Comentariu ARPCC: noi credem ca autoritatea parinteasca comuna dublata de largi programe de relatii peronale reprezinta este soutia corecta pentru copii. Credem de asemenea ca implicarea ambilor parinti este importanta si suntem convinsi ca problemele descrise mai jos mai ar fi la fel de actuale si in cazul in care copilul ar creste fara sprijinul matern. Va rugam sa citi in acest registru articolul: ca un copil care nu are sprijinul amblor parinti si care nu beneficiaza de ambele modele parentale este supus riscuri mult mai mari decat copiii din familiile in care, in ciuda divortului ori separarii, ambii parinti raman implicati activ si semnificativ in cresterea si educarea copiilor lor.
~ Colectivul ARPCC
-----------------------------------------------------------------------------------------------
Traducător:
Roxana Leonte
Copia
acestui articol o găsiți aici: https://goo.gl/wCLy6o
Activitate sexuală: Un studiu
efectuat pe 700 adolescenţi a demonstrat faptul că „adolescenţii care provin
din familii monoparentale au o viaţă sexuală mai intensă şi o încep mai devreme
faţă de cei care locuiesc cu amândoi părinţii naturali”.
Sursă: Carol
W. Metzler, et al. "The Social Context for Risky Sexual Behavior Among
Adolescents," Journal of Behavioral Medicine 17 (1994). [Importanţa
contextului social în ce priveşte riscul comportamentului sexual printre
adolescenţi, nota traducătorului=n.d.].
O mulţime de maladii: Copiii
crescuţi fără tată sunt expuşi in mod dramatic la riscul de consum de droguri
şi alcool, maladii mentale, sinucidere, performanţe şcolare de nivel scăzut,
sarcini în perioada adolescenţei şi delincvenţă.
Sursă:
Ministerul de Sănătate şi Drepturi ale Individului al Statelor Unite, Centrul
Naţional de Statistici despre Sănănate, Studiu despre Sănătatea Minorului,
Washington, DC, 1993.
Probleme
cu alcoolul: Adolescenţii care provin din cămine monoparentale
sunt mai expuşi riscului de a face abuz de alcool – şi ca acest fapt să
intervină la o vârstă mai fragedă- decât cei care trăiesc cu ambii părinţi.
Sursă:
Terry E. Duncan, Susan C. Duncan and Hyman Hops "Efectele coerenţei
familiei şi a influenţei grupului de prieteni asupra adolescentului şi
implicarea acestuia în abuzul de
substanţe alcoolice: o abordare secvenţială a adolescenţilor în cauză în vederea
analizării statisticilor longitudinale” Journal of Studies on Alcohol 55
(1994).
Uz de substanţe toxice: „...absenţa
paternă din căminul familiar afectează în mod simnificativ comportamentul
adolescentului şi se traduce printr-un uz major de alcool şi marihuana.”
Sursă:
Deane Scott Berman, "Factorii de risc care îi duc pe adolescenţi spre
consumul de substanţe toxice” Adolescence 30 (1995)
Abuz de natură sexuală: Un studiu
efectuat pe un număr de 156 de minori, victime ale abuzului sexual, a
demonstrat că majoritatea acestora provenea din familii destrămate sau cu
părinţi single; numai 31% dintre minori locuiau cu ambii părinţi biologici. Deşi
familiile cu părinţi vitregi reprezentau numai 10% din totalul familiilor
implicate, 27% dintre copiii victime ale abuzului sexual locuiau ori cu un tată
vitreg ori cu prietenul mamei.
Sursă:
Beverly Gomes-Schwartz, Jonathan Horowitz, and Albert P. Cardarelli, "Child Sexual Abuse Victims
and Their Treatment,
[Copiii- victime ale abuzului sexual şi tratamentul lor, n.d.], Ministerul
Justiţiei U.S., Biroul pentru minori şi prevenirea delincvenţei.
Abuzul de minori: Cercetătorii
din Michigan au descoperit că „în 49% din toate cazurile de abuz asupra
minorilor sunt comise de mamele singure.”
Sursă: Joan
Ditson and Sharon Shay, "A Study of Child Abuse in Lansing,
Michigan," Child Abuse and Neglect, 8 (1984). [Un studiu despre abuzul de
minori în Lansing, Michigan, „Abuzul de minori şi neglijenţa”, n.d.]
Preziceri sinistre: Indexul
structurii familiare – un index mixt bazat pe rata anuală de
copii implicaţi în divorţ şi proporţia familiilor monoparentale (numai
mama) în care există minori – prezice în mod alarmant sinuciderea
în rândul tinerilor şi adolescenţilor caucazieni.
Sursă:
Patricia L. McCall and Kenneth C. Land, "Trends in White Male Adolescent,
Young-Adult and Elderly Suicide: Are There Common Underlying Structural
Factors?" Social Science Research 23, 1994 [Tendinţe de sinucidere printre
adolescenţii, tinerii şi bărbaţii caucazieni în vârstă: există factori
structurali comuni relevanţi?, n.d.]
Risc major: Copiii care cresc
fără tată sunt dramatic de mult mai expuşi
riscului de a comite sinucidere.
Sursă: Departamentul
Sănătații şi Drepturi ale Individului al Statelor Unite, Centrul Naţional de
Statistici despre Sănănate, Studiu despre Sănătatea Minorului, Washington, DC,
1993.
Tendinţe sinucigaşe: Dintr-un
studiu efectuat pe 126 de adolescenţi, prieteni ai celor 26 de tineri victime
ale sinuciderii, reiese că, faţă de tinerii care provin din familii întregi,
adolescenţii care provin din familii monoparentale nu numai că sunt mai expuşi
la sinucidere, dar sunt şi mai predispuşi să sufere de maladii mentale.
Sursă:
David A. Brent, et al. "Post-traumatic Stress Disorder in Peers of
Adolescent Suicide Victims: Predisposing Factors and Phenomenology."
Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry 34, 1995.
[Probleme ale prietenilor adolescenţilor victime ale sinuciderii cauzate de
stress post-traumatic: factori care predispun şi fenomenologie, n.d.].
Tulburări de identitate: Băieţii care
au crescut într-o familie fără tată sunt mai predispuşi decât cei crescuţi cu
tatăl să întâmpine probleme legate de determinarea rolului sexual corespunzător
şi a identităţii sexuale.
Sursă:
P.L. Adams, J.R. Milner, N.A. Schrepf, Fatherless Children, NY, Wiley Press,
1984. [ Copii fără tată, n.d.]
Tulburări psichiatrice: Un studiu cu
durata de 34 de luni efectuat în 1988 asupra preşcolarilor luaţi în îngrijire
în spitalele din New Orleans ca pacienţi psichiatrici, a arătat că aproape 80%
dintre aceştia proveneau din familii fără tată.
Sursă:
Jack Block, et al. "Parental Functioning and the Home Environment în
Families of Divorce," Journal of the American Academy of Child and
Adolescent Psychiatry, 27 (1988). [ Rolul părinţilor şi al mediului familiar în
familiile divorţate, n.d.]
Tulburări de ordin emotiv: Copiii care
trăiesc cu mame care nu au fost nicodată căsătorite sunt mai predispuşi să
dezvolte tulburări de ordin emotiv şi să trebuiască să fie trataţi din această
cauză.
Sursă: L. Remez,
"Children Who Don't Live with Both Parents Face Behavioral Problems,"
Family Planning Perspectives (January/February 1992). [Copiii care nu locuiesc
cu ambii părinţi dezvoltă tulburări comportamentale, n.d.]
Copii neascultători: Copiii
crescuţi de mame divorţate sau nemăritate sunt mai puţin ascultători şi iau
punctaje mai mici la testele de inteligenţă decât cei crescuţi în familii
intacte. Din statisticile analizelor comportamentului şi nivelului de
inteligenţă a acestor copii, rezultă că există „efecte secundare relevante”
cauzate de traiul într-un cămin compus numai din mamă şi minor. Dezvoltarea
într-o familie condusă de mamă a rămas un factor statistic de prezicere a
tulburărilor de comportament chiar şi după ce venitul familiei s-a mărit.
Sursă:
Greg L. Duncan, Jeanne Brooks-Gunn and Pamela Kato Klebanov, "Economic
Deprivation and Early Childhood Development," Child Development 65 (1994).
[ Privarea economică şi dezvoltarea timpurie a minorului, n.d.]
Familii destrămate, vieţi în derivă: Faţă de
copiii de aceeaşi vârstă, dar care locuiesc cu ambii părinţi, minorii de
culoare care provin din familii monoparentale sunt mai predispuşi riscului de a
partecipa la activităţi puţin recomandabile şi respectiv să aibă o prestaţie
şcolară mediocră.
Sursă:
Tom Luster and Hariette Pipes McAdoo, "Factors Related to the Achievement
and Adjustment of Young African-American Children." Child Development 65
(1994): 1080-1094 [ Factori care au legătură cu realizările şi schimbările
copiilor afro-americani, n.d.]
Dincolo de clase sociale: Chiar şi
controlând eventuale variaţii în grupurile de educaţie parentală, rasă şi alţi
factori legaţi de minor şi familie, era de două ori mai probabil ca tinerii cu
vârste cuprinse între 18 şi 22 de ani, care provin din familii destrămate, să
aibă relaţii mediocre cu părinţii lor, să demonstreze un nivel înalt de stress
emoţional sau tulburări comportamentale şi să fi urmat deja un tratament
psihologic.
Sursă:
Nicholas Zill, Donna Morrison, and Mary Jo Coiro, "Long Term Effects of
Parental Divorce on Parent-Child Relationships, Adjustment and Achievement in
Young Adulthood." Journal of Family Psychology 7 (1993). [ Efecte pe
termen lung al divorţului asupra relaţiilor copil-părinte, realizărilor şi
schimbărilor în procesul de maturizare a tinerilor, n.d.]
Influenţa paternă: Copiii
crescuţi şi de tată tind să aibă o prestaţie şcolară mai bună, sunt mai puţin
predispuşi la depresie şi au mai mult succes în relaţiile personale. Copiii
care provin din cămine monoparentale au mai puţin succes şi dau de necaz mai
des decât cei cu ambii părinţi.
Sursă:
One Parent Families and Their Children: The School's Most Significant Minority,
conducted by The Consortium for the Study of School Needs of Children from One
Parent Families, co sponsored by the Naţional Association of Elementary School
Principals and the Institute for Development of Educaţional Activities, a
division of the Charles F. Kettering Foundation, Arlington, VA., 1980 [
Familiile monoparentale şi copiii lor: cea mai importantă minoritate în şcoală,
condusă de Consorţiul pentru studiul nevoilor şcolare ale copilului provenit
din familia monoparentală, co-sponsorizată de Asociaţia Nationala a
Directorilor de Şcoli Primare şi de Institutul de Dezvoltare a Activităţilor
Educaţionale. n.d.]
Tulburări comportamentale post-divorţ: Minorii ai
căror părinţi s-au separat sunt mult mai predispuşi să îşi înceapă viaţă
sexuală devreme, să facă abuz de droguri şi să experimenteze tulburări
comportamentale şi de dispoziţie. Acest efect
se manifestă şi mai mult în rândul minorilor ai căror părinţi s-au
separat când aceştia aveau până în 5 ani.
Sursă:
David M. Fergusson, John Horwood and Michael T. Lynsky, "Parental
Separation, Adolescent Psychopathology, and Problem Behaviors," Journal of
the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry 33 (1944). [ Separarea
părinţilor, psihopatologia adolescentiala şi tulburări comportamentale, n.d.]
Căsătorii problematice, copii cu
probleme:
Faţă de copiii care locuiesc cu ambii părinţi biologici, fiii şi fiicele
părinţilor separaţi sau divorţaţi au evidenţiat mult mai multe tulburări
comportamentale. Fiicele părinţilor separaţi sau divorţaţi au evidenţiat un
procent mult mai mare de internalizare a problemelor, ca de exemplu anxietatea
sau depresia.
Carenţa de afecţiune paternă: Dorul de
tată îi marchează adeseori pe băieţeii de un an sau doi al căror tată pleacă
din viaţa lor brusc şi definitiv. După o perioadă de numai una până la trei
luni de la dispariţia tatălui, aceştia experimentează deja tulburări ale
somnului, ca de exemplu dificultate la adormit, coşmaruri şi episoade de
atacuri de panică nocturne.
Sursă:
Alfred A. Messer, "Boys Father Hunger: The Missing Father Syndrome,"
Medical Aspects of Human Sexuality, January 1989. [Carenţa de afecţiune paternă
a băieţeilor: sindromul tatălui absent, n.d.]
Ştiri ingrijorătoare: Copiii
mamelor care nu au fost niciodată căsătorite sunt de două ori mai expuşi
riscului de a ajunge în îngrijire pentru probleme de ordin emotiv sau de comportament.
Sursă:
Ministerul de Sănătate şi Drepturi ale Individului ale Statelor Unite, Centrul
Naţional de Statistici despre Sănănate, Sondaj
asupra sănătăţii naţionale, Hyattsille, MD, 1988.
Sărac şi cu probleme: Un sondaj
din 1988 al Ministerului de Sănătate şi Drepturi ale Individului ale Statelor
Unite a arătat că, indiferent de nivelul de venit – mai puţin cel mai ridicat
(de peste 50,000 $ pe an) - minorii, care trăiesc cu mame care nu s-au
căsătorit niciodată, erau mai predispuşi faţă de cei crescuţi în familii
întacte să fie exmatriculaţi sau suspendaţi de la şcoală, să afişeze tulburări
emotive şi să se implice în
comportamente antisociale.
Sursă:
James Q. Wilson, "În Loco Parentis: Helping Children When Families Fail
Them," The Brookings Review, Fall 1993. [În locul părinţilor: cum să
ajutăm minorii când familiile lor îi dezamăgesc, n.d.]
Agresiune cauzată de lipsa tatălui: În urma unui
studiu longitudinal pe 1,197 elevi de clasa a patra, cercetătorii au descoperit
că „băieţii care trăiau numai cu mama
afişau un nivel mai ridicat de agresiune faţă de cei care proveneau din familii
biparentale”.
Sursă:
N. Vaden-Kierman, N. Ialongo, J. Pearson, and S. Kellam, "Household Family
Structure and Children's Aggressive Behavior: A Longitudinal Study of Urban
Elementary School Children," Journal of Abnormal Child Psychology 23, no.
5 (1995). [ Structura familiei şi comportamentul agresiv al minorului: un
studiu longitudinal al elevilor de şcoală primară din mediul urban, n.d.]
Acţionează fără să ia în calcul
consecinţele:
„Copiii care trăiesc numai cu mama au o capacitate mai redusă de a-şi aştepta
recompensa şi de a-şi controla impulsul (capacitatea de a controla mânia şi
satisfacţia sexuală). Copiii aceştia au şi o conştiinţa sau capacitate de
recunoaştere a binelui şi răului mai puţin dezvoltate.”
Sursă:
E.M. Hetherington and B. Martin, "Family Interaction" in H.C. Quay
and J.S. Werry (eds.), Psychopathological Disorders of Childhood. (New York:
John Wiley & Sons, 1979) [Interacţiunea în familie, n.d.]
Victime ale maladiilor mentale: 80% dintre
adolescenţii internaţi în structuri psihiatrice provin din familii destrămate.
Sursă:
J.B. Elshtain, "Family Matters...", Christian Century, July 1993.
[Problematici inerente cercului familiar, n.d.]
De la un coeficient de inteligenţă
scăzut la sinucidere: „Consecinţele economice ale absenţei paterne
sunt adesea însoţite de consecinţe şi la nivel psihologic, ceea ce include un
procent mai ridicat decât media de sinucidere în rândul tinerilor, coeficient
scăzut de inteligenţă şi rezultate şcolare reduse şi un procent major faţă de
medie de maladii mentale, violenţă şi abuz de droguri.”
Sursă: William Galston, Elaine Kamarck. Progressive Policy Institute. 1993
Exmatriculare: La nivel
naţional, 15,3% dintre copiii care au ca
mamă o femeie care nu a fost niciodată măritată şi respectiv 10,7% dintre cei
care trăiesc cu o mamă divorţată au fost exmatriculaţi sau suspendaţi temporar
de la şcoală – faţă de numai 4,4% dintre minorii care locuiesc cu ambii părinţi
biologici.
Sursă: Debra Dawson, "Family Structure...", Journal of Marriage
and Family, No. 53. 1991.
Respingere violentă: În cazul
copiilor, care au afişat un comportament violent la şcoală, era de 11 ori mai
probabil ca aceştia să nu locuiască cu tatăl şi de 6 ori să aibă părinţi
necăsătoriţi. Băieţii din familii fără tată sunt predispuşi la un risc major faţă
de băieţii care provin din familii intacte de a afişa un comportament violent.
Sursă: J.L. Sheline (et al.), "Risk Factors...", American
Journal of Public Health, No. 84. 1994. [Factori de risc, n.d.]
Influenţa anturajului: E mai puţin
probabil ca minorii fără tată sau cu taţi vitregi să aibă prieteni cu o conduită
pozitivă la şcoală. Aceştia demonstrează mai multe tulburări comportamentale şi
dificultăţi în atingerea scopului decât copiii din familii întregi.
Sursă:
Nicholas Zill, C. W. Nord, "Running in Place," Child Trends, Inc.
1994. [Alergând pe loc, n.d.]
Mai predispuşi reuşitei: La vârsta de
14 ani, copiii care trăiesc cu ambii părinţi biologici sunt în mod simnificativ
mai predispuşi să absolve un liceu decât cei care locuiesc cu un singur
părinte, cu unul dintre părinţi şi un părinte vitreg sau cu niciunul.
Sursă: G.D. Sandefur (et al.), "The
Effects of Parental Marital Status...", Social Forces, September 1992. [Efectele statutului
marital al părinţilor, n.d.]
De la rău la mai rău: Copiii din
familii monoparentale iau de obicei punctaje şi note inferioare la testele
standard de la şcoală. E de 2 ori mai probabil ca aceştia să renunţe la şcoală
decât minorii proveniţi din familii cu ambii părinţi.
Sursă:
J.B. Stedman (et al.), "Dropping Out," Congressional Research Service
Report No 88-417. 1988. [Renunţând la şcoală, n.d.]
Probabilitate de înscriere la
facultate:
Copiii din familii destrămate au de 20 de ori mai puţine şanse să frecventeze o
facultate decât cei care provin din familii intacte, cu ambii părinţi.
Sursă: J. Wallerstein, Family Law Quarterly, 20.
(Summer 1986)
Lăsaţi de capul lor: Minorii din
familiile monoparentale sau cu un părinte vitreg prezintă aşteptări inferioare
din partea părinţilor referitor la educaţia lor, mai puţin control parental
asupra activităţii şcolare şi mai ales mai puţină supraveghere socială decât
copiii din familii intacte.
Sursă: N.M. Astore and S. McLanahan, Americican Sociological Review, No.
56 (1991)
Dublu risc: Copiii crescuţi fără
tată – cei crescuţi în cămine fără un tată vitreg sau fără să întreţină niciun
fel de relaţie cu tatăl biologic – sunt de 2 ori mai expuşi riscului de a
renunţa la şcoală.
Sursă: Ministerul
Sănătăţii şi Drepturi ale Individului ale Statelor Unite, Studiu despre
Sănătatea Minorului. (1993)
Repetenţi: La nivel naţional,
29,7% dintre copiii care locuiesc cu o
mamă care nu a fost nicodată măritată şi 21,5% dintre cei care trăiesc
cu o mamă divorţată au repetat cel puţin un an şcolar faţă de 11,6% din copiii
care trăiesc cu ambii părinţi biologici.
Sursă: Debra
Dawson, "Family Structure and Children's Well-Being," Journals of
Marriage and Family, No. 53. (1991). [Structura familiară şi binele minorului,
n.d.]
Elevi de succes şi venituri scăzute: Copiii din
familii întregi cu venituri reduse îi surclasează pe elevii proveniţi din
familii monoparentale cu venituri mari. Din rândul familiilor cu ambii părinţi
provin aproape de 2 ori mai mulţi elevi
ambiţioşi.
Sursă:
"One-Parent Families and Their Children;" Charles F. Kettering
Foundation (1990). [Familiile monoparentale şi fiii lor, n.d.]
Raportul dintre a creşte fără tată şi
coeficientul de inteligenţă scăzut: Cel puţin o treime din copiii care au
trecut printr-un divorţ „au demonstrat un declin simnificativ al prestaţiilor
şcolare” pe o durata de cel puţin 3 ani.
Sursă: L.M.C.
Bisnairs (et al.), American Journal of Orthopsychiatry, no. 60
(1990)
Copilul unui părinte: Potrivit
unui studiu recent despre taţii tineri necustodiani, care au rămas în urmă cu
plata pensiei de intretinere a minorului, mai puţin de jumătate dintre aceştia
trăiau cu proprii taţi la vârsta de 14 ani.
Faliment: Dintre copiii de
culoare cu vârstă între 6 şi 9 ani, cei care locuiesc numai cu mama au obţinut
coeficiente de inteligenţă mai reduse decât semenii lor din familii întregi.
Sursă: Luster
and McAdoo, Child Development
65. 1994.
Copii fără tată care au renunţat la
studii:
Luând în considerare aspectele legate de rasă, statutul socio-economic, sex,
vârstă şi capacitate, s-a remarcat faptul că minorii proveniţi din familii
monoparentale erau de 1,7 ori mai expuşi riscului de a renunţa la studii decât
erau semenii lor care trăiau cu părinţii biologici.
Sursă: Ralph
McNeal, Sociology of Education
88. 1995.
E nevoie de amândoi părinţii: Familiile,
în care sunt prezenţi în casă amândoi părinţii biologici sau adoptivi ai
copilului, au demonstrat un nivel semnificativ mai ridicat de implicare
parentală în activităţile şcolare ale acestuia decât familiile monoparentale
(numai mama) sau cu un părinte vitreg.
Sursă:
Zill and Nord, "Running in Place." Child Trends. 1994 [Alergând pe
loc, n.d.]
Con garden: 43% dintre
deţinuţii în închisoare au crescut într-o familie monoparentală – 39% cu mamele
lor, 4% cu taţii – şi o ulterioară categorie de 14% au crescut în familii fără
niciunul dintre părinţii biologici. Alţi 14% dintre ei şi-au petrecut cel puţin
o parte din copilărie într-un cămin pentru copii, agenţie sau înr-un alt tip de
instituţie pentru tineri.
Sursă:
US Bureau of Justice Statistics, Survey of State Prison Inmates. 1991
[Statisticile Biroului de Justiţie al Statelor Unite, Studiu despre
Încarceraţi, n.d.]
Aşa mamă, aşa fiu: Copiii
mamelor single adolescente sunt mai expuşi riscului de a comite infracţiuni în
viitor. În cazul mamelor adolescente, absenţa unui tată este un factor ulterior
care determina un plus de severitate din partea mamei.
Sursă:
M. Mourash, L. Rucker, Crime and Delinquency 35. 1989. [Infracţiune şi
delincvenţă, n.d.]
Viitori violatori: 72% dintre
criminalii adolescenţi au crescut fără tată. 60% din violatorii americani au crescut
şi ei fără tată.
Sursă:
D. Cornell (et al.), Behavioral Sciences and the Law, 5. 1987. And N. Davidson,
"Life Without Father," Policy Review. 1990. [Ştiinţe comportamentale
şi lege; Viaţa fără tată, n.d.]
Delincvenţă şi sărăcie: În timp ce
nivelul de sărăcie a unei comunităţi nu
e un indicator de prezicere a ratei de infracţiuni violente şi furt în
respectiva comunitate, proporţia de familii monoparentale reprezintă un astfel
de indicativ.
Sursă:
D.A. Smith and G.R. Jarjoura, "Social Structure and Criminal
Victimization," Journal of Research in Crime and Delinquency 25. 1988
[Structura socială şi persecutarea criminală, n.d.]
Probleme legate de căsătorie: Numai 13%
din infractorii adolescenţi provin din familii
constituite din ambii părinţi biologici . Părinţii a 33% dintre ei
sunt divorţaţi sau separaţi şi părinţii
a 44% dintre infractorii adolescenţi nu s-au căsătorit niciodată.
Sursă: Wisconsin Dept. of
Health and Social Services, April 1994.
Nu e de glumă: În
comparaţie cu băieţii care fac parte din familii intacte, biparentale, nu numai
că e mai probabil ca băieţii adolescenţi provenind din familii destrămate să
fie închişi pentru comiterea de infracţiuni, dar e mai probabil şi faptul ca
aceştia să menţină o atitudine mai agresiva pe perioada de încarcerare.
Sursă: M
Eileen Matlock et al., "Family Correlates of Social Skills..."
Adolescence 29. 1994. [Adaptarea familiei la cererirele societăţii, n.d.]
Ceva statistică: 70% dintre
tinerii din instituţiile de corecţie statale au crescut cu un singur părinte
sau fără niciunul.
Sursă: Alan Beck, Survey of Youth in Custody, 1987,
US Bureau of Justice Statistics, 1988. [Studiu despre tinerii daţi în custodie,
n.d.]
Cel mai important lucru: Legătura
dintre structura familiei şi delincvenţă e atât de puternică încât dinamica
familiară domină şi o elimină pe cea între rasă şi delincvenţă şi respectiv
între venit mic şi infracţiune. Această concluzie se poate întâlni si în
literatura de specialitate.
Sursă: E. Kamarck, William Galston, Putting Children First, Progressive
Policy Inst. 1990 [Copiii sunt pe primul plan, n.d.]
Exemple: Faţă de semenii lor
fără copii, e mai probabil ca taţii adolescenţi să comită şi să fie condamnaţi
pentru acţiuni ilegale. Delictele comise de aceştia sunt de natură mult mai
gravă.
Sursă:
M.A. Pirog-Good, "Teen Father and the Child Support System," in
Paternity Establishment, Institute for research on Poverty, Univ. of Wisconsin.
1992. [Tatăl-adolescent şi sistemul de sprijin acordat minorului, în Stabilirea
Paternitatii, Institutul de cercetare a sărăciei, Universitatea din Wisconsin,
1992, n.d.]
Efectul ghetou:
Posibilitatea ca un tânăr de sex masculin să se abată de la lege se dublează în
cazul în care acesta a crescut fără tată şi respectiv se triplează dacă
trăieşte într-o zonă cu o concentraţie foarte mare de familii monoparentale.
Sursă:
A. Anne Hill, June O'Neill, "Underclass Behaviors in the United
States," CUNY, Baruch College. 1993 [Tipare tipice de comportament de
suburbie în Statele Unite, n.d.]
Mai rău ca la război: Un soldat
care a luptat în al Doilea Război Mondial avea mai puţine şanse să fie ucis în
luptă decât are un băiat născut în 1974 în America.
Sursă: US Sen. Phil Gramm, 1995
Un sprint în plus şi la serviciu şi
acasă: Taţii cărora le-a păsat de dezvoltarea
intelectului copiilor lor şi de dezvoltarea socială a adolescentului aveau mai
multe şanse să avanseze în carieră în comparaţie cu bărbaţii neimplicaţi în
astfel de activităţi.
Sursă:
J. Snarey, How Fathers Care for the Next Generation.Harvard Univ. Press.
[Implicarea paternă în viitorul urmaşilor, n.d.]
Taţi responsabili: În 1991
totalul preşcolarilor îngrijiţi de tată – fie ei căsătoriţi sau single -
crescuse cu 5 procente (circa 20%) faţă de 1988 (15%).
Sursă:
M. O'Connell, "Where's Papa? Father's Role in Child Care," Population
Reference Bureau. 1993. [Unde e tatăl? Rolul tatălui în îngrijirea paternă,
n.d.]
Concediu paternal: 63% din 1500
directori administrativi şi respectiv directori de resurse umane au afirmat că
nu erau de acord cu ideea ca un tată să îşi ia concediu pentru îngrijirea
copilului.
Sursă:
J.H. Pleck, "Family Supportive Employer Policies," Center for
research in Women. 1991. [Practicile angajatorului de suport pentru familie,
n.d.]
La serviciu: Din 1977 până în
1989 numărul taţilor, care se plâng că munca îi acaparează nepermiţându-le să
îşi onoreze responsabilităţile familiare, a crescut de la 12 la 72%. De atunci,
74% dintre tătici preferă o slujbă potrivită cu rolul de tată în detrimentul
unui job cu posibilităţi de avansare rapidă în carieră.
Sursă:
James Levine, The Fatherhood Project. [Proiectul de paternitate, n.d.]
Tată de la distanţă: 26% dintre
taţii absenţi trăiesc în altă ţară decât copiii lor.
Sursă: US Bureau
of the Census, Statistical Brief . 1991. [Biroul de Recensământ al Statelor
Unite, Statistical Brief, 1991, n.d.]
Tăticul săptămânii: Tiparul
relaţiei tată-copil se schimbă după divorţ chiar şi în cazul taţilor care
păstrează legătura cu copiii lor. Taţii încep să se comporte mai degrabă ca
nişte rude decât ca un părinte. În loc să ajute la teme, taţii ,care nu
locuiesc cu proprii copii, îi duc pe aceştia la cumpărături, cinema sau la
cină. Şi în loc să le dea sfaturi şi să îi îndrume, taţii divorţaţi devin „taţi
de vacanţă”.
Sursă:
F. Furstenberg, A. Cherlin, Divided Families . Harvard Univ. Press. 1991.
[Familii destrămate, n.d.]
Vârsta nu aduce cu sine înţelepciune: În timp ce
57% dintre taţii necăsătoriţi îşi vizitează copilul de circa 2 ani mai mult de
o singură dată pe săptămâna, numai 23% menţin frecvent legătura cu fiii când aceştia
au în jur de 7 ani şi jumătate.
Sursă:
R. Lerman and Theodora Ooms, Young Unwed Fathers . 1993. [Taţi tineri şi
necăsătoriţi, n.d.]
După 10 ani: După 10 ani de la
destrămarea unei căsătorii, mai mult de două treimi dintre copii declară că nu
şi-au văzut taţii de un an.
Sursă:
Naţional Commission on Children, Speaking of Kids. 1991. [Despre copii, n.d.]
Adresă necunoscută: Mai mult de
jumătate din copiii care nu locuiesc cu taţii nu şi-au vizitat niciodată tatăl
acasă la acesta.
Sursă:
F. Furstenberg, A. Cherlin, Divided Families. Harvard Univ. Press. 1991.
[Familii separate, n.d.]
Ani întregi petrecuţi fără tată: Circa 40% din
copiii care nu locuiesc cu tatăl nu l-au mai văzut de cel puţin un an. Din cei
60% rămaşi, numai unul din 5 rămâne peste noapte acasă la tatăl său, chiar dacă
numai o singură dată pe luna. Şi numai
unul din 6 îşi vede tatăl mai des de o dată pe săptămână.
Sursă:
F. Furstenberg, A. Cherlin, Divided Families. Harvard Univ. Press. 1991.
[Familii separate, n.d.]
Comparaţii? Potrivit unui sondaj
Gallup din 1992, mai mult de 50% dintre adulţi au afirmat că taţii de azi
petrec mai puţin timp cu proprii copii decât timpul pe care taţii lor îl
petreceau cu ei.
Sursă:
Gallup national random sample for the National Center for Fathering, April
1992.
Tată necunoscut: 35% din copiii,
care locuiesc numai cu mama, nu îşi mai văd niciodată tatăl şi alţi 24% îl văd
mai rar de o dată pe lună.
Sursă:
J.A. Selzer, "Children's Contact with Absent Parents," Journal of
Marriage and the Family, 50 (1988). [Relaţia copiilor cu părinţii absenţi,
n.d.]
Contacte mai rare: Dintr-un
studiu pe 304 adulţi tineri, reiese că cei, ai căror părinţi au divorţat după
plecarea lor din căminul părintesc, ţineau mult mai puţin legătura cu tatăl
decât fiii adulţi ai căror părinţi rămâneau căsătoriţi. Contactul săptămânal cu
fiii a scăzut de la 78% pentru taţii căsătoriţi la 44% pentru taţii divorţaţi.
Sursă:
William Aquilino, "Later Life Parental Divorce and Widowhood,"
Journal of Marriage and the Family 56. 1994. [Viaţa de după divorţ şi văduvie,
n.d.]
Viaţa ca o pauză de publicitate: Adunate unul
câte unul, momentele pe care un tată le petrece cu copilul său ajung la mai
puţin de 10 minute pe zi.
Sursă:
J. P. Robinson, et al., "The Rhythm of Everyday Life." Westview
Press. 1988 [Ritmul vieţii de zi cu zi, n.d.]
Risc major: Per total, mai mult
de 75% dintre copiii americani sunt la risc din cauza absenţei figurei paterne.
Chiar şi în familiile biparentale, mai puţin de 25% de copii au parte de o
medie de cel puţin o oră pe zi de contact relativ individual cu tatăl.
Sursă:
Henry Biller, "The Father Factor..." a paper based on presentations
during meetings with William Galston, Deputy Director, Domestic Policy, Clinton
White House, December 1993 and April 1994. [Factorul tată..., un document
alcătuit pe baza prezentărilor în timpul întrunirilor cu Galston, Director
Adjunct, Politică internă, n.d.]
Cine răspunde la uşă? 1,6 milioane
de copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 14 ani se întorc în case unde nu îi
aşteaptă niciun adult.
Sursă:
U.S. Bureau of the Census, "Who's Minding the Kids?" Statistical
Brief. April 1994. [Cine are grijă de copii?, n.d.]
Comunicarea nu e importantă: unde
scrie aşa ceva? Aproape 20% dintre elevii din clasele 6-12 nu au mai
întreţinut de cel puţin o lună o conversaţie de calitate, care să dureze mai
mult de 10 minute, cu măcar unul din părinţi.
Sursă: Peter
Benson, "The Troubled Journey." Search Institute. 1993. [Călătorie cu
obstacole, n.d.]
Sentiment justificat de vinovăţie: Dintr-un
studiu din 1990 al L.A. Times reiese că 57% din totalul taţilor şi 55% dintre
mame experimentează un sentiment de vinovăţie din cauza faptului că nu petrec
îndeajuns timp cu fiii lor.
Sursă: Lynn
Smith and Bob Sipchen, "Two Career Family Dilemma," Los Angeles
Times, Aug. 12, 1990. [Dilemă familiară: când ambii părinţi sunt în carieră,
n.d.]
Şi dumneata cine eşti? În 1965
părinţii petreceau în medie 30 ore pe săptămână cu fiii lor. În 1985 timpul
destinat copiilor scăzuse la 17 ore.
Sursă: William Mattox,
"The Parent Trap." Policy Review. Winter, 1991. [Capcana părinţilor,
n.d.]
Merită să aştepţi: În 1992, dintre
cei care au promovat liceul, s-au căsătorit înainte să aibă un copil şi au
aşteptat până la 20 de ani înainte să procreeze, numai 8%, trăiau în condiţii
precare.
Sursă:
William Galston, "Beyond the Murphy Brown Debate." Institute for
Family Values. Dec. 10, 1993. [Dincolo de Cazul Murphy Brown, n.d.]
Şi mai multe cifre:
·
63% dintre tinerii sinucigaşi provin
din cămine fără tată (sursă: U.S. D.H.H.S., Bureau of the Census – Biroul de
recensământ al Statelor Unite);
- 90% din toţi copiii fără adăpost şi cei
care au fugit de acasă provin din familii fără figură paternă;
- 85% dintre copiii cu tulburări
comportamentale provin din familii fără tată (Sursă: Centrul de prevenţie
al bolilor, n.d.);
- 80% dintre violatorii mânaţi de refularea furiei
provin din familii fără tată (Sursă: Criminal Justice & Behavior,
Vol 14, p. 403-26, 1978.);
- 71% dintre cei care au renunţat la
şcoală provin din familii fără tată (Sursă: National Principals Association
Report on the State of High Schools, Raportul Asociaţiei Naţionale a
Directorilor despre Situaţia în Licee, n.d.);
- 75% din toţi pacienţii adolescenţi
internaţi în centre pentru abuz de substanţe chimice- provin din familii
fără tată (Sursă: Rainbows for all God`s Children, O rază de soare pentru
toţi copiii lui Dumnezeu, n.d.);
- 70% din tinerii închişi în instituţiile
statale provin din familii fără tată (Sursă: U.S. Dept. of Justice,
Special Report, Sept 1988, Ministerul de Justiţie al Statelor Unite,
n.d.);
- 85% dintre toţi tinerii încarceraţi au
crescut într-o familie fără tată (Sursă: Fulton Co. Georgia jail
populations, Texas Dept. of Corrections 1992, Ocupanţii închisorilor din
Georgia).
Cum e situaţia din punctul de vedere
al taţilor
·
37,9% din
taţi nu au drept de vizită/să menţină legătura (p.6, col.II, paragraful.
6, rânduri 4 & 5, Biroul de
recensământ 1991.);
- „40%
dintre mame recunosc că au interferat cu
dreptul tatălui necustodian la vizită cel puţin o dată ca să îşi
pedepsească fostul soţ.” (Sursă: p. 449, col. II, rânduri 3-6, (
Fulton) Frequency of visitation by Divorced Fathers; Differences in
Reports by Fathers and Mothers. Sanford Braver et al, Am. J. of
Orthopsychiatry, 1991; Frecvenţa dreptului de vizită al taţilor divorţaţi;
Diferenţe, n.d. );
- „Per
total, circa 50% dintre mame nu recunoaşte importantă faptului ca tatăl să
păstreze legătura cu copiii săi...” (Sursă: Surviving
the Breakup, Joan Kelly & Judith Wallerstein, p. 125, Supravieţuind
despărţirii, n.d.);
- Numai
11% dintre mame iau în calcul părerea partenerului de viaţă când e vorba
de gestionarea problemelor cu proprii copii. Contează mai mult părerea
altora: profesori şi doctori – 45%, prieteni apropiaţi şi rude – 16%. (Sursă: EDK
Associates survey of 500 women for Redbook Magazine. Redbook, November
1994, p. 36, Studiul Asociaţiei EDK pe 500 femei pentru Redbook Magazine,
n.d.);
- „Fostul
partener de viaţă (mama) a reprezentat principalul obstacol în vederea
obţinerii unor contacte mai dese cu minorii.” (Sursă:
Increasing our understanding of fathers who have infrequent contact with
their children, James Dudley, Family Relations, Vol. 4, p. 281, July 1991,
Despre conştientizarea factorilor care determină sporadicitatea
contactelor taţilor cu fiii lor,
n.d.);
- „Marea
majoritate (70%) a taţilor crede că li se acordă prea puţin timp împreună
cu fiii lor.” (Sursă: Visitation and the Noncustodial Father,
Mary Ann Kock & Carol Lowery, Journal of Divorce, Vol. 8, No. 2, p.
54, Winter 1984; Dreptul de vizită al taţilor necustodiani, n.d.)
- „După
divorţ, foarte puţini dintre copii erau satisfăcuţi de totalul timpului
petrecut cu tatăl lor.” ( Sursă: Visitation and the
Noncustodial Father, Koch & Lowery, Journal of Divorce and
Remarriage, Vol. 8, No. 2, p. 50, 1984; Dreptul de vizită al taţilor
necustodiani, n.d.)
- „
Sentimentele de furie faţă de foştii soţi au împiedicat implicarea
efectivă din partea tatălui; o mamă furioasă ar putea uneori să saboteze
eforturile tatălui de a-şi vizita copiii.” (Sursă: Ahrons
and Miller, Am. Journal of Orthopsychiatry, Vol. 63. p. 442, July `93);
- „ Faptul
că unele mame acţionează în aşa fel încât să împiedice vizitele tatălui ar
putea fi o consecinţă a dorinţei acestora de răzbunare împotriva taţilor
pentru situaţia problematică dintre ei din timpul căsătoriei sau post
divorţ.”
(Sursă: Seltzer, Shaeffer & Charing, Journal of Marriage & the
Family, Vol. 51, p. 1015, November 1989)
- Dintr-un
studiu: „Interferenţe cu dreptul de vizită – Un Studiu Naţional”, de Ms. J
Annette Vanini, M.S.W. şi Edward Nichols, M.S.W., reiese că la 77% dintre
taţii necustodiani nu li se permite să îşi viziteze fiii – prin ordin
judecătoresc- în urma „interferenţei cu dreptul de vizită” dus mai departe
de părintele custode. Cu alte cuvinte, nerespectarea
dreptului de vizită impus de tribunal e de 3 ori mai problematică decât nerespectarea
plăţii pensiei de întretinere a minorului impusă de tribunal şi afectează
şi mai mult copiii perechilor divorţate. (Publicat pentru prima dată în
septembrie 1992).
Pensia de întreţinere a minorului
- Informaţiile
provenite din surse diverse demonstrează faptul că numai 10% din totalul
taţilor necustodiali intră în categoria „taţilor neserioşi”: 90% dintre
taţii cu custodie comună a plătit întreţinerea hotărâtă. Dintre taţii cu
drept de vizită, 79% o plătesc. 44,5% dintre taţii fără drept de vizită
continuă să îşi întreţină financiar fiii. (Sursă:
Raportul Biroului de recensământ, Seria P-23, nr. 173)
- Informaţie
adiţională: 66% dintre cei care nu plătesc pensia de întreţinere nu o fac pentru că nu au mijloacele
economice necesare pentru efectuarea plăţii. (Sursă: GAO
report: GAO/HRD-92-39 FS).
- 52%
dintre taţii care au rămas în urmă cu plata pensiei de întreţinere au un
venit inferior la $6,155 pe an. (Sursă: The Poverty Studies
Institute at the University of Wisconsin, Madison,1993; Instituţia de
Studiu al sărăciei la Universitatea din Wisconsin, n.d.)
- 66% din
mamele single lucrează part time, spre deosebire de taţi, dintre care
numai 10% lucrează part time. Mai mult, aproape 47% din mamele necustodiene
nu îşi onorează obligaţia de plată a pensiei de întreţinere faţă de 27%
din taţii care nu respectă această obligaţie. (Sursă: U.S.
General Accounting Office Report, GAO/HRD-92-39FS January 1992).
·
66% din toate
pensiile de întreţinere neplătite de taţii necustodiani au ca motiv
imposibilitatea de a plăti. (Sursă: U.S. General Accounting Office
Report, GAO/HRD-92-39FS January 1992).
- Numărul mamelor custodiane: 11,268,000
- Numărul taţilor custodiani: 2,907,000
(Rapoarte actuale ale populaţiei, Biroul de recensământ al Statelor Unite,
seriile P-20, nr. 458, 1991)
Technical
Analysis Paper No. 42, U.S. Department of Health and Human Services, Office of
Income Security Policy, Oct. 1991, Authors: Meyer and Garansky. (Documente
tehnice de analiză, nr. 42, Ministerul de Sănătate şi Drepturi ale Individului
al Statelor Unite ale Americii, Departamentul politicii de siguranţă a
veniturilor, octombrie 1991, autori: Meyer şi Garansky, n.d.)
- Mame
custodiane care primesc o pensie de întreţinere: 79,6%.
- Taţi
custodiani care primesc o pensie de
întreţinere: 29,9%.
Traducător:
Roxana Leonte
Copia
acestui articol o găsiți aici: https://goo.gl/wCLy6o
[ngo455] v3
Activitate sexuală: Un studiu
efectuat pe 700 adolescenţi a demonstrat faptul că „adolescenţii care provin
din familii monoparentale au o viaţă sexuală mai intensă şi o încep mai devreme
faţă de cei care locuiesc cu amândoi părinţii naturali”.
Sursă: Carol
W. Metzler, et al. "The Social Context for Risky Sexual Behavior Among
Adolescents," Journal of Behavioral Medicine 17 (1994). [Importanţa
contextului social în ce priveşte riscul comportamentului sexual printre
adolescenţi, nota traducătorului=n.d.].
O mulţime de maladii: Copiii
crescuţi fără tată sunt expuşi in mod dramatic la riscul de consum de droguri
şi alcool, maladii mentale, sinucidere, performanţe şcolare de nivel scăzut,
sarcini în perioada adolescenţei şi delincvenţă.
Sursă:
Ministerul de Sănătate şi Drepturi ale Individului al Statelor Unite, Centrul
Naţional de Statistici despre Sănănate, Studiu despre Sănătatea Minorului,
Washington, DC, 1993.
Probleme
cu alcoolul: Adolescenţii care provin din cămine monoparentale
sunt mai expuşi riscului de a face abuz de alcool – şi ca acest fapt să
intervină la o vârstă mai fragedă- decât cei care trăiesc cu ambii părinţi.
Sursă:
Terry E. Duncan, Susan C. Duncan and Hyman Hops "Efectele coerenţei
familiei şi a influenţei grupului de prieteni asupra adolescentului şi
implicarea acestuia în abuzul de
substanţe alcoolice: o abordare secvenţială a adolescenţilor în cauză în vederea
analizării statisticilor longitudinale” Journal of Studies on Alcohol 55
(1994).
Uz de substanţe toxice: „...absenţa
paternă din căminul familiar afectează în mod simnificativ comportamentul
adolescentului şi se traduce printr-un uz major de alcool şi marihuana.”
Sursă:
Deane Scott Berman, "Factorii de risc care îi duc pe adolescenţi spre
consumul de substanţe toxice” Adolescence 30 (1995)
Abuz de natură sexuală: Un studiu
efectuat pe un număr de 156 de minori, victime ale abuzului sexual, a
demonstrat că majoritatea acestora provenea din familii destrămate sau cu
părinţi single; numai 31% dintre minori locuiau cu ambii părinţi biologici. Deşi
familiile cu părinţi vitregi reprezentau numai 10% din totalul familiilor
implicate, 27% dintre copiii victime ale abuzului sexual locuiau ori cu un tată
vitreg ori cu prietenul mamei.
Sursă:
Beverly Gomes-Schwartz, Jonathan Horowitz, and Albert P. Cardarelli, "Child Sexual Abuse Victims
and Their Treatment,
[Copiii- victime ale abuzului sexual şi tratamentul lor, n.d.], Ministerul
Justiţiei U.S., Biroul pentru minori şi prevenirea delincvenţei.
Abuzul de minori: Cercetătorii
din Michigan au descoperit că „în 49% din toate cazurile de abuz asupra
minorilor sunt comise de mamele singure.”
Sursă: Joan
Ditson and Sharon Shay, "A Study of Child Abuse in Lansing,
Michigan," Child Abuse and Neglect, 8 (1984). [Un studiu despre abuzul de
minori în Lansing, Michigan, „Abuzul de minori şi neglijenţa”, n.d.]
Preziceri sinistre: Indexul
structurii familiare – un index mixt bazat pe rata anuală de
copii implicaţi în divorţ şi proporţia familiilor monoparentale (numai
mama) în care există minori – prezice în mod alarmant sinuciderea
în rândul tinerilor şi adolescenţilor caucazieni.
Sursă:
Patricia L. McCall and Kenneth C. Land, "Trends in White Male Adolescent,
Young-Adult and Elderly Suicide: Are There Common Underlying Structural
Factors?" Social Science Research 23, 1994 [Tendinţe de sinucidere printre
adolescenţii, tinerii şi bărbaţii caucazieni în vârstă: există factori
structurali comuni relevanţi?, n.d.]
Risc major: Copiii care cresc
fără tată sunt dramatic de mult mai expuşi
riscului de a comite sinucidere.
Sursă: Departamentul
Sănătații şi Drepturi ale Individului al Statelor Unite, Centrul Naţional de
Statistici despre Sănănate, Studiu despre Sănătatea Minorului, Washington, DC,
1993.
Tendinţe sinucigaşe: Dintr-un
studiu efectuat pe 126 de adolescenţi, prieteni ai celor 26 de tineri victime
ale sinuciderii, reiese că, faţă de tinerii care provin din familii întregi,
adolescenţii care provin din familii monoparentale nu numai că sunt mai expuşi
la sinucidere, dar sunt şi mai predispuşi să sufere de maladii mentale.
Sursă:
David A. Brent, et al. "Post-traumatic Stress Disorder in Peers of
Adolescent Suicide Victims: Predisposing Factors and Phenomenology."
Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry 34, 1995.
[Probleme ale prietenilor adolescenţilor victime ale sinuciderii cauzate de
stress post-traumatic: factori care predispun şi fenomenologie, n.d.].
Tulburări de identitate: Băieţii care
au crescut într-o familie fără tată sunt mai predispuşi decât cei crescuţi cu
tatăl să întâmpine probleme legate de determinarea rolului sexual corespunzător
şi a identităţii sexuale.
Sursă:
P.L. Adams, J.R. Milner, N.A. Schrepf, Fatherless Children, NY, Wiley Press,
1984. [ Copii fără tată, n.d.]
Tulburări psichiatrice: Un studiu cu
durata de 34 de luni efectuat în 1988 asupra preşcolarilor luaţi în îngrijire
în spitalele din New Orleans ca pacienţi psichiatrici, a arătat că aproape 80%
dintre aceştia proveneau din familii fără tată.
Sursă:
Jack Block, et al. "Parental Functioning and the Home Environment în
Families of Divorce," Journal of the American Academy of Child and
Adolescent Psychiatry, 27 (1988). [ Rolul părinţilor şi al mediului familiar în
familiile divorţate, n.d.]
Tulburări de ordin emotiv: Copiii care
trăiesc cu mame care nu au fost nicodată căsătorite sunt mai predispuşi să
dezvolte tulburări de ordin emotiv şi să trebuiască să fie trataţi din această
cauză.
Sursă: L. Remez,
"Children Who Don't Live with Both Parents Face Behavioral Problems,"
Family Planning Perspectives (January/February 1992). [Copiii care nu locuiesc
cu ambii părinţi dezvoltă tulburări comportamentale, n.d.]
Copii neascultători: Copiii
crescuţi de mame divorţate sau nemăritate sunt mai puţin ascultători şi iau
punctaje mai mici la testele de inteligenţă decât cei crescuţi în familii
intacte. Din statisticile analizelor comportamentului şi nivelului de
inteligenţă a acestor copii, rezultă că există „efecte secundare relevante”
cauzate de traiul într-un cămin compus numai din mamă şi minor. Dezvoltarea
într-o familie condusă de mamă a rămas un factor statistic de prezicere a
tulburărilor de comportament chiar şi după ce venitul familiei s-a mărit.
Sursă:
Greg L. Duncan, Jeanne Brooks-Gunn and Pamela Kato Klebanov, "Economic
Deprivation and Early Childhood Development," Child Development 65 (1994).
[ Privarea economică şi dezvoltarea timpurie a minorului, n.d.]
Familii destrămate, vieţi în derivă: Faţă de
copiii de aceeaşi vârstă, dar care locuiesc cu ambii părinţi, minorii de
culoare care provin din familii monoparentale sunt mai predispuşi riscului de a
partecipa la activităţi puţin recomandabile şi respectiv să aibă o prestaţie
şcolară mediocră.
Sursă:
Tom Luster and Hariette Pipes McAdoo, "Factors Related to the Achievement
and Adjustment of Young African-American Children." Child Development 65
(1994): 1080-1094 [ Factori care au legătură cu realizările şi schimbările
copiilor afro-americani, n.d.]
Dincolo de clase sociale: Chiar şi
controlând eventuale variaţii în grupurile de educaţie parentală, rasă şi alţi
factori legaţi de minor şi familie, era de două ori mai probabil ca tinerii cu
vârste cuprinse între 18 şi 22 de ani, care provin din familii destrămate, să
aibă relaţii mediocre cu părinţii lor, să demonstreze un nivel înalt de stress
emoţional sau tulburări comportamentale şi să fi urmat deja un tratament
psihologic.
Sursă:
Nicholas Zill, Donna Morrison, and Mary Jo Coiro, "Long Term Effects of
Parental Divorce on Parent-Child Relationships, Adjustment and Achievement in
Young Adulthood." Journal of Family Psychology 7 (1993). [ Efecte pe
termen lung al divorţului asupra relaţiilor copil-părinte, realizărilor şi
schimbărilor în procesul de maturizare a tinerilor, n.d.]
Influenţa paternă: Copiii
crescuţi şi de tată tind să aibă o prestaţie şcolară mai bună, sunt mai puţin
predispuşi la depresie şi au mai mult succes în relaţiile personale. Copiii
care provin din cămine monoparentale au mai puţin succes şi dau de necaz mai
des decât cei cu ambii părinţi.
Sursă:
One Parent Families and Their Children: The School's Most Significant Minority,
conducted by The Consortium for the Study of School Needs of Children from One
Parent Families, co sponsored by the Naţional Association of Elementary School
Principals and the Institute for Development of Educaţional Activities, a
division of the Charles F. Kettering Foundation, Arlington, VA., 1980 [
Familiile monoparentale şi copiii lor: cea mai importantă minoritate în şcoală,
condusă de Consorţiul pentru studiul nevoilor şcolare ale copilului provenit
din familia monoparentală, co-sponsorizată de Asociaţia Nationala a
Directorilor de Şcoli Primare şi de Institutul de Dezvoltare a Activităţilor
Educaţionale. n.d.]
Tulburări comportamentale post-divorţ: Minorii ai
căror părinţi s-au separat sunt mult mai predispuşi să îşi înceapă viaţă
sexuală devreme, să facă abuz de droguri şi să experimenteze tulburări
comportamentale şi de dispoziţie. Acest efect
se manifestă şi mai mult în rândul minorilor ai căror părinţi s-au
separat când aceştia aveau până în 5 ani.
Sursă:
David M. Fergusson, John Horwood and Michael T. Lynsky, "Parental
Separation, Adolescent Psychopathology, and Problem Behaviors," Journal of
the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry 33 (1944). [ Separarea
părinţilor, psihopatologia adolescentiala şi tulburări comportamentale, n.d.]
Căsătorii problematice, copii cu
probleme:
Faţă de copiii care locuiesc cu ambii părinţi biologici, fiii şi fiicele
părinţilor separaţi sau divorţaţi au evidenţiat mult mai multe tulburări
comportamentale. Fiicele părinţilor separaţi sau divorţaţi au evidenţiat un
procent mult mai mare de internalizare a problemelor, ca de exemplu anxietatea
sau depresia.
Carenţa de afecţiune paternă: Dorul de
tată îi marchează adeseori pe băieţeii de un an sau doi al căror tată pleacă
din viaţa lor brusc şi definitiv. După o perioadă de numai una până la trei
luni de la dispariţia tatălui, aceştia experimentează deja tulburări ale
somnului, ca de exemplu dificultate la adormit, coşmaruri şi episoade de
atacuri de panică nocturne.
Sursă:
Alfred A. Messer, "Boys Father Hunger: The Missing Father Syndrome,"
Medical Aspects of Human Sexuality, January 1989. [Carenţa de afecţiune paternă
a băieţeilor: sindromul tatălui absent, n.d.]
Ştiri ingrijorătoare: Copiii
mamelor care nu au fost niciodată căsătorite sunt de două ori mai expuşi
riscului de a ajunge în îngrijire pentru probleme de ordin emotiv sau de comportament.
Sursă:
Ministerul de Sănătate şi Drepturi ale Individului ale Statelor Unite, Centrul
Naţional de Statistici despre Sănănate, Sondaj
asupra sănătăţii naţionale, Hyattsille, MD, 1988.
Sărac şi cu probleme: Un sondaj
din 1988 al Ministerului de Sănătate şi Drepturi ale Individului ale Statelor
Unite a arătat că, indiferent de nivelul de venit – mai puţin cel mai ridicat
(de peste 50,000 $ pe an) - minorii, care trăiesc cu mame care nu s-au
căsătorit niciodată, erau mai predispuşi faţă de cei crescuţi în familii
întacte să fie exmatriculaţi sau suspendaţi de la şcoală, să afişeze tulburări
emotive şi să se implice în
comportamente antisociale.
Sursă:
James Q. Wilson, "În Loco Parentis: Helping Children When Families Fail
Them," The Brookings Review, Fall 1993. [În locul părinţilor: cum să
ajutăm minorii când familiile lor îi dezamăgesc, n.d.]
Agresiune cauzată de lipsa tatălui: În urma unui
studiu longitudinal pe 1,197 elevi de clasa a patra, cercetătorii au descoperit
că „băieţii care trăiau numai cu mama
afişau un nivel mai ridicat de agresiune faţă de cei care proveneau din familii
biparentale”.
Sursă:
N. Vaden-Kierman, N. Ialongo, J. Pearson, and S. Kellam, "Household Family
Structure and Children's Aggressive Behavior: A Longitudinal Study of Urban
Elementary School Children," Journal of Abnormal Child Psychology 23, no.
5 (1995). [ Structura familiei şi comportamentul agresiv al minorului: un
studiu longitudinal al elevilor de şcoală primară din mediul urban, n.d.]
Acţionează fără să ia în calcul
consecinţele:
„Copiii care trăiesc numai cu mama au o capacitate mai redusă de a-şi aştepta
recompensa şi de a-şi controla impulsul (capacitatea de a controla mânia şi
satisfacţia sexuală). Copiii aceştia au şi o conştiinţa sau capacitate de
recunoaştere a binelui şi răului mai puţin dezvoltate.”
Sursă:
E.M. Hetherington and B. Martin, "Family Interaction" in H.C. Quay
and J.S. Werry (eds.), Psychopathological Disorders of Childhood. (New York:
John Wiley & Sons, 1979) [Interacţiunea în familie, n.d.]
Victime ale maladiilor mentale: 80% dintre
adolescenţii internaţi în structuri psihiatrice provin din familii destrămate.
Sursă:
J.B. Elshtain, "Family Matters...", Christian Century, July 1993.
[Problematici inerente cercului familiar, n.d.]
De la un coeficient de inteligenţă
scăzut la sinucidere: „Consecinţele economice ale absenţei paterne
sunt adesea însoţite de consecinţe şi la nivel psihologic, ceea ce include un
procent mai ridicat decât media de sinucidere în rândul tinerilor, coeficient
scăzut de inteligenţă şi rezultate şcolare reduse şi un procent major faţă de
medie de maladii mentale, violenţă şi abuz de droguri.”
Sursă: William Galston, Elaine Kamarck. Progressive Policy Institute. 1993
Exmatriculare: La nivel
naţional, 15,3% dintre copiii care au ca
mamă o femeie care nu a fost niciodată măritată şi respectiv 10,7% dintre cei
care trăiesc cu o mamă divorţată au fost exmatriculaţi sau suspendaţi temporar
de la şcoală – faţă de numai 4,4% dintre minorii care locuiesc cu ambii părinţi
biologici.
Sursă: Debra Dawson, "Family Structure...", Journal of Marriage
and Family, No. 53. 1991.
Respingere violentă: În cazul
copiilor, care au afişat un comportament violent la şcoală, era de 11 ori mai
probabil ca aceştia să nu locuiască cu tatăl şi de 6 ori să aibă părinţi
necăsătoriţi. Băieţii din familii fără tată sunt predispuşi la un risc major faţă
de băieţii care provin din familii intacte de a afişa un comportament violent.
Sursă: J.L. Sheline (et al.), "Risk Factors...", American
Journal of Public Health, No. 84. 1994. [Factori de risc, n.d.]
Influenţa anturajului: E mai puţin
probabil ca minorii fără tată sau cu taţi vitregi să aibă prieteni cu o conduită
pozitivă la şcoală. Aceştia demonstrează mai multe tulburări comportamentale şi
dificultăţi în atingerea scopului decât copiii din familii întregi.
Sursă:
Nicholas Zill, C. W. Nord, "Running in Place," Child Trends, Inc.
1994. [Alergând pe loc, n.d.]
Mai predispuşi reuşitei: La vârsta de
14 ani, copiii care trăiesc cu ambii părinţi biologici sunt în mod simnificativ
mai predispuşi să absolve un liceu decât cei care locuiesc cu un singur
părinte, cu unul dintre părinţi şi un părinte vitreg sau cu niciunul.
Sursă: G.D. Sandefur (et al.), "The
Effects of Parental Marital Status...", Social Forces, September 1992. [Efectele statutului
marital al părinţilor, n.d.]
De la rău la mai rău: Copiii din
familii monoparentale iau de obicei punctaje şi note inferioare la testele
standard de la şcoală. E de 2 ori mai probabil ca aceştia să renunţe la şcoală
decât minorii proveniţi din familii cu ambii părinţi.
Sursă:
J.B. Stedman (et al.), "Dropping Out," Congressional Research Service
Report No 88-417. 1988. [Renunţând la şcoală, n.d.]
Probabilitate de înscriere la
facultate:
Copiii din familii destrămate au de 20 de ori mai puţine şanse să frecventeze o
facultate decât cei care provin din familii intacte, cu ambii părinţi.
Sursă: J. Wallerstein, Family Law Quarterly, 20.
(Summer 1986)
Lăsaţi de capul lor: Minorii din
familiile monoparentale sau cu un părinte vitreg prezintă aşteptări inferioare
din partea părinţilor referitor la educaţia lor, mai puţin control parental
asupra activităţii şcolare şi mai ales mai puţină supraveghere socială decât
copiii din familii intacte.
Sursă: N.M. Astore and S. McLanahan, Americican Sociological Review, No.
56 (1991)
Dublu risc: Copiii crescuţi fără
tată – cei crescuţi în cămine fără un tată vitreg sau fără să întreţină niciun
fel de relaţie cu tatăl biologic – sunt de 2 ori mai expuşi riscului de a
renunţa la şcoală.
Sursă: Ministerul
Sănătăţii şi Drepturi ale Individului ale Statelor Unite, Studiu despre
Sănătatea Minorului. (1993)
Repetenţi: La nivel naţional,
29,7% dintre copiii care locuiesc cu o
mamă care nu a fost nicodată măritată şi 21,5% dintre cei care trăiesc
cu o mamă divorţată au repetat cel puţin un an şcolar faţă de 11,6% din copiii
care trăiesc cu ambii părinţi biologici.
Sursă: Debra
Dawson, "Family Structure and Children's Well-Being," Journals of
Marriage and Family, No. 53. (1991). [Structura familiară şi binele minorului,
n.d.]
Elevi de succes şi venituri scăzute: Copiii din
familii întregi cu venituri reduse îi surclasează pe elevii proveniţi din
familii monoparentale cu venituri mari. Din rândul familiilor cu ambii părinţi
provin aproape de 2 ori mai mulţi elevi
ambiţioşi.
Sursă:
"One-Parent Families and Their Children;" Charles F. Kettering
Foundation (1990). [Familiile monoparentale şi fiii lor, n.d.]
Raportul dintre a creşte fără tată şi
coeficientul de inteligenţă scăzut: Cel puţin o treime din copiii care au
trecut printr-un divorţ „au demonstrat un declin simnificativ al prestaţiilor
şcolare” pe o durata de cel puţin 3 ani.
Sursă: L.M.C.
Bisnairs (et al.), American Journal of Orthopsychiatry, no. 60
(1990)
Copilul unui părinte: Potrivit
unui studiu recent despre taţii tineri necustodiani, care au rămas în urmă cu
plata pensiei de intretinere a minorului, mai puţin de jumătate dintre aceştia
trăiau cu proprii taţi la vârsta de 14 ani.
Faliment: Dintre copiii de
culoare cu vârstă între 6 şi 9 ani, cei care locuiesc numai cu mama au obţinut
coeficiente de inteligenţă mai reduse decât semenii lor din familii întregi.
Sursă: Luster
and McAdoo, Child Development
65. 1994.
Copii fără tată care au renunţat la
studii:
Luând în considerare aspectele legate de rasă, statutul socio-economic, sex,
vârstă şi capacitate, s-a remarcat faptul că minorii proveniţi din familii
monoparentale erau de 1,7 ori mai expuşi riscului de a renunţa la studii decât
erau semenii lor care trăiau cu părinţii biologici.
Sursă: Ralph
McNeal, Sociology of Education
88. 1995.
E nevoie de amândoi părinţii: Familiile,
în care sunt prezenţi în casă amândoi părinţii biologici sau adoptivi ai
copilului, au demonstrat un nivel semnificativ mai ridicat de implicare
parentală în activităţile şcolare ale acestuia decât familiile monoparentale
(numai mama) sau cu un părinte vitreg.
Sursă:
Zill and Nord, "Running in Place." Child Trends. 1994 [Alergând pe
loc, n.d.]
Con garden: 43% dintre
deţinuţii în închisoare au crescut într-o familie monoparentală – 39% cu mamele
lor, 4% cu taţii – şi o ulterioară categorie de 14% au crescut în familii fără
niciunul dintre părinţii biologici. Alţi 14% dintre ei şi-au petrecut cel puţin
o parte din copilărie într-un cămin pentru copii, agenţie sau înr-un alt tip de
instituţie pentru tineri.
Sursă:
US Bureau of Justice Statistics, Survey of State Prison Inmates. 1991
[Statisticile Biroului de Justiţie al Statelor Unite, Studiu despre
Încarceraţi, n.d.]
Aşa mamă, aşa fiu: Copiii
mamelor single adolescente sunt mai expuşi riscului de a comite infracţiuni în
viitor. În cazul mamelor adolescente, absenţa unui tată este un factor ulterior
care determina un plus de severitate din partea mamei.
Sursă:
M. Mourash, L. Rucker, Crime and Delinquency 35. 1989. [Infracţiune şi
delincvenţă, n.d.]
Viitori violatori: 72% dintre
criminalii adolescenţi au crescut fără tată. 60% din violatorii americani au crescut
şi ei fără tată.
Sursă:
D. Cornell (et al.), Behavioral Sciences and the Law, 5. 1987. And N. Davidson,
"Life Without Father," Policy Review. 1990. [Ştiinţe comportamentale
şi lege; Viaţa fără tată, n.d.]
Delincvenţă şi sărăcie: În timp ce
nivelul de sărăcie a unei comunităţi nu
e un indicator de prezicere a ratei de infracţiuni violente şi furt în
respectiva comunitate, proporţia de familii monoparentale reprezintă un astfel
de indicativ.
Sursă:
D.A. Smith and G.R. Jarjoura, "Social Structure and Criminal
Victimization," Journal of Research in Crime and Delinquency 25. 1988
[Structura socială şi persecutarea criminală, n.d.]
Probleme legate de căsătorie: Numai 13%
din infractorii adolescenţi provin din familii
constituite din ambii părinţi biologici . Părinţii a 33% dintre ei
sunt divorţaţi sau separaţi şi părinţii
a 44% dintre infractorii adolescenţi nu s-au căsătorit niciodată.
Sursă: Wisconsin Dept. of
Health and Social Services, April 1994.
Nu e de glumă: În
comparaţie cu băieţii care fac parte din familii intacte, biparentale, nu numai
că e mai probabil ca băieţii adolescenţi provenind din familii destrămate să
fie închişi pentru comiterea de infracţiuni, dar e mai probabil şi faptul ca
aceştia să menţină o atitudine mai agresiva pe perioada de încarcerare.
Sursă: M
Eileen Matlock et al., "Family Correlates of Social Skills..."
Adolescence 29. 1994. [Adaptarea familiei la cererirele societăţii, n.d.]
Ceva statistică: 70% dintre
tinerii din instituţiile de corecţie statale au crescut cu un singur părinte
sau fără niciunul.
Sursă: Alan Beck, Survey of Youth in Custody, 1987,
US Bureau of Justice Statistics, 1988. [Studiu despre tinerii daţi în custodie,
n.d.]
Cel mai important lucru: Legătura
dintre structura familiei şi delincvenţă e atât de puternică încât dinamica
familiară domină şi o elimină pe cea între rasă şi delincvenţă şi respectiv
între venit mic şi infracţiune. Această concluzie se poate întâlni si în
literatura de specialitate.
Sursă: E. Kamarck, William Galston, Putting Children First, Progressive
Policy Inst. 1990 [Copiii sunt pe primul plan, n.d.]
Exemple: Faţă de semenii lor
fără copii, e mai probabil ca taţii adolescenţi să comită şi să fie condamnaţi
pentru acţiuni ilegale. Delictele comise de aceştia sunt de natură mult mai
gravă.
Sursă:
M.A. Pirog-Good, "Teen Father and the Child Support System," in
Paternity Establishment, Institute for research on Poverty, Univ. of Wisconsin.
1992. [Tatăl-adolescent şi sistemul de sprijin acordat minorului, în Stabilirea
Paternitatii, Institutul de cercetare a sărăciei, Universitatea din Wisconsin,
1992, n.d.]
Efectul ghetou:
Posibilitatea ca un tânăr de sex masculin să se abată de la lege se dublează în
cazul în care acesta a crescut fără tată şi respectiv se triplează dacă
trăieşte într-o zonă cu o concentraţie foarte mare de familii monoparentale.
Sursă:
A. Anne Hill, June O'Neill, "Underclass Behaviors in the United
States," CUNY, Baruch College. 1993 [Tipare tipice de comportament de
suburbie în Statele Unite, n.d.]
Mai rău ca la război: Un soldat
care a luptat în al Doilea Război Mondial avea mai puţine şanse să fie ucis în
luptă decât are un băiat născut în 1974 în America.
Sursă: US Sen. Phil Gramm, 1995
Un sprint în plus şi la serviciu şi
acasă: Taţii cărora le-a păsat de dezvoltarea
intelectului copiilor lor şi de dezvoltarea socială a adolescentului aveau mai
multe şanse să avanseze în carieră în comparaţie cu bărbaţii neimplicaţi în
astfel de activităţi.
Sursă:
J. Snarey, How Fathers Care for the Next Generation.Harvard Univ. Press.
[Implicarea paternă în viitorul urmaşilor, n.d.]
Taţi responsabili: În 1991
totalul preşcolarilor îngrijiţi de tată – fie ei căsătoriţi sau single -
crescuse cu 5 procente (circa 20%) faţă de 1988 (15%).
Sursă:
M. O'Connell, "Where's Papa? Father's Role in Child Care," Population
Reference Bureau. 1993. [Unde e tatăl? Rolul tatălui în îngrijirea paternă,
n.d.]
Concediu paternal: 63% din 1500
directori administrativi şi respectiv directori de resurse umane au afirmat că
nu erau de acord cu ideea ca un tată să îşi ia concediu pentru îngrijirea
copilului.
Sursă:
J.H. Pleck, "Family Supportive Employer Policies," Center for
research in Women. 1991. [Practicile angajatorului de suport pentru familie,
n.d.]
La serviciu: Din 1977 până în
1989 numărul taţilor, care se plâng că munca îi acaparează nepermiţându-le să
îşi onoreze responsabilităţile familiare, a crescut de la 12 la 72%. De atunci,
74% dintre tătici preferă o slujbă potrivită cu rolul de tată în detrimentul
unui job cu posibilităţi de avansare rapidă în carieră.
Sursă:
James Levine, The Fatherhood Project. [Proiectul de paternitate, n.d.]
Tată de la distanţă: 26% dintre
taţii absenţi trăiesc în altă ţară decât copiii lor.
Sursă: US Bureau
of the Census, Statistical Brief . 1991. [Biroul de Recensământ al Statelor
Unite, Statistical Brief, 1991, n.d.]
Tăticul săptămânii: Tiparul
relaţiei tată-copil se schimbă după divorţ chiar şi în cazul taţilor care
păstrează legătura cu copiii lor. Taţii încep să se comporte mai degrabă ca
nişte rude decât ca un părinte. În loc să ajute la teme, taţii ,care nu
locuiesc cu proprii copii, îi duc pe aceştia la cumpărături, cinema sau la
cină. Şi în loc să le dea sfaturi şi să îi îndrume, taţii divorţaţi devin „taţi
de vacanţă”.
Sursă:
F. Furstenberg, A. Cherlin, Divided Families . Harvard Univ. Press. 1991.
[Familii destrămate, n.d.]
Vârsta nu aduce cu sine înţelepciune: În timp ce
57% dintre taţii necăsătoriţi îşi vizitează copilul de circa 2 ani mai mult de
o singură dată pe săptămâna, numai 23% menţin frecvent legătura cu fiii când aceştia
au în jur de 7 ani şi jumătate.
Sursă:
R. Lerman and Theodora Ooms, Young Unwed Fathers . 1993. [Taţi tineri şi
necăsătoriţi, n.d.]
După 10 ani: După 10 ani de la
destrămarea unei căsătorii, mai mult de două treimi dintre copii declară că nu
şi-au văzut taţii de un an.
Sursă:
Naţional Commission on Children, Speaking of Kids. 1991. [Despre copii, n.d.]
Adresă necunoscută: Mai mult de
jumătate din copiii care nu locuiesc cu taţii nu şi-au vizitat niciodată tatăl
acasă la acesta.
Sursă:
F. Furstenberg, A. Cherlin, Divided Families. Harvard Univ. Press. 1991.
[Familii separate, n.d.]
Ani întregi petrecuţi fără tată: Circa 40% din
copiii care nu locuiesc cu tatăl nu l-au mai văzut de cel puţin un an. Din cei
60% rămaşi, numai unul din 5 rămâne peste noapte acasă la tatăl său, chiar dacă
numai o singură dată pe luna. Şi numai
unul din 6 îşi vede tatăl mai des de o dată pe săptămână.
Sursă:
F. Furstenberg, A. Cherlin, Divided Families. Harvard Univ. Press. 1991.
[Familii separate, n.d.]
Comparaţii? Potrivit unui sondaj
Gallup din 1992, mai mult de 50% dintre adulţi au afirmat că taţii de azi
petrec mai puţin timp cu proprii copii decât timpul pe care taţii lor îl
petreceau cu ei.
Sursă:
Gallup national random sample for the National Center for Fathering, April
1992.
Tată necunoscut: 35% din copiii,
care locuiesc numai cu mama, nu îşi mai văd niciodată tatăl şi alţi 24% îl văd
mai rar de o dată pe lună.
Sursă:
J.A. Selzer, "Children's Contact with Absent Parents," Journal of
Marriage and the Family, 50 (1988). [Relaţia copiilor cu părinţii absenţi,
n.d.]
Contacte mai rare: Dintr-un
studiu pe 304 adulţi tineri, reiese că cei, ai căror părinţi au divorţat după
plecarea lor din căminul părintesc, ţineau mult mai puţin legătura cu tatăl
decât fiii adulţi ai căror părinţi rămâneau căsătoriţi. Contactul săptămânal cu
fiii a scăzut de la 78% pentru taţii căsătoriţi la 44% pentru taţii divorţaţi.
Sursă:
William Aquilino, "Later Life Parental Divorce and Widowhood,"
Journal of Marriage and the Family 56. 1994. [Viaţa de după divorţ şi văduvie,
n.d.]
Viaţa ca o pauză de publicitate: Adunate unul
câte unul, momentele pe care un tată le petrece cu copilul său ajung la mai
puţin de 10 minute pe zi.
Sursă:
J. P. Robinson, et al., "The Rhythm of Everyday Life." Westview
Press. 1988 [Ritmul vieţii de zi cu zi, n.d.]
Risc major: Per total, mai mult
de 75% dintre copiii americani sunt la risc din cauza absenţei figurei paterne.
Chiar şi în familiile biparentale, mai puţin de 25% de copii au parte de o
medie de cel puţin o oră pe zi de contact relativ individual cu tatăl.
Sursă:
Henry Biller, "The Father Factor..." a paper based on presentations
during meetings with William Galston, Deputy Director, Domestic Policy, Clinton
White House, December 1993 and April 1994. [Factorul tată..., un document
alcătuit pe baza prezentărilor în timpul întrunirilor cu Galston, Director
Adjunct, Politică internă, n.d.]
Cine răspunde la uşă? 1,6 milioane
de copii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 14 ani se întorc în case unde nu îi
aşteaptă niciun adult.
Sursă:
U.S. Bureau of the Census, "Who's Minding the Kids?" Statistical
Brief. April 1994. [Cine are grijă de copii?, n.d.]
Comunicarea nu e importantă: unde
scrie aşa ceva? Aproape 20% dintre elevii din clasele 6-12 nu au mai
întreţinut de cel puţin o lună o conversaţie de calitate, care să dureze mai
mult de 10 minute, cu măcar unul din părinţi.
Sursă: Peter
Benson, "The Troubled Journey." Search Institute. 1993. [Călătorie cu
obstacole, n.d.]
Sentiment justificat de vinovăţie: Dintr-un
studiu din 1990 al L.A. Times reiese că 57% din totalul taţilor şi 55% dintre
mame experimentează un sentiment de vinovăţie din cauza faptului că nu petrec
îndeajuns timp cu fiii lor.
Sursă: Lynn
Smith and Bob Sipchen, "Two Career Family Dilemma," Los Angeles
Times, Aug. 12, 1990. [Dilemă familiară: când ambii părinţi sunt în carieră,
n.d.]
Şi dumneata cine eşti? În 1965
părinţii petreceau în medie 30 ore pe săptămână cu fiii lor. În 1985 timpul
destinat copiilor scăzuse la 17 ore.
Sursă: William Mattox,
"The Parent Trap." Policy Review. Winter, 1991. [Capcana părinţilor,
n.d.]
Merită să aştepţi: În 1992, dintre
cei care au promovat liceul, s-au căsătorit înainte să aibă un copil şi au
aşteptat până la 20 de ani înainte să procreeze, numai 8%, trăiau în condiţii
precare.
Sursă:
William Galston, "Beyond the Murphy Brown Debate." Institute for
Family Values. Dec. 10, 1993. [Dincolo de Cazul Murphy Brown, n.d.]
Şi mai multe cifre:
·
63% dintre tinerii sinucigaşi provin
din cămine fără tată (sursă: U.S. D.H.H.S., Bureau of the Census – Biroul de
recensământ al Statelor Unite);
- 90% din toţi copiii fără adăpost şi cei
care au fugit de acasă provin din familii fără figură paternă;
- 85% dintre copiii cu tulburări
comportamentale provin din familii fără tată (Sursă: Centrul de prevenţie
al bolilor, n.d.);
- 80% dintre violatorii mânaţi de refularea furiei
provin din familii fără tată (Sursă: Criminal Justice & Behavior,
Vol 14, p. 403-26, 1978.);
- 71% dintre cei care au renunţat la
şcoală provin din familii fără tată (Sursă: National Principals Association
Report on the State of High Schools, Raportul Asociaţiei Naţionale a
Directorilor despre Situaţia în Licee, n.d.);
- 75% din toţi pacienţii adolescenţi
internaţi în centre pentru abuz de substanţe chimice- provin din familii
fără tată (Sursă: Rainbows for all God`s Children, O rază de soare pentru
toţi copiii lui Dumnezeu, n.d.);
- 70% din tinerii închişi în instituţiile
statale provin din familii fără tată (Sursă: U.S. Dept. of Justice,
Special Report, Sept 1988, Ministerul de Justiţie al Statelor Unite,
n.d.);
- 85% dintre toţi tinerii încarceraţi au
crescut într-o familie fără tată (Sursă: Fulton Co. Georgia jail
populations, Texas Dept. of Corrections 1992, Ocupanţii închisorilor din
Georgia).
Cum e situaţia din punctul de vedere
al taţilor
·
37,9% din
taţi nu au drept de vizită/să menţină legătura (p.6, col.II, paragraful.
6, rânduri 4 & 5, Biroul de
recensământ 1991.);
- „40%
dintre mame recunosc că au interferat cu
dreptul tatălui necustodian la vizită cel puţin o dată ca să îşi
pedepsească fostul soţ.” (Sursă: p. 449, col. II, rânduri 3-6, (
Fulton) Frequency of visitation by Divorced Fathers; Differences in
Reports by Fathers and Mothers. Sanford Braver et al, Am. J. of
Orthopsychiatry, 1991; Frecvenţa dreptului de vizită al taţilor divorţaţi;
Diferenţe, n.d. );
- „Per
total, circa 50% dintre mame nu recunoaşte importantă faptului ca tatăl să
păstreze legătura cu copiii săi...” (Sursă: Surviving
the Breakup, Joan Kelly & Judith Wallerstein, p. 125, Supravieţuind
despărţirii, n.d.);
- Numai
11% dintre mame iau în calcul părerea partenerului de viaţă când e vorba
de gestionarea problemelor cu proprii copii. Contează mai mult părerea
altora: profesori şi doctori – 45%, prieteni apropiaţi şi rude – 16%. (Sursă: EDK
Associates survey of 500 women for Redbook Magazine. Redbook, November
1994, p. 36, Studiul Asociaţiei EDK pe 500 femei pentru Redbook Magazine,
n.d.);
- „Fostul
partener de viaţă (mama) a reprezentat principalul obstacol în vederea
obţinerii unor contacte mai dese cu minorii.” (Sursă:
Increasing our understanding of fathers who have infrequent contact with
their children, James Dudley, Family Relations, Vol. 4, p. 281, July 1991,
Despre conştientizarea factorilor care determină sporadicitatea
contactelor taţilor cu fiii lor,
n.d.);
- „Marea
majoritate (70%) a taţilor crede că li se acordă prea puţin timp împreună
cu fiii lor.” (Sursă: Visitation and the Noncustodial Father,
Mary Ann Kock & Carol Lowery, Journal of Divorce, Vol. 8, No. 2, p.
54, Winter 1984; Dreptul de vizită al taţilor necustodiani, n.d.)
- „După
divorţ, foarte puţini dintre copii erau satisfăcuţi de totalul timpului
petrecut cu tatăl lor.” ( Sursă: Visitation and the
Noncustodial Father, Koch & Lowery, Journal of Divorce and
Remarriage, Vol. 8, No. 2, p. 50, 1984; Dreptul de vizită al taţilor
necustodiani, n.d.)
- „
Sentimentele de furie faţă de foştii soţi au împiedicat implicarea
efectivă din partea tatălui; o mamă furioasă ar putea uneori să saboteze
eforturile tatălui de a-şi vizita copiii.” (Sursă: Ahrons
and Miller, Am. Journal of Orthopsychiatry, Vol. 63. p. 442, July `93);
- „ Faptul
că unele mame acţionează în aşa fel încât să împiedice vizitele tatălui ar
putea fi o consecinţă a dorinţei acestora de răzbunare împotriva taţilor
pentru situaţia problematică dintre ei din timpul căsătoriei sau post
divorţ.”
(Sursă: Seltzer, Shaeffer & Charing, Journal of Marriage & the
Family, Vol. 51, p. 1015, November 1989)
- Dintr-un
studiu: „Interferenţe cu dreptul de vizită – Un Studiu Naţional”, de Ms. J
Annette Vanini, M.S.W. şi Edward Nichols, M.S.W., reiese că la 77% dintre
taţii necustodiani nu li se permite să îşi viziteze fiii – prin ordin
judecătoresc- în urma „interferenţei cu dreptul de vizită” dus mai departe
de părintele custode. Cu alte cuvinte, nerespectarea
dreptului de vizită impus de tribunal e de 3 ori mai problematică decât nerespectarea
plăţii pensiei de întretinere a minorului impusă de tribunal şi afectează
şi mai mult copiii perechilor divorţate. (Publicat pentru prima dată în
septembrie 1992).
Pensia de întreţinere a minorului
- Informaţiile
provenite din surse diverse demonstrează faptul că numai 10% din totalul
taţilor necustodiali intră în categoria „taţilor neserioşi”: 90% dintre
taţii cu custodie comună a plătit întreţinerea hotărâtă. Dintre taţii cu
drept de vizită, 79% o plătesc. 44,5% dintre taţii fără drept de vizită
continuă să îşi întreţină financiar fiii. (Sursă:
Raportul Biroului de recensământ, Seria P-23, nr. 173)
- Informaţie
adiţională: 66% dintre cei care nu plătesc pensia de întreţinere nu o fac pentru că nu au mijloacele
economice necesare pentru efectuarea plăţii. (Sursă: GAO
report: GAO/HRD-92-39 FS).
- 52%
dintre taţii care au rămas în urmă cu plata pensiei de întreţinere au un
venit inferior la $6,155 pe an. (Sursă: The Poverty Studies
Institute at the University of Wisconsin, Madison,1993; Instituţia de
Studiu al sărăciei la Universitatea din Wisconsin, n.d.)
- 66% din
mamele single lucrează part time, spre deosebire de taţi, dintre care
numai 10% lucrează part time. Mai mult, aproape 47% din mamele necustodiene
nu îşi onorează obligaţia de plată a pensiei de întreţinere faţă de 27%
din taţii care nu respectă această obligaţie. (Sursă: U.S.
General Accounting Office Report, GAO/HRD-92-39FS January 1992).
·
66% din toate
pensiile de întreţinere neplătite de taţii necustodiani au ca motiv
imposibilitatea de a plăti. (Sursă: U.S. General Accounting Office
Report, GAO/HRD-92-39FS January 1992).
- Numărul mamelor custodiane: 11,268,000
- Numărul taţilor custodiani: 2,907,000
(Rapoarte actuale ale populaţiei, Biroul de recensământ al Statelor Unite,
seriile P-20, nr. 458, 1991)
Technical
Analysis Paper No. 42, U.S. Department of Health and Human Services, Office of
Income Security Policy, Oct. 1991, Authors: Meyer and Garansky. (Documente
tehnice de analiză, nr. 42, Ministerul de Sănătate şi Drepturi ale Individului
al Statelor Unite ale Americii, Departamentul politicii de siguranţă a
veniturilor, octombrie 1991, autori: Meyer şi Garansky, n.d.)
- Mame
custodiane care primesc o pensie de întreţinere: 79,6%.
- Taţi
custodiani care primesc o pensie de
întreţinere: 29,9%.
[ngo455]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu