Corelatia intre custodia fizica comuna si reducerea cauzelor rezolvate extrajudiciar in Australia

Introducerea custodiei fizice comune (care implică locuinţa alternantă) s-a corelat pozitiv cu reducerea proceselor soluţionate în contradictoriu în faţa instanţei datorită descurajării sistematice de către puterea judecătorească a conflictelor dintre părinţi. Şi în Australia ca şi în România, legea obligă pe părinţi să încerce medierea. Spre deosebire de România însă, în cazul în care medierea nu e posibilă, prezumţia este că se acordă o sentinţă de tip custodie comună fizică (domiciliu alternant). Statistica este edificatoare în acest sens. În vreme ce conflictele generale soluţionate de instanţe au rămas relativ constante ca număr între anii 2003-2009, numărul dosarelor soluţionate în instanţă (nu prin mediere) a scăzut constant, an de an.

“Etapa obligatorie a informării prealabile privitoare la mediere” nu reduce în sine numărul de conflicte soluţionate pe cale judiciară. Reducerea acestor conflicte se poate face însă printr-o combinaţie de factori, care implică, pe lângă etapa „obligatorie a informării prealabile privitoare la mediere” şi implementarea „prezumţiei de locuinţă alternantă a copilului după divorţ”  în familiile în care părinţii locuiesc în aceiaşi arie geografică şi nu se înţeleg la un alt tip de aranjamen. O astfel de prezumţie operează de altfel cu succes şi în alte ţări/teritorii, de pildă Suedia sau Quebec fiind recunoscută ca având acelaşi efect de reducere a numărului de cauze soluţionate în contradictoriu.

O astfel de prezumţie considerată prea îndrăzneaţă de autorii noului cod civil al României, ar putea fi totuşi o soluţie util de implementat în orice ”upgradare” viitoare a acestui cod, sau, de ce nu, chiar şi în modificarea legii 272/2004. Considerăm că introducerea acestei prezumții  ar avea efecte extrem de pozitive la nivelo social prin:

• Descurajarea acţiunilor în instanţă
• Stimularea reală a părinţilor să apeleze la mediere
• Reducerea semnificativă a încărcării cu dosare a instanţelor, cu efect de creştere a calităţii muncii judecătorului pe de o parte (cantitate timp mai mult de a investi în dosar) dar şi a actului de justiţie (durată mai mică a procesării acelor puţine dosare în care părinţii nu s-au putut media.
• Posibilitatea realocării resurselor justiţiei spre alte cauze
  
  

adaptare de Codin Băltăgan după un articol de Vittorio Vezzetti

[ngo557]