Textul final al Rezolutiei 2079(2015) a Consiliului Europei

Egalitatea și împărțirea responsabilității părintești: creșterea rolului taților

Rezoluția finală (conține cele 2 amendamente)

1. Adunarea Parlamentară a promovat în mod constant egalitatea dintre sexe atât la locul de muncă cât și în sfera privată. Se pot observa îmbunătățiri majore în acest sens, deși  sunt încă insuficiente, în cele mai multe state membre ale Consiliului Europei. În cadrul familiilor, egalitatea dintre părinți trebuie să fie garantată și promovată încă de la nașterea copilului. Implicarea ambilor părinți în creșterea copiilor este benefică pentru dezvoltarea acestora. Rolul tatălui vis-à-vis de copiii săi, incluzând copiii de vârste fragede, trebuie să fie mai bine recunoscut și să fie apreciat în mod corespunzător. 

2. Responsabilitate părintească împărțită (Custodia comună fizică) presupune că părinții au anumite drepturi, obligații și responsabilități față de copiii lor. Cu toate acestea, tații sunt deseori confruntați cu legi, practici jurisprudențiale, precum și prejudecăți care le răpesc dreptul la o relație susținută cu copiii lor. Prin rezoluția sa nr. 1921 (2013) cu privire la ”Egalitatea dintre sexe, reconcilierea vieții personale și profesionale  și responsabilitate împărțită (custodie comună fizică)”, Adunarea Generală a solicitat autorităților Consiliului Uniunii Europene să se asigure că dreptul familiei prevede, în caz de separare sau de divorț, posibilitatea aranjamentului de tip custodie comună fizică a copiilor, respectând interesul superior al copilului, bazat pe un acord reciproc dintre părinți, astfel încât să fie respectate drepturile taților și anume de a le permite acestora să beneficieze de aranjamentul de custodie comună fizică.

3. Adunarea Generală subliniază faptul că respectul pentru viața de familie este un drept fundamental consfințit în Articolul 8 al Convenției Europene a Drepturilor omului și numeroase alte documente juridice internaționale. Pentru un părinte și copilul său, posibilitatea de a fi împreună reprezintă o parte esențială a vieții de familie. Separarea părinte-copil are efecte iremediabile asupra relației acestora. Separarea părinte-copil ar trebui să fie dispusă exclusiv de către o instanță de judecată și numai în împrejurări  excepționale care să implice riscuri grave la adresa interesului superior al copilului.

  

4. De asemenea, Adunarea Generală este ferm convinsă că încurajarea custodiei comune fizice (responsabilitate părintească împărțită) ajută la depășirea stereotipurilor de gen cu privire la rolul femeilor și al bărbaților în cadrul familiei și este doar o reflectarea schimbărilor sociologice care au avut loc în ultimii 50 de ani în ceea ce privește modalitatea în care este organizată viața de familie și cea privată.

5. Având în vedere aceste considerente, Adunarea Parlamentară solicită Statelor membre ale Consiliului Uniunii Europene:

5.1 să semneze și/sau să ratifice, în cazul în care nu au făcut-o deja, Convenția privind Exercitarea Drepturilor copiilor (ETS Nr. 160) și Convenția privind legăturile personale cu privire la copii (ETS No. 192);

5.2 să semneze sau/și să ratifice, în cazul în care n-au făcut-o deja, Convenția de la Haga din 1980 cu privire la Aspectele Civile ale răpirilor internaționale de copii și să o implementeze în mod corespunzător, asigurându-se că autoritățile responsabile cu aplicarea acesteia să coopereze și să răspundă cu promptitudine;

5.3 să se asigure că părinții au drepturi egale față de copiii lor în conformitate cu legislațiile și practicile lor administrative, garantând fiecărui părinte dreptul de a fi informat și de a avea un cuvânt de spus în ceea ce privește deciziile importante care afectează viața și dezvoltarea copiilor lor, în interesul superior al copiilor.

5.4 să elimine din legislația lor orice diferend care rezultă din starea civilă a părinților care și-au recunoscut copiii.

5.5 să-și introducă în legislație principiul de reședință alternantă, în urma separării, limitând orice excepții la cauzele care implică abuzul sau neglijarea copilului ori violența domestică, iar volumul de timp pe care copilul îl petrece cu fiecare părinte să fie ajustat în funcție de nevoile și interesele copiilor;

5.6 să respecte dreptul copiilor de a fi audiați cu privire la toate problemele care îi privesc și care îi pot afecta, atunci când se consideră că au o înțelegere suficientă a aspectelor în discuție;

5.7 să fie luate în considerare aranjamentele de reședință alternantă la atribuirea beneficiilor sociale.

5.8 să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că deciziile cu privire la domiciliul copiilor și dreptul de acces să fie puse în aplicare pe deplin, în special prin urmărirea reclamațiilor cu privire la imposibilitatea de preluare a copiilor, până la rezolvarea acestora;

5.9 să încurajeze și, după caz, să stimuleze medierea în cadrul procedurilor judiciare ale instanțelor de familie care implică copii, în special prin instituirea unei sesiuni de informare obligatorii dispusă de instanța judecătorească în scopul de a face părinții să înțeleagă că reședința alternantă poate fi o opțiune ce servește interesul superior al copilului iar astfel să colaboreze pentru o obține o astfel de soluție, prin asigurarea faptului că mediatorii sunt instruiți adecvat și prin încurajarea cooperării multidisciplinare bazată pe ”modelul Cochem”;

5.10 să se asigure că profesioniștii, care intră în contact cu copiii în timpul procedurilor judiciare în cazurile de familii să primească formarea interdisciplinară necesară cu privire la drepturile și nevoile specifice ale copiilor aparținând unor grupuri diferite de vârstă, precum și cu privire la procedurile care să fie adaptate acestora, în conformitate cu Liniile Directoare ale Consiliului Uniunii Europei privind justiția în interesul superior al copilului;

5.11 să încurajeze planurile parentale care permit părinților să stabilească principalele aspecte ale vieții copilului lor și să introducă posibilitatea ca în interesul superior al copilului să poată solicita o revizuire a aranjamentelor luate care îi afectează în mod direct, în special domiciliul acestora;

5.12 să introducă concediul plătit pentru creșterea copilului și pentru tați, de preferință a se acorda după modelul concediu de paternitate netransferabil.

Traducere ARPCC 
[ngo3410]