Textul este preluat de pe site-ul http://www.hotnews.ro/.

Îl puteţi citi integral aici: http://bit.ly/1Ul489R

Lumea manualelor şcolare de azi - un univers de secol XIX, unde femeile gătesc şi taţii NU există

Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala din cadrul Universitatii din Bucuresti a lansat vineri, 3 iulie 2015, raportul de cercetare "Alice in Tara Manualelor" - un studiu asupra manualelor scolare de Comunicare in limba romana si de Educatie civica, pentru clasele I - IV. Analiza a fost realizata in perioada octombrie 2014-mai 2015, de o echipa de profesori si studenti din Departamentul de Sociologie. Metoda de cercetare a fost analiza de continut.

Sursa foto: http: www.norvillerogers.com

Concluziile raportului de cercetare:

Specialistii au examinat textele si ilustratiile din manuale si au concluzionat ca, "prin personaje si tehnologii, lumea manualelor scolare ramane ancorata in trecut, in perioada comunista sau chiar a secolului al XIX-lea".
Personajele din manuale "sunt puternic stereotipizate: bunicii sunt sedentari si nu aud bine, femeile sunt mai ales mame care pregatesc masa, invatatoare sau doctorite - in timp ce barbatii apar intr-o diversitate de meserii, dar prea putin ca tati".
"Aceste tendinte generale ascund insa o diversitate considerabila a manualelor - unele carti fiind mai apropiate de vietile actuale ale copiilor", se arata in concluzii.
"Abecedarele digitale din 2014 aduc o imbunatatire in reprezentarea tehnologiei - fiind insa limitate la ilustratii ale calculatorului. Dispozitivele mobile (tablete, telefoane mobile) si alte tehnologii sunt foarte rar incluse. In cele 6 abecedare digitale publicate in 2014 am gasit 19 ilustratii care prezinta un calculator".
Daca in manualele de pana in 2013 "copiii care ating calculatorul sau lucreaza cu el sunt dominant baieti", autorii studiului remarca la noile manuale digitale o distributie echilibrata si egalitate de gen
In manualele vechi, "adesea personajele lucreaza cu stropitori, tabla neagra cu creta, telefoane cu disc precum si andrele sau fus - tehnologii ale secolelor precedente."
"Toate personajele din manualele de educatie civica pentru clasele a III-a si a IV-a care au profesiuni legate de stiinta, filozofie, literatura sau arta sunt barbati (cu exceptia Isadorei Duncan, dansatoare)."
"Chiar si in abecedarele digitale din 2014 doar o singura mama ilustrata apare ca avand o ocupatie (anume profesoara) - fiind mult mai frecvente aparitiile mamelor in bucatarie."
"In contrast marcant cu simbolurile vestimentare actuale ale feminitatii si masculinitatii, doar 5% dintre personajele feminine din abecedare poarta pantaloni - creand un portret vizual anacronic al fetelor si femeilor.
O activitate frecventa a fetelor consta in udatul florilor - creand un portret tip al 'fetitei cuminti'".
"In ceea ce priveste abecedarele digitale din 2014, recomandarile Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii privind o reprezentare mai echilibrata a masculinitatii si feminitatii au ramas fara efect. Tatii continua sa fie prezentati ca parinti mai putin importanti, iar mamele sunt descrise ca fiind esentialmente parinti, ipostaza lor cea mai relevanta fiind efectiv la cratita - fara nicio ironie."
"Persista stereotipurile ocupationale: in toate abecedarele digitale am gasit o singura mentiune verbala explicita a profesiunii unei mame, anume profesoara. Altminteri, mamele exceleaza in bucatarie, existand diverse ilustrari ale felurilor in care gatesc si servesc mancare."
"In manualele de educatie civica de clasa a IV-a, lectia privind 'Conducatorul grupului' este adesea dominata de personaje masculine - copiii avand de ales ca lider al clasei, in textele prezentate, chiar si intre trei baieti.
Autoritatile statului sunt dominant prezentate prin personaje masculine; la fel si figurile marcante ale istoriei Romanie. Personajele feminine par sa aiba autoritate si prestigiu doar in familie si in sala de clasa."
"Bunicile sunt personaje cantonate in lumea povestilor si in amintiri - atunci cand nu croseteaza. Bunicii sunt sfatosi si adesea citesc ziarul. Nici bunicile, nici bunicii nu au profesiuni, fiind definiti exclusiv de statutul lor familial. De regula bunicii sunt sedentari, poarta ochelari si se intampla destul de des sa nu auda bine. In ansamblu, exista foarte putine reprezentari ale unor bunici care isi traiesc viata activ si divers, conform practicilor actuale de petrecere a timpului."

Cum credeţi că ne afectează zi de zi aceste stereotipii şi cât de înrădăcinate sunt în conştiinţa poporului român? Vi se întâmplă să fiţi stigmatizat din cauza faptului că sunteţi femeie, respectiv bărbat? Până unde merge discriminarea şi cum putem opri stereotipiile de gen într-o lume care încă consideră că rolul femeii este la cratiţă, iar bărbatului i se potrivesc o serie de meserii dure , insă mai puţin cea de "tată"? Cine ne dictează ce trebuie să intre în câmpul masculinului şi femininului- şi, poate cel mai important, cum îi facem pe copii să sesizeze nuanţele?

Puteţi citi în continuare câteva opinii despre acest studiu:

Adela Sevastre, studenta participanta la cercetare:

O problema ar fi grupurile minoritare care sunt slab reprezentate. Ce inseamna grupuri minoritare: pe langa alte etnii, mai avem doua-trei cazuri de copii cu dizabilitati, in scaun cu rotile, si am inclus aici, dupa o analiza, si copiii care poarta ochelari pentru ca numarul aparitiei lor este foarte mic. Nu am intalnit un copil cu probleme de greutate, nu am intalnit copii cu aparat dentar sau cu alte probleme care fac parte din viata lor. Copiii sunt astfel uniformi.
Fetele sunt foarte cuminti si de foarte multe ori cicalitoare. Apar intotdeauna pe langa baieti si le spun ce sa faca: nu e bine sa faci aia, nu e bine sa treci pe rosu, nu iti bate colegul, iar la un moment dat un baietel ii spune unei fete: dar mai lasa-ma in pace!

Sursa foto:http: schoolsofequality.com

Cosima Rughinis, coordonatoare a Master of Sociological Research:

Una dintre sectiunile si temele in care diferentele de gen apar foarte clar se refera la ocupatii si cum copiii invata prin intermediul manualelor care sunt ocupatiile legitime, obisnuite, pentru fete, pentru baieti. Ceea ce am putut observa este ca in toate manualele, cu putine exceptii, ocupatiile sunt alocate rigid, stereotipic. Logica nu este neaparat cea pe care o vedem in jurul nostru.
Ceea ce este foarte interesant pentru noi ca parinti si profesori este ca in continuare in manualele noastre stiinta si tehnologia sunt ilustrate ca fiind pentru baieti.
Personajele masculine au ocupatii foarte variate. Din acest punct de vedere, personajele masculine mie imi plac, sunt frumos realizate si eu, ca mama de baieti, m-am bucurat.
Dar daca as fi avut o fata, n-as mai fi fost la fel de incantata, pentru ca ocupatiile prezentate pentru femei sunt uniforme: invatatoare, din cand in cand doctorita, din cand in cand bibliotecara.
In rest, in bucatarie, asa cum se spune, la cratita, dar asta nu e deloc ironic, ceea ce va spun este efectiv descriptiv: la cratita, la propriu. Barbatii vedem ca pot sa fie laboranti, meteorologi, tamplari, inotatori, cercetatori.

Cel mai grav mi se pare ca nu este incurajata gandirea critica a copiilor si imaginatia, mai ales pentru fete. Este o ingradire foarte puternica a imaginatiei copiilor, prin faptul ca lucrurile in care ei chiar isi investesc imaginatia de zi cu zi, de exemplu jocurile pe calculator, nu sunt abordate, si prin faptul ca imaginile sunt atat de plictisitoare si monotone: aceleasi mame, aceleasi bunici, aceleasi fusuri, tricotari.
Curriculumul este complet neutru, in ceea ce priveste genul, cu exceptia manualelor de Istorie, in care sunt incluse explicit personaje feminine.

Cea mai mare problema nu este aceea a insuflarii unor modele de rol, deoarece copiii isi iau modelele de rol din multe surse: si din filme, de la parinti. Problema este ca aceste manuale creeaza un filtru prin care copiii interpreteaza realitatea si fac ca anumite personaje sa fie mai putin credibile, sa nu para la fel de autentice, la fel de puternice: vorbim despre persoanele in varsta, care isi pierd din credibilitate in orice ar face, mai putin bunici pe canapea, si vorbim mai ales despre femei.
Cel mai important ar fi ca Ministerul Educatiei sa isi asume un set minimal de standarde, pe care sa il solicite autorilor de manuale, privind reprezentarea unei diversitati de personaje, atat in ceea ce priveste varsta, genul, diferite alte tipuri de diversitati, etnice, de abilitate si dizabilitate.