De 1 iunie. Pentru toti parintii (separati) carora LE PASA si vor sa creasca copii frumosi!

Sa nu uitam pentru ce milităm ...

FILM

Reinstaurare autoritate parinteasca pentru tata cu schimbare locuinta minor

Decizia civilă nr. 1033/2013XX din 19.03.2013

Preşedinte: STELIAN ANUTI; Grefier: ELENA PORNEALĂ
Observaţii: Proces de reinstaurare autoritate părintească repornit ca urmare a intrării în vigoare a prevederilor privind autoritatea părintească comună. Copilul de 12 ani a spus în faţa instanţei că doreşte să locuiască la tată. Odată cu reinstaurarea autorităţii părinteşti pentru părintele anterior necustodian, instanţa a decis stabilirea locuinţei minorului la chiar părintele anterior necustodian. Părintele anterior custodian a devenit părinte custodian nerezident

Textul sentinţei se poate descărca de aici

Petitie pentru unificarea jurisprudentei privitoare la stabilirea vremelnica a unui program de vizitare minor

Va prezentam o petitie primita de la un parinte caruia Tribunalul Buzau ia respins cererea de ordonanta presedintala de stabilire vremelnica un program de legaturi personale cu copilul sau. 

Ne exprimam dezamagirea profunda pentru faptul ca in Romania anului 2013 astfel de situatii, in care un copilul este separat de catre parintele sau, pe motive procedurale (pe motiv ca astel s-ar pre-judeca fondul)

Colectivul ARPCC 

******************************************* 

DOMNULE VICEPREŞEDINTE,

Subsemnatul XY, domiciliat în mun. Z supun atenţiei dvs. următoarele:

-am avut pe rolul Judecătoriei Buzău dosarul de ordonanţă preşedinţială NNNN;

-prin sentinţa civilă nr. AAA a Judecătoriei Buzău mi-a fost ĩncuviinţată derularea unui program de relaţii personale cu fiul meu, XA, născut la DDD, prin luarea copilului la domiciliul meu, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului de divorţ CCCC;

-soţia mea nu a respectat acest program şi a declarat recurs;

-prin decizia civilă BBB, Tribunalul Buzău a respins cererea de ordonanţă preşedinţială 24581/200/2012, motivând: “Pe de altă parte, prin stabilirea programului de vizită solicitat de reclamant, se prejudecă fondul cauzei, ceea ce este inadmisibil pe calea ordonanţei preşedinţiale”.

Ĩn aceste ĩmprejurări, am rămas fără niciun drept de acces la minor, situaţie similară celei din cauza CEDO Vojnity vs. Ungaria ( petiţia 29617/07, decizia din 12.02.2013), ĩn care judecătorii au concluzionat: „28. Curtea notează de la început că, în speţă, petentul a avut contacte regulate cu fiul său, până la decizia Curţii Regionale din judeţul Csongrád din 4 februarie 2008, care l-a lipsit de toate drepturile de acces (a se vedea punctul 14 de mai sus).

În această privinţă, Curtea reaminteşte că plăcerea reciprocă trăita de către părinte și copil, unul ĩn compania celuilalt, constituie un element fundamental al vieții de familie (a se vedea Eriksson vs. Suedia, 22 iunie 1989, § 58, seria A, nr. 156). Reclamantul fiind lipsit de acest element, Curtea constată că decizia Tribunalului Regional a constituit o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții de familie. Astfel, cazul intră în domeniul de aplicare al articolului 8 din Convenție.”

           

            Ĩn opinia mea, decizia civilă 102/23.01.2013 ĩncalcă totodată şi prevederile art. 496 alin. 5 al N.C.C., art. 7-1 al Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, art. 14 şi 30 ale Legii nr. 272 din 21 iunie 2004, art. 7 şi 24 (3) al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 4, alin. (1) şi (2) ale Convenţiei de la Strasbourg asupra relaţiilor personale care privesc copiii, art 5 al Protocolului nr. 7 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, aşa cum a fost amendat prin protocolul nr. 11.

Jurisprudenţa CEDO relevantă este cea din cauzele  Zavrel vs. Republica Cehã (petiţia numărul: 14044/05, decizia din 18 aprilie 2007), Keegan vs. Irlanda (petiţia 16969/90, decizia din 26.05.1994), Iosub Caras vs. România (petiţia 7198/04, decizia  din 27.07.2006), Ignacollo-Zenide vs. România   (petiţia 31679/96, decizia din 25.01.2000).

Am studiat şi alte decizii definitive şi irevocabile pronunţate ĩn alte dosare de ordonanţe preşedinţiale având ca obiect derularea de programe de relaţii personale şi am ajuns la concluzia că tribunale din ariile de competenţă a 5 Curţi de Apel din România au admis astfel de cereri, considerând deci că ĩn acest mod NU se prejudecă fondul.

În dovedire, exemplific prin dispozitivele hotărârilor aferente cauzelor: de la BR, dosarul 14395/196/2012, de la IF, dosarul 15154/94/2012, de la IL, dosarul 2405/330/2011, de la SB, dosarul 488/257/2009, de la SV, dosarul 3539/285/2012, de la TR dosarul 2134/339/2008, de la PH, dosarul 4263/281/2012, de la BZ dosarul 27161/200/2012, de la BZ dosarul 16900/200/2012.

În aceste condiţii, decizia civilă BBB a Tribunalului Buzău soluţionează ĩn mod complet diferit faţă de alte cauze similare o cerere de derulare a unui program de relaţii personale pe calea ordonanţei preşedinţiale.

Prin prevederile ei, această decizie civilă a Tribunalului Buzău ĩncalcă un Drept Fundamental al Omului, cel la viaţă de familie şi al Copilului, acela de a fi crescut şi ĩngrijit de amândoi părinţii, constituind un precedent periculos pentru jurisprudenţa din România.

Având ĩn vedere considerentele de mai sus, ĩn temeiul art.11 lit d) al Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, Deciziei nr. 5/ 19 ianuarie 2009 a Î.C.C.J., art. 2 (3), art. 5 (1) şi (4), art. 6 (j) ale Legii 272/2004, art. 6 şi art. 8 ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, formulez prin prezenta

PETIŢIE

şi vă adresez rugămintea de a dispune urgent următoarele:

-ca Tribunalul Buzău să elaboreze un plan URGENT de acţiune, cu termene imediate, ĩn vederea unificării practicii judecătoreşti ĩn ceea ce priveşte soluţionarea cererilor de stabilire a programelor de legături personale, pe calea ordonanţelor preşedinţiale;

-să mi se transmită urgent, dacă există, şi alte exemple de soluţionare similare deciziei civile BBB a Tribunalului Buzău, luate la nivelul unor instanţe din cadrul altor Curţi de Apel decât cea din Ploieşti, pentru a formula petiţii ĩn scopul iniţierii unui Recurs ĩn Interesul Legii, de către Procurorul General al României şi Avocatul Poporului;

-să mi se confirme ĩn scris, urgent, că practica judecătorească ĩn ceea ce priveşte soluţionarea cererilor de stabilire a programelor de legături personale, pe calea ordonanţelor preşedinţiale a fost unificată la nivelul Tribunalului Buzău;

Ataşez copii după următoarele documente:

1. Declaraţia martorului TN, de la fila 159 din dosarul de ordonanţă preşedinţială NNNN
2. Decizia civilă BBB a Tribunalul Buzău, pronunţată ĩn dosarul de ordonanţă preşedinţială
3. Dispozitivul hotărârii judecătoreşti de la Tribunalul IF, dosarul 15154/94/2012
4. Dispozitivul hotărârii judecătoreşti de la Tribunalul IL, dosarul 2405/330/2011
5. Dispozitivul hotărârii judecătoreşti de la Tribunalul TR dosarul 2134/339/2008
6. Dispozitivul hotărârii judecătoreşti de la Tribunalul SV, dosarul 3539/285/2012
7. Dispozitivul hotărârii judecătoreşti de la Tribunalul SB, dosarul 488/257/2009
8. Dispozitivul hotărârii judecătoreşti de la Tribunalul BR, dosarul 14395/196/2012
9. Dispozitivul hotărârii judecătoreşti de la Tribunalul PH, dosarul 4263/281/2012
10. Dispozitivul hotărârii judecătoreşti de la Tribunalul BZ,  dosarul 27161/200/2012

Dispozitivul hotărârii judecătoreşti de la Tribunalul BZ, dosarul 16900/200/2012

15.05.2013

Cu respect,

DOMNULUI VICEPREŞEDINTE AL CURŢII DE APEL PLOIEŞTI

Ministerul Public refuză să ia atitudine privitor la problema renuntarii benevole la autoritatea parinteasca

Către:                     Serviciul Judiciar Civil din Ministerul Public

În copie:                D-nul Cristi Danileţ şi d-na Corina Voicu, judecători la CSM

                                D-na Voica Pop, specialist UNICEF

                                                25.05.2013

Stimată doamnă,

Sunt uimiţi de răspunsul dvs. prin care afirmaţi faptul că "instanţele au luat act de învoiala părţilor şi au dispus exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte, numai după ce, în prealabil, au verificat dacă această învoială este în interesul superior al minorului, sens în care, s-au administrat mai multe probe din care să rezulte situaţia concretă a minorului şi a părinţilor, respectiv proba cu înscrisuri, interogatoriu, anchetă socială sau martori."  Ne manifestăm regretul că Ministerul Public nu pare să sesizeze gravitatea şi urgenţa luării măsurilor necesare de unificare a practicii judecătoreşti în aceste cazuri deosebit de grave. Lună de lună aproximativ 1300 de copii sunt lipsiţi de dreptul lor de a primi îndrumare de la ambii părinţi. Conform statisticilor primite de la Ministerul Justiţiei sunt aproximativ 35.000 de divorţuri cu copii anual. La o medie de 1,5 copii pe familie aceasta implică 52.000 de copii anual care experimentează divorţul părinţilor lor.  Conform investigaţiilor ARPCC în cel puţin 30% din cazuri părinţii cer iar instanţele acceptă simpla cerere a unui părinte în faţa instanţei de a renunţa la autoritatea părintească. Aceasta implică aproximativ 15800 copii anual care sunt lipsiţi de acest drept, adică, în medie, 1300 de copii lunar.  Câteva argumente:

1) Proba cea mai evidentă care arată că concluziile la care aţi ajuns sunt eronate este reprezentată de situaţia de la Judecatoria SECTOR 5 unde, la un singur complet, am identificat cel puţin:

- 10 sentinţe tip custodie unică acordate în perioada noiembrie 2011 – februarie 2012

- 36 sentinţe tip custodie unică acordate în perioada februarie 2012 - februarie 2013

Vorbim deci de peste 40 de sentinţe în care s-a acordat sentinţă tip custodie unică. Cele 40 de sentinţe reprezintă un număr aproximativ egal cu cel al sentinţelor tip custodie comună. Legea şi doctrina sunt coerente în a indica că Noul Cod Civil a impus REGULA autorităţii părinteşti comune de la care se poate crea o excepţie doar în situaţia unor motive cu adevărat temeinice pentru care nu e suficient ca judecătorul să clameze precum că ar exista, ci trebuie ca judecătorul să le explice extrem de detaliat în textul hotărârii. În aceste condiţii orice procent de acordare a custodiei unice în mai mult de 3-5% din cazuri este extrem se suspect.

2) Explicaţia precum că la acele dosare ”ar exista proba cu înscrisuri, interogatoriu, anchetă socială sau martori" nu justifică retragerea exerciţiului autorităţii părinteşti în măsura în care nu există o motivaţie extrem de bine argumentată în textul sentinţei. În măsura în care aceste probe nu reliefează abuzuri sau neglijenţe extrem de grave ale părintelui asupra copilului, toate aceste probe nu sunt relevante privitor la exercitarea autorităţii părinteşti. Motive temeinice sunt acelea care:

- implică riscuri pentru copil (abuzuri documentate extensiv – nu doar clamate de o parte)

- implică situaţiile prevăzute de art. 507 NCC "Dacă unul dintre părinţi este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicţie, decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau dacă, din orice motiv, se află în neputinţă de a-şi exprima voinţa, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească."

3) Cele trei sentinţe pe care vi le-am pus la dispoziţie in extenso sunt cât se poate de vagi în a prezenta care ar fi aşa-zisele acele motive temeinice. Motivarea judecătorilor este neargumentată ori este greşit argumentată în sensul că înţelegerea părinţilor ar reprezenta un motiv temeinic. Citez dintre motivările instanţelor pe care le aveţi de altfel puse la dispoziţie de către ARPCC şi care niciuna nu identifică vreun motiv temeinic:

----- "Din probele dosarului instanţa retine următoarele: Potrivit sentinţei civile 9930/2005 a judecătoriei CLUJ NAPOCA minora CMB a fost încredinţată la pârâta. De asemenea, în cauza s-a efectuat ancheta psihosocială din care reiese ca minora stă efectiv de vreo 2 ani cu tatăl iar condiţiile de locuit oferite de acesta sunt corespunzătoare. Pârâta stă într-un apartament de 1 cameră şi dependinţe proprietatea concubinului său. Faţă de cele de mai sus instanţa consideră cererea întemeiată urmând a o admite. În baza art 403 NCC rap la art 398 NCC va  dispune exercitarea autorităţii părinteşti în ceea ce priveşte pe  minora CMB in favoarea reclamantului" (sentinţa civilă nr. 22528/2012, dosar nr. 22469/211/2012)

-----”În ceea ce priveşte exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului VDC, instanţa reţine incidenţa în cauză a prevederilor art. 487 NCC potrivit căruia “Părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaşte acestuia.” şi ale art. 397 raportat la art. 483 NCC potrivit cărora autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel. Constatând acordul celor doi părinţi cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, acord expus şi în faţa instanţei de judecată potrivit art. 396 NCC, având în vedere şi concluziile anchetei sociale efectuate în cauză, instanţa va admite cererea formulată de reclamantă, urmând a dispune exercitarea autorităţii părinteşti de către reclamantă, mama minorului, în mod exclusive, apreciind că prin aceasta interesele minorului sunt protejate.” (sentinţa civila nr. 21187/2012 dosar nr. 11999/211/2012)

----- ”Aşa cum s-a mai arătat, regula este că exercitarea autorităţii părinteşti revine, în comun, ambilor părinţi, exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte reprezentând o situaţie de excepţie ce poate fi dispusă numai când exercitarea în comun ar fi contrară interesului superior al copilului. Părinţii căsătoriţi sau nu, pot conveni conform art. 506 al 1 CCiv. Cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, deci inclusiv în sensul exercitării unilaterale a acesteia, dacă este respectat interesul superior al copilului, cu încuviinţarea instanţei de tutelă. Aşadar un motiv întemeiat, în sensul art 398 C.civ pentru as e hotărî ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi este şi o astfel de înţelegere a părinţilor, atunci când ea nu contravine interesului superior al copilului.” (sentinţa 25012/19.10.2011, dosar 21009/325/2011)

La final, vă rog prin prezenta să binevoiţi a-mi acorda mie şi colegilor mei (vom fi trei la număr, probabil) o audienţă în cursul lunii iunie. Propuneţi, vă rog, o dată şi o oră, ideal, la prima oră.  

Cu deosebită consideraţie,

Asociaţia Română pentru Custodia Comună

Anexe:

- Răspuns SJC din 12.02.2013 

- Răspuns SJC din 20.03.2013 

- Revenire ARPCC din 04.04.2013 

- Răspuns SJC din 24.05.2013 

                [ngo119]

Renuntarea parintelui la autoritatea parinteasca contravine Deciziiei de Îndrumare a Tribunalului Suprem

Un fenomen des întâlnit în judecătoriile din România este renunţarea benevolă a unui părinte (în general tatăl dar nu totdeauna) la autoritatea părintească.

Autoritatea părintească comună este în primul rând un drept al copilului cu privire la care un părinte nu este îndrituit să renunţe. Totuşi mulţi părinţi o fac iar instanţele, tributare încă ideilor greşite promovate de codul Familiei acceptă pe bandă rulantă şi fără o verificare serioasă a existenţei vreunui motiv cu adevărat temeinic (dpdv legal) pentru retragerea autorităţii părinteşti pentru acel părinte. 

Astfel părinţi absolut decenţi care s-au comportat rezonabil de bine cu copilul anterior divorţului sunt lipsiţi de exerţiul autorităţii părinteşti în mod ilegal deoarece noul Cod civil (şi doctrina din ţară şi străinătate) sunt unanime în a accepta ca motive temeinice de retragere a exerciţiului autorităţii părinteşti cele ce ţin de incapacitatea părintelui de a se ocupa de îngrijirea copilului (de ex. boli grave, dispariţie, părinte dispărut, etc.) ori de riscuri iminente pe care părintele în cauză le-ar avea supra copilului (părinţi abuzatori, riscuri de sănătate, etc). Dezinteresul părintelui sau declarația sa în acest sens nu reprezintă un motiv temeinic.

De mute ori această renunţare ascunde în fapt o tranzacţie ascunsă între părinţi (”îţi las maşina şi casa daca îmi laşi copilul”, ”nu o să îţi cer pensie alimentară dacă îmi laşi copilul”, etc.) .  Interesant este că încă din 1958 instanţele au observat faptul că aceste renunţări dubioase (şi nejustificate)  la un drept au un risc mare de a implica daune colaterale produse terţilor (de exemplu copilului care va fi lipsit atât de ghidarea părintelui nerezident cât şi de pensia de întreţinere) sau scopuri ilicite (şantaj, trafic de influenţă, ascunderea unor infracţiuni comise de fostul soţ în schimbul renunţării la autoritatea părintească).

O altă ipoteză este aceea că părintele în cauză ”habar nu are la ce renunţă” de fapt. De multe ori, părinţii confundă (sau sunt ”ajutaţi” să confunde de către avocatul părții  interesate) ideea de autoritate părintească comună cu cea de locuinţă. Crezând că prin declaraţia sa îşi exprimă în fapt acordul ca minorul să locuiască la celălalt părinte, părintele ajunge să renunţe la o sumă mult mai mare de drepturi şi responsabilităţi asupra copilului.Vorbim deci de un viciu de consimţământ care ar trebui serios analizat de către instanţe.

În condiţiile în care autoritatea părintească comună ar trebui să fie regula după divorţ, este extrem de dezamăgitor procentul extrem de mare de sentinţe de tip custodie unică (autoritate părintească excercitată exclusiv de unul dintre părinţi) pe care instanţele din România le emit ”pe bandă rulantă” fără a justifica serios temeinicia acceptării unei astfel de cereri, 

Prezentăm mai jos un sumar al deciziei de îndrumare la care făceam referire:

Decizia de Îndrumare a Tribunalului Suprem nr. 12/1958

textul deciziei se poate descarca de aici

Acte de dispoziţie părţilor în procesul civil.

1. Controlul instanţei

2. Rolul instanţei

 

3. Rolul procurorului

4. Recunoaştere prin împuterniciţi

1. Instanţele judecătoreşti, atunci când li se înfăţişează acte de dispoziţie ale părţilor sub forma renunţării la drept sau la acţiune, a achiesării la pretenţiile părţii potrivnice sau la o hotărâre pronunţată în cauză, ori a cererii de a se da o hotărâre care să consfinţească o învoială a părţilor, sunt datorate să verifice dacă aceste acte nu urmăresc un scop ilicit, fiind potrivnice legilor, intereselor statului sau ale terţilor , ori dacă ele nu sunt rezultatul unui viciu de consimţământ. În cazul în care se constată o atare situaţie, instanţele vor respinge cererea şi vor trece mai departe la judecata cauzei.

2. Pentru prevenirea oricărei greşeli a părţilor, instanţele sunt obligate, înainte de a lua act de cererea formulată, să le explice consecinţele juridice ce decurg din actul încheiat.

3. Procurorul are dreptul să atace cu recurs hotărârile care consfinţesc învoiala părţilor.

4. Recunoaşterile făcute în instanţă de reprezentanţii legali sau mandatarii părţilor nu au puterea probatorie pe care legea o acordă mărturisirii judiciare decât dacă au fost făcute în baza unei împuterniciri speciale sau dacă organul care reprezintă persoana juridică are dreptul de dispoziţie şi nu este necesară nici o abilitare specială a sa.

“Declaraţia Drepturilor Copiilor la Divorţ”:

Următoarea este o versiune obişnuită a ceea ce se numeşte “Declaraţia Drepturilor Copiilor la Divorţ”:

1.  Dreptul de a fi trataţi ca fiinţe umane importante, cu sentimente unice, idei şi dorinţe şi nu ca surse de ceartă între părinţi. 2. Dreptul a avea relaţie continuă cu ambii părinţi şi libertatea de a primi dragoste de la ambii părinţi. 3. Dreptul de a-şi exprima dragostea şi afecţiunea pentru fiecare părinte fără a fi nevoiţi să-şi înăbuşească acea dragoste deoarece le este teamă de dezaprobarea din partea celuilalt părinte.  4. Dreptul de a şti că decizia părinţilor lor de a divorţa nu este responsabilitatea lor şi că deşi vor locui majoritar cu un părinte şi îl vor vizita des pe celălalt părinte, având, de asemenea, dreptul de a primi vizitele celuilalt părinte la locuinţa lor 5. Dreptul la grijă şi călăuzire continuă de la ambii părinţi. 6. Dreptul la răspunsuri oneste la întrebări despre relaţiile în schimbare din familie.  7. Dreptul de a şti şi aprecia ceea ce este bun la fiecare părinte fără ca un părinte să-l denigreze pe celălalt. 8. Dreptul de a avea o relaţie relaxată, sigură cu ambii părinţi fără a fi pus în situaţia de manipula un părinte împotriva celuilalt. 9. Dreptul ca părintele rezident să nu submineze vizitarea sugerând alte alternative tentante sau să ameninţe împiedicarea vizitării ca pedeapsă pentru lucrurile rele făcute de copii.  10. Dreptul de beneficia de vizite regulate şi consecvente şi dreptul de a şti motivul unei vizite anulate.

 

ECRIS4 incapabil sa produca statistici relevante privitoare la dosarele cu minori

Am depus recent o cerere de informaţii către CSM si MJ cu privire la situaţia implementării noului cod civil in Romania. Mai precis, pentru anul 2012, am cerut acestor doua instituţii sa ne ofere o imagine privitoare la:

• sentinţe tip custodie unică maternă
• sentinţe tip custodie unică paternă
• sentinţe tip custodie comună legală maternă (custodie comună cu copilul locuind majoritar la mama)
• sentinţe tip custodie comună legală paternă (custodie comună cu copilul locuind majoritar la tata)
• sentinţe tip custodie comună fizică (copilul locuind alternant la fiecare părinte)
• custodie către un terţ
• alte soluţii (renunţare, perimare, etc.)

Acest gen de interpelare l-am făcut şi acum 3 ani de zile. La acel moment organele statului au fost incapabile să ne ofere o astfel de statistică şi au precizat că va fi introdus un nouă versiune la sistemul ECRIS care va permite statistici ”mai avansate”.

Suntem dezamăgiţi să observăm că după o implementare extrem de laborioasă şi costisitoare a noului sistem informatic ECRIS 4, în continuare, organele statului nu au statistici minimale cu privire la stadiul dosarelor privitoare la autoritatea părintească, care să clarifice modul de implementare a noului cod civil. În condiţiile în care din ţară ne parvin semnale despre extrem de multe renunţări voluntare ale părinţilor la autoritatea părintească, încuviinţate fără o bază legală de către instanţe, considerăm că este imperios necesar ca MJ să dispună îmbunătăţirea rapidă a situaţiei raportării dosarelor privitoare la exerciţiul autorităţii părinteşti.

Colectivul ARPCC

Răspunsul ministerului se găseste mai jos:

                                                                                                 

                                                                                                Nr.37420/15.05.2013

Domnului,

                                              [email protected]

Referitor la cererea  dumneavoastră adresată Ministerului Justiţiei, prin care, in conformitate cu prevederile Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, modificată şi completată, solicitaţi o completare la informaţiile transmise anterior,  referitoare la numărul de sentinţe tip autoritate părintească, vă comunicăm ataşat datele statistice obţinute după finalizarea procesului de colectare a datelor de la instanţele judecătoreşti.

Documente atasate:

1. Statistica CSM - link

2. Statisica MJ - Judecatorii - link

3. Statisica MJ - Tribunale - link

4. Statisica MJ - Curti de Apel - link

Cu stimă,

           

                                                        Cătălina STĂNESCU

                                               Structura de Informare Publică

DSM-5 recent publicat contine referiri la alienarea parentala fara insa a o numi

Hello PASG Colleagues

Finally, DSM-5 was published today.  The DSM-5 Task Force told us 2 or 3 years ago that they did not want parental alienation to be a separate diagnosis in DSM-5, but they thought that parental alienation could be considered an example of other diagnoses that are in DSM-5.

The actual words "parental alienation" are not in DSM-5, but there are several diagnoses that can be used in these cases.  I would say the "spirit" of parental alienation is in DSM-5, even if the words are not.

Parent-child relational problem now has a discussion in DSM-5, not just a label.  The discussion explains that cognitive problems in parent-child relational problem "may include negative attributions of the other's intentions, hostility toward or scapegoating of the other, and unwarranted feelings of estrangement."  That is a pretty good description of a child's view of the alienated parent, although it is an unfortunate use of the word "estrangement."

Child psychological abuse is a new diagnosis in DSM-5.  It is defined as "nonaccidental verbal or symbolic acts by a child's parent or caregiver that result, or have reasonable potential to result, in significant psychological harm to the child."  In many instances, the behavior of the alienating parent constitutes child psychological abuse.

Child affected by parental relationship distress is another new diagnosis in DSM-5.  It should be used "when the focus of clinical attention if the negative effects of parental relationship discord (e.g., high levels of conflict, distress, or disparagement) on a child in the family, including effects on the child's mental or other physical disorders."  That is also a good description of how parental alienation comes about.

Factitious disorder imposed on another is the DSM-5 terminology for factitious disorder by proxy or Munchausen disorder by proxy.  Its definition is "falsification of physical or psychological signs or symptoms, or induction of injury or disease, in another, associated with identified deception."  In some cases, that would describe the behavior of the alienating parent.

Delusional symptoms in partner of individual with delusional disorder is the DSM-5 terminology for shared psychotic disorder or folie a deux.  The definition is: "In the context of a relationship, the delusional material from the dominant partner provides content for delusional belief by the individual who may not otherwise entirely meet criteria for delusional disorder."

In discussing this topic, I would say that the concept of parental alienation is clearly in DSM-5, although the actual words are not.  This is a great improvement over DSM-IV-TR, especially with the addition of the new diagnoses, child psychological abuse and child affected by parental relationship distress.

Best wishes, Bill

William Bernet, M.D.

Professor Emeritus, Department of Psychiatry

Vanderbilt University School of Medicine

Nashville, Tennessee

De ce unii copii sunt afectati grav de conflictele din familie, in timp ce altii traiesc fara a avea probleme semnificative

Preluat de la http://medlive.hotnews.ro/de-ce-unii-copii-sunt-afectati-grav-de-conflictele-din-familie-in-timp-ce-altii-traiesc-fara-a-avea-probleme-semnificative.html

Modul in care copiii inteleg conflictele dintre parinti are efecte diferite asupra problemelor lor emotionale si comportamentale. În cazul in care copiii se simt vinovati de neintelegerile dintre parinti, acestia sunt mult mai susceptibili de a dezvolta un comportament anti-social, conform unei cercetari finantate de Economic and Social Research Council (ESRC). Daca in urma certurilor dintre parinti, copiii se simt amenintati sau le este teama ca familia s-ar putea desparti, atunci este mai probabil sa apara probleme emotionale, cum ar fi depresia.

Impactul conflictului dintre parinti asupra comportamentului si sanatatii copiilor este determinat de modul în care copiii inteleg problemele din relatie precum si de natura conflictului în sine, au descoperit cercetatorii. Aceste dezacorduri includ relatiile ostile dintre parinti, practicile parentale necorespunzatoare, relatiile negative parinte-copil si depresia materna.

Aceasta cercetare a subliniat importanta programelor de interventie axate pe sprijinirea parintilor pentru a rezolva aceste conflicte si importanta promovarii strategiilor parentale pozitive, a declarat profesorul Gordon Harold de la Universitatea din Leicester.

Deoarece natura relatiei parintilor este atât de importanta, programele de interventie care se concentreaza exclusiv asupra abilitatilor si practicilor parentale pot pierde din vedere modalitati de a ajuta copiii sa-si rezolve problemele emotionale si comportamentale mai ales atunci când exista un nivel ridicat de conflict intre parinti

“Copiii expusi la conflicte zilnice între parinti – conflicte care sunt non-violente, dar frecvente, mai intense si prost rezolvate – au un risc crescut de probleme de sanatate mintala, chiar si atunci când luam în considerare practicile parentale sau factori de susceptibilitate genetica, în explicarea efectelor relatiilor ostile asupra copiilor”, a declarat Gordon Harold.

“Copiii nu pot fi de fapt responsabili pentru problemele care exista in relatia dintre parintii lor”, a spus profesorul Harold.

“Cercetarile au aratat ca modelul de familie si contributiile genetice variaza pentru diferite tipuri de probleme de sanatate mintala la copii, precum si pentru baieti si fete. Acest studiu a analizat relatia între componenta genetica implicata in problemele de sanatate mintala si experientele de familie negative în dezvoltarea acestor probleme si a cautat sa tina cont de influentele parentale specifice asupra copiilor”, a declarat profesorul Anita Thapar de la Universitatea din Cardiff.

De asemenea, studiul a constatat ca fetele ar putea avea un risc mai mare de depresie atunci când relatia cu mama este ostila sau exista o relatie negativa mama-copil. Simptomele depresive afisate de fiice au dus la cresterea ostilitatii parinte-copil atat la mame cat si la tati.

La mulți ani de ziua tatălui

Ziua Tatălui şi Ziua Mamei au fost legiferate ca sărbători în România începând cu anul 2010. Ziua Tatălui a fost sărbătorită oficial, pentru prima dată în România, în data de 9 mai 2010 (în a doua duminică a lunii mai). Anul acesta ziua tatălui se sărbătoreşte în 12 mai 2013. Datele calendaristice în care se va sărbători ziua tatălui sunt următoarele: 11 mai 2014, 10 mai 2015,8 mai 2016, 14 mai 2017, 13 mai 2018, 12 mai 2019 şi 10 mai 2020.

Semnificaţia Zilei Tatălui este legată direct de poziţia unui tată în familie, precum şi în societate. Ziua Tatălui are o semnificaţie importantă deoarece ajută la recunoaşterea contribuţiei individuale a fiecăruia dintre cei doi părinţi la viaţa de familie în particular şi la construirea societăţii în general. Fiecare copil are nevoie atât de tatăl cât şi de mama sa, pentru a creşte într-un mod armonios. În etapele primare, atât tatăl şi mama rămân responsabili pentru luarea unor decizii importante legate de educaţie şi de creştere a copilului. 

La momentul actual, în lume, majoritatea ţărilor au societăţile patriarhale şi din aceasta cauza taţii joacă un rol principal în luarea deciziilor mai sus menţionate. Stilul de viaţă al unui tată afectează copilul său. În cazul în care copilul este un băiat, el va încerca cu siguranţă să imite unele comportamente ale tatălui său, stilul său de viaţă. În cazul în care un tată poate stabili exemple bune de viaţă, într-un mod sănătos, este foarte probabil că băiatul le va urma. Un comportament parental şi stil de viaţă sănătos, pot constitui modele pentru copii şi pot astfel modela societatea într-un mod pozitiv. În acest fel, taţii pot contribui la dezvoltarea unei societăţi întregi. Aniversarea zilei tatălui oferi copiilor posibilitatea de a-şi exprima dragostea şi respectul pentru părinţii lor, un sentiment care are ca ţel consolidarea relaţiei tată-copil şi, în consecinţă, în dezvoltarea emoţională a fiecărui copil.

Mama Lita Ford are un alt fel de mesaj de Ziua Mamei.

Lita Ford este o chitaristă și cântăreață de rock, care a fost respinsă de cei doi fii, ca urmare a alienării parentale. Video-clipul mai jos, numit ”Mama”, vorbește despre fii săi și face aluzie ei la problema alienării parentale. Acest articol este preluat din ziarul USA Today.

Fosta chitaristă a formației Runaways, cu care a lansat la sfârșitul anilor '80 hituri solo cu ”Kiss Me Deadly” și "Close My Eyes Forever" a dedicat inițial cântecul (parte a albumului Runaway) și videoclipul ca pe un mesaj pentru cei doi copii ai săi, de care a fost îndepărtată ca urmare a alienării părintești. Dar, atunci când Ford a văzut câți dintre fanii ei trăiesc situații similare, și au reacționat pozitiv la lansarea de anul trecut a acestui cântec, ea a înțeles cât de profund atinge această melodie ascultătorii săi.

"A fost odată femeie a venit la o întâlnire cu fanii din California. Avea tatuate versurile melodiei Mama pe spate", spune Ford, acum în vârstă de 53 de ani. ”O altă femeie a venit și a dat mâna cu mine. Pentru că ea deși era tăcută părea că vrea să spună ceva, am întrebat-o: 'Ai ceva ce vrei să-mi spui?'. Până la urmă, acea tânără și-a făcut curaj și a început să îmi spună, în timp ce plângea, că nu își mai văzuse fiul ei de opt ani de zile. Ea a plâns ca un copil mic, și am înțeles ce se simte ca părinte înstrăinat de copiii săi."”

Alienarea părintească este "o chestiune profund, confuză pentru toți cei implicați - părinți și copii deopotrivă," spune Ford, care este mamă a doi copii, cu vârsta de 16 și respectiv 12 ani. "Este oribil. Și lucrurile nu se încheie niciodată cu adevărat, spre deosebire de o moarte în familie. În cazurile de alienare, părintele țintă rămâne într-o stare intermediară extrem de dureroasă

În timp ce Linda speră că fiii ei vor vedea acest material video, ea spera, de asemenea, că mesajul va ajunge la alte persoane aflate în situații similare și că "le va da credința și puterea de a trece prin toate aceste lucruri dureroase prin care sunt obligați să treacă pentru a-și proteja copiii și a le asigura acestora condiții de siguranță și sănătate mintală optimă"