Sursă foto: smarttalkrealestate.com
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat publicități joi, 16 iulie 2015, un comunicat cu privire la hotărârea pronunțată în cauza C-222/14, Maïstrellis.
Comunicatul integral:
Interzicând funcționarilor de sex masculin ale căror soții nu
sunt încadrate în muncă să își ia concediu pentru creșterea copilului,
legislația elenă este contrară dreptului Uniunii.
Concediul pentru creșterea copilului este un drept individual care nu poate depinde de situația soțului/soției.
Dreptul elen prevede că un funcționar de sex masculin nu are dreptul
la concediu remunerat pentru creșterea copilului în cazul în care soția
sa nu este încadrată în muncă sau nu exercită nicio activitate
profesională, în afara cazului în care aceasta se află în incapacitate
de a face față necesităților legate de creșterea copilului din cauza
unei boli grave sau a unei dizabilități.
La finele anului 2016, domnul Konstantinos Maïstrellis, magistrat în
Grecia, a solicitat acordarea unui concediu remunerat de nouă luni
pentru creșterea copilului său, născut la 24 octombrie 2010.
Această
cerere a fost respinsă de Ypourgos Dikaiosynis, Diafaneias kai
Anthropinon Dikaiomaton (ministrul elen al Justiției, Transparenței și
Drepturilor Omului), pentru motivul că soția domnului Maïstrellis nu era
încadrată în muncă la acel moment.
Sesizat cu această cauză, Symvoulio tis Epikrateias (Consiliul elen
de Stat) solicită Curții de Justiție să stabilească dacă interzicerea
beneficiului concediului pentru creșterea copilului față de funcționarii
de sex masculin ale căror soții nu sunt încadrate în muncă este
conformă cu Directiva privind concediul pentru creșterea copilului[1] și
cu Directiva privind egalitatea de tratament în materie de încadrare în
muncă[2].
Prin hotărârea pronunțată, Curtea răspunde că o reglementare
națională nu poate prevedea că un funcționar de sex masculin nu are
dreptul la concediu pentru creșterea copilului pentru motivul că soția
sa nu este încadrată în muncă sau nu exercită nicio activitate
profesională.
Curtea amintește astfel că potrivit Directivei privind concediul
pentru creșterea copilului, fiecare dintre părinții copilului este, în
mod individual, titularul dreptului la concediu pentru creșterea
copilului. Este vorba despre o cerință minimă de la care statele membre
nu pot deroga în legislațiile lor sau în convențiile colective. Rezultă
că unuia dintre părinți nu i se poate interzice dreptul la
concediu pentru creșterea copilului, nefiind posibil așadar ca situația
profesională a soțului/soției să împiedice exercitarea acestui drept.
O asemenea soluție este de altfel conformă nu numai cu obiectivul
directivei care constă în concilierea responsabilităților profesionale
și familiale pentru părinții care lucrează, ci și cu natura de drept
social fundamental recunoscută prin Carta drepturilor fundamentale a
Uniunii Europene dreptului la concediu pentru creșterea copilului.
Pe de altă parte, Curtea subliniază că în Grecia mamele care au
statutul de funcționar pot beneficia de concediu pentru creșterea
copilului indiferent de situație, în timp ce tații care au același
statut pot beneficia de acest concediu numai în cazul în care mama
copilului este încadrată în muncă sau exercită o activitate
profesională. Astfel, simplul fapt de a fi părinte nu este suficient
pentru a permite funcționarilor bărbați să beneficieze de concediu, în
timp ce în cazul femeilor care au același statut este suficient.
Legislația elenă, departe de a asigura în mod concret o deplină
egalitate între bărbați și femei în viața profesională, este mai degrabă
de natură să perpetueze o distribuire tradițională a rolurilor
între bărbați și femei prin menținerea bărbaților într-un rol subsidiar
în raport cu cel al femeilor în ceea ce privește exercitarea funcției
lor părintești. În consecință,
Codul elen al funcției publice stabilește o discriminare directă pe criteriul sexului,
contrară Directivei privind egalitatea de tratament în materie de
încadrare în muncă, față de tații care sunt funcționari și care urmăresc
să beneficieze de un concediu pentru creșterea copilului.
[1] Directivei 96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996 privind acordul-cadru referitor la concediul pentru creșterea copilului încheiat de UNICE, CEEP și CES (JO L 145, p. 4, Ediție specială, 05/vol. 3, p. 160), astfel cum a fost modificată prin Directiva 97/75/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 (JO 1998, L 10, p. 24, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 31).
[2] Directivei 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (JO L 204, p. 23, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 262).
Colectivul ARPCC, ref. [ngo3339]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu