Rolul tatalui in dezvoltarea personalitatii copilului

Importanța tatălui

(Traducere a unor studii ale Facultatii de Psihologie sociala din cadrul Universitatii de Stat Arizona, SUA -- http://researchmag.asu.edu/stories/fathers.html)

“Sa intrebi care parinte este mai important pentru un copil dupa un divort este ca si cum ai intreba la ce ai renunta mai ușor, la inima sau la plămâni. Amandoi sunt absolut esentiali pentru viata si pentru buna-stare”, explica Braver. Asta e valabil si pentru parintii cuiva.

Cand divorturile au inceput sa creasca numeric extrem de mult in anii 1970, multi au crezut ca cu o mama puternica si ajutorul financiar al tatalui copii rezultati din divort vor fi ok.

Sanford Braver a fost 27 de ani profesor si cercetator la Arizona State University din SUA. Veteranul psiholog spune ca dovezile colectate din aproape toate studiile organizate începând din anii 1970 arata în mod clar ca lipsa figurii puternice a tatălui este motivația pentru aproape orice maladie sociala pe care ne-o putem imagina. 

Lipsa unui tata puternic poate conduce la implicarea in grupuri infractionale si comportamentul violent, folosirea drogurilor si a alcoolului, depresii si probleme interpersonale, activitate sexuala timpurie si sarcini la varsta adolescentei, ca si nivele ale educatiei reduse si standarde de viata scazute. 

Beneficiile admiterii implicarii tatalui in cresterea copilului 

Studiile au aratat fara putinta de tagada ca copiii care primesc mai multa atentie si li se permite interactia de la / cu tatii lor sunt mai sanatosi si mai bine adaptati decat copii fara tati sau cu tati care nu sunt lasati sa se implice. In conformitate cu rezultatele unui studiu din 1990, copiii cu tati carora li s-a permis implicarea sunt: 

• mai increzatori in fortele proprii si mai putin anxiosi cand sunt plasati in situatii neobisnuite 
• mai pregatiti sa faca fata situatiilor frustrante 
• mai pregatiti sa se adapteze circumstantelor in schimbare care difera de situatiile de rutina cu care sunt obisnuiti si 
• mai pregatiti sa dobandeasca un simt de independenta si identitate in afara relatiei mama / copil 

Un studiu realizat la universitatea Harvard care s-a intins pe 26 de ani adauga cateva beneficii suplimentare pentru copii ai caror tati li se permite implicarea: 

• Au mai mari sanse sa se maturizeze ca adulti capabili de compasiune. 
• Au mai mari sanse sa dobandeasca un respect de sine mai ridicat si note mai mari la scoala. 
• Sunt mai sociabili. 

Henri Nouwen, preot de parohie si scriitor, a prezis intr-un mod foarte exact ca viitoarea generatie va fi cunoscuta prin interiorizare, convulsivitate si lipsa tatilor. Sa ne gandim la consecintele disparitiei tatalui. Lipsa tatalui fie prin absenta fizica ori emotionala are urmatoarele efecte:

• Copiii fara tata sunt mai susceptibili sa comita crime si sa recurga la substante halucinogene. Un raport din 1994 emis de catre Departamentul pentru Sanatate si Servicii Sociale al statului Wisconsin din SUA a concluzionat ca doar 12% dintre delincventii din arestul statului proveneau din familii bi-parentale. Un studiu din 1980 despre femeile delincvente din centrul Autoritatii pentru Tineri din California a identifcat ca doar 7% dintre delincvente proveneau din familii cu doi parinti.
• In medie, copiii fara tata obtin note mai mici la examene si au note mai mici. Profesorul universitar specializat in problematica familiei, Barbara Dafoe Whitehead, a spus: « Chiar si dupa verificarea rasei, venitului si religiei, cercetatorii au gasit diferente semnificative in ceea ce priveste performantele educationale obtinute de copii crescuti in familii bi-parentale fata de cei din medii mono-parentale.
• Copiii din familii din care lipsesete tatal sunt de cinci ori mai expusi la riscul de a ajunge saraci si de zece ori mai expusi la cel de a ajunge extrem de saraci. 
• Adolescentii din familii doar cu mama devin activi sexual mai devreme si fiicele sunt mult mai predispuse sa devina mame singure. Dar otrava merge chiar mai profund. « Caminele dezorganizate contribuie la 3 din 4 suiciduri la adolescenti si in 4 din 5 internari psihiatrice. » Statisticile pot incerca sa masoare tragedia, totusi ele nu vor putea reflecta niciodata durerea personala a celor implicati. Este cazul lui Cati. Una din primele amintiri ale lui Cati era urcatul la locul de privit de la fereastra dormitorului ei si asteptarea aparitiei farurilor de la masina tatalui ei. Ea isi aduce aminte atat de teama cat si sentimentul de dor, o senzatie de rau. Teama, pentru ca el era galagios si baut si adesea abuziv cu ea si cu mama ei. Dor, pentru ca… ei bine pentru ca el era tatal ei. “Imi aduc aminte pur si simplu dorinta de a sari in bratele tatalui meu sa-l imbratisez si doar sa ma simt in siguranta » spune ea. « Nu am fost lasata niciodata sa fac asta.» Cati are acum 38 de ani, se lupta cu propria identitate si se simte inutila.

Multe familii cu tatal absent sau neglijate de tata se descurca cu un oarecare succes. Dar putine vor spune ca nu ar fi fost mai puternice daca ar fi avut doi parinti grijulii si cooperanti. Importanta tatilor la bunastarea copiilor este indicata in mod clar de varietatea de efecte negative experimentate de catre copiii din familiile cu tata absent, asa cum se vede din cercetare:

- Jumatate din familii mono-parentale (doar cu mama) traiesc sub pragul saraciei.

- Venitul mamelor din familii mono-parentale este de doar 67% din ce era inaintea divortului.

- Familiile care au ca parinte doar mama isi schimba domiciliul mai frecvent decat familiile bi-parentale, expunandu-si astfel familia la mai mult stres de adaptare si mai putina stabilitate in relatiile cu vecinii.

- Adolescentii din familii doar cu mama sunt mai predispusi sa-si inceapa foarte devreme viata sexuala, si fetele sa devina mame mono-parentale.

- Adolescentii se plang ca primesc mai putin ajutor la efectuarea temelor si in general iau decizii cu o mai mica implicare parentala decat o fac adolescentii din familii bi-parentale.

- Copiii din familii mono-parentale se plang ca sufera presiuni si sunt mai hartuiti de catre colegi si copiii de varsta similara decat cei din familii bi-parentale.

- Adolescentii din familii doar cu mama sunt mai susceptibili sa comita acte de delincventa.

- Copiii din familii doar cu mama obtin rezultate mai slabe la testele standard care ilustreaza dezvoltarea cognitiva. Diferentele in comparatie cu copii din familii bi-parentale este si mai mare la evaluarile profesorilor cum ar fi mediile si notele precum si probleme comportamentale in scoli si cu copii de varsta similara.

Absenteismul de la scoala este mai ridicat la copii proveniti din familii doar cu mama.

- Fetele din familii doar cu mama sunt mai susceptibile de depresie in perioada adolescentei si de asemenea sunt mai agresive decat alte fete.

- Tinerii adulti care au crescut in familii doar cu mama sunt mai susceptibili sa abandoneze studiile liceale.

- Tinerii adulti care au crescut in familii doar cu mama au venituri mai mici; fetele sunt mai susceptibile sa ajunga sa se bazeze pe ajutorul de somaj.

- Tinerii adulti care au crescut in familii doar cu mama sunt mai susceptibili sa divorteze ei insisi.

- Tinerii adulti care au crescut in familii doar cu mama sunt mai susceptibili sa comita acte de delincventa si sa devina dependenti de droguri si de alcool, fata de cei rezultati din familii bi-parentale.

(Trei teorii au incercat sa explice efectele negative derivate din familiile doar cu mama: lipsurile economice, diferentele de valori parentale si practici de crestere a copiilor, privatiunile de stimulare si sustinere de catre vecini. Toate acestea explica unele aspecte ale diferentelor, dar cel mai important este faptul ca FAMILIILE FARA TATA SUFERA MULTE SI MARI DEZAVANTAJE).