Curtea de Apel Alba Iulia. Posibilitatea instanței de judecată de a cenzura convenția părților privind exercitarea autorității părintești

*** Scrisoare deschisă adresată Curții de Apel Alba ***

Domnului Presedinte al Curtii De Apel Alba.

Stimate domn / stimată doamnă,

Asociaţia Română pentru Custodia Comună doreşte să felicite conducerea institituei dvs şi pe judecătorii direct implicaţi, pentru modul corect în care CA Alba au soluţionat dosarul de mai jos. Din păcate foarte multe instanţe acceptă simpla declaraţie a unui părinte că fiind motiv un întemeiat de a se retrage acestui părinte dreptul exerciţiul autorităţii părinteşti. Din survey-uirle noastre acest lucru se întâmplă în aproape 50% din cazurile care ajung să fie soluţionate de instanţe. Procent extreme de care. Tocmai de aceea orientarea jurisprudenţială pe care CA Alba a dat-o prin această sentinţă este extreme de binevenită în sensul de a auta spre unificarea practicii jurisprudenţiale către standardele de bune practici. Menţionăm că îi vom face publicitate pe toate canalelel media ale asociaţiei.

Cu deosebită consideraţie,

Colectivul ARPCC

*******************************************************

Curtea de Apel Alba Iulia a hotărât că instanţa de judecată poate cenzura tranzacţia părţilor privind exercitarea autorităţii părinteşti.

În speţă, Curtea a apreciat că, în mod corect instanţa de apel a înlăturat din convenţia părţilor dispoziţia privind modalitatea de exercitare a autorităţii părinteşti cu privire la copilul-minor exclusiv de către mamă, instanţa neputând valida convenţia părţilor dacă aceasta încalcă prevederile art. 503 C.civ., iar părţile nu se găsesc în situaţiile prevăzute de art. 507 C.civ., interesul minorului nefiind acela de a se separa de tatăl său, în termenii art. 506 C.civ.

”Potrivit dispoziţiilor art. 397 C.civ., după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel. Conform art. 398 C.civ., dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, iar celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi de a consimţi la adopţia acestuia. Aşadar, în materia divorţului, noul Cod civilconsacră regula în conformitate cu care autoritatea părintească se exercită de către ambii părinţi, doar în situaţii excepţionale, pentru motive întemeiate, putându-se dispune exercitarea ei doar de către unul dintre părinţi. Art. 507 NCC, reţinut de instanţa de apel, enumeră situaţii general valabile care conduc la exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte, fiind aplicabil deopotrivă pentru ipoteza părinţilor căsătoriţi şi a celor divorţaţi. Pe lângă ipotezele expuse de art. 507 NCC, pentru motivele întemeiate indicate de art. 398 NCC, instanţa poate dispune exercitarea autorităţii părinteşti doar de către un părinte. Având în vedere conţinutul noţiunii de autoritate părintească, împrejurarea că exercitarea autorităţii părinteşti presupune de fapt exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor referitoare la copil, iar regula consacrată de lege este cea a exercitării ei în comun, instanţa de judecată nu poate accepta în mod automat convenţia părţilor în această privinţă, interesul superior al copilului fiind acela de a fi crescut de ambii părinţi. În absenţa oricăror probe şi a reţinerii unui motiv pentru exercitarea autorităţii de către unul dintre părinţi, nu se poate deroga de la regula conform căreia autoritatea părintească se exercită în comun.” (Decizia civilă nr. 89 din 26 iunie 2012 pronunţată în recurs de Secţia pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Alba Iulia, potrivit portalului instanţelor)

Textul integral al deciziei, se poate descarca de aici: https://docs.google.com/file/d/0B-iOqOKLc35PRDd1WkFyQjY0d00/edit