Stabilirea locuinţei alternante a copilului, temporar, până la soluţionarea definitivă a procesului pe fond

Avem plăcerea să punem la dispoziţia specialitilor Hotărârea nr. 387-201/2014 din 12.06.2014
emisă de către Tribunalul Călăraşi (Președinte: Traian Enache; Judecător: Gheorghe Stoian; Grefier: Ileana Vlad). Pentu moment vă vom pune la dispoziție certificatul de grefă urmând ca dupa obținerea deciziei instanței și anonimizarea sa să vă punem pa dispoziție și extul său integral. 

Este vorba de o decizie pe ordonanţă presedinţială în care Tribunalul a acordat un program de două săptămâni cu mama şi două săptămâni cu tatăl. O astfel de practică există şi în ţări ca Franţa şi Belgia ale căror Coduri Civile au constituit sursa de inspiraţie pentrunoul cod civil român. În aceste ţări, dacă condiţiile o permite, instanţa acordă un program de legături personale de tip 50%-50% pentru a se asigura că minorul nu pierde contactul cu niciunul dintre părinți și astfel instanța de fod nu este pusă în fața faptului împlinit (în sensul că legăturile personale dintre  minor și părintele cu care acesta nu locuiește vremelnic să se deterioreze. Considerăm că vârsta mică a minorului (care nu frecvetează încă şcoala) permite un astfel de program de legpturi personale apoi (in timp util pt inscrierea la scoala) se va lua o decizie definitva. Evident până la momentul în care copilul va atinge vârsta şcolară este important ca instanţele să clarifice definitiv privitor la locuinţa minorului pentu a se putea asigura faptul că miorul poate fi înscris la şcoală. O astfel de decizie de tip locuinţă alternantă nu poate funcţiona dacă locuinţele celor doi părinţi sunt prea departe una de alta.

Decizia merită apreciată şi prin faptul că instanţa stabileşte în clar adresele fizice la care va locui minorul pentru a reduce posibilitatea ca acesta să fie mutat în scop de şicanare. Eventuale schimbări ale locuinţei minorului la alte adrese putând fi (conform legii 272/2004 republicată) indicii importante privind care ar fi, pe termen lung, locuinţa potrivită petru copil, 

Textul certificatulu ide grefă poate fi consultat aici

Colectivul ARPCC

Informarea obligatorie si Decizia CCR, aspecte interesante

Fănuţa Lişman / 23 de ore ago

http://goo.gl/JidDV1 - preluare de pe situl Mediere şi mediatori

Justitiabilul care s-a considerat afectat de unele dispozitii referitoare la informare

Este vorba de un furnizor de utilitati care, in mod frecvent este nevoit sa se adreseze instantei pentru recuperarea debitelor inregistrate.

Acest fiurnizor a fost reprezentat de o societate specializata in recuperarea de creante care, in mod real, s-a simtit afectata de faptul ca pentru fiecare dosar trebuia, nu doar sa treaca pragul unui mediator ci, potrivit unor interpretari, sa trimita invitatii paratului, in conditiile in care cunoastem  care sunt demersurile si cum procedeaza, in general, o astfel de societate.

Nu amintim  de faptul ca societatile de recuperare a creantelor ne pot considera concurenti reali, cu atat mai mult cu cat s-a dovedit deja ca mediatorul poate lucra eficient pe aceasta zona, utilizand doar manusile de catifea :).

Dispozitiile din Legea medierii, invocate ca fiind neconstitutionale: 

Art. 2 alin. (1)  şi art. 60^1 din Legea nr. 192/2006 a medierii, raportat la prevederile art. 21 alin. (1), (3) şi 53 din Constituţia României.

„Art.2 -  (1) Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de lege.”

Art. 60^1 (1) In litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de solutionare a conflictelor, partile si/sau partea interesata, dupa caz, sunt tinute sa faca dovada ca au participat la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, in urmatoarele materii:

a) in domeniul protectiei consumatorilor, cand consumatorul invoca existenta unui prejudiciu, ca urmare a achizitionarii unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectarii clauzelor contractuale ori garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si operatorii economici ori a incalcarii altor drepturi prevezute in legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor;
b) in materia dreptului familiei, in situatiile prevazute la art. 64;
c) in domeniul litigiilor privind posesia, granituirea, stramutarea de hotare, precum si in orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate;
d) in domeniul raspunderii profesionale in care poate fi angajata raspunderea profesionala, respectiv cauzele de malpraxis, in masura in care prin legi speciale nu este prevazuta o alta procedura;
e) in litigiile de munca izvorate din incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca;

„f)  în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la Registrul Comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art. 1013-1024 sau la cea prevăzută la art. 1025-2032.

De ce  numai pentru primul alineat al art. 2 a fost ridficata exceptia, nu si pentru alineatele care prevedeau dispozitii referitoare la sanctiunea inadmisibilitatii (art. 2 alin 1^1 si alin 1^2)? 

Simplu. Exceptia a fost ridicata in 7 iunie 2013  iar instanta dela Craiova (centrul unde s-au format primii mediatori in Romania) a admis exceptia in 21 iunie 2013 si a trimis-o CCR (Curtii Constitutionale Romane). Surprinzator? Ei bine, exceptia a fost ridicata inainte ca sanctiunea inadmisibilitatii sa intre in vigoare.

Din faptul ca exceptia a fost ridicata inainte ca obligativitatea sa intre efectiv in vigoare, se pot formula multe concluzii. Este de reflectat cu atentie la acest lucru si ma gandesc in mod special la cei care au sustinut cu ardoare sa impuna Ghidul CDM si care, acum, cu o indrazneala de nedescris se arata victoriosi (fara sa intelegem motivul real), ca in bancul bine cunoscut: operatia a reusit, pacientul a murit.

Oricum, nici nu era nevoie, juristii firmelor respective au intuit ca CCR isi va extinde, in mod firesc, controlul de constitutionalitate si asupra acestor texte, fapt care s-a si petrecut, cf, Legii.

Motivele invocate (referitoare la mediere) de catre justitiabil: 

Textele invocate sunt neconstitutionale in masura in care instantele de judecata considera ca poate fi aplicata sanctiunea anularii cererii de chemare in judecata ori ca se pot aplica sanctiuni procedurale de natura duca la suspendarea cererii de chemare in judecata, daca partile refuza sa se prezinte la sedinta privind avantajele medierii.

Autorul exceptiei are in vedere paticiparea ambelor (tuturor) parti la sedinta de informare, dupa cum observam ca se foloseste pluralul,

Judecatoria Craiova – sectia civila considera ca exceptia de neconsttutionalitate ridicata este inadmisibila. 

In motivare, instanta de la Craiova considera ca aprecierile autorului exceptiei de neconstitutionalitate sunt deduse din modul de interpretare a si aplicare a textelor de legeocate de catre instantele de judecata si, ca atare, problematica  nu intra sub controlul de constitutionalitate al Curtii Constitutionale, singurul control tinand de resortul instantelor de judecata care solutioneaza cauza ori de resortul instantelor de controlul judiciar.

Parlamentul (prin cele doua camere), Guvernul și Avocatul poporului nu au raspuns solicitarii CCR de a-si exprima punctul e vedere. 

Sa ne intrebam de ce? Ne intrebam, dar ne poate da cineva un raspuns?

Le putem considera retorice, intrebarile.

Observatiile Curtii (CCR): 

- Conform definitiei data de lege, medierea este o procedura facultativa, informala, amiabila, etc. (pct. 13 din Decizie)

- Medierea se poate utiliza in toate cazurile in care partile pot dispune de drepturile lor (pct 14)

- Nerespectarea obligatiei de participare la sedinta de informare (se face referire la ambele parti, cu alte cuvinte avand in vedere atat reclamantul cat si paratul) duce la respingerea cererii de chemare in judecata ca inadmisibila (pct. 15).

- Curtea remarca inadvertentele legiuitorului: pe de o parte, art. 2 alin. 1 face referire la ambele parti, pe de alta parte, art. 2, alin. 1^2 face face referire doar la reclamant, doar acestuia aplicandu-i-se sanctiunea inadmisibilitatii pentru neindeplinirea obligatiei de informare (pct. 17).

- CCR constata ca doar reclamantul are obligatia de participare la sedinta de informare, nu si paratul, acesta neputand fi obligat sa participe. (pct. 18)

- In plus, Curtea face aprecieri legate de continutul obligatiei reclamantului, scăpându-i din vedere faptul ca textul art, 43 din Lege, la care face referire, nu este unul imperativ. Astfel, tangential, Curtea afirma ca obligatia reclamantului consta in ”a se adresa unui mediator” pentru informare (obs. si pct. 18) si a solicita ”notificarea” paratului. Cu alte cuvinte, reclamantul trebuia sa sa se prezinte in fata mediatorului (corect din perspectiva legii), fara sa mai astepte vreun raspuns din partea paratului, atat vreme cat nu mai avea nicio importanta.

Altfel spus, daca reclamantul era de acord cu trimiterea invitatiei catre parat, el isi indelinea obligatia legala si, ca atare, l-ar fi putut actiona in instanta daca aceasta i-ar fi fost voina (iar eu as completa aici, daca mediatorul ar fi fost dragut si i-ar fi eliberat dovada ca a facut notificarea).

Observam cum, dupa atatea discutii in care, noi singuri (mediatorii, prin forul sau de reglementare si coordonare a profesiei – Consiliul de mediere) am dus lumea in eroare, puanand semn de egalitate intre informare si etapa de pregatire a medierii, pana si Curtea a apreciat aceasta etapa ca una pur formala (obs si pct. 20, ultima teza).

- Totodata, si in stransa legatura cu observatia noastra anterioara, prin instituirea obligativiattii de informare, dincolo de faptul ca se rastoarna o prezumtie irefragrabila (indiscutabil, care nu poate fi pus in discutie), bine cunoscuta in drept ”nemo censetur ignorare legem” (care in civil, in opinia mea, poate fi discutat), Curtea apreciaza ca prin reglementarea legala criticata nu le este permis partilor sa aprecieze singure daca au sau nu nevoie de aceasta informare (as extinde eu, daca au nevoie sau nu chiar de mediere). (pct. 23).

Cei care isi amintesc comentariile noastre anterioare, articolele scrise pe aceasta tema, de fiecare data am aratat ca prin obligarea reclamantului de a trimite o invitatie la mediere i se nega dreptul acestuia de a lua propriile decizii in ce priveste medierea. Iata ca si CCR invoca dreptul oamenilor de a lua propriile decizii dupa ce indeplinea o obligatie legala expresa dupa care putea avea acces la justitie, daca mediatorul ar fi inteles sa-i elibereze si dovada indeplinirii oblifgatiei legale.

- CCR extinde controlul de neconstitutionalitate si asupra art. 2 alin 1^2. (pct. 26)

- Ref. la art. 60^1, cf aceluiasi principiu potrivit caruia cetateanul beneficiaza de prezumtia de cunoastere a legii, nu este necesara o procedura speciala de informare asupra continutului unei astfel de legi si nicio sanctiune nu poate fi impusa fara sa incalce dispozitiile art. 21 din Constitutie. Ca atare, art. 60^1 trebuie privit prin prisma efectelor declararii ca necosnstitutionale a dispozitiilor art. 2, alin. (1) si alin (1^1) si ca informarea se va realiza ori de cate ori o persoana doreste sa apeleze la mediere si apreciaza ca are nevoie de aceasta sedinta de informare. Astfel, apreciaza Curtea, participarea la informare nu mai este o bligatie pentru parti ci ramane o optiune pentru cei care sunt interesati sa ecurga la o astfel de metoda alternativa, facultativa, de solutionare a conflictelor.

Prin urmare, in contextul celor de mai sus, Curtea admite exceptia de neconstitutionalitate apreciind ca orice limitare a accesului liber la justitie trebuie sa fie temeinic justificata, dupa o analiza a dezavantejelor produse de limitare, in raport de avantajele care ar putea rezulta.

Cu alte cuvinte, daca ne vom gandi la instituirea vreunei obligativitati, aceasta nu poate fi de informare ci, cel mult, de incercare de solutionare prin mediere insa aceasta obligativitate va trebui bine argumentata, intarita cu exemple statistice (din alte tari, pentru ca din Romania ma indoiesc ca va fi posibil). De asemenea, pentru un astfel de demers, cred ca este necesar dialogul inter-profesional, institutional, fara atacuri ori amenintari la adresa altor profesii.

ref. [ngo1860]

Petiţia ONU pentru recunoașterea Alienării Parentale ca violenţă/abuz emoţional împotriva copiilor

Ajutaţi-ne să oprim această cruzime și brutalitate împotriva copiilor!

Semnaţi această petiţie aici sau aici http://goo.gl/LXyZWC

Ce este alienarea parentală?

Profesioniștii din mai multe discipline au identificat și definit alienarea parentală ca o practică omniprezentă prin care un părinte care divorţează atacă emoţional relaţia celuilalt părinte cu copilul. Aceasta abuz emoţionale este realizat de obicei cu intenţia de a câștiga beneficii materiale sau un avantaj competitiv în faţa instanţei de judecată. De cele mai multe ori Agenţiile de protecţie a copilului nu fac nimic pentru a preveni sau penaliza părinţii abuzatori, astfel că relaţia dintre copil și părintele natural suferă o degradare ireversibilă care implică daune emoţionale profunde asupra copilului

Nu de puţine ori copii din familiile divorţate sau separate se confruntă cu acest flagel. Părinţi prea orbiţi de războiul dintre ei ajung să defăimeze pe celălalt părinte cu scopul de a îndepărta pe respectivul copil de respespectivul părinte. Anual sunt în jur de 1700 de plângeri penale pentru nerespectare adreptului la legpături pesonale. Dar acesta este doar vârful icebergului deoarece:

- pe de o parte procedura penală este complicată, extrem de greu de pus în aplicare. Astfel doar o mică parte dintre părinţii alienaţi ajung să depună plângeru penală

- pe de altă parte alienarea poate lua multe forme dintre care, majoritatea, nu pot fi dovedite decât cu evaluări complicate care să fie realizate de către psihologi specializaţi.

Începând cu anul 1990, anul în care Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului a intrat în vigoare, o formă și mai periculoasă de alienare parentală a pătruns în societate. Pentru a se conforma cu rezoluţiile anuale propuse de ONG-uri la Comitetul privind Drepturile Copilului, statele și guvernele au iniţiat, dezvoltat și susţinut o persecuţie împotriva părinţilor pentru a îi separa de la copiii lor pe motive legate de așazisă neglijenţă. Agenţiile de protecţie ale copiilor din multe ţări despart copiii de părinţii biologici, de bunici și familia extinsă în baza unora dintre cele mai nerezonabile motive, acceptând sentinţe judecătorești de despărţire a părinţilor naturali de copii pentru ca aceștia să fie daţi spre adopţie. Cazurile uno astfel de cetăţeni români stabiliţi în străinătate au fost de câteva ori şi în atenţia presei româneşti.

Situaţia recunoaşterii alienării parentale din punct de vedere legal şi ştiinţific

La nivel internaţional munca de recunoaştere a alienării parentale dă din ce în ce mai multe rezultate. Ţări ca Brazilia sau Mexic recunosc în prezent acest fenomen în legislaţia lor. DSM5 (manualul menţinut de către Asociaţia Psihiatrică Americană) menționează de asemenea acest fenomen fără însă a-l numi ca atare).

În România din ce în ce mai mulţi psihologi recunosc această formă de abuz emoţional fiind chiar menţionată tangenţial în anumite texte legale. Ne bucură faptul că Institututul de Psihologie Judiciară a recunoscut neoficial fenomenul alienării parentale iniţiind de asemenea o serie de cursuri către judecătorii de minori din România.

De ce vă rugăm să semnaţia această petiţie?

În baza consensului tot mai larg existent privitor la aceste aspecte ARPCC lucrează împreună cu o serie de specialişti în protecţia copiilor pentru o iniţiativă  de modificare a legislaţiei pentru protecţia copilului pentru ca aceasta să includă prevederi clare şi operative care să contracareze acest fenomen.

ONU editeză un manual al bolilor echivalent cu DSM5 care în curând va trece în curând printr‑o revizuire. Considerăm că atingerea pragului de 15.000 de semnături în favoarea luarii în discuţie a posibilităţii ca ONU să includă alienarea parentală în manualul său revizit. O atare recunoaştere ar grăbi aduptarea în România şi străinătate a unor legi eficiente împotriva acestui flagel.

Pentru toate aceste considerete vă rugăm, stimată doamnă / stimate domn, să semnaţi această petiţie aici  sau aici http://goo.gl/LXyZWC

Cu deosebită consideraţie

Colectivul ARPCC

ref. [ngo1845]

Alienarea parentală - PhD Simona Vladica

Avem placerea să vă prezentam un foarte documentat articol privind alienarea parentală scris de către dna Lector Univ. Dr. Simona Maria Vlădica, de la Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila din Bucuresti.


Articolul poate fi consultat aici.

[ngo 1717]

Colectivul ARPCC

O nouă lege privitoare la alienarea parentala + acum în Mexic

După ce Brazilia a introdus o legislaţie împotriva alienării parentale este rândul Mexicului să introducă prevederi exprese în lege, legate de alienarea parentală. Republica federală Mexic este împărțită în 31 de state (estados) și un district federal. Fiecare stat are constituția și legislativul propriu. Districtul federal conține capitala Mexicului, Ciudad de Mexico, și are statul special.  Codul Civil modificat recent este codul civil al Districtului Federal Mexico, capitala statului Mexic. Districtul Federal Mexico are o populaţie de 8.85 milioane de persoane şi unul dintre cel mai mare produs intern brut pe cap de locuitor din Republica federală Mexic.
Colectivul ARPCC


---------------- traducerea decretului realizată de către voluntarii ARPCC ------------

DECRET PENTRU ADAUGAREA UNOR PREVEDERI IN CODUL CIVIL AL DISTRICTULUI FEDERAL MEXICO

ARTICOL UNIC -  Se adaugă articolul 323-7 în Codul civil al Districtului Federal, luată în alt mod ulterior, după cum urmează:

CAPITULO III

PRIVITOR LA VIOLENTA FAMILIALĂ

Articolul 323 Septimus -. Reprezintă violență în familie comportamentul prin  care un membru al familiei angajează în acţiuni care au rolul de a transforma conștiința unui copil cu scopul de a preveni, împiedica sau distruge legăturile sale cu unul dintre părinții săi.

Comportamentul descris în paragraful precedent, se numește alienare parentală atunci când este efectuat de către unul dintre părinte. Odată identificat a avea un astfel de comportament exerciţiul autorităţii parentale al părintelui alienator va fi suspendat şi odată cu aceasta şi punerea în aplicare a oricăror ordine judecătoreşti anterioare privitoare la coabitare sau programul de vizitare dintre părintele alienator și copil. De asemenea, în cazul în care părintele alienator exercită custodia unică asupra copilului, custodia va fi transferată imediat către celălalt părinte  în cazul în care este vorba de o înstrăinare ușoară sau moderată.

În situaţia în care minorul prezintă un grad sever de alienare parentală, minorul nu va rămâne în nici un caz în grija părintelui alienator ori a familiei acestuia, orice contact între părintele alienator și copil va fi suspendat temporar iar copilul va fi supus tratamentului indicat de către specialistul care a diagnosticat această tulburare.

Pentru a asigura bunăstarea copilului, și în cazul în care, din cauza vârstei, este imposibil să trăiască cu celălalt părinte (părintele țintă), departamentul de psihologie al Înaltei Curți de Justiție din Districtul Federal va proceda la evaluarea rudelor apropiate ale copilului pentru a determina care persoana va fi responsabilă pentru îngrijirea acestuia, cât timp copilul ce primește tratamentul necesar care să permit refacerea legăturilor emoționale cu părintele țintă.

Evaluarea copilului alienat va fi efectuată în cadrul Departamentului de Alienare Parentală alienare parentală al Înaltei Curți de Justiție din Districtul Federal.

Textul original in limba spaniola se poate descarca de aici

Ref. [ngo1827]

Se poate muta parintele rezident cu copilul in alta localitate?

Intrebare: ziua, numele meu este [...]. As avea nevoie de un sfat daca ma puteti ajuta. Am o fetita de sase ani, care in urma divortului a ramas sa locuiasca cu mama sa, fiind custodie comuna. Acum , mama se va muta de la Oradea la Campulung Moldovenesc . Intrebarea mea este : are dreptul legal sa se mute cu fetita? Multumesc.

Raspuns: Stimate domn. Parintele rezident nu are dreptul sa se mute la o astfel de distanta fara sa obtina acordul dvs. Daca se muta in localitate probabil ca este ok dar o mutare la 400 de km distanta este de natura a afecta relatiile personale dintre minora si dvs. Daca nu puteti cadea la o intelegere mama trebuie sa se adreseze instantei care instanta, daca sunt seriosi ar trebui sa vada si alte optiuni, una dintre ele fiind aceea ca mama sa se mute fara copil iar locuinta copiluui sa fie stabilita la dvs. Asta e teoria. In practica nu stim cum vor judeca instantele. Mutarea poate avea efecte negative mari asupra copilului nu doar prin prisma faptului ca nu va mai putea sa acceseze pe unul dintre parinti dar va rupe aproape orice contcte cu vecinii, colegii de scoala/gradinitia, cu rudele din localitate, cu locurile pe care le cunoaste, etc. Pe de alta parte poate ca si mama sa aiba o linie de argumentatie pertinenta (daca, de exemplu, doreste sa se mute la Campulung pentru ca acolo va fi mai aprope de rudele sale sau pentru a acolo a gasit de lucru, etc). "Astfel de decizii sunt dintre cele mai tulburatoare pe care trebuie sa le ia un judecator" -- spunea un judecator american deoarece oricum s-ar rezolva, copilul va pierde pe unul dintre parinti. Nu putem spera decat ca pana la urma decizia mamei de a se mute "nu e impusa" de niste cauze externe si astfel nu va trebui sa se ajunga ca un judecator sa decida care dintre cele doua relatii primoridale ale copilului va trebui sacrificata.

[ngo1826]

“Declaraţia Drepturilor Copiilor în caz de Divorţ”:

Traducere ARPCC (preluare de pe www.childefenders.com)

Toţi copii ar trebui să se bucure de următoarele drepturi inalienabile:

1.     Dreptul de a fi trataţi ca fiinţe umane importante, cu sentimente unice, idei şi dorinţe şi nu ca surse de ceartă între părinţi.

2.    Dreptul de beneficia de sentimentul de siguranţă şi apartenenţă care derivă dintr-un mediu iubitor care să îi protejeze de traume.

3.    Dreptul a avea relaţie continuă cu ambii părinţi şi libertatea de a primi dragoste de la ambii părinţi.

4.    Dreptul de a fi ascultaţi de părinţii lor.

5.     Dreptul de a-şi exprima dragostea şi afecţiunea pentru fiecare părinte fără a fi nevoiţi să-şi înăbuşească acea dragoste deoarece le este teamă de dezaprobarea din partea celuilalt părinte.

6.     Drpetul dea creşte şi a prospera într-o atmosferă care să nu implice exploatare, abuz  sau neglijare din partea părinţilor lor

7.     Dreptul de a şti că decizia părinţilor lor de a divorţa nu este responsabilitatea lor şi că deşi vor locui majoritar cu un părinte vor interacţiona frecvent şi consistend  cu celălalt părinte, atât la locuinţa părintelui cât şi la locuinţa sa.

8.     Dreptul la grijă şi călăuzire continuă de la ambii părinţi astfel încât să poată fi educaţi mental, hrăniţi spiritual şi dezvoltaţi armonios, într-un mediu de iubire necondiționată.

9.     Dreptul la răspunsuri oneste la întrebări despre relaţiile în schimbare din familie.

10.            Dreptul de a cunoaște şi aprecia ceea ce este bun la fiecare părinte fără ca un părinte să-l denigreze pe celălalt.

11.            Dreptul de a avea o relaţie relaxată, sigură cu ambii părinţi fără a fi pus în situaţia de manipula un părinte împotriva celuilalt.

12.            Dreptul ca părintele rezident să nu submineze calitatea timpului petrecut cu părintele nerezident sugerând alte alternative tentante sau ameninţând cu  împiedicarea vizitării ca o formă de pedeapsă pentru eventuale greșeli făcute de copil.

13.            Dreptul de beneficia de un timp interacțiuni regulate şi consistente ca şi întindere în timp precum şi dreptul de a cunoaște motivul real al inexistenţeri unui astfel de contact regulat şi consistent.

14.            Dreptul de rămîne copil şi de a fi izolat de conflictul şi problemele dintre părinţi

15.            Dreptul de a fi învăţat conform cu nivelul său de meturitate, dreptul de de a întelege valorile, de a îşi asuma responsabilitateapentru acţiunile lor precum şi consecinţele alegerilor lor.

16.            Dreptul de a fi lasat să participe la crearea propriului destin.

Statistica privitoare la numarul de divorturi cu minori solutionate pe cale notariala in 2012 si 2013

Conform statisticilor primite din partea Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania (UNNPR) numărul de divorţuri pe cale notarială a crescut în anul 2013 față de 2012. Tot mai mulți părinți ajung să prefere această metodă se soluționare a conflictelor. Astfel statisticile UNNPR arată astfel:

2012 ... 2.790 divorţuri cu minori soluţionate notarial
2013 ... 4.800 divorţuri cu minori soluţionate notarial

Detalii aici

Trendul este bun deoarece aceasta inseamna ca parintii reusesc din ce in ce mai mult sa rezolve necontencios modul de exercitare al autoritatii parentale postdivort.

Colectivul ARPCC

Conferinta Internationala privitoare la Custodia Comuna Fizica

Conferinta Internationala privitoare la Custodia Comuna Fizica (shared parenting) se va desfasura in Bonn, Germania, intre 9 si 11 iulie anul curent. Se mai pot face inscrieri inca. Detalii despre program aici

Colectivul ARPCC

Ce legislatie se aplica cu prioritate? Legislatia romaneasca, legislatie UE sau conventiile internationale pe care Romania le-a semnat?

Articol de Lupo Fabrizio, 

Potrivit art.11 alin (2) din Constituţie « Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. », statul român având obligaţia de a îndeplini întocmai obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Constituţia prevede că : « Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. » - art.20 alin (1)

 « Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile. »
- art.20 alin (2) Ca urmare a aderării la Uniounea Europeană a dobândit-o o situaţie special.
Art.148 din Constituţie spune că
(1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei
Deputaţilor şi Senatului, cu  o majoritate de două treimi din numărul
deputaţilor şi senatorilor.
(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile
interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene
(4) Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2).
(5) Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să fie supuse aprobării instituţiilor Uniunii Europene.
Plecând de la dispoziţiile constituţionale de mai sus, Codul Civil prevede că
 Art.4 - Aplicarea prioritară a tratatelor internaţionale privind drepturile omului
(1) În materiile reglementate de prezentul cod, dispoziţiile privinddrepturile şi libertăţile persoanelor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Constituţia, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, pactele şi celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi prezentul cod, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care prezentul cod conţine dispoziţii mai favorabile.
Art. 5 - Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene (altă regulă)
În materiile reglementate de prezentul cod, normele dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul părţilor.
Art.5 este o nouă regulă, adică “normele dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar»

ref. [ngo1799]

PAS acceptat pentru prima dată în DMS-5

Trducere: Liviu Badiu

O copie a acestui articol poate fi descărcată aici: http://goo.gl/A12PfC

Acest articol este copiat dintr-un articol lansat pentru prima dată în 29 Mai, 2013 de către “Organizaţia Naţională a Părinţilor” (SUA). PAS nu este încă recunoscut ca “sindrom”, ci doar ca ca “tulburare”.

Conceptul de unitate a familiei a făcut un mare pas cu ocazia întâlnirii anuale a Asociaţiei Psihiatrice Americane din San Francisco, ce s-a ţinut în perioada 18-22 mai 2013, datorită includerii în limbajul de specialitate legat sănătate mintală a problematicii “Alienării Parentale”.

Pentru prima dată, profesioniştii în sănătatea mentală din SUA recunosc concepte care ajută la diagnosticarea copiilor ce experimentează Alienarea Parentală, întărind presiunea asupra părinţilor care se străduiesc să-şi înstrăineze copii pe parcursul divorţului.

“Acesta este un avans considerabil pentru sănătatea psihologică a copiilor şi familiilor,” a spus domnul profesor William Bernet. Doctorul Bernet este liderul Grupului de Studiu privitor la Alienarea Parentală, grupul de lucru internaţional ce a prezentat propunerea de includere a alienării parentale în DSM-5.

Domnul Bernet, profesor cu titlu onorific la Universitatea de Medicină Vanderbilt, a spus, “Incluzând limbajul care este aplicabil în mod specific alienării parentale permite comunităţilor medicale (de sănătate mintală?) şi legale să abordeze această problemă importantă mai puternic şi mai clar. Aceste revizii la DSM-5 vor reduce nedreptăţile pe care alienarea parentală le cauzează familiilor.”

Alienarea parental este o condiţie mentală în care un copil – de obicei unul a cărui părinţi sunt implicaţi într-un conflict legat de separare sau divorţ – se aliază puternic cu unul din părinţi şi refuză, fără a avea un motiv solid, să aibă o relaţie cu celălalt părinte.

Acest proces are loc atunci când un părinte sau un tutore legal  încurajează sentimentul de respingere al copilului faţă de celălalt părinte. Alienarea parentală este alimentată de către crezul fals cum că părintele respins este rău, periculos, sau nu este demn de afecţiune. Când fenomenul este recunoscut cum se cuvine, această condiţie se poate preveni şi se poate trata.

DSM-5 include în prezent noile diagnostice de “abuz psihologic asupra copilului” şi “copil afectat de stresul relaţiei dintre părinţi.”

Şi mai mult, “problema de relaţionare părinte-copil” se referă la conceptul alienării parentale, deşi cuvintele reale “alienare parentală” nu se află în DSM-5. În funcţie de circumstanţe, fiecare din aceste trei diagnostice pot fi folosite în cazuri de alienare parentală.

Abuzul psihologic asupra copilului este definit ca “acţiuni verbale sau simbolice intenţionate ale unuia dintre părinţi sau tutori care rezultă, sau au potenţial în a rezulta, în daune psihologice semnificative asupra copilului.” În multe instanţe, comportamentul părintelui ce comite acţiuni de înstrăinare constituie un caz de abuz psihologic asupra copilului.

Sintagma Copil afectat de stresul relaţiei dintre părinţi ar trebui folosit atunci când “atenţia clinicianului se canalizează asupra efectelor negative ale conflictului parental (de ex. conflicte puternice, suferinţă, sau denigrare) asupra copilului din familie, incluzând efecte asupra sănătăţii mentale a copilului sau alte tulburări psihice.” Asta este o descriere foarte bună la cum se prezintă alienarea parentală.

Problema de relaţionare părinte-copil este acum tratată în textul DSM-5. Discuţia explică faptul că dificultăţile cognitive din relaţia părinte-copil “pot include atribuţii negative ale intenţiilor uneia dintre părţi, ostilitate către celălalt membru sau tendinţa de a-l scoate ţap ispăşitor, precum şi sentimente deranjante de înstrăinare” Asta este o descriere foarte bună a punctului de vedere al copilului despre părintele înstrăinat.

Grupul de Studiu al Alienării Parentale constă dintr-un grup cu statut important format din profesionişti în sănătate mentală şi profesionişti în drept şi alţi indivizi cu experienţă în identificarea şi tratarea alienării parentale.

Grupul de Studiu al Alienării Parentale a propus iniţial în 2008 ca alienarea parental să fie inclusă în DSM-5. Actul lor întreg a fost publicat ca Alienare Parentală, DSM-5, şi ICD-11 ( Charles C Thomas Publishers, 2010).

Grupul de Studiu al Alienării Parentale cuprinde 130 persoane din 30 ţări.

Lista specialiştilor se poate regăsi aici: http://goo.gl/ORiWJt Traducerea bilingva se poate descarca de aici http://goo.gl/A12PfC

Program de legaturi personale bunici - dosar 9418/211/2005

Avem plăcerea sa punem la dispoziţia speclialiştilor din Romania decizia judecătorească nr. 1667/R/2008  din dosarul 9468/2011/2005 prin care instanţa de recurs a încuviinţat bunicilor paterni un program de legături personale cu în ciuda opoziţiei părintelui rezident. Felicităm pe această cale pe d-nele judecător Anca-Adriana Pop și respectivv Alina Rodina pentru decizia luat și calitatea argumentației.

Decizia se poate descărca de aici

Colectivul ARPCC

[ngo1787]

"Medierea și planul parental în litigiile de dreptul familiei"

Sau mai bine spus despre
"Rolul judecătorului în descurajarea conflictului parental și stimularea medierii"

Avem plăcerea să punem la dispoziţia publicului prezentarea sustinută de către av. drd. Cătălin Oroviceanu, în numele ARPCC, în faţa a peste 70 de judecători de minori Prezentarea a avut loc în Aula Institutului Naţional al Magistraturii în a doua zi a conferinţei Medierea pentru judecători şi procurori, pe 30.05.2014.

Prezentarea a fost bine primita de participanți si, speram noi, va da niște teme de gândire judecătorilor prezenți.

Prezentarea se poate descărca de aici: http://goo.gl/oqpCP0
Agenda conferinței se poate consulta aici: http://goo.gl/bch2JP
Materialul video se poate consulta aici: http://youtu.be/BeKFqjFeWnc

Proiect de lege in Franta care vizeaza introducerea prezumtiei de custodie comuna fizica (locuinta alternanta)

Acest text este tradus "aproximativ" utilizand serviciul Google Translate.
Speram ca in viitor sa punem la dispozitia publicului si specialistilor din Romania textul tradus de catre un traducator profesionist.
Colectivul ARPCC

*****************

N ° 1856

_____

Adunări Naționale

CONSTITUTIA 04 octombrie 1958

A paisprezecea PARLAMENT

Înregistrate la președinția Adunării Naționale de la ¹ aprilie 2014.

Propunere de lege

pe autoritatea parentală și interesul superior al copilului,

(Trimisă comisiei asupra legilor constituționale, legislative și administrative generale
Republicii, în lipsa de formare a unei comisii speciale
în termenul prevăzut la articolele 30 și 31 din Regulamentul.)

prezentate de Doamnelor și domnilor

Bruno Le Roux, Marie-Anne Chapdelaine, Erwann Binet, Barbara Pompili François de Rugy, Veronique Massonneau și membri ai Grupului Socialist, Republican și Citizen (1) aferente (2)

Parlamentari.

____________________________

(1) Acest grup este format din doamnelor și domnilor: Ibrahim Abubakar, Patricia Adam, Sylviane Alaux, Jean-Pierre Allossery, Pouria Amirshahi, François André, Nathalie Appéré Christian Assaf, Avi Assouly Pierre Aylagas Alexis Bachelay William Bachelay, Jean-Paul Bacquet, geard Bapt, Frédéric Barbier, Ericka Bareigts, Claude Bartolone, Christian Bataille, Delphine Batho, Marie-Noëlle Battistel Laurent Baumel, Philip Baumel, Nicolas Bays, Catherine Beaubatie, Jean-Marie Beffara Luc Belot, Karine Berger Gisele Biémouret Philippe Bies, Erwann Binet, Jean-Pierre Blazy, Yves Blein Patrick Bloche, Daniel boisserie Pascale Boistard, Christophe Borgel Boudie Florent, Marie-Odile Bouille, Christophe Bouillon, Brigitte Bourguignon, Malek Boutih, Kheira Bouziane Emeric Bréhier, Jean-Louis Bricout, Jean-Jacques Bridey, François Brottes, Isabelle Bruneau, Gwenegan Bui, Sabine Buis, Jean-Claude Buisine BULTEAU Sylviane, Vincent Burroni Alain Calmette, Jean-Christophe Cambadélis, Colette Capdevielle, Yann Capet Christophe Caresche, Fanélie Carrey-Conte, Martine Carrillon-Couvreur, Christophe Castaner, Laurent Cathala, Jean-Yves Caullet, Nathalie Chabanne Guy Chambefort, Jean-Paul Chanteguet, Marie-Anne Chapdelaine, Dominique Chauvel, Pascal Cherki, Jean-David CIOT alain Claeys, Jean-Michel Clément, Marie-Françoise Clergeau Philip Cordery Valerie Corre, Jean-Jacques Cottel Catherine Contello, Jacques Cresta, Pascale Crozon, Seybah Dagoma Yves Daniel, Carlos Da Silva, Pascal Deguilhem, Florența Delaunay, Guy Delcourt, Carole Delga, Sébastien Denaja Françoise Descamps-CROSNIER, Sophie Dessus, Jean-Louis Destans Michel Destot Dombre Fanny Coste, René Dosière Philippe Doucet, Sandrine Doucet, Françoise Dubois, Jean-Pierre Dufau, Anne-Lise Dufour -Tonini, Françoise Dumas, William Dumas, Jean-Louis Dumont, Laurence Dumont, Jean-Paul Dupré, Yves Durand, Philippe Duron, Olivier Dussopt, Christian Eckert, Emmanuelli, Corinne Erhel, Sophie Errante, Marie-Hélène Fabre, Alain Faure Martine Faure, Olivier Faure, Matthias Fekl Vincent Feltesse, Hervé Feron, Richard Ferrand, Jean-Pierre Fougerat Hugues Fourage Michèle Fournier-Armand, Christian Franqueville Michel Françaix, Jean-Claude Fruteau Jean-Louis Gagnaire, Geneviève Gaillard Yann Galut, Hélène Geoffroy, Jean-Marc Germain, Jean-Patrick Gille, Jean GLAVANY, Daniel Goldberg, Genevieve Gosselin, Pascale Got Marc Goua Linda Gourjade Laurent Grandguillaume, Estelle Grelier, Jean Grellier, Jerome Guedj, Elisabeth Guigou Theresa Guilbert, Chantal Guittet David Habib, Razzy Hammadi, Mathieu Hanotin Danièle Hoffman-Rispal Joëlle Huillier, Sandrine Hurel, Monique Iborra, Françoise Imbert, Michel Issindou Eric Jalton Serge Janquin Henri Jibrayel Régis Juanico, Armand Jung, Lawrence Kalinowski, Marietta Karamanli, Philippe Kemel, Chaynesse Khirouni Bernadette Laclais Conchita Lacuey, Jérôme Lambert, Colette Langlade, Jean Launay, Léautey Pierre, Pierre-Yves Le Borgn ", Jean-Yves Le Bouillonnec Patrick Lebreton, Gilbert Le Bris, Anne-Yvonne Le Dain, Jean-Yves Le Déaut, Viviane Le Dissez Michel Lefait Dominique Lefebvre, Jean-Marie Le Guen, Annick Le Loch, Axelle Lemaire, Patrick Lemasle Catherine Lemorton, Christophe Léonard, Annick Lepetit, Jean-Pierre Le Roch, Bruno Le Roux, Arnaud Leroy, Michel Lesage, Lesterlin Bernard Michel Liebgott Martine Lignieres-Cassou, Audrey Linkenheld François Loncle, Lucette Lousteau, Jean-Pierre Maggi, Jean-Philippe Mallé Thierry Mandon, Maquet Jacqueline Marie lou Marcel, Jean-René Marsac, Martine Martinel, Frédérique Massat, Sandrine Mazetier, Michel Ménard, Patrick Mennucci Kléber Mesquida, Franck Montaugé, Pierre-Alain Mute, Philippe Nauche Ségolène Neuville, Nathalie Nieson Philippe Nogues, Maud Olivier, Monique Orphé Michel Pajon, Luce Pane, Christian Paul, Rémi Pauvros, Germinal Peiró, Jean-Claude Perez, Sylvie Pichot, Sébastien Pietrasanta, Martine Pinville Christine Pires Beaune, Philippe PLISSON Elizabeth Pochon, Pascal Popelin, Dominique Potier, Emilienne Poumirol Michel Pouzol, Patrice Prat, Joaquim Pueyo, François Pupponi, Catherine Quéré, Valerie Rabault Monique Rabin, Dominique Raimbourg Marie Recalde, Marie-Line Reynaud, Eduardo Rihan Cypel Denys Robiliard Alain Rodet, Marcel Rogemont Frederick Roig, Barbara Romagnan Bernard Roman, Dolores Roque Gwendal Rouillard, Rene Rouquet, Alain Rousset, Beatrice Santais, Odile Saugues Sauvan Gilbert, Gilles Savary, Gérard Sebaoun, Christophe Sirugue Julie Sommaruga, Suzanne Tallard, Pascal Terrasse, Gerard Burrow, Thomas Thévenoud, Tolmont Sylvie, Jean-Louis Touraine, Stéphane Travert Catherine Troallic Cecile Untermaier, Jean-Jacques Urvoas, Daniel Vaillant, Hélène Winner Christophe, Jacques Valax Clotilde Valter, Michel Vauzelle, Olivier Veran, Fabrice Verdier, Michel Vergnier Patrick Vignal Jean-Michel Villaume, Jean Jacques Vlody, Paola Zanetti.

(2) Dominique Baert, Serge Bardy, Marie-Françoise Bechtel, Chantal Berthelot, Jean-Luc Bleunven, Guy-Michel Chauveau Yves Goasdoué Edith Gueugneau creștin Hutin, Jean-Luc Laurent, Annie Le Houerou Serge Letchimy, Gabrielle Louis -Carabin, Hervé Pellois, Napole Polutélé, Boinali Said.

EXPUNERE DE MOTIVE

Doamnelor și domnilor,

Familia a suferit modificări semnificative în ultimii ani. Creșterea numărului de divorțuri și separări, precum și familiilor mixte, este o realitate de netăgăduit. În 2012, aproximativ 130.000 de divorțuri au fost acordate și mai mult de 27.000 de PACS s-au dizolvat după separare. În funcție de INSEE, 1,5 milioane de copii, mai mult de unul din zece copii trăiesc în stepfamilies 720.000, adică într-o familie în care copiii nu sunt toate la cuplu curent. 940.000 dintre ei locuiesc cu un părinte și pas-mamă.

Legea de familie trebuie să se adapteze la aceste noi configurații de familie, în interesul superior al copilului, care este piatra de temelie a acestui proiect de lege. Acesta își propune să ofere răspunsuri practice și instrumente legale pentru a asigura cele mai bune interese ale copilului în situații de zi cu zi, cum ar fi accident de viață. Reafirmă pini. Toata lumea este separat de soțul său, partenerul său sau partenerul său, dar niciodată copii. Vitregi care contribuie la educația copilului trebuie să fie recunoscut. Cu medierea special, proiectul de lege prevede soluții pentru a permite soluționarea conflictelor în toate situațiile care familiile pot experimenta: conflictul parental, divorț, separare, familii amestecate ...

Textul are patru axe principale, care fac obiectul a patru capitole separate.

Primul capitol are drept scop de a consolida exercitarea în comun a autorității părintești în caz de separare a părinților, astfel încât copilul poate păstra, în ciuda această separare, relație echilibrată și echitabilă cu fiecare părinte. Într-adevăr, în ciuda dedicarea de lege n ° 2002-305 din 4 martie 2002 privind autoritatea părintească, principiul de exercitarea în comun a autorității părintești, unii părinți nu poate exercita această autoritate și să participe în mod eficient la educația copilului lor. În funcție de INED, aproape un copil de părinți separate în cinci și nu vede tatăl său.

Pentru a depăși aceste dificultăți, se propune să se precizeze special semnificația practică exercitarea în comun a autorității părintești - care presupune drepturi și obligații egale ale părinților față de copil, nici n-mamă "dreptul de a acționa singur, fără știrea reciproc - și să clarifice noțiunea de act importante, care necesită un acord expres al ambilor părinți.

Normele referitoare la domiciliul copilului, în cazul în care părinții sunt separate, sunt, de asemenea, reformat. Acesta este reziliat alegere binar să se facă între reședința alternativ sau reședința la casa de unul dintre părinți care cristalizează de prea multe ori opoziția lor și este o sursă de conflict. Principiul se va stabili acum resedinta a copilului în țara de origine a fiecărui părinte, cu excepția unor circumstanțe excepționale. Toată atenția se va concentra apoi pe dezvoltarea de design practic diferite de timp acasă, cu fiecare părinte, cu cerința de interesul copilului. Această soluție reflectă caracterul indisolubil de părinți, dincolo de separarea părinților și faptul că fiecare dintre ei are încă autorității părintești asupra copilului.

Pentru a îmbunătăți punerea în aplicare a deciziilor judecătorilor de familie pronunțe cu privire la modul de exercitare a autorității părintești și sancțiuni mai eficiente nerespectarea de către un părinte a prerogativelor celuilalt părinte, un mecanism de sancționare civilă este înființat și infracțiunea de non-reprezentare a copiilor este "contraventionnalisé", de la prima abatere.

În cele din urmă, cartea de familie, care este în prezent menționată în Codul civil, fără un articol este dedicat lui, vede, de asemenea, dedicat. Acesta ar trebui să includă o declarație de drepturile și îndatoririle părinților.

Al doilea capitol are drept scop de a recunoaște rolul tot mai mare jucat de terți, părinți, în special în domeniul educației și viața de zi cu zi a copiilor cu care se stabilesc legături emoționale strânse și durabile. Scopul său nu este de a stabili un "statut pas-mama", care ar fi rigid și nu reflectă diversitatea de situații și așteptări, ci de a oferi familiilor o "paletă" de instrumente, flexibile, scalabilă și adaptabilă. Aceste instrumente permit părinții vitregi să practice dreptul responsabilitățile pe care le presupun deja în fapt, în interesul copilului. Măsurile propuse clarifică locul de părinte vitreg în familie, oferind semne pentru copii.

În plus, proiectul de lege extinde prezumția de consimțământ a celuilalt părinte prevăzut pentru acțiuni comune împotriva bona fide terț a actelor care o mamă a autorizat o terță parte pentru a efectua. Se creează, de asemenea, un "mandat Daily Educație", atunci când părinții sunt de acord, permite un părinte vitreg a efectua acțiunile obișnuite în ceea ce privește copilul și de a primi un document atestă.

Se propune, de asemenea pentru a clarifica distincția dintre delegația și schimbul de exercitare a autorității părintești. Când părinții sunt de acord, partajarea este facilitată, deoarece nu va fi condiționată de existența unor circumstanțe excepționale și să ia forma unui acord aprobat de către judecător.

Al treilea capitol este de a defini medierea familie. Acesta include o lectură de registrator in ziua nuntii unei noi dispoziții privind medierea familială. De asemenea, își propune să încurajeze părțile mai puternice de a apela la mediere aparat de familie, care și-a dovedit eficacitatea sa în rezoluția sau pacificarea de conflict de familie, dar care este încă remedii foarte prost făcut.

Al patrulea capitol are scopul de a ține mai bine seama de vocea copilului în orice procedură referitoare.

***

Primul capitol își propune să clarifice normele privind exercitarea în comun a autorității părintești, pentru a asigura respectarea între părinți separați și permite copiilor să mențină o relație echilibrată cu fiecare părinte.

Articolul lista completă primul de articole legate de autoritatea părintească ar trebui să fie citit de autor de recunoaștere pentru copii în timpul stabilirea actului de recunoaștere, în scopul de a consolida informații cu privire la drepturile și taxele ca un părinte.

Articolul 2 consacră în legislația existența cărții de familie, care, prin lege, este menționat în Codul civil, dar nici un articol este dedicat lui. Se afirmă că această carte de familie ar trebui să includă o declarație a drepturilor și obligațiile părinților față de copiii lor. Acest articol dedică, de asemenea, reguli de publicitate cu privire la actele de stare civilă.

Secțiunea 3 este de a explica sensul real de exercitarea în comun a autorității părintești. Acest lucru implică un drept egal de părinți față de copil, nici unul dintre ei nu poate acționa singur, fără cunoașterea celuilalt părinte sau fără consimțământul său. Prin urmare, acestea trebuie să informeze reciproc cu privire la organizarea vieții copilului și să ia toate deciziile care îi afectează.

Secțiunea 4 completează această definiție afirmând că orice act de autoritatea părintească, dacă o natură comună sau semnificative necesită acordul parental atunci când au custodie comună. Definește noțiunea de act semnificativ, continuând definiția dată jurisprudenței. În cele din urmă, se referă în mod expres la schimbarea de reședință sau act școală de important, necesitând astfel un acord expres al celuilalt părinte, în caz de exercitare în comun a autorității părintești. O excepție de la acest principiu este prevăzut, atunci când o mamă a fost condamnată pentru infracțiuni de violență împotriva celuilalt părinte.

Articolul 5 prevede instituirea unui mecanism de sancțiune civilă pentru a pedepsi pe părintele care împiedică în mod deliberat în serios și reînnoit normele exercitarea în comun a autorității părintești de către prevenirea celălalt părinte să-și exercite său prerogative, sau care nu respectă o decizie de stabilire a procedurilor de exercitare a autorității părintești. Cuantumul amenzii nu poate depăși 10 000 de euro și va fi proporțională cu gravitatea încălcării regulilor de exercitarea în comun a autorității părintești și de capacitatea de a contribui la mamă.

Articolul 7 stabilește principiul că domiciliul copilului va fi stabilit la casa de fiecare părinte pentru a traduce egalitatea lor, în conformitate cu cele mai bune interese ale copilului. Alternativ timp de rezidență este principiul și judecătorul va stabili mai mult de vizitare și de cazare a părintelui care primește copilul pentru o perioadă mai mică decât cealaltă. Părinții sau judecătorul nu va avea de a face o alegere binar între reședință alternativ sau reședința în casa unui părinte, care va preveni un părinte este vazut ca un "câștigător" sau "ratat". Ideea este de a plasa în centrul dezbaterii, modalitățile practice care vor fi implementate în interesul superior al copilului, fără a face referire la o anumită denumire care cristalizează de prea multe ori de opoziție de la părinți.Alternativ timp de ședere la domiciliu de fiecare părinte ar putea avea loc în conformitate cu regulile mai flexibile, judecători și părinții nu mai trebuie să "meargă" în organizația lor un "model".

Ca o excepție, în cazul în care nu este posibilă cazare în unul dintre părinți (din motive practice legate de acasă sau din cauza distanței geografice, de exemplu), judecătorul stabilește reședința de origine a copilului unul dintre părinți. În acesta caz, se va stabili drepturile de acces ale celuilalt părinte. Utilizarea de simplu "acces" va fi limitat și va acoperi vizitele copilului la domiciliul părinților, fără cazare. Atunci când este necesar, dreptul de acces poate fi exercitat într-o întâlnire.

Articolul 6 face o modificare în consecință a articolului 373-2-1 din Codul civil. Acesta se referă la situațiile în care unul dintre părinți are autoritatea părintească. În acest caz, resedinta a copilului este determinată la domiciliul părinților, dar celălalt părinte va primi drepturile de vizitare și de cazare, drepturile de vizitare pot fi opțional exercitat în un spațiu de întâlnire.

Articolul 8 "contraventionnalise" infracțiunea de non-reprezentare a copiilor de la prima abatere de acest comportament este suprimată în mod eficient.Într-adevăr, această infracțiune este în prezent în mod frecvent obiectul unor concediere și apare foarte rar pedepsiți din cauza complexitatea procedurii și de dificultățile probatorii. Contraventionnalisation lui ar accelera procedura și pentru a facilita crearea de dovezi de încălcări ale deciziei instanței de familie. Copilul ar fi pedepsit non-reprezentare a amenzii aplicabile contravențiilor de clasa a patra (de exemplu, amenzi forfaitisées 135 de euro sau 375 de euro) și ar rămâne un delict, se pedepsește cu aceleași pedepse ca starea de lege (un an închisoare și o amendă de 15.000 €), în caz de repetare în termen de doi ani.

***

Capitolul II are scopul de a specifica drepturile și obligațiile părților terțe care contribuie la educația copilului. Acesta are ca scop de a recunoaște locul lor în a treia - în special părinții - care împărtășesc viața de zi cu zi a copiilor care au dezvoltat legături strânse emoționale cu ei.

Secțiunea 9 se extinde prezumția de consimțământ a celuilalt părinte în privința terților de bună credință în temeiul articolului 373-2 din Codul civil pentru acțiuni comune, acțiunile obișnuite pe care un părinte a autorizat un terță parte pentru a efectua.

Secțiunea 10 creează un "mandat de învățământ de zi cu zi", care permite a treia de viață stabil cu un părinte pentru a efectua actele obișnuite ale autorității părintești cu privire la copilul care trăiesc cu cuplul pe durata vieții comune. Scris de act privat sau forma autentica, acest mandat nu poate fi stabilită cu acordul celuilalt părinte.

Articolul 11 se inmoaie posibilitatea judecătorului de a atribui, în circumstanțe excepționale și în cazul în care interesul copilului impune copilul la o terță parte.Judecătorul poate, astfel, reflecta mai bine situațiile în care un
al treilea - în comun sau care au împărtășit viața unui părinte - este prezent în viața de zi cu zi a copilului. Acest articol se extinde, de asemenea, posibilitatea judecătorului de a atribui, în circumstanțe excepționale, copilul, în cazul în care interesul său atât de la o terță parte și nu la părintele supraviețuitor, în caz de deces al unui părinte, chiar și în caz de exercitarea în comun a autorității părintești. În unele cazuri, o astfel de măsură este necesară pentru a asigura stabilitatea copilului.

Articolul 12 consolidează drepturile terțului căruia i sa încredințat copilul. Aceasta permite, în primul rând, al treilea partid pentru a efectua actele de obicei referitoare la autoritatea părintească, și nu doar actele obișnuite privind monitorizarea și educarea copilului. Aceasta permite, în al doilea rând, al treilea judecător de a autoriza, în cazul în care interesul superior al copilului și justificate în circumstanțe excepționale, pentru a efectua un act de important cu privire la autoritatea părintească.

Articolul 13 face o serie de amendamente editoriale la secțiunea Codului Civil dedicat delegarea autorității părintești, de a distinge în mod clar delegația comună exercitarea autorității părintești.

Articolul 14 reformeze procesul de partajare de exercitare a autorității părintești. Acest schimb poate fi acum realizate prin intermediul unui acord sub ​​rezerva aprobării de către instanța de judecată de familie. Condiția referitoare la existența unor circumstanțe excepționale, prea restrictive, se elimină.Instanța de succesiune va fi încadrată în fața judecătorului pentru a se asigura că acordul este în interesul superior al copilului și consimțământul părintelui a fost dat în mod liber. Este necesar acordul ambilor părinți în caz de exercitare în comun a autorității părintești. În cazul în care exercitarea unilaterală a autorității părintești, trebuie obținut avizul celuilalt părinte.

Articolul 15 creează un nou caz de deschidere a delegației de exercitare a autorității părintești la inițiativa individului, departamentul de instituție sau județean de asistență socială a copiilor care au colectat copilul sau membru de familie, care a fost luată instanța pentru minori, în conformitate cu al doilea paragraf al articolului 375-7 din Codul civil, să autorizeze persoana în mod repetat, serviciul sau instituție în care copilul este încredințat pentru a efectua un act important, deoarece de un refuz abuziv sau nejustificat sau de neglijare a titularilor autorității părintești.

***

Capitolul III , cu privire la dezvoltarea medierii familiale, după ce setarea se oferă o serie de mecanisme pentru a încuraja părțile să-l folosească.

I de la articolul 16 , face parte din Legea nr ° 95-125 din 8 februarie 1995 privind organizarea instanțelor și proceduri civile, penale și administrative, care are deja un capitol privind medierea, un nou articol observând că soții și părinții au posibilitatea să recurgă la mediere în litigiile de familie, un al doilea articol privind definirea medierea familială și un al treilea pe care le sunt aplicabile regim juridic.

Al II-lea al articolului 16 prevede citirea primelor trei dintre aceste elemente de nunta civilă ofițerul de zi.

Articolul 17 oferă instanței de familie (JAF), în contextul de stabilire a condițiilor de exercitare a autorității părintești, capacitatea de a direcționa părinților să participe la sesiuni de mediere de familie.

Articolul 18 oferă aceeași autoritate de a JAF în cadrul unei proceduri care implică modificări la un acord sau decizii referitoare la exercitarea autorității părintești certificate.

***

Capitolul IV încearcă să ia mai bine în considerare punctele de vedere ale copilului.

Articolul 19 prevede că un minor trebuie sa fie audiat într-un mod adecvat la modul lor de maturitate.

***

Capitolul V cuprinde o secțiune 20 care compensează costurile care decurg de stat, autoritățile locale și instituțiile de securitate socială de la aplicarea anumitor prevederi ale proiectului de lege.

Propunere de lege

Capitolul I ^ER

Dispoziții referitoare la exercitarea în comun a autorității părintești

Articolul 1 ^st

La sfârșitul celui de al șaselea paragraf al articolului 62 din Codul civil, referința "371-2" se înlocuiește cu trimiterile "371-2, 372 și 373-2."

Articolul 2

Titlul II din Cartea I ^-a din același cod este completată de un capitol VIII, după cum urmează:

"Capitolul VIII

"Publicarea actelor de stare civilă

" art. 101-1. - acte de publicitate de stare civilă este asigurată prin emiterea de copii complete sau extrase efectuate de către ofițerii de stare civilă.

"Conținutul și condițiile pentru acordarea de exemplare complete și extrase sunt stabilite prin decret în Conseil d'Etat.

"Procesul de verificare sigură a datelor cu caracter personal cuprinse în actele de stare civilă pot fi puse în aplicare în scopul de a furniza eliberarea de copii și extrase în condițiile stabilite prin decret în Conseil d'Etat.

" art. 101-2. - acte de publicitate de stare civilă este, de asemenea, furnizate de carte de familie, conținutul, regulile pentru actualizarea și condiții de emisiune sunt stabilite prin decret în Conseil d'Etat. Cartea de familie, al cărui model este stabilit prin ordin, include, de asemenea, informații cu privire la dreptul familiei, inclusiv numele, paternitatea, drepturile și obligațiile părinților față de copiii lor și dreptul de succesiuni.

"Aceasta include, de asemenea, informații cu privire la drepturile și obligațiile soților, obligațiile lor și regimul lor matrimonial. "

Articolul 3

Primul alineat al articolului 372 din același cod este completată de o propoziție, după cum urmează:

"Ei trebuie să se informeze reciproc de organizarea viața copilului și să ia toate deciziile care îi afectează. "

Articolul 4

Articolul 372-1 din același cod este restabilită în următoarea formulare:

" art. 372-1. - Orice act de autoritate părintească, dacă o natură comună sau semnificative necesită acordul ambilor părinți în comun atunci când își exercită autoritatea părintească. Acest acord este de a exprima cele mai importante acte.

"Este un act important actul care rupe cu trecutul și angajamentul viitoare a copilului sau care afectează drepturile lor fundamentale.

"Schimbarea de reședință a copilului, deoarece se schimbă modul în care domiciliul copilului de către celălalt părinte, precum și schimbarea de școală sunt acte importante. Cu toate acestea, nu este necesar acordul celuilalt părinte atunci când a fost condamnat, fie în calitate de autor, coautor sau de complice al unei infracțiuni pe mamă a persoanei care dorește să își schimbe reședința sau școală copilului. "

Articolul 5

Articolul 372-2-6 din Codul se completează cu următorul paragraf:

"Se poate, de asemenea, atunci când un părinte este în mod deliberat împiedică de reguli grave sau repetate de exercitarea în comun a autorității părintești în temeiul articolului 372-1 prevenirea celălalt părinte de la exercitarea atribuțiilor sale sau atunci când un părinte nu respectă o decizie de stabilire a normelor privind exercitarea autorității părintești, condamna, printr-o decizie motivată, să plătească o amendă contravențională în sumă ce nu depășește 10 000 EUR.Amenda este proporțională cu gravitatea încălcării regulilor de exercitarea în comun a autorității părintești și de capacitatea de a contribui la mamă. "

Articolul 6

La începutul celui de al doilea paragraf al articolului 373-2-1 din Codul prevede următoarele: "Se stabilește domiciliul copilului în casă și determină vizitare și cazare a celuilalt părinte, care nu poate fi negat faptul că ... (restul rămâne neschimbat) . "

Articolul 7

Articolul 373-2-9 din Codul se modifică după cum urmează:

1 Primele trei paragrafe se înlocuiesc cu două paragrafe, după cum urmează:

"În aplicarea celor două articole precedente, domiciliul copilului este atașat la casa de fiecare părinte în modul stabilit de comun acord între părinți sau implicită de către judecător.

"În situații excepționale, instanța poate stabili reședința copilului în casa unuia dintre părinți. În acest caz, se decide cu privire la termenii de acces la celălalt părinte. Dacă circumstanțele o cer, dreptul de acces poate fi exercitat într-un loc de întâlnire desemnat. ";

2 se adaugă un paragraf:

"Aceste forme diferite, poate fi dispusă de către judecătorul cu titlu provizoriu pentru o perioadă determinată. La sfârșitul anului acesta, ea decizia finală. "

Articolul 8

I. - Cu excepția cazului prevăzut la articolul 227-5 din Codul penal, negarea reprezintă în mod nejustificat un copil minor la persoana care are dreptul de a pretinde este pasibil de o amendă în conformitate cu articolul 131 -13 din Codul pentru contravențiile din clasa a patra. Această infracțiune poate face obiectul procedurii de penalizare fixă ​​prevăzute la articolele 529 până la 529-2 din Codul de procedură penală.

II. - Începutul articolului 227-5 din Codul penal prevede: "Când a fost deja comis în cei doi ani anteriori, faptul ... (restul rămâne neschimbat). "

Capitolul II

Dispoziții referitoare la drepturile și obligațiile de-al treilea 
contribuie la educația copilului

Articolul 9

La sfârșitul articolului 372-2 din Codul civil, cuvintele "în ceea ce privește persoana copilului" se înlocuiesc cu cuvintele ", sau atunci când se autorizează o terță parte pentru a efectua un astfel de act."

Articolul 10

După ce se introduce articolul 373-2-1 din Codul, 373-2-1-1 secțiune prevede:

"Art. 373-2-1-1 -. Fără a aduce atingere articolului 372-2, părintele poate, cu consimțământul celuilalt părinte, da o educație de zi cu zi a mandatului său partener, soț sau partener cu care el reședința stabil pentru fiecare copil care trăiesc cu cuplul. Mandatul, scris de act privat sau forma notarial, se poate realiza actele obișnuite ale autorității părintești pe durata de viața comună.

"Mandatul poate fi revocată în orice moment de către comitent. Se termină în mod automat în caz de pană de viață, moartea principalului sau agentul sau ridicarea mandatului acestuia din urmă. "

Articolul 11

Articolul 373-3 din același cod se modifică după cum urmează:

1 La sfârșitul prima teză din al doilea paragraf, cuvintele "de preferință, selectate de la rude" se înlocuiesc cu cuvintele "părintele sau nu";

2 În prima teză din al treilea paragraf, cuvintele "una dintre ele exercita această autoritate" se înlocuiesc cu cuvintele "unul dintre ei", și după ce se introduce cuvântul "supraviețuitor" cuvinte ", ci un al treilea ales de la rude sau nu, în funcție de ceea ce în cele mai bune interese ale copilului."

Articolul 12

Articolul 373-4 din același cod se modifică după cum urmează:

1 La sfârșitul primului paragraf, cuvintele "îndeplinește toate actele uzuale referitoare la supravegherea și educația" se înlocuiesc cu cuvintele "poate efectua toate actele obișnuite ale autorității părintești";

2 Același paragraf se completează cu o propoziție: "În situații excepționale, judecătorul poate, de asemenea, autoriza i să facă atunci când interesul copilului justifica un act important de autoritatea părintească. ";

3 al doilea paragraf prevede:

"În caz de conflict între terț și părintele supraviețuitor, oricine poate intra judecătorul care conduce la luarea în considerare a intereselor copilului. "

Articolul 13

Secțiunea 3 din capitolul ^I din titlul IX din Cartea ^I a Codului se modifică după cum urmează:

1 Titlul spune: "De la partajarea și delegarea exercitării autorității părintești";

2 El a numit-o paragraful 1 se introduce: "Principii generale", și inclusiv a articolelor 376 de la 376-3;

3 După articolul 376-1, se introduce articolul 376-2, după cum urmează:

"Art. 376-2. - Judecătorul poate face referire la dificultățile de exercițiu comun sau delegat al autorității părintești ar putea genera de părinți, unul dintre ei, un al treilea care exercită autoritatea părintească sau Coroanei. Acesta acționează în conformitate cu articolul 373-2-11. ";

4 Articolele 377 și 377-2 devin, respectiv, articolele 377-2 și 377-3;

5 ° Se introduce un alineat 3 intitulat "De la delegarea exercitării autorității părintești", și inclusiv articolele 377-2 și 377-3, astfel cum rezultă din 4 al acestui articol;

6 Articolul 377-3 devine articolul 376-3 și este completată de cuvintele "sau în comun."

Articolul 14

Articolul 377-1 din Codul se înlocuiește cu paragraful 2, după cum urmează:

"Paragraful 2

"Partition de exercitare a autorității părintești

"Art. 377 -. Părinții care își exercită în comun autorității părintești poate solicita instanței de familie, în scopul de a aproba acordul prin care se organizează în comun de toate sau o parte din exercitarea autorității părintești, cu o terță parte.

"Judecătorul poate fi, de asemenea, furnizate de către un părinte exercită autoritatea părintească. Sharing necesită acordul ambilor părinți.

"Același drept aparține părintele care are custodia unică. Opinia celuilalt părinte trebuie să fie colectate.

"În toate cazurile, acordul omologul excepția cazului în care judecătorul constată că aceasta nu protejează suficient interesele copilului sau acordul părintelui nu a fost dat în mod liber.

"Art. 377-1 -. Partajarea reziliat prin acordul aprobat de către judecătorul sau, în caz de dezacord cu o hotărâre judecătorească, la cererea unei treimi sau un părinte.

"În cazul în care cererea este de la un părinte care își exercită autoritatea părintească, judecătorul a permis decât în ​​circumstanțe excepționale. "

Articolul 15

Al doilea alineat al articolului 377-2 din același cod, astfel cum rezultă din articolul 13 din prezenta lege, după cuvântul "manifesta", se introduc cuvintele "sau acte care efectuează Important repetată în al doilea paragraf al articolului 375-7. "

Capitolul III

Dispoziții referitoare la mediere familială

Articolul 16

După I. secțiunea 2 din capitolul ^I din titlul II din Legea nr 95 - 125 din 8 februarie 1995 privind organizarea instanțelor și proceduri civile, penale și administrative, se introduce o secțiune 2a și scris:

"Secțiunea 2a

"Medierea familială

"Art. 22-4. - Litigiile dintre soți sau dintre părinți poate fi o măsură de mediere de familie pentru rezolvarea acestora pe cale amiabilă.

"Art. 22-5. - Mediere de familie, care au ca scop de a ușura conflictul și să mențină relațiile în cadrul familiei, este o rezoluție pe cale amiabilă structurat și confidențial al procesului de litigiilor familiale. Cu ajutorul de mediator familie, calificat al treilea, imparțiale și independente, oamenii încearcă să ajungă la o soluție reciproc acceptabilă, care să ia în considerare interesele unul sau altul și că de copiii lor și a potențialului care pot lua forma unor acorduri care pot fi aprobate de către judecător.

"Art. 22-6. - Dispozițiile generale din secțiunea 1, precum și normele de mediere judiciară în secțiunea 2 din prezentul capitol se aplică pentru mediere familială. "

II. Primul alineat al articolului 75 din Codul civil se completează cu cuvintele "și articolul 22-4 din Legea nr 95 - 125 din 8 februarie 1995 privind organizarea instanțelor și procedura de civil, penal și administrativ. "

Articolul 17

Al doilea și al treilea paragraf de la punctul 373-2-10 din Codul se înlocuiesc cu următoarele patru paragrafe:

"La sfârșitul de a facilita cercetarea de către părinți cu privire la exercitarea autorității părintești sunt de acord, judecătorul poate:

"1 Ele oferă o măsură de mediere și, după obținerea acordului lor, să numească un mediator familie să facă acest lucru;

"2 nevoia lor de a satisface un mediator de familie de a informa scopul și desfășurarea acestei măsuri;

"3 nevoia lor de a lua parte la sesiuni de mediere de familie. "

Articolul 18

Articolul 373-2-13 din Codul se completează cu următorul paragraf:

"La sfârșitul de a facilita cercetarea de către părinți a unui acord cu privire la modificarea acordului sau de deciziile referitoare la exercitarea autorității părintești certificate, judecătorul poate să le pentru a lua parte la sesiuni de mediere familială. "

Capitolul IV

Dispoziții care iau în considerare punctele de vedere ale copilului

Articolul 19

Primul paragraf al articolului 388-1 din Codul civil este completată de o propoziție, după cum urmează:

"Minorul este un curs potrivit pentru bază maturitate. "

Capitolul V

Dispoziții finale

Articolul 20

I. - Cheltuieli pentru stat sunt compensate datorită concurenței prin crearea unei taxe suplimentare la drepturile prevăzute la articolele 575 și 575 A din Codul general al impozitelor.

II. - Cheltuieli pentru guvernele locale sunt compensate în mod proporțional cu creșterea subvenției de funcționare totală, și în mod corespunzător pentru stat prin crearea unei taxe suplimentare la drepturile prevăzute la articolele 575 și 575A din Codul General de impozite.

III. - Cheltuieli de securitate socială sunt compensate datorită concurenței prin crearea unei taxe suplimentare la drepturile prevăzute la articolele 575 și 575 A din Codul general al impozitelor.