Autori: Abdul
Khaleque1 and Ronald P.
Rohner 1
Traducere în
limba română: Otilia Constantin v2
Supra-revizuire: Adina Nişitole v3
Supra-revizuire: Adina Nişitole v3
Sumar:
Trei întrebări
desprinse din teoria acceptare-respingere parentală au fost abordate:
(a) Percepţiile copiilor cu privire la acceptarea parentală
sunt transnaţional asociate cu dispoziţiile specifice de personalitate?
(b) Amintirile adulţilor cu privire la acceptarea parentală
din copilărie sunt transnaţional asociate cu aceste dispoziţii de
personalitate? şi
(c) Relaţiile dintre acceptarea parentală şi dispoziţiile de
personalitate ale descendenţilor variază
în funcţie de genul (sexul) părinţilor?
Toate studiile au folosit versiunile pentru copii şi adulţi
ale chestionarului de
acceptare-respingere parentală (PARQ) pentru mame şi pentru taţi, precum
şi versiunile pentru copii şi adulţi ale chestionarului de evaluare a
personalităţii (PAQ).
Rezultatele au arătat că acceptarea atât maternă cât şi
paternă în copilărie, corelează în mod semnificativ, în toate ţările, cu
toate cele şapte dispoziţii de personalitate ale descendenţilor adulţi.
Amintirea adulţilor cu privire la acceptarea parentală în copilărie corelează semnificativ cu toate
dispoziţiile de personalitate adulte, cu excepţia dependenţei.
Studiul susține
din punct de vedere teoretic necesitatea implementării unor programe de legături
personale ample între părinții nerezidenți și copii, ocazionat de divorțul sau
separarea copiilor, copiii percepând deseori separarea de părintele nerezident
(sau interacțiunea insuficientă cu acesta, pe modelul un week-end la 12 zile)
ca o respingere din partea părintelui absent.
Documentul complet în traducerea oferită de ARPCC poate fi descărcat de la adresa web:
Documentul original în limba engleză se poate descărca de la adresa web:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu