o sa te cucereasca chipul frumos al unui print. In acea zi vei deveni un echilibrist lipsit de experienta, iar acestia cad de fiecare data. Nu iti vinde inima pentru aur si bijuterii. Afla ca cel mai mare diamant este soarele. Din fericire el straluceste pentru toti. Cand va veni vremea si te vei indragosti, iubeste acea persoana din toata inima. I-am spus mamei tale sa-ti scrie despre asta. Ea intelege dragostea mai mult decat mine si e mai bine ca ea sa discute despre acest lucru cu tine. Munca iti este grea, stiu asta.

Corpul iti este acoperit de o bucata de matase. Pentru arta poti sa apari pe scena si dezbracat, dar sa te intorci de acolo trebuie nu numai sa fii imbracat, dar si mai curat. Sunt batran si poate, cuvintele mele suna amuzant. Dar, dupa mine, trupul tau dezgolit trebuie sa apartina numai celui care iti iubeste sufletul dezgolit. Nu este grav, daca parerea ta in aceasta privinta este veche de zece ani, adica apartine timpului trecut. Nu-ti fie frica, acesti zece ani nu te vor imbatrani. Dar oricum nu ar fi, vreau ca tu sa fii ultimul om care va deveni locuitor al insulei goilor. Stiu ca tatii si copiii duc o lupta vesnica. Lupta cu mine, cu gandurile mele, fetita mea! Nu iubesc copiii ascultatori. Si cum nu au cazut lacrimi din ochii mei pe aceasta scrisoare, vreau sa cred, ca aceasta noapte de Craciun este noaptea minunilor.

Imi doresc sa se intample o minune si tu sa intelegi cu adevarat ce am vrut sa-ti spun. Charlie a imbatranit, Geraldine. Mai devreme sau mai tarziu in loc de rochia alba de scena va trebui sa imbraci vesminte de doliu ca sa vii la mormantul meu. Acum nu vreau sa te intristez. Dar din vreme in vreme uita-te in oglinda – acolo vei vedea trasaturile mele. In venele tale curge sangele meu. Chiar si atunci cand sangele se va opri in vasele mele, vreau ca tu sa nu il uiti pe tatal tau. Nu am fost un inger, dar intotdeauna am incercat sa fiu om. Incearca si tu.

Tatal tau,

Charlie

Sursa: nuaisacrezi.ro

Copilul tău ştie. Tu...ştii?

Copilul tău ştie că talentul său îl face special. Tu ştii?

Copilul tău ştie că poate să devină mai bun. Tu ştii?
Copilul tău ştie ce vrea să devină când va fi mare. Tu ştii?
Copilul tău ştie să facă diferenţa dintre bine şi rău. Tu ştii?

            Te-ai întrebat vreo dată oare când a crescut aşa mare? Te-ai întrebat  oare când ai început să înveţi de la copilul tău? Te-ai întrebat oare de unde a învăţat el toate acestea?

            Crezi că de la şcoală, de la tine, de la bunici sau oricare alt membru al societăţii? NU, a învăţat singur,  a privit tot ce-l înconjoară, a văzut, a observat, şi-a pus întrebări,  a căutat răspunsuri, a tras concluzii, iar acum ştie. Ştie că atunci când este trist lacrimile îi alină durerea, ştie să zâmbească atunci  când e fericit. Te-ai intrebat unde a învăţat? Probabil nu, dar copilul  tau ştie. Tu ştii?

            Ca atunci când a făcut primii paşi, nu ştia ce face dar ştia că trebuie, lipsit de temeri s-a ridicat şi a început să meargă te-ai întrebat de unde a învăţat? Probabil că nu, dar copilul tău ştia. DA, copilul tău ştia; ştia că poate ajunge unde vrea el pentru că tu erai acolo să îl susţii, l-ai apucat de mânuţele sale cele mici şi fără să îi îndemni încotro să o apuce i-ai arătat că el ştie calea, iar tu eşti acolo să îi uşurezi drumul. Apoi l-ai lăsat singur şi el a continuat să meargă mânat de dorinţa de a învăţa, de a ajunge ca tine, adică puternic şi sigur pe picioarele sale. Învăţând el a ajuns să cadă, dar răbdător te-ai dus l-ai ridicat şi l-ai îndemnat să continue. Căzând şi ridicandu-se a învăţat să nu renunţe, a învăţat că are forţa să ajungă până în vârful muntelui, dar pentru asta, are nevoie de tine să-l îndrumi, să-i spui care sunt potecile line şi care sunt cele primejdioase. Să nu te mâniezi dacă nu va alege poteca pe care i-ai indicat-o tu, dacă va alege o altă cale. Şi tu la rândul tău ca să le ştii a trebuit mai întâi să le cutreieri. Nu-ţi face griji, va ajunge cu bine, chiar dacă este greu va şti ce pericole îl aşteaptă. Da, copilul tău  va şti, pentru că tu eşti acolo, pentru că la momentul potrivit te-ai informat corect şi nu ai abandonat, nu l-ai pãrãsit, ci ai fost acolo pentru el, ai fost acolo pentru că ai înţeles că autoritatea părintească nu este un drept, este o obligatie morală faţă de copilul  tău. Iar răsplata ta va veni,  într-o zi când copilul tău te va privi cu drag şi îţi va spune: ,,Mulţumesc, datorită ţie am ajuns omul care sunt astăzi!"

Ionut Morariu

Cum poate lupta un parinte alienat parental sa pastreze relatia cu fiica sa?

Întrebare:

Buna ziua,

As dori sa va cer sprijinul in privinta urmatoarei probleme: 

ce poate face un tata care a trecut prin 8 procese de diferite feluri in ultimii 2 ani (printre care ordonanta presedintiala, executare silita) pentru a si vedea fetita ( acum in varsta de 5 ani) care este in grija mamei (custodie comuna) in conditiile in care mama refuza sa respecte ordinele judecatoresti si manipuleaza copilul (in ultima vreme sustinand ca fetita nu mai vrea la tata deloc).

Tatal a fost reprezentat de fiecare data de un avocat si in instanta i s a acordat drept de vizita si s a stabilit program de vizita. La fiecare solutie oferita de instanta mama a facut recurs si nu a respectat nici unul din programele de vizita stabilite.
De la ultimul proces, solutionat in august 2012 (drept de vizita 2h martea si joia si 2 weekend uri pe luna si luna august integral), in afara de vizitele saptamanale (respectate una da, 5 nu), mama nu i a mai dat voie fetitei sa doarma la tata. Initial, dupa executarea silita, o lasa la domicilul acestuia (unde are camera ei, jucarii etc) si dormea acolo in weekendurile din programul de vizita... Apoi fetita a inceput sa spuna ca acolo sunt monstri, ca ea poate dormi doar la mama, ca la ora 8 seara trebuie sa mearga la mama (poate un copil de 4 ani si cateva luni sa stie exact incepand cu ce ora nu mai poate sta?

Tatal a ajuns la capatul puterilor. Acum fiica lui plange de fiecare data cand il vede. Mama scoate copilul din casa (sub pretextul ca ii va da voie sa isi mearga la tata), descult (deci nu poate sta decat in bratele mamei), dezbracat si este instruit sa spuna ca nu mai vrea sa il vada. In rest mama ii trimite tatalui doar mesaje in care l anunta ca fetita nu vrea inca sa l vada si ca il va anunta ea cand va vrea copilul din nou sa il vada. Concret fetita este pregatita si pentru luna august ca sa refuze sa stea cu tatal iar mama isi cauta acoperiri pentru un eventual proces (in toate mesajele scrie "eu doresc sa ti o dau dar nu vrea ea". Este recunoscut in instanta ca minora este atasata de tatal ei...exista o relatie stransa...). Copilul e "pregatit" deja in cazul unei noi executari - "daca ai sa vii cu politia eu am sa plang si nu am sa vreau la tine".
Tatal nu doreste sa si traumatizeze copilul si sa il ia plangand. Atitudinea mamei este de a dreptul malefica. Ii spala copilului creierul (tatal a mers cu fetita la tara sa daruiasca cateva jucarii unor copii iar dupa ce s a revazut cu fetita, care a intrat in contact cu mama a spus ca de fapt a daruit pietre.

Ce folos daca exista program de vizita pe care mama nu il respecta? dupa executarea silita a recurs la justificari de genul inmormantari, petreceri, evenimente etc. care aveau loc exact in tp programului de vizita, fetita e bolnava (de nenumarate ori chiar fetita, cu care tatal se vedea cam la o luna dupa aceste evenimente spunea ca nu a fost nici un astfel de eveniment)... Acum spune ca nu vrea copilul sa mearga la tata si sa nu il traumatizeze.

Va rog sa imi spuneti ce solutie sugerati pentru acest caz.

va multumesc,

Diana Popa

Răspuns

Stimată doamnă,

Situaţia descrisă de dvs este foarte dureroasă. Mulţi părinţi se confruntă cu acest fenomen al alienării părinteşti. Femei şi bărbaţi deopotrivă. Alienatorii sunt mame sau taţi sau, uneori,rude (Bunici, unchi. mătuşi).  Sugestia noastră este că tatăl să continue şi să nu renunţe la copilul sau. Este extrem de dureros şi, probabil, cel mai simplu este ca domnul să “fugă” de problemă renunţând complet la a mai încerca să îl vadă pe copil.  Dacă aţi citit materialele postate de noi în manualele de pe net aţi văzut că alienarea nu doar e dureroasă pentru părintele ţintă ci, are pe termen lung, efecte devastatoare asupra copilului care deseori rămâne  neîmplinit la 20-30 de ani mai târziu.

Din ce cunoaştem, părinţii alienaţi, au mers pe variate soluţii ca de pildă:

> consilierea psihologică a copilului (un psiholog într-adevăr bun poate ajuta)

> consilierea mamei (acelaşi psiholog ar putea să îi arate traumele pe care copila le va trăi în viitor)

> medierea (dar să se caute un mediator cu experienţă, care să încerce să arate, tot aşa, traumele pe care aliena torul le provoacă copilului)

> documentarea abuzurilor cu martori şi poliţie urmată de proces penal pentru nerespectarea programelor de legături personale (unii alienatori se sperie – dar nu toţi – în general procuratura nu face mare lucru oricum)

> proces civil prin care să se ceară consilierea parentală, şi a copilului ante-menţionată

> proces civil de restabilire a domiciliului la tată sau extinderea şi mai mare a programului de legături personale cu preluarea copilului de la grădiniţă nu de la casa mamei (trebuie însă să aveţi mare noroc de un judecător bun). Obligarea mamei să ducă copilul pentru predare la un loc neutru, îmbrăcat corespunzător  - şi predarea prin intermediul unui terţ (poate chiar  acel psiholog – sau o rudă care e suficient de matură emoţional să nu ia partea unuia dintre părinţi)

Cam niciuna dintre variante nu e un panaceu universal. Soluţia pe termen lung este schimbarea mentalităţilor specialiştilor (psihologi, judecători, procurori) care ar trebui să ia atitudine rapid în cazuri de alienare. Au la dispoziţie legea dar nu vor să o aplice pentru că încalcă filozofia încetăţenită că “mama e cea mai bună persoană pentru copil”. Altfel psihologul DGASPC ar trebui să identifice rapid PAS iar judecătorul ar putea cu celeritate să crească şi mai mult programul de legături personale, să ordone consilierea psihologică a mamei sau chiar să schimbe decizia privitoare la locuinţa. Dacă specialiştii şi-ar face treaba serios (dar nu şi-o fac) acest tip de lucruri s-ar rezolva f. rapid alienatorii fiind descurajaţi să mai abuzeze. Ei abuzează acum pentru că ştiu că “pedeapsa” e minimală sau inexistentă şi că este mult mai costisitor pentru victima alienării  (părintele ţinta) să obţină o penalizare decât costul penalizării efective.

Prin urmare răspunsul la întrebarea “ce poate să facă tatăl?” e un mix din ce v-am scris mai sus. Desigur că tatăl ar mai putea face şi ceva dintre lucrurile de mai jos:

1. să dedice timp (voluntariat adică) pentru a ajuta organizaţiile gen ARPCC

2. să investească bani nu doar în avocaţi şi doar pentru “cauza personală” ci şi pentru cauza generală a părinţilor şi copiilor ce se confruntă cu fenomenul alienării. Donaţii adică. 50-100 lei pe lună nu sunt un capăt de ţară dar fiecare donaţie se însumează. Pentru anul 2014 încercam în ARPCC să accesăm fonduri europene să facem cursuri de perfecţionare pentru judecători (pe manual construite de ARPCC). Dar pentru fiecare 8 lei daţi de EU, ARPCC trebuie sa ducă 2 lei. Fiecare donaţie contează. Măcar cei 2% anual din partea lui şi a rudelor sale) sprijinirii asociaţiilor ce luptă pentru a dezvolta înţelegerea problematicii PAS în rândul specialiştilor. Câtă vreme nimeni nu îi educă nu putem avea speranţa. Deci nu îl împiedică nimeni pe domnul tată (sau pe dvs) să obţineţi acceptul a 10-20 persoane din anturajul dvs care să ne încredinţeze datele personale din timp şi pentru care, în ianuarie, să vă transmitem declaraţiile D230 pre-completate, pentru că dvs apoi să obţineţi semnăturile şi să le depuneţi la administraţia financiară.

Cu deosebită consideraţie,

Colectivul ARPCC

PS: am adăugat adresa dvs în baza noastră de mail. Rugaţi pe domnul tată să se înscrie şi dânsul în newsletter-ul ARPCC (în acest moment newsletter-ul e oprit din lipsă de voluntari care să îl ruleze dar sperăm în viitor să avem şi alţi voluntari care să ni se alăture şi să îl repornim)

PPS: acest răspuns (fără datele personale ale dvs) fă fi publicat pe blog-ul ARPCC – considerăm că poate fi util multor alţi părinţi în situaţii similare.

Mesajul unei adolescente de 16 ani pentru parintii alienati parental

Timp de 10 ani am fost ţinută departe de tatăl
meu datorită modului în care instanţele de familie lucrează.
Aceasta este primul Crăciun petrecut împreună în ultimii
zece ani de zile. Pentru mulţi taţi, acest lucru
este cel mai greu moment al anului, fiind ţinuţi
departe de copiii lor. Acesta este mesajul meu
de speranţă pentru ei.

  

~ Aimée C Nichols, 16 ani

Jurisprudența pe răpirea internațională de minori

Potrivit legislației în vigoare cazurile de răpire internațională de minori se judecă în primă instanță doar la Tribunalul București, fiind atacabile la CA București. Oricine poate cere astfel de statistici de la Ministerul Justiției, care este chemat să răspundă în 30 de zile. Mai jos sunt statisticile obținute prin petițiile depuse de membrii ARPCC:

Statistici anuale:

·         Statistica cauzelor judecate în anul 2011 aici

·         Statistica cauzelor judecate în anul 2012 aici

·         Statistica cauzelor judecate în anul 2013 aici (incompletă)

Sentințe complete pot fi consultate aici

Despre custodia comuna ...

Mulţumim tuturor celor care au redirecţionat cei 2% 
din impozitul plătit în anul 2012 pentru cauza asociaţie noastre.

~ Colectivul ARPCC 

Înțelegerea părinților ca minorii să locuiască alternativ cu fiecare părinte

O sentința interesanta din punct de vedere jurisprudential si care implica ideea de custodie fizica comuna, ceea ce tinde sa devina standardul de bune practici pentru parintii care locuiesc in aceiasi localitate.

Colectivul ARPCC

*****************************

Decizia civilă nr. 6137/2012 din 20.04.2012 – Judecătoria Sector 2 (dosar 2154/300/2012)

Preşedinte: Aurelia Mihaela Grozescu; Grefier: Ana Daniela Măntescu
Observaţii: Pe ordonanță președințială instanța a acceptat cererea înțelegerea părinților ca minorii să locuiască alternativ cu fiecare părinte (practic custodie comună fizică) câte o săptămână cu un părinte și o săptămână cu celălalt părinte.

https://docs.google.com/file/d/0B-iOqOKLc35PRUN2aDhVR3dRcGc/edit

Ştii ce obligaţii legale ai ca părinte?

Preluat de pe http://www.avocatnet.ro/

În România obligaţiile legale ale părinţilor sunt reglementate în principal de Noul Cod civil. Acest act normativ prevede că autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi, aceştia fiind răspunzători pentru creşterea copiilor lor minori.
"Părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, şi îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ţinând cont de vârstă şi de gradul său de maturitate", precizează Noul Cod civil la art. 483.
Tot Codul civil este cel care statuează că autoritatea părintească se exercită până la data când copilul dobândeşte capacitatea deplină de exerciţiu dar, în acelaşi timp, şi că un copil datorează respect părinţilor săi, indiferent de vârsta sa.

Părinţii au atât obligaţii, cât şi îndatoriri
Reglementările legale disting între îndatoriri şi obligaţii ale părinţilor.
Astfel, printre îndatoririle mamelor şi taţilor se numără cea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului.
De asemenea, părinţii sunt datori să dea copilului orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaşte acestuia.
Noul Cod civil mai stabileşte că părinţii au datoria să-şi  crească odrasla în condiţii care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială în mod armonios.
În ceea ce priveşte obligaţiile pe care părinţii le au, acestea sunt specifice şi menţionate explicit de prevederile legale.
Mai exact, părinţii sunt obligaţi:
să coopereze cu copilul şi să îi respecte viaţa intimă, privată şi demnitatea;
să prezinte şi să permită informarea şi lămurirea copilului despre toate actele şi faptele care l-ar putea afecta şi să ia în considerare opinia acestuia;
să ia toate măsurile necesare pentru protejarea şi realizarea drepturilor copilului;
să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice cu atribuţii în domeniul îngrijirii, educării şi formării profesionale a copilului.

Citeşte mai mult: http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_33327/Stii-ce-obligatii-legale-ai-ca-parinte.html