Acesta este doar un rezumat, pentru a citi documentul in full accesati aici
Traducător: Ionelia Popescu
Patologia “alienării parentale“ nu poate fi interpretată în același
timp și ca un sindrom nou, unic, în domeniul sănătăț ii
mintale, și ca o manifestare a unor forme de patologie deja existente,
atestate. Alienarea parentală poate fi ori una, ori cealaltă. interpretarea
dublă nu poate fi posibilă.
Punctul meu de
vedere, detaliat în lucrarea ”Foundations”, este acela
că patologia ”alienării
parentale” reprezintă
produsul unor forme de patologie deja existente, bine definite, bine înțelese și
pe deplin atestate. Provocarea actuală cu care se confruntă experții în
Sindromul Alienării Parentale (PAS) al lui Gardner este dacă aceștia acceptă
acest model de ”alienare parentală ”ca fiind manifestarea unor forme existente
de psihopatologie sau susțin că un model bazat pe ataș ament este greșit și că
patologia ”alienării parentale” reprezintă o formă unică și nouă printre
patologiile caracteristice sănătății mintale.
Ambele premise nu pot
fi adevărate în același timp. Patologia nu poate fi simultan o formă unică și
nouă de psihopatologie ȘI, în același timp, să reprezinte o formă de
psihopatologie deja existente și atestate. Ambele poziții nu pot fi valabile în
același timp. Aceste două poziții sunt incompatibile din punct de vedere logic.
Numai una din aceste premise fundamentale este adevărată. Oricare dintre ele
este adevărată, cealaltă este falsă.
Poziția mea este
clară. Patologia ”alienării
parentale” este manifestarea
unor forme bine definite și deja existente de psihopatologie, ce implică
patologia sistemelor familiale, patologia tulburărilor de personalitate și
patologia specifică traumelor legate de atașament, aș a cum sunt descrise în
lucrarea ”Foundations”.
Patologia atestată:
Diagnostic
Modelul bazat pe
legăturile de atașament pentru patologia ”alienării parentale” furnizează un
set de 3 indicatori de diagnosticare decisivi ai patologiei, care sunt derivați
din tipuri standard, prestabilite, de trăsături simptomatice în psihologie;
reprimarea sistemului de legături de atașament, trăsături caracteristice
tulburărilor de personalitate și/sau anxietate fobică și convingeri iluzorii.
Toți acești indicatori de diagnosticare reprezintă forme standard, bine
definite ale trăsăturilor simptomatologice din psihologia profesională.
Trăsăturile tulburărilor de personalitate, simptomele anxietății fobice și
credințele iluzorii reprezintă modele simptomatice atestate în cadrul
sistemului de diagnosticare bazat pe Manualul de Diagnostic și Clasificare
Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM – Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders), care au la
bază o susținere substanțială atât din punct de vedere conceptual, cât și al
cercetării, în literatura de specialitate. Tulburările de atașament sunt de
asemenea un model recunoscut în DSM, iar funcționarea și nefuncționarea
sistemului legăturilor de atașament sunt pe larg descrise atât teoretic, cât și
practic, în literatura de specialitate. Cei trei indicatori definitorii de
diagnosticare pentru ”alienarea parentală” bazată pe legăturile de atașament
reprezintă tipare consacrate existente în psihologia profesională. Folosirea
acestor 3indicatori de diagnosticare conduce la o identificare categorică a
patologiei ca fiind FIE prezentă, FIE absentă în cazurile individuale. În
cazurile sub limită, unde nu sunt întrunite criteriile unei diagnosticări
complete, testele de tip
Reacție/Răspuns la
intervenție (cum ar fi modelul Cercetare A-B-A-B a cazurilor individuale) pot
fi folosite pentru a clarifica diagnosticul, ținându-se în același timp seama
și de prezența simptomelor clinice asociate care pot fi folosite pentru o
întărire a diagnosticului atunci când cei trei indicatori de diagnosticare sunt
prezenți. O Tabelă de Control pentru Diagnosticarea Creșterii Patogene a
Copiilor, derivată dintr-un model de ”alienare parentală” bazat pe ataș ament
se poate găsi pe pagina mea de web.
O Tabelă Extinsă
pentru Diagnosticare a patologiei ”alienării parentale” bazate pe legăturile de
atașament, care include și semnele clinice asociate, este, de asemenea,
disponibilă, pe pagina mea de internet.
Patologia descrisă de
un model de ”alienare parentală” bazat pe ataș ament reprezintă forme existente
și larg acceptate de psihopatologie atestată caracteristice domeniului
profesionist al sănătății mintale, în baza cărora pot fi trași la răspundere
toți specialiștii din domeniul sănătății mintale în temeiul Standardelor 2.01 și
9.01 din Codul de Conduită și Principiile Etice ale Psihologilor, elaborate de
Asociația Americană a Psihologilor.
Odată cu propunerea
unui ”sindrom nou” de către modelul lui Gardner, specialiștii din domeniul
sănătății clasice au putut să ”respingă” existența patologiei. Prin dezvoltarea
unui model alternativ am învăț at această lecție, iar modelul meu bazat pe atașament
nu le cere specialiștilor să accepte sau să respingă nimic. Patologia
”alienării parentale” este complet descrisă prin forme recunoscute ș i
acceptate de patologie deja existentă. Nu este nimic nou de acceptat sau de
respins. Patologia există, iar lucrarea ”Foundations” ne descrie ce reprezintă
această patologie.
Bătălia ce urmează
În următoarele luni
mă voi lupta împreună cu părinții vizați cu instituțiile din domeniul sănătății
mintale clasice pentru ca standardele practice și de competență profesională
din evaluarea și diagnosticarea patologiei să fie puse în practică în toate
cazurile de patologie, aș a cum apar ele în diagnosticarea V995.51 Abuzul
Psihologic Confirmat al Copilului din DSM-5, atunci când cei trei indicatori de
diagnosticare a patologiei sunt prezenți în simptomatologia copilului. Și vom
solicita o schimbare a ”Dării de Seamă” a Asociației Psihologilor Americani cu
privire la patologia ”alienării parentale”, astfel încât 1) aceștia să admită
că patologia există (și să folosească pentru aceasta orice denumire doresc) și
2) să decidă că acest grup de părinți și copii reprezintă o ”populație
specială” care are nevoie de cunoștințe de specialitate aparte și de o anumită
expertiză pentru o evaluare, diagnosticare și un tratament adecvate.
Vă cer vouă, susținătorilor
modelului lui Gardner, să veniți alături de mine în această bătălie. Numai că
pe acest câmp de luptă pe steagul nostru nu va fi scris ”Modelul lui Gardner”,
ci va scrie ”Foundations”. Scopul nostru este să reunim toţi specialiștii din
domeniul sănătății mintale sub o singură idee eficientă care poate să rezolve
patologia ”alienării parentale”. Specialiștii din domeniul sănătății mintale
clasice NU vor accepta modelul lui Gardner care propune un ”sindrom nou”. Iar
pentru ca toți specialiștii din domeniul sănătății mintale să vorbească ”pe
aceeași limbă” pentru rezolvarea acestei patologii, atunci partea noastră din
compromis este să renunțăm la modelul gardnerian ș i să nu mai solicităm
acceptarea unui ”sindrom nou” unic în psihologie.
De aceea vă solicit
să va uitați la modelul alternativ bazat pe atașament. Acesta are tot ce ne
trebuie. În el se regăsește cerința pentru expertiză profesională și competență
din partea specialiștilor în diagnosticare ș i tratare din domeniul sănătății
mintale. Modelul bazat pe atașament furnizează indicatori de diagnosticare
dihotomi eficienți, față de care toți specialiștii din domeniul sănătății
mintale pot fi trași la răspundere.
Acesta mai presupune
ca toți specialiștii din domeniul sănătății mintale să stabilească un
diagnostic de tipul V995.51 din
DSM-5, și anume Abuz Psihologic Confirmat asupra Copilului, în fiecare caz în
care sunt prezenți cei trei indicatori de diagnosticare. Modelul necesită o
perioadă de separare protectivă a copilului de patologia narcisistă/la limită a
părintelui în timpul fazei active a procesului de tratare și recuperare a
copilului.
Modelul susține intervențiile
scurte și intense la începutul perioadei protective de separare, urmate de o
terapie constantă de recuperare ș i stabilizare (al cărei model îl putem
dezvolta prin colaborare ș i cu ajutorul expertizei noastre profesionale).
Nu sunt inamicul
vostru. Dar trebuie să renunțăm la modelul gardnerian pentru a ajunge la
această soluție. Nu vă cer decât să veniți alături de noi. Obiectivul meu este
să obțin soluția pentru patologia ”alienării parentale” până de Crăciun în
2016, deoarece sunt un psiholog singur, fără putere și influență, care lucrează
de unul singur pentru a obține modificări consistente ale sistemului divizat din
domeniul sănătății mintale și al celui juridic. Cu ajutorul vostru, însă, sunt
încrezător că putem aduce acest termen limită mai aproape ș i să obținem
soluția pentru patologia ”alienării parentale” mai repede.
Schimbarea de
paradigmă a sosit. Momentul pentru proclamarea unei noi paradigme este aici.
Vom ști ce paradigmă veți alege după indicatorii de diagnosticare pe care îi
veți selecta.
Psiholog Clinic, PSY
18857
”Este mai bine să fii
activ/în față cu 10 oameni, decât să fii absent alături de zece mii” –
Tamerlane.
Colectivul ARPCC
[ngo4417]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu