Exemplu de expertiză psihologică tată-copil

Buna ziua,

Postez aici raportul de expertiză psihologică realizat de d-nul psih. Luca Cătălin în cazul meu și al fiului meu de 3 ani și 8 luni. Raportul este anonimizat din considerente lesne de înțeles. Evaluarea complexă s-a focalizat pe legăturile dintre tată și minor (ieșind ca fiind foarte bune, ceea ce constituie o probă importantă în orice proces, pentru orice părinte), iar expertul la care am apelat este recunoscut în domeniul psihologiei, fiind cunoscut chiar și de către instanțe prin cărțile scrise.

Din raport reiese foarte clar și felul de desfășurare al expertizei (orele, numărul de ședințe și restul activităților implicate). De asemenea, în vederea pregătirii expertizei, am pus la dispoziția d-nului psiholog materialele esențiale din dosar pentru a putea fi consultate, ele fiind menționate de către d-nul psiholog și în raportul întocmit.

Download

https://drive.google.com/file/d/1Vsu0TNvezO99Rw2oZaIQ7z0gVZHUjk_N/view?usp=sharing


Echipa ARPCC

Opinia unui medic despre cel mai important bărbat din viața unei fetițe

Bărbaților, avem nevoie de voi.

Noi – mame, fiice, surori – avem nevoie de sprijinul vostru pentru a crește tinere femei sănătoase. Avem nevoie de fiecare gram de curaj masculin pe care îl aveți pentru că tatăl, mai mult decât oricine altcineva, determină cursul vieții fiicei lui.

După mai bine de 20 de ani de ascultare – și tratare cu antibiotice, antidepresive și stimulente – a fetelor care au crescut fără dragostea unui tată – știu cât de importanți sunt tații. Ca pediatru, am ascultat ore fără număr tinere fete descriind cum vomitau în toaleta liceului ca să-și mențină greutatea, sau cum s-au angajat în acte sexuale care le dezgustau doar pentru a-și păstra prietenii.

Am văzut fete care au abandonat școala sau și-au tatuat inițiale sau tatuaje cu idoli pe corp – toate acestea, ca să vadă dacă tații lor vor observa.

Și am văzut fiice vorbind cu tații lor. Atunci când ei intră în cameră, fetele se schimbă. Totul la ele este diferit: ochii, gurile, gesturile, limbajul corpului. Fetele nu sunt niciodată pasive în prezența taților lor.

Poate că își consideră mama drept un dat, dar nu și pe voi. Se aprind – sau plâng. Vă privesc intens. Se agață de cuvintele voastre. Speră la atenția voastră, o așteaptă cu frustrare, sau cu disperare. Au nevoie de un gest de aprobare, de o mișcare a capului pentru încurajare sau chiar de un simplu contact vizual care să le spună că vă pasă și că sunteți gata să le ajutați.

În compania ta, fiica ta încearcă din răsputeri să exceleze. Când o înveți ceva, învață mai repede. Când o îndrumi, capătă încredere.

Dacă ai înțelege cât de profund poți influența viața fiicei tale, ai fi copleșit.

Prietenii, frații, chiar și soțul nu îi vor putea modela caracterul așa cum o faci tu. Îi vei influența întreaga viață, întrucât ea îți dă o autoritate pe care nu i-o va acorda niciunui alt bărbat.

Mulți tați, în special ai adolescentelor, presupun că influența asupra vieții fiicelor lor este limitată, sau oricum mai redusă decât cea a colegilor sau a culturii pop. Ei cred că fiicele lor au nevoie să-și dea seama singure cum e cu viața. Dar fiica ta va avea în față o lume complet diferită față de cea în care tu ai crescut. Mai puțin prietenoasă, mai imorală sau chiar de-a dreptul periculoasă.

După 6 ani cu greu mai poți găsi haine de „fetiță”. Multe îmbrăcăminți sunt croite să o facă să arate ca o seducătoare fată de 13 sau 14 ani care încearcă să atragă bărbați tineri. Va intra la pubertate mai devreme decât fetele de acum o generație. Băieții o vor privi cum începe să se maturizeze fizic chiar de pe la 9 ani. Ea va vedea aluzii sexuale sau scene de sexualitate în reviste sau la televizor înainte să ajungă la 10 ani, indiferent că îți place ție sau nu. Va învăța despre HIV / SIDA în școala elementară i probabil va învăța și cum este transmis.

Dacă citești aceste rânduri, atunci ești desigur un tată motivat, sensibil și grijuliu. Ești un om bun, dar ești probabil epuizat. Am pentru tine vești bune și vești proaste.

Vestea bună este că, pentru a avea o viață frumoasă și a crește o fiică fabuloasă, nu e nevoie să îți schimbi caracterul, ci doar să îți pui în valoare ce ai mai bun în caracter. Ai tot ce îți trebuie pentru o relație mai bună cu fiica ta.

Iată și vestea proastă: oprește-te puțin din agitația cotidiană, deschide ochii mai larg și vezi cu ce se confruntă fiica ta azi, mâine și peste 10 ani. E dur și e înfricoșător, dar așa va fi. În timp ce tu îți dorești ca lumea să fie precaută și amabilă cu ea, de fapt lumea este crudă dincolo de imaginație – și asta chiar înainte ca fata să devină adolescentă.

Chiar dacă nu va intra în lucruri urâte, ele vor fi mereu în preajma ei: promiscuitate sexuală, abuz de alcool, droguri, prădători sexuali care vor dori mereu ceva de la ea.

Și să nu crezi că te vei putea lupta cu anturajul sau cu puterea culturii pop. Este exact pe dos. Da, MTV-ul, muzica, filmele și revistele influențează enorm ceea ce fetele cred despre ele, ce haine să îmbrace, chiar și ce școli să urmeze. Dar influența lor nu e nici pe departe la fel de mare ca cea a unui tată. S-au făcut o mulțime de cercetări pe tema asta, și mereu tații sunt pe primul loc. Efectele unui tată iubitor, grijuliu asupra vieții fiicei sale poate fi măsurat la fete de toate vârstele.

Când ești cu ea, indiferent că luați cina sau faceți temele împreună, sau chiar dacă ești prezent fără să spui nimic, calitatea și stabilitatea vieții ei – și, vei afla, și a ta – se îmbunătățește nemăsurat. Chiar dacă îți închipui că voi doi sunteți pe două planuri diferite, chiar dacă îți faci griji că timpul vostru împreună nu dă cine știe ce rezultate, chiar dacă te îndoiești că ai un impact semnificativ asupra ei, faptul dovedit este că îi faci fiicei tale cel mai mare dintre daruri.

Fiica ta va privi timpul pe care îl petrece cu tine foarte diferit față de cum o faci tu. Peste ani, în izbucniri trecătoare dar și în viața de zi cu zi, ea va absorbi influența ta. Va privi fiecare mișcare pe care o faci. S-ar putea să nu înțeleagă de ce ești supărat sau fericit, dar tu vei fi cel mai important bărbat din viața ei, pentru totdeauna.

Când va avea 25 de ani, își va compara mintal prietenul sau soțul cu tine. Când va avea 35 de ani, numărul de copii pe care îl va avea va fi afectat de experiența avută cu tine. Hainele pe care le va purta vor reflecta ceva despre tine. Chiar și când va avea 75 de ani, modul în care fiica ta își va privi viitorul va depinde o îndepărtată amintire a timpului petrecut de voi doi împreună.

Bune sau dificile, buni sau dificili, orele și anii pe care le petreci – sau nu – cu fiica ta vor schimba ceea ce ea este.

Haideți, bărbaților. Noi, fiicele voastre, avem nevoie de voi!

Dr. Meg Meeker este medic pediatru din SUA. Este specialistă cu 30 de ani de experiență în medicina adolescenților. Autoare a cursului „The 12 Principles of Raising Great Kids”.

Colectivul ARPCC

„Funcţiei paterne îi revine rolul structurant“

(...) "Funcției paterne îi revine mai degrabă rolul structurant, ordonator, și de a-l ajuta pe copil să capete un anumit loc în viață. A te simți viu se obține mai ales din relația cu mama. Ea are rolul de a oferi iubire necondiționată, tatăl are rolul de a introduce condiționarea. Două funcții care condiționează poziționarea unei ființe umane în lume. Și așa ajungem să conștientizăm diferența între feminin și masculin. Dacă n-ar exista zone de identitate între cele două funcții, ființa umană n-ar putea să trăiască diferența, să ajungă la conștientizarea ei. Sigur că, dacă lipsește un părinte, altceva ia locul funcției respective." (...) "Dacă mama nu-l percepe pe tată ca pe un inamic, nici copilul nu-l va descoperi așa. Dacă propriul tată din mintea mamei va fi un obiect al iubirii, al tandreții, copilul își va percepe tatăl real ca pe ceva care promite să fie bun, care are suficient de multe elemente „materne“, cît să-i ofere copilului siguranța de care are nevoie pentru a le descoperi și pe cele patern-masculine. Suficient de incitant și de diferit. La început, copilul va face niște diferențe între mamă și tată, pe care nu și le va explica. Amîndouă aceste ființe îl iubesc și cu amîndouă are o relație. Ușor ușor, diferența asta capătă sens, mai ales într-o anumită etapă în care, biologic, copilul începe să se maturizeze hormonal și diferența tinde să devină o diferență între sexe. Copilul ajunge să facă diferența între părinți din acest punct de vedere, între 3-5 ani. Și acest lucru este foarte important pentru identitatea sexuală a copilului, pentru a căpăta un loc în lume și a se simți parte din ea. Pe scurt, identitatea copilului va fi legată de acum permanent de faptul de a fi fetiță sau băiat." (...) http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/functiei-paterne-ii-revine-rolul-structurant-interviu-cu-psihoterapeutul-mihnea-popescu Echipa ARPCC

Părinții divorțează. Ce le cer copiii?

Când părinții divorțează, copiii suferă cel mai mult.


Iată care sunt cele 10 cerințe pe care copiii le au de la părinții divorțați, potrivit huffingtonpost.com

•  Nu vreau să fiu mesagerul vostru 
•  Nu vreau să vă rănesc pe niciunul dintre voi 
•  Nu vreau să aud discuții despre bani 
•  Nu vreau să fiu detectivul tău particular și nici spion 
•  Nu mă întărâta împotriva celuilalt 
•  Părinții divorțează doar unul de celălalt, nu și de copii 
•  Nu vreau să te văd cum te săruți cu noul partener de viață 
•  Nu vreau să aud atunci când este un eveniment important că nu vrei să participi pentru că ”nu vrei să stai sub același acoperiș” cu celălalt părinte 
•  Nu îmi cere să te consolez pentru că ai divorțat 
•  Nu mă amenința că nu mă mai lași să merg în partea cealaltă 
•  Nu refuza să primești ajutor specializat dacă nu poți să treci peste divorț 

 Sursa : http://smartwoman.hotnews.ro/Parin-ii-divor-eaza-Ce-le-cer-copiii-

 Echipa ARPCC

Ioana, familia monoparentală și rata sărăciei din România.

"Pentru bărbaţi, cele mai mari costuri sunt cele psihologice- rolul matern este imposibil de substituit. Pentru femei prevalează costurile materiale" Gospodăriile cu un singur părinte au mai puțini bani și mai puțin timp pentru copii. Nu poate fi o veste bună nici faptul că numărul nașterilor din rândul femeilor necăsătorite a crescut. Pentru bărbaţi, cele mai mari costuri sunt cele psihologice- rolul matern este imposibil de substituit. Pentru femei prevalează costurile materiale În societatea modernă, ruptura de comunitate a permis schimbarea viziunii şi percepţiei faţă de acest tip de menaj. Familia clasică nu mai este atât de importantă pentru dezvoltarea personalităţii optime a copilului, în anumite condiţii, se arată într-un studiu dedicat familiilor monoparentale. Pentru un copil este mai indicată o familie monoparentală decât una în care există certuri şi probleme. Dacă în trecut familiile cu căsătorii nereuşite trebuiau să rămână împreună de dragul copiilor, în prezent se apreciază că este mai bine pentru copii dacă părinţii se despart, în loc să-i supună unui permanent conflict în familie. Potrivit aceluiași studiu, pentru bărbaţi, cele mai mari costuri sunt cele psihologice- rolul matern este imposibil de substituit. Pentru femei prevalează costurile materiale. Există desigur o serie de consecinţe negative şi pentru copii. Astfel, băieţii din familiile monoparentale prezintă o rată mai mare a comportamentelor deviante. La nivelul familiei monoparentale, funcţiile nu mai pot fi realizate în mod optim, apărând astfel o serie de dificultăţi şi deficienţe. Funcţia sexuală şi cea reproductivă sunt minimizate deoarece separarea soţilor şi dificultatea părintelui rămas cu copii în a-şi găsi un partener care să-i accepte situaţia împiedică realizarea respectivelor funcţii. Însă elementul cel mai vizibil care influenţează viaţa familiilor monoparentale este costul ridicat al vieţii, implicând eforturi deosebite din partea părintelui rămas cu copiii. O situaţie deosebită la familia monoparentală o prezintă funcţia de socializare. Lipsa unui părinte poate determina lipsa afectivităţii de care are nevoie copilul, acesta nerealizând actul unei socializări fireşti şi integrarea în societate. Cei mai puternic afectaţi în urma unui divorţ sunt copiii de vârstă mică, ei devenind mai neascultători, agresivi şi mai puţin afectuoşi Familiile monoparentale sunt adesea victime ale sărăciei, iar copiii au tendinţa de a repeta experienţa părinţilor. Aceleaşi studii arată că monoparentalitatea rezultată din divorţ este corelată cu o diminuare a activităţii educative: mama este suprasolicitată atât din punct de vedere emoţional cât şi material şi relaţional şi este mai puţin disponibilă pentru copil exact când acesta are mai mare nevoie de atenţie şi eforturi sporite. Cei mai puternic afectaţi în urma unui divorţ sunt copiii de vârstă mică, ei devenind mai neascultători, agresivi şi mai puţin afectuoşi. Studiile arată că sunt marcaţi de tristeţe, de sentimente de frustrare, confuzie şi anxietate, mulţi dintre ei căutând contactul cu părintele absent. Copiii de vârste mai mari sunt adesea furioşi pe părintele pe care îl consideră vinovat. Nici în adolescenţă experienţa divorţului nu este suportată fără probleme, existând sentimente de tristeţe, furie, nelinişte în legătură cu viitorul. Pe de altă parte trebuie remarcată creşterea substanţială pe care au înregistrat-o tinerele mame necăsătorite. Situaţia lor nu este deloc de neglijat, cu atât mai mult cu cât adesea nasc copii la vârste mici (adolescenţă). Datorită copilului, în cele mai multe cazuri nu reuşesc să-ş i termine studiile şi să dobândească o calificare pentru a se angaja. De obicei, rămân dependente de ajutoarele sociale chiar şi atunci când copiii cresc şi ar putea lucra măcar cu program redus. Cazul mamelor singure În cazul mamelor singure, se apreciază că prima problemă care va apare va fi experienţa dificultăţilor financiare. Copilul devine un suport economic pentru multe dintre ele. Adolescentele care nu reuşesc să-şi termine studiile şi, deci, nu se pot angaja, de obicei, rămân dependente de ajutoarele sociale acordate, chiar atunci când copiii cresc şi ele ar putea să lucreze măcar cu program redus. Cert este că situaţia economică a mamelor singure este din ce în ce mai gravă şi că ceea ce se numeşte “feminizarea sărăciei” nu mai este demult doar o temă din cărţi, ci o realitate. Spre deosebire de taţii singuri care, conform statisticilor, se ocupă de copiii cu vârste mai mari, mamele singure se văd în imposibilitatea de a lucra, în condiţiile în care vârsta copiilor este foarte mică iar ajutorul din partea rudelor e cvasi- inexistent. Interesul femeilor cap de familie de a-şi găsi un loc de muncă este foarte mare, proporţional cu nevoile lor de venituri suplimentare. Din păcate multe dintre ele nu au calificarea necesară pentru a găsi o slujbă, nu pot lucra datorită vârstei mici a copiilor sau preferă să nu se angajeze pentru a nu pierde ajutorul social oferit de stat. În acest punct, foarte importante sunt politicile sociale ale fiecărei ţări în parte, care pot încuraja sau descuraja părinţii singuri să-şi caute o slujbă. De multe ori mama începe să sporească raporturile de comunicare privitoare la diferite aspecte legate de viaţă cu copilul care, în mod crescător îşi asumă rolul de confident. În multe situaţii mama tinde să se sprijine pe copil, considerându-l suport emoţional, astfel încât copilul este implicat în structuri interacţionale ce reclamă un anumit grad de maturitate în raport cu care el este suficient pregătit. Dacă, treptat mama tinde să se confeseze copilului rolul de părinte absent, conflictele ce apar între ei tind a se imita vechile conflicte materiale. Copilul este presat să preia acest rol şi poate fi pedepsit pentru că se “comportă”ca fostul soţ. Deoarece copiii nu pot să -şi exprime trăirile tensional-conflictuale şi sentimentele, în timp pot să apară diferite forme “marcate” de reacţie, cum ar fi cazul unor somatizări sau conduite nevrotice. Unii cercetători atrag atenţia asupra unor probleme particulare mamă-fiică în această situaţie. În mod primar, sunt implicate aici sentimente de gelozie şi competiţie, în arii psihologice, cum ar fi “întâlnirile” şi realizările ulterioare academice. Problemele taţilor singuri De regulă, tații dispun de o mai mare libertate financiară decât mamele singure, ca urmare a nivelului, în general, mai crescut de educaţie, care le permite asigurarea unei securităţi economice sporite şi o mai mare flexibilitate în folosirea resurselor financiare. Tatăl în calitate de unic părinte este conştient că trebuie să fie pentru copil şi tată şi mamă ceea ce conduce la apariţia unor noi responsabilităţi, cum ar fi cele legate de menaj şi de treburile casnice şi gospodăreşti. Unii sunt lipsiţi de asemenea experienţe şi se manifestă prin tendinţa de a împărţi acest gen de sarcină cu copiii. Fetele sunt de mai mare ajutor în aceste situaţii. Tatăl întâmpină dificultăţi- se plânge mai ales de faptul că nu mai pot sincroniza multiplele îndatoriri legate de creşterea şi educaţia copiilor, de treburile casnico – menajere şi de sarcinile de la locul de muncă (sursa mijloacelor de subzistenţă). Cele mai multe dificultăţi apar în cazul în care copiii sunt foarte mici, necesitând măsuri speciale de îngrijire. Conform unor cercetări, copiii ce aparţin familiilor numai cu tată aau cateva trăsături specifice: • tatăl solicită mai multă independenţă copilului; • el devine mai protectiv şi mai grijuliu (slăbind în ceea ce priveşte autoritatea), acordând o mai mare importanţă aspectelor legate de educaţie şi nu celor disciplinare; • apelul la diferite forme de sprijin extrafamilial (bunici, rude) este mai frecvent; O preocupare deosebită o vădesc taţii pentru fiicele lor, în privinţa dezvoltării lor ca “stăpâne şi mame” ale casei. Cercetările remarcă o anumită preocupare anxioasă pentru o socializare adecvată a fetelor şi a dezvoltării lor sexuale. Aceşti taţi sunt şovăielnici în privinţa discutării chestiunilor sexuale şi îş i exprimă îngrijorarea cu privire la adecvarea modelului de rol social al fiicelor lor. La tați, mai apare un lucru: datorită creşterii implicării lor emoţionale în raportul cu copiii, apare un declin al experienţei lor în activităţile sociale. Evită activităţile sociale care implică prezenţa unor cupluri căsătorite, iar activităţile în care ar putea întâlni în special taţi divorţaţi sau văduvi sunt puţine. Participarea lor la evenimente e mai redusă, dar creşte implicarea în activităţi politice, de studii sau antrenament formativ suplimentar. (...) https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-22396062-ioana-familia-monoparentala-rata-saraciei.htm Echipa ARPCC

Ziua de luptă împotriva alienării părintești | International Parental Alienation Awareness Day

Ziua de 25 aprilie a fost aleasă ca Zi de luptă împotriva alienării părintești (PAAD în limba engleză), ca parte dintr-o campanie globală de a crește înțelegerea fenomenului alienării părintești.[1][2][3] Idea a pornit din Canada fiind inițiată de Sarvy Emo în anul 2005, având ca dată originală de sărbătorire ziua de 28 martie. Această dată a fost schimbată în anul următor, din rațiuni de marketing. PAAD este sărbătorită din anul 2011, în Bermuda, și în 17 state americane (New York, Maine, Connecticut, Florida, Indiana, Iowa, Kentucky, Montana, Nebraska, Alabama, Arkansas, Georgia, Maryland, Mississippi, West Virginia, Indiana, Oklahoma). Multe orașe canadiene recunosc oficial ziua de 25 aprilie ca Zi de luptă împotriva alienării părintești.[4][5][6][7] De la proclamare, ziua a fost recunoscută (și se fac manifestări) în circa 25 de țări ale lumii.

Echipa ARPCC

Mic studiu asupra gazduirii egalitare a minorilor dupa divort

Avem plăcerea să anunțăm o apariție editorială de excepție legată de aplicarea custodiei comune în România

Un autor care deja ne-a mai impresionat cu deschiderea arătată temelor legate de autoritatea părintească comuna implementata corect.

https://www.ujmag.ro/drept/dreptul-familiei/mic-studiu-asupra-gazduirii-egalitare-a-minorilor-dupa-divort

Reelevant și comentariul autorului ... 

Descriere

În ciuda titlului său, prezenta lucrare reprezintă prima tratare in extenso din literatura română a problematicii găzduirii egalitare a minorilor. Într-adevăr, tema a mai fost evocată și anterior, dar doar en passant, cu probabilă întâietate tot de către noi, atunci în monografia „exercitarea autorității părintești după divorț”, publicată în anul 2012.

Deși o temă care a iscat discuții vivante și pasiuni aprinse în state cu dezvoltare și cultură juridică superioară, pe plan național găzduirea egalitară pare să fie mai cunoscută și disputată de către societatea civilă, decât de doctrina de specialitate ori în practica instanțelor judecătorești. Totuși, oriunde am privi, să o recunoaștem franc, nivelul cunoștințelor este unul elementar.

Chiar aprofundată fiind (și ne-ar plăcea enorm să ne înșelăm) găzduirea egalitară nu-și va găsi o largă aplicare. Nu neapărat pentru că ar reprezenta un concept foarte sofisticat, cât mai degrabă prin prisma faptului că pentru a „rodi” are nevoie de un anumit gen de societate – ca grad de civilizație, mentalitate, tradiție, seturi de valori ș.a.m.d.

societatea românească nu ne apare defel un teren fertil găzduirii egalitare. Fără speranță, în al nostru declin ca societate nu vom avea parte nici măcar de frumusețea ruinelor. O decadență grandioasă rămâne apanajul exclusiv al marilor civilizații.

Iar atunci prezenta lucrare este chiar totalmente în van, fatalmente zadarnică? Pesemne că da, deși ne place să credem că este o ofrandă adusă acelui sfânt al cauzelor pierdute și fără speranță.

Si mai ales un extras

 [1]      Foarte practic privind lucrurile, se poate afirma cǎ încredintarea spre creștere și educare (din C. fam.) este identica în esentǎ cu exercitarea autoritǎtii pǎrintesti exclusive/unilaterale, regǎsite acum în art. 398 NCC. În ambele ipostaze, esentialmente, doar unul dintre pǎrinui este învestit cu puteri decizionale majore/importante în cresterea și educarea copilului. Celǎlalt pǎrinte (chiar dacǎ nu se poate sustine cǎ este lipsit total de drepturi pǎrintești - subliniem cǎ nu suntem aici în situauia decǎ- derii din drepturile pǎrintești, care reprezintǎ o instituuie distinctǎ) deuine totuși anumite drepturi, dar care, prin comparauie, sunt net inferioare, atât numeric, cât și calitativ.

Tranșant afirmat, „sistemul” încredintǎrii spre crestere și educare/autoritatea pǎrinteascǎ exclusivǎ efectiv rupe, desfiinteazǎ egalitatea dintre pǎrinti. Vom avea astfel un pǎrinte superior, de primǎ mânǎ, privilegiat, în opozitie cu un pǎrinte inferior, de mâna a doua, insignifiant, un pǎrinte asa-zis „de weekend”.

[2]      Fie și doar în acest mǎrunt cadru ideatic, se poate observa de ce este realmente inadmisibil (inclusiv într-o logicǎ elementarǎ,  nu doar juridicǎ) ca în cazul dispunerii exercitǎrii în comun a autoritǎții pǎrintești, pǎrintelui separat de copil sǎ-i fie acordat dreptul de a pǎstra legǎturi personale cu acesta într-o manierǎ esențial- mente identicǎ (ca și cadru ideatic) cu cea practicatǎ (anterior) în cazul pǎrinților cǎrora nu li s-a încredințat copilul spre creștere și educare. Astfel, în situatii esentialmente diferite, nu se poate aplica aceeași soluție. Chiar dacǎ acea soluȚie ar fi optimǎ pentru una dintre situatii, pentru cealaltǎ (o situație funda- mental diferitǎ de prima), soluȚia nu va mai putea rǎspunde standardelor de adecvare/potrivire.

Conchizând, pǎrintele care exercitǎ în comun autoritatea pǎrinteascǎ (chiar dacǎ nu i-a fost stabilitǎ locuinta copilului la propria locuintǎ) se gǎsește într-o situatie juridicǎ infinit mai favorabilǎ decât pǎrintele cǎruia (sub C. fam.) nu i-a fost încredintat copilul spre creștere si educare.

Dar atunci, putem sǎ mai aplicǎm acestui pǎrinte „modern/occidental”, spiritul, conceptia și jurisprudenta unui Cod al familiei de sorginte comunistǎ, inclusiv abrogat? Rǎspunsul ar trebui sǎ fie incontestabil negativ.

[ngo5405]

Despre autor

Activitate profesională:
Avocat, Baroul Arad (2007 - prezent).
Arbitru pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Arad.
Arbitru pe lângă Camera de Comerț și Industrie Româno-Germană.

Principalele lucrări, articole și studii publicate:
- Păstrarea numelui purtat în timpul căsătoriei după desfacerea acesteia prin divorţ – cu propunere de lege ferenda, în Curierul Judiciar nr. 2/2008;
- Noțiunea de cauză în lumina dispozițiilor art. 1201 C. civ., în Curierul Judiciar nr. 9/2008;
- Considerații teoretice și practice asupra error in personam, în RRDP nr. 1/2008;
- Considerente teoretice şi practice asupra reconstituirii testamentului pierdut – în RRDP nr. 4/2008;
- Eroarea-viciu de consimțământ în lumina dispozițiilor noului Cod Civil , în RRDP nr. 5/2008;
- Garanția contra evicțiunii în ipoteza vânzării fondului de comerț, în RDC nr. 10/2008;
- Considerații asupra clauzei star del credere în cadrul contractului de comision, în RDC nr. 4/2009;
- Considerații asupra condiției complicității terțului la frauda debitorului în acțiunea pauliană, în RDC nr. 6/2009;
- Scurte considerații asupra primei zi de înfățișare, în Curierul Judiciar nr. 7/2009;
- Considerații asupra noțiunii de urgență în materia ordonanței președințiale, în RRDP nr. 4/2009;
- Considerente asupra drepturilor părintelui căruia nu i s-a încredințat copilul, în Curierul Judiciar nr. 2/2010;
- Considerații teoretice și practice asupra animus novandi – în RDC nr. 7-8/2010;

- Inflexiuni asupra principiului in dubio pro reo (în colaborare cu Marius Neculcea), în Dreptul nr. 11/2010;
- Doctrina ”Acte Clair” – Între Morgană, Labirintul Dedalic și un Titanic Juridic – în RDC nr. 10/2012;
- Rubrică permanentă în cadrul revistei Curierul Judiciar, intitulată ”Jurisprudența străină – reper fundamental al Noului Cod civil român”, cu următoarele articole (constând în jurisprudență străină comentată);
- Nestemate de Jurisprudență, colecția Cultura Juridică, Ed. Universul Juridic, București, 2011;

- Exercitarea autorității părintești după divorț, colecția Noul Cod Civil, Ed. Universul Juridic, București, 2012;
- Acţiunea pauliană, colecţia Noul Cod Civil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012;
- Dreptul la propria imagine. O perspectivă practică, colecția Noul Cod Civil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013

Colectivul ARPCC

M-am mutat din Cluj la Constanta si doresc custodie comuna pentru copii mei care locuiesc in prezent cu tatal

INTREBARE:

Buna ziua. Fetitele de 2si 4 ani au ramas cu tatal lor din iunie 2017. El nu doreste ca eu sa am vreun contact cu minorele, macar telefonic. A conditionat ca doar daca ma intorc la el pot avea parte de fete. Cum as putea obtine custodie comuna? Problema este ca nu imi permit nici macar un avocat din oficiu. Ele sunt in Cluj , iar eu m-am restabilit in Constanta si astept un copil cu actualul sot.

RASPUNS:

Aveti nevoie de un avocat dar nu ar trebui sa fie atat de scump. e important pentru ca altfel puteti face greseli care s ase repercuteze asupra unui proces. mamele de obicei sunt in pozitie favorabila in proces,. dar tot trebuie sa fiti reprezentata.  Plus ca daca aveti avocat nu va mai trebui sa pltiti tranportul dus in intors pentru a va prezenta in fata instantei, care este si el costisitor.... si riscant la starea dvs medicala (asteptand al treilea copil). Sansele de custodie comuna sunt 100%. Dar in Romania asta insemana autoriate parinteasc acomuna cu locuinta la un parinte.

De aici e mai complicat. 

Daca doriti sa le vedeti pe fete dein cand in cand in teorie o sentinta  (care sigur va va fi favorabila) va va da un program de vizita care poate include sa luati copii la dvs in Constanta anumite perioade de timp. Copii fiind mici nu ar fi o problema (zicem noi, dar ramane sa vedem cum va intrepreta instanta) sa ii luati chair perioade mai mari de timp (pentru ca nu merg la scoala). Absentele de la gradinita nu sunt un "dezastru" dpdv educational si beneficiul de a avvea contact cu mama lor e mult mai mare decat eventuala pierdere a unor zile de "scolarizare" la gradinita. Estimez sa si aceste sanse (de a avea in program relativ larg e de legaturi personale la domiciliul dvs din Constanta sunt foarte mari daca sunteti corect reprezentata.  Puteti propune chiar 50%-50% adica 2 saptamani cu dvs si 2 cu tatal. Recomandare pentru o custodie comuna fizica (extrem de benefica copiilor) este sa fie minim 10 zile pe luna cu fiecare parinte.

Daca doriti ca sa schimbti si locuinta copiilor la dvs in Constanta s-ar putea sa fie mai dificil dar nu ar trebui sa fie imposibil. In general instantele (si cele din Cluj nu fac exceptie) sunt de parere ca copilul e mai bine crescut daca locuieste la mama (si e foarte greu pentru tati sa rastoarne aceasta preconceptie).

Eu personal nu as recomanda asta (cel putin nu in urmatorii 2 ani de zile) daca reusiti sa aveti un program larg de legaturi personale

Cu stima. CB, ARPCC

x

x

Studiu norvegian confirma faptul ca custodia comuna este benefica copiilor si tinerilor

autor: Dr. Chantal Clot-Grangeat (Franta)

traducator: mediator Sebastian Liviu Ciorba

O echipă de cercetători norvegieni, condusă de Sondre Aasen Nilsen, a publicat recent un studiu efectuat asupra unui grup de peste 7000 de tineri cu vârste între 16-19 ani. Această evaluare nu arată niciun fel de diferențe între tinerii care au rezidență alternantă și cei din familiile nedivorțate, cu privire la sănătatea lor emoțională și mintală și felul lor de a fii față de alții. Studiul asupra adolescenților vine în sprijinul studiilor recente pe aceeași temă cu copii foarte mici.

Cu cât se acumulează mai multe studii, cu atât mai mult rezultatele lor converg a arăta că tinerii și copiii care nu se întâlnesc regulat cu ambii părinți sunt adesea supuși unor dificultăți serioase în multe domenii, cum ar fi școlarizarea sau sănătatea.

Cum s-a desfășurat acest studiu?

Reședința alternantă: o modalitate care se generalizează în Norvegia Frecvența reședinței alternante a fost mai mult decât triplată între 2002 (8%) și 2012 (25%). Această creștere este însoțită de o scădere a custodiei totale obținută de către mama singură.

Această creștere intrigă atât ​​echipele de cercetare cât și politicienii. Studiile arată că, în ciuda nivelului înalt al sistemelor de prevenire socială și de sănătate din țările scandinave, consecințele separării părintești sunt încă o preocupare.

Ultimul studiu norvegian datează din 1997. Acest studiu a arătat că tinerii care au reședința alternantă au avut rezultate mai bune decât cei care locuiesc în reședința deplină cu un părinte sau un tată vitreg. Dar, la acea vreme, se credea că părinții care alegeau reședința alternantă aveau venituri mai bune, învățământ superior sau un nivel mai scăzut de conflict decât alții.

Astăzi, odată cu răspândirea reședinței alternante, studiile arată că familiile care aleg această modalitate sunt mult mai diversificate ca înainte. Sunt reprezentate toate nivelurile de cooperare economică, culturală și parentală.

Compararea sănătății adolescentului din 6 structuri familiale

Cei 7750 de tineri au în medie vârsta de 17 ani și trăiesc în familii astfel: cu ambii părinții (5500), în reședință alternantă (400), doar cu mama lor (1000), doar cu tatăl lor (200), cu mama vitregă (100) sau cu tatăl vitreg (550).

Acești tineri au avut la dispoziție, de cele mai multe ori, 45 de minute în clasă sub supravegherea unui profesor, pentru a răspunde la un chestionar. Ei au fost rugați să-și evalueze nivelul veniturilor în raport cu alții și să răspundă la 25 de întrebări din chestionarul Puncte forte și dificultăți, așa cum au fost studiile Bergström.  Acest chestionar privește emoțiile, comportamentele problematice, hiperactivitatea și atenția, relațiile cu ceilalți și comportamentul pro-social (cooperarea socială).

Eșantionul este suficient de mare pentru a efectua variate statistici care controlează anumiți factori. Rezultatele brute arată că tinerii din familiile monoparentale sau cei care trăiesc cu părinți vitregi prezintă mai multe dificultăți decât cei care trăiesc în familii unite sau în reședința alternativă.

Aceste rezultate sunt confirmate indiferent de nivelul de venit al familiei, așa cum este perceput deadolescent și indiferent de sexul tânărului.

Doar o diferență apare printre familiile refăcute: indiferent de tipul de reședință, tinerii al căror tată are un nou partener au rezultate care nu diferă de cele care au o ședere alternativă sau într-o familie unită. Aceste rezultate nu se găsesc pentru  adolescenții a căror mamă are un nou partener.

În concluzie, adolescenții din reședința alternativă sunt mai adaptați din punct de vedere emoțional și social decât colegii lor care trăiesc în reședința deplină. Diferența procentuală este de 25%, ceea ce este un nivel destul de important în acest tip de studiu.

Întreabă famiile refăcute

Acest studiu se alătură multor altele pe care le-am menționat deja aici. Așa cum spun semnatarii articolului : "Nu există niciun motiv să vă faceți griji cu privire la consecințele reședinței alternante asupra tinerilor. "

Pentru echipa de cercetători norvegieni, acest studiu ridică noi întrebări, în special despre familiile monoparentale și cele mixte. Copiii care trăiesc numai cu tatăl lor par să aibă mame cu tulburări psihice. Tații din reședința alternantă par să aibă o relație de autoritate mai echilibrată față alții. Prezența unei mame  vitrege pare să compenseze consecințele separării. Toate aceste întrebări rămân nesoluționate.

Complexitatea familiilor refăcute fac studiile mai delicate. Factori noi ar trebui luați în  considerare, cum ar fi relațiile cu frații și surorile pe jumătate vitregi și copiii părinților vitregi.

Echipa de cercetători norvegieni recomandă efectuarea de studii longitudinale ca modalitate de schimbare a reședinței, de refacere a familiilor și pentru o evoluție rapidă a copiilor și adolescenților.