Traducător: Anca Pădurariu
Corector: Alina-Elena Bunea
Contrar părerilor multor specialiști, când părinții sunt întrebați despre nevoile esențiale ale copiilor lor în timpul și după separare, nevoile emoționale,psihologice, sociale, morale și spirituale ale copiilor sunt văzute că având o importantă extremă. Dar ce sunt aceste nevoi metafizice? Putem enumera aceste nevoi și ulterior să stabilim o definiție precisă a celor mai mari interese ale copiilor?
Potrivit acestor părinți, o mare preocupare în ceea ce privește acomodarea copiilor în timpul separării părinților face referire la haosul și transformarea care apar în timpul divorțului. Lege este, astfel, prima nevoie a copiilor ai căror părinți trec prin divorț. Un mediu stabil furnizează un sens al constantei, al predictibilității, rutinei și continuității, esențial bunăstării copiilor. Copiii nu ar trebui să fie la mijloc între conflictele de loialitate între părinții lor și ar trebui asigurați că vor primi întotdeauna grijă și hrană de la ambii părinți.
Custodia comună, în măsura în care se menține implicarea ambilor părinți în viețile copiilor, și se reflectă cât mai bine posibil relațiile și obișnuințele copiilor, se referă cel mai bine la ordinea și stabilitatea copiilor după divorț. În măsură în care părinții sunt capabili să mențină un mediu stabil pentru copiii lor, și limitează răsturnarea de situație în viețile lor, ei respectă nevoile copiilor de ordine și stabilitate. Din ce în ce mai mult părinții caută soluții precum ”cuiburile de pasari” unde părinții intră și ies din casă, mai degrabă decât cei care se împart între două gospodării, în interesul de a menține un cămin stabil pentru copii, pentru păstrarea relațiilor cu prietenii și vecinii lor de încredere, și să meargă la aceleași școli; toate aceste măsuri mențin ordinea și limitează schimbarea în viețile copiilor.
Protecția și îndrumarea sunt o a două inimă de care au copiii nevoie: menținerea siguranței și protecției de răul fizic și emoțional. Din nou, custodia comună este eficientă prin referire la această nevoie, când abuzul și violența în familie nu sunt prezente. Custodia comună reduce conflictul parentalsi previne prima după-separare în caz de violență în familie, ca și părinții afectați de pierderea copiilor lor și a identității lor parentale ani buni după separarea fizică.
Un aspect important care este adesea trecut cu vederea cu privire la siguranța și protecția copiilor este enigma curților care acordă rezidență primară părinților abuzivi; este cel mai rău final pentru copii. Tribunalele câteodată greșesc în acordarea custodiei unice părinților care îndeplinesc bine rolul într-un for adversar, care sunt buni justițiari și sunt capabili să câștige controlul asupra copiilor făcând acuzații atribuții ostile celuilalt părinte, convingând curtea că ei sunt îngrijitori superiori. Părțile foarte litigioase nu sunt neapărat și cei mai buni părinți.
Fără investigații și cercetări constatatoare realizate de către personal autorizat, judecătorii în domeniul familiei sunt limitați în abilitățile lor de a identifică abuzul asupra copilului și neglijarea. Abuzul este adesea ascuns, și părinții care sunt abilități în lupte sunt de asemenea abilități în acoperirea abuzului, incluzând răcirea/îndepărtarea parentală. Custodia comună asigură că există măcar un părinte nonabuziv în viața copilului.
Autonomia, libertatea și abilitatea de a alege, este o a treia nevoie esențială a copiilor. Custodia comună respectă nevoile copiilor pentru autonomie pentru că se aplică principiul celor mai bune interese ale copilului din perspectiva copilului și respectă preferința copilului pentru custodia comună. Asta nu înseamnă că li se permite copiilor să decidă unde vor locui după separare, deoarece alegerea între părinți forțează copilul la un conflict de loialitate, care poate fi extrem de dăunător bunăstării lor. Copiii nu au maturitatea să facă asemenea decizii de unii siguri. Mai degrabă, aranjamentul șederii ar trebui stabilit conform datelor empirice în care copiii înșiși identifică nevoile proprii și cele mai bune interese. Și sunt multe informații despre copii cu părinți divorțați care se gândesc la nevoile lor că
și copii care cresc în case separate deși ei vor să petreaca timp egal cu părinții lor după divorț, și consideră custodia comună în interesul lor. În acest sens, custodia comună respectă nevoile copiilor în ce privește alegerea locului de locuit, și politicilor și practicilor ar trebui să fie conforme cu nevoile copiilor.
Egalitatea este o a patra nevoie esentiala a copiilor, si partea a acesteia este respectarea nevoilor copiilor cu parinti divortati la egalitate cu copiii ai caror parinti sunt impreuna.custodia comuna respecta nevoia copiilor de egalitate intr-un mod in care rezidenta unica nu o respecta. Copiii parintilor divortati care nu sunt in custodie comuna sunt discriminati impotriva bazelor statusului parental, cu privire la eliminarea unuia dintre parinti din vietile lor. Oricum, un standard strict legal este aplicat cu privire la indepartarea unui parinte din familie (copilul care are nevoie de protectie-parintii sunt indepartati cand reiese ca copilul nu primeste protectia de care are nevoie, este neglijat sau abuzat), o abordare nedeterminata – discretionarea intereselor copiilor- aplicata in indepartarea parintilor din vietile copiilor in familiile separate. Aceasta este impotriva nevoilor unui copil de egalitate si nondiscriminare, la fel ca si nondiscriminarea proviziilor conventiei UN a drepturilor copiilor.
Libertatea in exprimarea opiniei si exprimarii este o alta nevoie esentiala. Vocea copilului trebuie luata in considerare si respectata. La fel ca nevoile copiilor de autonomie, asta nu inseamna ca permitem copiilor sa aleaga sau sa decida cu cine vor locui dupa separare.
Mai degraba, stabilirea locuintei ar trebui sa fie bazata pe studii empirice bazate pe cercetari asupra copiilor.
Astfel, custodia comuna respecta vocea copiilor, si pastreaza libertatea de exprimare a nevoilor fundametale ale copiilor.
Nevoia de adevar este, in multe feluri, o nevoie mai importanta decat oricare alta. Aceasta ne solicita sa stim despre efectele a diferite clauze ce privesc separarea care ar fi accesibile membrilor familiei si care sa nu fie excluse. Nevoia de adevar cere protectia impotriva erorilor si minciunilor. Mai mult, asa cum custodia comuna este un aranjament preferat de copii si este bazat pe date empirice solide care demnstreaza efectele binevenite asupra bunastarii, ne asigura un proces standard de luare a deciziilor care limiteaza puterea discretionara a curtii de a lua decizii bazate pe prejudecati personale si subiective, judecati bazate pe valoare. Custodia unica si procesul de luare a deciziilor pentru prima resedinta sunt contra nevoii de adevar, ca informatia prezentata la curte, cu fiecare parte jucandu-si rolul sau de a defaima si evidentia defectele celeilalte parti, este de 3 ori contaminat: mai intai de catre client cand isi sfatuieste avocatul; apoi de catre avocat cand se pregateste sa prezinte cazul si in al treilea rand de catre judecator care citeste sau retine selectiv ceea ce i se prezinta. Cazurile sunt decise de modul in care sunt prezentate curtii, astfel, determinarea intereselor copiilor este subiect de eroare judiciara. Adevarul este prima pierdere a razboiului si se lupta pentru custodie si rezidenta copiilor care sunt cele mai crancene lupte din zilele noastre.
Onoarea si respectul pentru demnitatea inerenta a copiilor este o alta nevoie esentiala. Onoarea contine a fi respectat si valorizat fara un context social si fiind prin libera exprimare. Faptul ca copii sunt minori nu ar trebui sa impuna vreo diferenta i gradul de respect si onoare pe care il au ca si fiinte umane. In copii gasim o umanitate esentiala care este mai vizibila in copilaria timpurie- o modalitate de a fi jucaus, inteligent si creativ.
Onoarea implica a vedea copiii ca pe oamenii creativ inteligenti care sunt, sa le fie respectata umanitatea, sa fie recunoscuti ca membri esentiali ai comunitatii si sa li se furnizeze nevoile fundamentale pentru a prospera.
Dragostea respectuoasă este cheia. Este vorba despre nevoia de a respecta copiii ca pe oameni și să fie încurajați să își cunoască propriile voci. Copiii au nevoia de dragostea aceea care îi vede ca pe ființe legitime, persoane în toată firea. Dragostea respectuoasă întreține stima de șine- și este o hrană primară în dezvoltarea umană.
Custodia comună susține ce ne-au spus copiii despre nevoile lor privind aranjamentul pentru locuință după divorț. Copiii au nevoie de ambii părinți deoarece simt că sunt jumătate din tatăl lor și jumătate din mamă. Orice denigrare a unuia dintre părinți este astfel un atac împotriva esenței copilului, a bunăstării lui și îl dezonorează.
Responsabilitatea este o altă nevoie umană vitală.
Inițiativă și responsabilitatea, a e simți folositor și chiar indispensabil, sunt vitale bunăstării copiilor. Pentru a satisface această nevoie de autoeficacitate este nevoie: abilitatea de a lua decizii când este afectat sinele și contribuirea la decizii dn propriul mediu social. Cum copiii cresc și se dezvoltă, ar trebui să fie încurajați să aibă responsabilități și custodia comună implică și acest aspect deasemenea. Așa cum nevoile copiilor de dezvoltare și circumstanțele se schimbă, așa cum ei cresc și se dezvoltă, custodia comuna permite negocierea locuinței în acord cu vârsta copiilor și stadiul de dezvoltare, cu frecvențe alternări între părinți în primii ani, toate căile ca adolescenții să aibă mai multă autodeterminare în programarea propriei vieți.
Siguranța, sentimentul de siguranță este o altă nevoie.
Teama și teroarea sunt foarte dăunătoare bunăstării copiilor; siguranța și un simț al protecției sunt extrem de importante. Mediile sigure întrețin sentimentul de siguranță și apartenență al copiilor. Nevoia timpurie de protecție de influențele toxice care pătrund în viața modernă-de la neglijarea domestică și maltratare la manipulările corporative ale minților lor prin accesul chimicalelor în corpurile lor. Custodia comună asigură copiilor siguranța și protecția în urma relațiilor cu ambii părinți și furnizează copiilor o extra protecție de influențe toxice. In acelasi timp, riscul este o mare nevoie a copiilor, si a fi protejat de la supraprotectie pana la plictiseala.
Absenta completa a riscului este de asemenea daunatoare. Custodia comuna expune copiii la doua stiluri de viata diferite, cum ca sunt mai predispusi la a avea o balanta intre siguranta si protectie pe de-o partea, si risc si incitare de pe cealalta.
Intimitatea și singurătatea și confidențialitatea sunt nevoi vitale. Custodia comună scutește copiii de intrarea în tribunale care plasează copilul în mijlocul unui conflict public al părinților lor.
În același timp, viața socială și conexiunea socială sunt vitale pentru bunăstarea copilului. Implicarea și participarea comunității în colectiv permit copilului să prospere, să aibă un simț al apartenenței într-un mediu social mai mare, și să dezvolte o investiție personală în comunitatea din jrul său. O comunitate ”ingrijitoare” se referă la ”satul” care trebuie să crească un copil.
Comunitatea poate să afecteze pozitiv creșterea copiilor. Negustorii prietenoși cu copiii, centrele de resurse familiale, curțile școlare înverzite, pistele de bicicliști. Parcurile fără pesticide sunt niște moduri prin care comunitatea poate susține ținerii. Custodia comună expune copii la o rețea socială mult mai mare decât în custodia unică și susține nevoile copiilor de conectare socială și viața socială.
În final, nevoia de rădăcini ( legături și relații de atașament, dragoste, apartenență, conectivitate cu familia, limbă, religie, cultură, vecinătate, regiune și țară) ar putea fi cele mai neglijate nevoile ale copiilor în cazul divorțului. Un simț al apartenenței fără multe medii naturale ca familia și comunitatea este poate cea mai neglijată nevoie umană în societatea contemporană, o circumstanță tragică a materialismului și consumerismului modern în care indivizii sunt deconectați din mediul în care erau în mod natural și în care trăiau ca ființe morale, intelectuale și spirituale.
Rădăcinile și legăturile, un simț al apartenenței și conectării, sunt nevoi vitale. Orice are efectul dezrădăcinării ființei umane sau al prevenirii uneia din ființă deja formată este dăunătoare. Custodia comună asigură relația copiilor cu ambii părinți ceea ce întărește nevoile copiilor de a avea rădăcini.
ref.[ngo3204]
Colectivul ARPCC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu