Asociaţia Română pentru Custodia Comună doreşte să îşi exprime consideraţia pentru excelenta soluţie pe care d-na judecător Filipescu Anca de la Judecătoria Cornetu a dat-o în dosarul 4816/1748/2013. Cităm:
„Soluţia pe scurt: Admite cererea in parte . Stabileşte un program de vizitare minor , in favoarea reclamantului astfel: - lunar în prima şi a patra săptămâna din lună, de luni ora 11 până duminică ora 11, cu luarea copilului la domiciliul tatălui , până la soluţionarea definitivă a dosarului 14206/1748/12. Cu apel in cinci zile de la pronunţare. Pronunţată 12.11.13, şedinţă publică.
Document: Hotărâre 7394/2013 12.11.2013”
Considerăm că aceasta soluţie este novatoare în România privind relaţiile-părinţi copii în timpul procesului pe fond. Acest tip de soluţie este însă standardul în cazul altor ţări ca pildă Belgia sau Franţa. Aranjamentul asigură copilului maxim de timp petrecut cu fiecare dintre cei doi părinţi, pe perioada care se scurge între data începerii procesului de divorţ şi data soluţionării sale definitive.
Cităm codul Civil Francez:
Domiciliul copilului poate fi stabilit la ambii părinți sau doar la unul dintre ei. La cererea unuia dintre părinți sau dacă părinții nu se înțeleg, instanța poate stabili provizoriu, pentru o perioadă determinată, domiciliul copilului la ambii părinți, urmând ca la finalul acestei perioade instanța să se pronunțe definitiv dacă domiciliul copilului va fi stabilit la unul dintre părinți sau la ambii părinți.”
—Codul Civil Francez, 373-2-9[12]
^ "En application des deux articles précédents, la résidence de l'enfant peut être fixée en alternance au domicile de chacun des parents ou au domicile de l'un d'eux.
A la demande de l'un des parents ou en cas de désaccord entre eux sur le mode de résidence de l'enfant, le juge peut ordonner à titre provisoire une résidence en alternance dont il détermine la durée. Au terme de celle-ci, le juge statue définitivement sur la résidence de l'enfant en alternance au domicile de chacun des parents ou au domicile de l'un d'eux.
Lorsque la résidence de l'enfant est fixée au domicile de l'un des parents, le juge aux affaires familiales statue sur les modalités du droit de visite de l'autre parent. Ce droit de visite, lorsque l'intérêt de l'enfant le commande, peut être exercé dans un espace de rencontre désigné par le juge" Text care poate fi consultat aici
Colectivul ARPCC
10 comentarii:
Daca cei separati vad altfel lucrurile, este optiunea lor. Este greu de sustinut ca un copil intr-un cuplu despartit are acelasi nivel de fericire sau stres cu ala mic din cuplul impreunat.
Notiunea de "interes superior al copilului", astfel cum este proclamata generic in Conventia ONU din 1989 privind drepturile copilului, cat si in Legea 272, cred ca ar trebui reconsiderata in lumina custodiei comune din NCC.
Intrucat cred ca sunt reale si corecte acele studii invocate de voi, in care se arata ca un aranjament intre parinti este benefic si copilului, cred pe cale de consecinta ca lipsa unui aranjament afecteaza copilul.
Or postul TV si doamna psiholog tocmai despre asta vorbesc, despre lipsa unui aranjament, care duce la deranj pentru copil. Incat studiile invocate de voi nu bat cu ipoteza descrisa si comentata de aceasta secventa de emisiune.
Oamenii mei,
Cred ca ne revine sarcina sa definim in multi ani ce este cu aceasta custodie comuna, ce este cu pensia in natura etc. Orice presupozitii carora le dam valoare definitiva s-ar putea intoarce in contra noastra si a copiilor nostri.
Momentan, senzatia mea proprie si personala este ca luam in discutie doar o parte din ipoteze, cand in realitate avem si alte ipoteze de lucru.
Cu aceeasi stima,
Daniel Mihai Dragnea, av. LLM, PhD
Stimate domn.
Imi permit sa va contrazic cu privire la "ipoteze". ARPCC nu discuta de mult ipoteze. Studiile de care aminteam provin din tari care au impementat de 20 de ani de zile astfel de aranjamente. Cantitatea de studii executate in aceste state (pe cohorte mari de copii, cu metodologii extrem de corecte dpdv stiintific si cu autori de o probitate exceptionala) demonstreaza extrem de clar avantajele pentru copil (acestea au devenit informatii certe). Desigur ca un copil sufera cand parintii sunt in conflict. Si totdeauna vor fi parinti in conflict indiferent de tipul de prezumtia legal existenta in justitie.
Studiile demonsteaza, si va invit sa le cititi in biblioteca ARPCC (www.arpcc.ro/biblioteca) este faptul ca custodia comuna bine implementata reduce masiv apetitul spre conflict al parintilor. In Romania insa in majoritatea cazurilor instantele implementeaza incorect custodia comuna (de ex acorda autoritate parentala comuna dar apoi refuza parintelui nerezident pensia in natura sau acroda programe de legaturi personale total insuficiente pentru pastrarea legaturilor emotionale parinte-copil (clasicul si extrem de daunatorul «1 weekend la 14 zile » - pe motiv "ca asa s-a facut si pe vremea bunicii"). Custodia comuna (asa spune leguitorul – a de vedea NCC) trebuie sa implice accesul neingradit al parintelui nerezident in locuinta minorului --- nici o instanta nu atrage atentia celui ce se doreste a fi paritne rezident cu privire la aceasta obligatie si, mai ales, atunci cand acesta interzie parintelui nerezident sa intre in locuinta minorului nici o instanta nu penalizeaza pe abuzator).
Va invit sa cititi si situl lw4sp.org – interesant macar in masura in care, organizatie feminista fiind, situl militeaza pentru implementarea prezumtiei de custodie comuna fizica acolo unde parintii nu se inteleg altfel. Fara floricele sau altceva.
Inca o data va multumesc pentru feedback- este farte util si ne bucuram sa va avem alaturi de noi cu sfaturile si experienta dvs.
Cu deosebita consideratie,
CB
Domnilor,
Sunt copii si adulti pentru care este un stres sa se obisnuiasca cu alta locatie in concediu, IN CONCEDIU, darmite odata la 2 zile cand schimba casa!
Azi te trezesti cu soarele in fata, maine esti orientat spre nord, exista dezechilibre, probleme de adaptare ori de trezire la aceeasi ora, e absurd sa imparti copilul in acest mod.
UN ADULT are bonus de relocare, de deplasare etc. tocmai pentru ca este un efort. Este un stres sa schimbi locuinta, locuinta este locul cu care esti cel mai familiar, e intimitatea ta, siguranta ta, iar pentru copii inseamna inclusiv dependenta de anumite lucruri, dependenta care le creeaza un anumit confort psihic si emotional.
Sunt copii care accepta mai greu hainele noi pentru ca de cele vechi au un atasament... necunoscutul insa sperie si pe adult, doar ca la adult locul nou este acceptat din cauza circumstantelor legate de munca etc. mai usor. Totusi, delegatiile sunt stresante si pentru adulti.
In toate cazurile, acestea sunt pareri generice si lucrurile trebuie analizate de la caz la caz, in situatii particulare starea lucrurilor putand fi alta. Depinde de copil si de muuuulti factori. In cazul in care nu exista intelegere intre parinti, copiii sufera, cum spunea si d-na psiholog din film.
Numai bine!
AV. LILIANA GRADINARU
Domnilor & Doamnelor,
Pe partea cu custodia comuna (autoritatea parinteasca in comun, in exprimarea NCC) observ ca este inca prezenta o confuzie intre aceasta institutie, cea a locuintei copilului si cea a legaturilor personale cu parintele nerezident. Si doamna pisiholog face aceasta eroare. Custodia comuna NU inseamna ca minorul se plimba de la un parinte la altul. Custodia comuna INSEAMNA ca ambii parinti sunt implicati in deciziile importante referitoare la copil (nu ca pe codul familiei, cand doar parintele care primea custodia lua aceste decizii). Prin urmare:
- parintii au custodie comuna in sensul ca trebuie sa decida impreuna
- copilul sta in mod curent cu unul din parinti - conceptul de locuinta a minorului
- copilul se vede (si locuieste periodic) la celalalt parinte - conceptul de legaturi personale.
Prin urmare, da, custodia comuna este buna, pentru ca aduce echilibrul in relatiile parinti-copil si egalitatea intre parinti. De ce sa decida doar un parinte, nu este copilul al amandurora?
Bun, ca in practica programele de legaturi personale au hibe, asta e altceva. Dar asta nu inseamna ca custodia comuna nu e buna.
Al vostru
av Catain Oroviceanu
Stimati domni, stimate doamne,
Aceasta discutie ma face sa inteleg cat de inradacinata este preconceptia ca "minorul are nevoie de o singura locuinta" (adica semnul egal pus intre stabilitatea emotionala a minorului si stabilitatea locuintei). Asta chiar in grupul nostru care, in mod cert, contine unele dintre cele mai deschise persoane spre ideea de custodie comuna . Am amintit studiile in care de specialisti de marca, dupa ce au studiat cazurile a zeci de mii de copii, au concluzionat ca locuinta alternanta (in general) serveste mai bine intereselor copiilor… Multe sunt chiar traduse in romana. Altele doar in engleza. Cu siguranta nu a fost timp sa fie citite. Exista insa reflexul castigat in zeci de ani de viata si activitate care este foarte puternic. Acelasi reflex care ne spune, iau un exemplu oarecare, ca "romanii niciodata nu au comis pogromuri si au fost de partea binelui in timpul holocaustului" (istoricii au consemnat contrariul, societatea romana in mod reflex nu doreste sa si le asume).
Inca o intrebare ("food for thoughts") : "Oare de ce Suedia, Belgia si Franta au introdus o astfel de prezumtie de custodie comuna fizica daca parintii nu se inteleg altfel? Au vrut sa isi traumatizeze copiii ? Sau au vrut sa le protejeze copilaria" ? Si de ce continua aceste tari sa aplice prezumtia de custodie comuna fizica dupa atatia ani ? Respectandu-va punctele de vedere, va incurajez totusi sa mai reflectati asupra ideilor exprimate: sunt oare idei refleze bazate pe anumite experiente de viata personale ce nu pot fi generalizate, sau idei bazate pe avizul specialistilor care studieaza sute, mii, zeci de mii de cazuri ? Si ca "disclaimer" un scurt comentariu : sunt personal (opinie) total de acord cu ce spunea si d-na Gradinaru aceasta prezumtie nu implica o regula si ca, de la caz la caz se poate lua o decizie diferita (asa se intampla si instrainatate – prezumtia poate fi oricand rasturanta daca exista probe contrare). ARPCC nu militeaza pentru o regula inflexibila de locuinta latenrant ci pentru o prezumtie de locuinta alternata acolo unde situatia o permite si parintii nu se inteleg altfel.
Cu desoebita consideratie
Codin Baltagan, ARPCC
De acord cumva cu dv., insa raspundeti partial. Esenta este binele copiilor, nu unde stau ei. Or daca unui adult ii e dificil, daca un adult are, conform legii, o singura locuinta stabila, cum ar fi mai bine de plimbat minorul?
Sunt tari in care exista reglementata custodia comuna fizica, insa veti observa cu stupoare ca in majoritatea cazurilor ea nu inseamna pentru copil mai mult decat un drept de vizitare a parintelui nerezident la domiciliul acestuia... cateva zile pe luna. Nu inseamna ca se taie timpul copilului in doua, egal.
Psihologic, e si o greseala sa se taie egal timpul, caci copilul are nevoie in functie de varsta, de dezvoltare emotionala, fizica, sexuala, are nevoie cu preponderenta de un anumit parinte intr-o perioada, peste un an de celalalt etc. Nu are nevoia aceasta de a imparti timpul sau abstract si impersonal.
Custodie fizica in sensul de a imparti timpul copilului dupa nevoia si puterea parintilor inseamna a fi un parinte egoist si nepasator, or asta vad eu in impartirea egala la doi; e varianta aparent umana a ruperii copilului in doua.
In esenta, ideea impartirii egale a timpului copilului mi se pare la fel de proasta ca incredintarea anterioara: este un mod de a multumi parintii, nu copilul, un mod gresit si egoist de a pune problema, cu atat mai mult cu cat e asa de strict invocata, cu putina maleabilitate.
Asa este, cum spunea colegul, in lipsa pensiei in natura nu ar putea exista o buna exercitare in comun a autoritatii parintesti.
Eu, dac-as putea, as OBLIGA parintii sa isi plateasca reciproc pensie in natura, sa comunice prin mailuri, sa sarbatoreasca impreuna ziua copilului sau sa-l insoteasca IMPREUNA SAU SEPARAT, DAR AMANDOI la anumite evenimente: serbari, excursii etc. Macar de 3-5 ori pe an.
Colaborare inseamna custodie comuna, nu axarea pe impartirea timpului, cheltuielilor, laudelor etc.
Copii fericiti!
AV. LILIANA GRADINARU
Si inca ceva, stimata doamna:
Nu (mai) este chiar asa cum presupuneti dvs : In Suedia, Franta si mai ales Belgia (cea mai recenta jurisdictie ce a implementat inca din 2006 ideea de "shared parenting") judecatorul poate impune parintilor locuinta alternanta chiar si impotriva obiectiilor unuia dintre ei. Iar aceasta implica faptul ca in minim 40% din nopti copilul va locui cu fiecare dintre cei doi parinti. Daca nu acorda cusotdie comuna fizica judecatorul este obligat prin lege sa dea o justificare extrem de detaliata a motivelor ce l-au facut sa nu acorde o sentinta in spirituyl acestei prezumtii. Simpla fraza (abuzata" atat de des in romania) precum ca "este in interesul copilului ca minorul sa stea cu Parintele X”) NU este acceptata ca justificare. Judecatorul trebuie sa explice detaliat rationamentul sau. De aceea , descurajati de atitudinea ferma a instantelor si legislatia ce numeste prezumtia de custodie comuna fizica, cei mai multi parinti se inteleg ei pe alte aranjamente… sau pe alta alternare a perioadelor de rezidenta. Chiar comenta o autoare din Suedia cu care am dialogat ca se dovedste ca "legea lui Solomon" ajuta … pt ca descurajeaza masiv conflictul dintre parinti. Ca efect doar 5% din parinti au nevoie de mai mult de o infatisare in fata judecaotrului pentru a ajunge la o concluzie. Wow – acolo da intelegere a interesului superior al copilului. Toata lumea o recunoaste ca fiind standarudl in materia protectiei copiilor. Acolo intradevar se poate vedea la modul real celeritatea judecarii a proceselor pt ca instantele (degrevate de celelalte 95% din cazuri pot judeca) in regim de urgenta restul dosarelor. Inteleg ca ce va scriu / spun suna din alta lume. Si totusi asa este. Opinii (si intutiei) puterm avea si unii si altii. Studiile stiintifice si experienta tarilor ce au implementat custodia comuna fizica demonstreaza contrariul. Problema cea mai mare este ca spre deosebire de Belgia, in Romania instantele NU trebuie sa isi justifice la modul real deciziile iar instantele de apel si recurs un penalizeaza lipsa argumentatiei. De multe ori sentintele sunt incarcate de copy-paste-uri din lege si/sau argumentatii « pe langa subiect » iar apoi decizia este traznita ca nuca in perete pe baza simplei convingeri a instantie ca "asa e bine" si "asa s-a facut dintotdeauna" sau, in traducere, "cand e mic copilul trebuie sa stea cu mama iar tata trebuie sa plateasca pensie in bani si sa vada copilul un weekend la 2 saptamani, hai cel mult ii mai 2 ore intr-o zi de miercuri ca acum a venit ‘custodia comuna’ si trebuie sa ne aratam mai luminati la mine". Cu deosebita consideratie,
CB
Stimate domn, Imi permit sa va citez doar doua concluzii din studiul d-nei Kelly care exista tradus in biblioteca ARPCC si a fost publicat si pe blog-ul nostru
1) "Astfel, copiii de vârste mici ar trebui să aibă săptămânal numeroase contacte cu ambii părinţi, pentru a reduce anxietatea generată de separare şi a menţine continuitatea legăturilor de ataşament dezvoltate de copil. Din nefericire, în cazul copiilor de vârste mici s-a pus în mod incorect prea mult accent pe conceptul stabilităţii locaţiei (o singură casă, un singur pat), fără a se ţine prea mult seama de importanţa mult mai mare pe care o au pentru copil relaţiile cu ambii părinţi, din punct de vedere al contribuției emoţionale, sociale şi cognitive pe care aceste relaţii o aduc în dezvoltarea copilului.
2) Această cerinţă de a locui într-o singură locaţie (stabilitate geografică) asigură numai un tip de stabilitate. La copiii de vârste mici (şi chiar şi la ceilalţi de vârste mai mari) stabilitatea este dată şi de sosirile şi plecările predictibile ale ambilor părinţi, de programul fix de hrănire şi mers la culcare, de îngrijirea adecvată şi susţinută, de afecţiune şi acceptare (Kelly, 1997). Mai mult, se poate obţine stabilitate după separare dacă programele de legături personale stabilite pot fi previzibile şi pot fi suportate fără stres şi suferinţă de copiii de vârste mici."
Codin B
Am si eu cateva "impresii" din Suedia referitor la aceasta problema. In orasele mari procentul custodiei fizice comune este ridicat. Un lucru important .ste legat de diferentele culturale, educatie si mentalliyate dintre Romania si Suedia. Deci nu e legat neaparat de nivelul de trai. Si in suedia sunt drame. Conform unui articol dinyr-un ziar local METRO procentul custodii comune fizice DUPA DIVORT este in jur de 25 la suta..Un alt aspect important este interventia ferma a autoritatilor pe principiul ,, copilul are dreptul la ambii parinti" dar si are grija sa monitorizeze relatiile mai ales daca sunt conflictuale. Alt aspect ce nu ska stie este legat de faptul ca multe cupluri divorteaza cordial, muti avind copii cu mai multi parteneri dar unde copii sunt in anturajul ambilo parinti conform legii sau intelegerii intre parinti.
Cu stima p ARPCC si voluntarii ei,
Gabriel Ursescu-Suedia
Skickat från Yahoo Mail på Android
Multumim Gabriel Ursescu
Bine de stiut prin sursa directa. Mentalitatea fata de Romania in sensul ca acolo se face educatie sexuala din gradinita, li se spune copiilor ca un barbat si o femeie se vor simti atrasi, se vor saruta, vor dormi in acelasi pat si se va naste un copil sau mai multi. Apoi in mod natural daca atractia dispare partenerii parintilor se schimba. Chimie elementara. Afinitati elective.
Societati avansate, legi avansate, .. pionierat.
Alin
Trimiteți un comentariu