COMUNICARE A
COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL
EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR
[ngo3440]
Transformarea
sistemului judiciar din Europa într-un sistem care lucrează în interesul
copilului constituie o acțiune-cheie în cadrul Agendei UE pentru drepturile
copilului. Acesta este un
domeniu cu o puternică relevanță practică, în care UE are, conform tratatelor,
competența de a traduce în realitate drepturile copilului prin intermediul
legislației UE. Planul de acțiune al
Comisiei de punere în aplicare a programului de la Stockholm[1] a subliniat,
prin urmare, acest aspect pentru perioada 2010-2015.
Copiii pot ajunge să
fie implicați în actul de justiție în diferite moduri, de exemplu atunci când
părinții lor divorțează sau se judecă pentru custodie, atunci când comit
infracțiuni, când sunt martori la infracțiuni sau victimele acestora sau atunci
când cer drept de azil. Atunci
când copiii au de a face cu sisteme de justiție care nu sunt în interesul
copilului, drepturile lui pot suferi limitări sau încălcări multiple.
Copiii pot întâmpina
dificultăți în ceea ce privește reprezentarea judiciară sau audierea în
instanță. De asemenea,
informațiile care le sunt necesare copiilor și reprezentanților lor pentru a-și
exercita drepturile și a-și apăra interesele în cadrul procedurilor judiciare
pot să fie necorespunzătoare. Copiii pot
fi tratați ca adulți fără să beneficieze întotdeauna de măsuri de protecție
specifice, adaptate nevoilor și gradului lor de vulnerabilitate, și pot avea
dificultăți în a face față acestei situații. Accesul efectiv la
justiție și participarea la procedurile administrative și judiciare
constituie cerințe fundamentale pentru a garanta un nivel ridicat de protecție
a intereselor juridice ale copiilor.
Litigiile familiale pot afecta negativ bunăstarea copiilor. Copiii care sunt separați de unul
dintre părinți sau de ambii părinți trebuie să aibă dreptul de a întreține
relații personale și contacte directe cu ambii părinți în mod regulat, cu
excepția cazurilor în care acest lucru contravine interesului lor superior[2]. Procedurile civile, în special litigiile
transnaționale, care rezultă din dizolvarea căsătoriei sau din separarea legală
pot duce la restrângerea acestui drept. În
special în cursul procedurilor care au ca obiect stabilirea răspunderii
părintești, copiii pot ajunge să fie „captivi” în cadrul unor litigii
transfrontaliere de durată între foștii parteneri. Legislația UE[3] facilitează
deja recunoașterea și executarea hotărârilor privind răspunderea părintească.
Informarea adecvată a copiilor și părinților cu privire la
drepturile care le sunt conferite de legislația UE și de legislația națională
constituie o condiție prealabilă care le permite să își apere drepturile în
cadrul litigiilor familiale. Informațiile
ar trebui să fie ușor accesibile și să ofere orientări clare cu privire la
procedurile relevante. Comisia, în
cooperare cu statele membre, va întocmi și va actualiza fișe privind legislația
UE și legislația națională cu privire la obligațiile de întreținere, mediere și
recunoașterea și executarea hotărârilor privind răspunderea părintească.
În ceea ce privește răpirea copiilor de către părinți, Comisia va acorda o atenție
deosebită informațiilor furnizate de Mediatorul Parlamentului European pentru
răpirile internaționale ale copiilor de către părinți.
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/en/ALL/?uri=CELEX:52011DC0060
http://ec.europa.eu/justice/fundamental-rights/rights-child/eu-agenda/index_en.htm
[3] Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27
noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor
judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de
abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, JO L 338, 23.12.2003, p. 1-29.http://ec.europa.eu/justice/fundamental-rights/rights-child/eu-agenda/index_en.htm
[1] Comunicarea Comisiei „Crearea unui spațiu de
libertate, securitate și justiție pentru cetățenii Europei: Plan de acțiune pentru punerea în aplicare a
Programului de la Stockholm”, COM(2010) 171 final, disponibilă la adresa:
http://ec.europa.eu/justice/news/intro/doc/com_2010_171_en.pdf.
[2] Articolul 24 alineatul (3) din Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene.
Colectivul ARPCC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu