Memoriu Amicus Curiae privind tratarea cazurilor de alienare parentală în mod eficient

Acesta este un rezumat, articolul poate fi gasit aici

Numele Onorabilului Judecător:

Atașat veți găsi nouă (9) pagini în copii legalizate ale Memoriului Amicus Curiae privind tratarea cazurilor de alienare parentală în mod eficient. În cazul în care va trebui să fiu contactată direct pentru ședința de judecată în vederea oferirii de clarificări sau pentru confirmare, numărul meu de telefon de la birou este (631) 673-6665 și aș fi bucuroasă ca, în timp ce mă voi afla sub jurământ să vorbesc prin telefon sau Skype despre punctele din declarație despre care Onorata Instanță ar dori să știe mai multe.

Precizez în mod expres că nu am evaluat părinții sau copilul/copiii lor pentru întocmirea acestui Memoriu și nici nu favorizez vreuna dintre părți. Totuși, având în vedere că am 4 decenii de experiență în munca de examinare a copiilor și familiilor, sunt de părere că declarațiile mele vor cântări în fața Onorabilei Instanțe în vederea ameliorării dinamicii disfuncționale a familiei în caz de alienare parentală și care nu este în interesul copilului. În final, declar că nu am primit nicio compensație de ordin financiar sau alte beneficii pentru redactarea acestui Memoriu.

Semnat cu respect pe antet, legalizat și înaintat pentru cazul  Reclamant contra Pârât

Cazul nr.:

Denumire caz

Reclamant contra Pârât

Memoriu Amicus Curiae privind tratarea cazurilor de alienare parentală în mod eficient

Numele Onorabilului Judecător

Instanța
Strada

Oraș, Țară, Cod Poștal

Raportul lui Linda Gottlieb Kase, LMFT, LCSW-R

Numărul total de pagini:  9

Numele Onorabilului Judecător:

Numele meu este Linda Gottlieb Kase, LMFT, LCSW-R și redactez acest Memoriu Amicus Curiae privind tratarea cazurilor de alienare parentală în mod eficient. Pentru claritate, definesc alienarea parentală ca fiind o încercare nejustificată, dar viguroasă și voluntară a unuia dintre părinți în vederea sabotării și subminării relațiilor dintre celălalt părinte și copil – deseori scopul fiind de a rupe acea legătură. Deși procesul de alienare poate fi inițiat la un nivel subconștient, evoluează într-un process intenționat, rău și distructiv. Dar fie că acest lucru este făcut conștient sau nu, dinamica familiei este, fără îndoială, foarte distructivă pentru copil.

Fac această recomandare ca urmare a celor 13 ani de training și supraveghere la Centrul pentru Familie Minuchin. Salvador Minuchin, mentorul meu, este un psihiatru de copii renumit și respectat în lumea întreagă și a fost unul dintre fondatorii mișcării privind terapia de familie din anii 1950. Prezenta mea recomandare reflectă cu exactitate poziția lui pentru tratamentul copiilor. Dr. Minuchin a afirmat următoarele:

Problema nu este pacientul identificat, dar anumite tipare de interacțiune în cadrul familiei. Oamenii se formează continuu în funcție de contextul în care se află și de caracteristicile respectivului context.

În plus față de prezentarea filozofiei mentorului meu, îmi fac recomandarea ca urmare a celor patruzeci și cinci (45) de ani de experiență profesională în muncca cu familiile și copiii, în primii douăzeci și patru (24) de ani am fost asistent social, iar mai apoi am fost administrator în sistemul de plasament din New York, iar ulterior, pentru douăzeci (21) de ani am fost un terapeut de familie și în prezent am un cabinet individual, orientat în mod special pe părinții și copiii care trec printr-un divorț asociat cu un nivel mare de conflict. Pe parcursul carierei mele profesionale am lucrat cu mii de copii care au fost plasați în centre de plasament și în practica mea de terapeut de familie, am lucrat cu peste 550 de copii care au trecut printr-o despărțire/printr-un divorț cu un nivel ridicat de conflict. Prezentei am atașat curriculum vitae al meu pentru o mai amplă descrire a experienței mele profesionale.

Am fost influențată, de asemenea, de colegii mei renumiți în domeniul alienării parentale, printre aceștia numărându-se un avocat educat care a studiat la Harvard și un doctorand în psihologie, R. Christopher Barden, iar ei au afirmat următoarele:

Nu poate exista nicio întrebare cu privire la puterea părinților de a influența copiii. Este regretabil că la momentul revizuirii chestiunilor de tip PAS, instanțele deseori s-au împiedicat de definiția unor termini tehnici precum „sindrom”, includerea unor etichete specifice în manualele oficiale de diagnosticare și multe alte detalii precise irelevante – astfel omițând obligația importantă de a analiza cu atenție influența părinților, terapeuților sau a altor adulți asupra atitudinii, părerilor și memoriei copiilor.” P. 420.

În experiența mea, abordarea tratamentului standard de către instanțe în cazurile de alienare, este cel de „terapie de reunificare”. Opinia mea profesională – bazată pe tratarea a sute de astfel de cazuri – este că această formă de terapie este supusă eșecului. În cele ce urmează va fi expusă explicația mea:

Accentul nu este pus correct pe tratament, astfel că acesta se orienteză pe presupusele „nelegiuiri” ale părintelui alienat, în general recomandând abilități parentale pentru părintele alienat, în plus față de o oarecare terapie de interacțiune între copil și părintele alienat. Nici plasarea copilului singur în terapii cognitive sau altele asemenea terapii individuale, nu reprezintă răspunsul. Această abordare limitată a alienării este asemănătoare cu acordarea de antibiotice unui pacient care are o infecție, iar apoi întoarcerea respectivului pacient în mediul infestat cu germeni care i-a provocat infecția. Mediul în care copilul trăiește cu părintele alienator este asemănător mediului infestat cu germeni.

Părintele alienator este cel care are cea mai mare nevoie de terapie. Alienatorii sunt foarte distructivi și habar nu au ce fac – chiar și atunci când fac asta propriilor copii. De fapt, toate cercetările, în mod deosebit cele ale cercetătorului Dr. Amy J. L. Baker (2007) Copiii adulți ai sindromului de alienare parentală, New York: Norton afirmă că părintele alienator suferă de una sau mai multe așa-numite în DSM 5 „tulburări de personalitate”, cunoscute și ca: „tulburare de personalitate antisocială, tulburare de personalitate borderline, tulburare de personalitate narcisistă”. Cineva cu o tulburare de personalitate a devenit un expert în păcălirea celorlalți – chiar și păcălirea unor profesioniști în domeniul sănătății mintale. În termeni laici, sunt escroci.

O tulburare de personalitate este caracterizată de „un tipar de durată a unor experiențe lăuntrice și un caracter care deviază semnificativ de la așteptările cultului personalității”. Tiparul este „inflexibil și omniprezent în multe situații personale și sociale”. Tiparul se manifestă la nivel cognitiv, afectiv, funcționare interpersonală și al controlului impulsului.” DSM 5, P. 646.

Acesta este un rezumat, articolul poate fi gasit aici



ref.[ngo3519]
Colectivul ARPCC