Am primit un mesaj extrem de interesant şi educativ de la
un cititor al blog-ului nostru. Am cerut acceptul dânsului pentru publicare. Îl
redăm mai jos deoarece considerăm că informaţiile sunt extrem de utile
părinţilor dar şi specialiştilor din România pentru a înţelege cum anume exact
ar trebui implementată ideea de autoritate părintească comună.
Din păcate noul cod civil nu pare să prefigureze o
schimbare de concepţie în cadrul instanţelor. În continuare (cu mici excepţii
care acordă programe nelimitate) programele de legături personale acordate de
instanţă sunt "simbolice" mergând pe clasicul "un weekend din
două" insuficient păstrării unei relaţii de calitate între copil şi părintele
nerezident.
Ceea ce este în Quebec considerat "program de
vizitare minimal standard" (ideea că minorul să doarmă acasă la
părintele nerezident în noaptea de miercuri spre joi, pe lângă weekendurile
alternante şi jumătate din vacanţe) nu îşi face nici măcar timid apariţia în
sentinţele acordate de către instanţele din România. Instanţele au rămas încă
tributare concepţiei că ”copilul trebuie să aibă o singură casă” deşi studiile
psihologice arată că sentimentul de stabilitate al minorului este legat în
principal de constanţa şi regularitatea integraţiunilor cu figurile principale
de ataşament şi nu de a dormi în aceiaşi cameră zi de zi. În lipsa unei minime
educaţii psihologice cu privire la nevoile reale din punct de vedere
psihologic ale copilului (de a interacţiona în bază frecventă cu ambele figuri
de ataşament, aşa cum o spune Kelly) instanţele române
continuă să acorde, sub umbrela noii noţiuni de "autoritate părintească
comună", aceleaşi sentinţe restrictive şi dăunătoare dezvoltării
psihologice a copilului, care reprezentau regula în vechea legislaţie.
Codin Băltăgan, ARPCC
(scrisoare din partea unui părinte canadian de origine Română, repatriat în România. Descrie cum funcţionează custodia comună în Quebec - ţara de inspiraţie pentru noul cod civil al României)
În Quebec din totalul divorţurilor, statistică arată că
80% sunt declanşate de femei. 2% custodia o are tatăl, 15% este custodie comună
şi restul custodie la mamă.
Şi ca să lămuresc o treabă, acolo custodie comună înseamnă împărţirea egală a timpului între cei doi părinţi. Eu de ex. am avut copiii o săptămână din două, alternativ. Copiii plecau luni dimineaţa de la mine la şcoală, iar luni după şcoală copiii mergeau la mama. Stăteau la ea până lunea următoare când de la şcoală veneau la mine. Aşa am fost eu sfătuit de cineva ca să cer. Cei mai mulţi făceau schimbul de copii vineri după şcoală. Timpul mi-a dovedit că e cel mai bine lunea. Astfel copilul începe săptămână, şcoală, lecţii şi apoi distracţie în weekend complet. E păcat să strici un weekend schimbând copiii. Apoi în mintea copilului care vine la celălalt părinte vineri seară şi începe distracţia, nu cred că e chiar benefic. În fine nu stau să spun prea multe amănunte dar vă zic că a fost formula cea mai eficace şi pentru copii dar şi pentru părinte. Chiar cel mai puţin traumatizant pentru ei. Şi acolo judecătorii au în obiceiul lor să facă schimbul vinerea şi m-a întrebat de ce vreau aşa şi i-am spus şi a fost de acord. În rest gândiţi-vă şi voi fiecare ce avantaje, dezavantaje sunt.
Copiii aveau condiţii similare, haine, jucării, etc., la fiecare casă şi nu veneau decât cu cărţile şi caietele din ghiozdan. Acolo este obiceiul în toate şcolile ca elevii să ţină cărţile şi caietele la şcoală. Îşi iau acasă numai ce le trebuie pentru ziua următoare că să-şi facă lecţiile. Era un avantaj dar şi dezavantaj câte o dată. Vreau să spun că astfel, lunea copiii nu se cărau cu un sac de bagaje. Desigur când mai era câte ceva de transferat mergeam acasă la maică-sa ca să mai ia câte ceva, un medicament, ochelari, jucării, etc.
Vacanţele se împărţeau egal, apoi Crăciunul şi alte sărbători alternau de la an la an. În vacanţă mare alterna la două săptămâni. La un moment dat am mers la tribunal şi am cerut să-mi dea jumate din vacanţă motivând că fac voiaj în Europa şi la două săptămâni nu rea merge (bani mulţi, fus orar, etc.). Din păcate cu ea nu mă înţelegeam deloc. Spre ciuda ei am obţinut asta la un clic de degete, eu voiaje frumoase, fotografii, ea nici un voiaj şi s-a dovedit că nu-mi dădea o lună dintr-o bucată exact din gelozie. Am avut astfel o lună şi ea o lună, eu lăsând-o pe ea să aleagă de fiecare dată bucata ei de vacanţă, ea având serviciu deci concediu programat iar eu ca patron puteam să-mi iau liber când voiam.
Aş vrea de asemenea să subliniez un fapt şi anume. Văd că aici la noi prin custodie comună se înţelege că stau copiii la un părinte şi celălalt îi vede din când în când. Ei bine, în Quebec este aşa: custodie (garde des enfants) însemna când copiii stau la un părinte iar celălalt are drept de vizită din când în când, miercurea, sâmbătă, etc. între anumite ore. Acolo custodie comună ( garde partagee) înseamnă împărţirea timpului absolut egal, la milimetru. Chiar dacă acolo mama sau tată are custodia (totală), celălalt părinte nu poate fi scos de la autoritatea părintească decât în cazuri extreme: prostituţie, alcoolism, etc. Adică dacă un copil trebuie operat de ex., nu se face fără acordul ambilor părinţi.
Dacă un părinte are numai drept de vizită din când în când, celălalt nu se poate muta cu copiii la altă adresă, în alt oraş sau ţară fără acordul celuilalt.
Deci pentru mine este greşit aici în România să se meargă pe ideii că, custodia comună se confundă cu dreptul de acces. Trebuie luptat pentru a se obţine o adevărată custodie comună, timp egal la cei doi părinţi. Aşa fiecare se poate implica egal în educaţie. Şcoală, doctor, distracţie, etc.
Acolo prima condiţie pentru custodie comună (garde partageee) este ca ambii părinţi să locuiască în acelaşi cartier, în proximitatea şcolii deci. Şi nu unul lângă şcoală şi altul în capătul opus oraşului sau în altă localitate căci sunt probleme cu ajunsul la şcoală, grădiniţă.
Se face anchetă psiho-sociala. Trebuie să fie condiţii corecte la ambii părinţi. Se vede cum se simt copii la un părinte şi la celalalt. Să fie haine, maşină de spălat, jucării, în fine, e bine să fie tot ce trebuie în casă, să fie ordine, curat, confortabil.
Cu timpul copiii chiar pot să dorească să stea mai mult la unul din părinţi dacă treaba merge mai bine la unul din ei. Aici apare şi un soi de concurenţă, dar nu trebuie insistat pe cumpărarea de jucării sau Mc. Donald, sau jocuri în prostie la calculator. Asta trebuie să vină natural şi în beneficiul copiilor.
Eu nu am fost de acord sub nici o formă cu propunerea nevestei să am numai drept de acces, cum cerea ea, miercuri până joi la oră cutare, etc. I-am explicat judecătoarei că asta nu ar face decât să bulverseze copiii şi mai rău, această fracţionare a timpului, această fâţâiala de colo, colo. Copilul are nevoie de STABILTATE. O săptămână din două este formula cea mai puţin nocivă pentru copil (ideal este să nu fie divorţ). Judecătorul a cerut atunci să se facă anchetă psiho-socială şi aşa am avut un raport beton, în favoarea mea. Custodia totală se dă acelui părinte care este deschis la colaborare, care nu foloseşte copii la răzbunare cum de fapt fac multe persoane în România.
M-am cam lungit, da poate cuiva ajută şi treaba asta.
Şi ca să lămuresc o treabă, acolo custodie comună înseamnă împărţirea egală a timpului între cei doi părinţi. Eu de ex. am avut copiii o săptămână din două, alternativ. Copiii plecau luni dimineaţa de la mine la şcoală, iar luni după şcoală copiii mergeau la mama. Stăteau la ea până lunea următoare când de la şcoală veneau la mine. Aşa am fost eu sfătuit de cineva ca să cer. Cei mai mulţi făceau schimbul de copii vineri după şcoală. Timpul mi-a dovedit că e cel mai bine lunea. Astfel copilul începe săptămână, şcoală, lecţii şi apoi distracţie în weekend complet. E păcat să strici un weekend schimbând copiii. Apoi în mintea copilului care vine la celălalt părinte vineri seară şi începe distracţia, nu cred că e chiar benefic. În fine nu stau să spun prea multe amănunte dar vă zic că a fost formula cea mai eficace şi pentru copii dar şi pentru părinte. Chiar cel mai puţin traumatizant pentru ei. Şi acolo judecătorii au în obiceiul lor să facă schimbul vinerea şi m-a întrebat de ce vreau aşa şi i-am spus şi a fost de acord. În rest gândiţi-vă şi voi fiecare ce avantaje, dezavantaje sunt.
Copiii aveau condiţii similare, haine, jucării, etc., la fiecare casă şi nu veneau decât cu cărţile şi caietele din ghiozdan. Acolo este obiceiul în toate şcolile ca elevii să ţină cărţile şi caietele la şcoală. Îşi iau acasă numai ce le trebuie pentru ziua următoare că să-şi facă lecţiile. Era un avantaj dar şi dezavantaj câte o dată. Vreau să spun că astfel, lunea copiii nu se cărau cu un sac de bagaje. Desigur când mai era câte ceva de transferat mergeam acasă la maică-sa ca să mai ia câte ceva, un medicament, ochelari, jucării, etc.
Vacanţele se împărţeau egal, apoi Crăciunul şi alte sărbători alternau de la an la an. În vacanţă mare alterna la două săptămâni. La un moment dat am mers la tribunal şi am cerut să-mi dea jumate din vacanţă motivând că fac voiaj în Europa şi la două săptămâni nu rea merge (bani mulţi, fus orar, etc.). Din păcate cu ea nu mă înţelegeam deloc. Spre ciuda ei am obţinut asta la un clic de degete, eu voiaje frumoase, fotografii, ea nici un voiaj şi s-a dovedit că nu-mi dădea o lună dintr-o bucată exact din gelozie. Am avut astfel o lună şi ea o lună, eu lăsând-o pe ea să aleagă de fiecare dată bucata ei de vacanţă, ea având serviciu deci concediu programat iar eu ca patron puteam să-mi iau liber când voiam.
Aş vrea de asemenea să subliniez un fapt şi anume. Văd că aici la noi prin custodie comună se înţelege că stau copiii la un părinte şi celălalt îi vede din când în când. Ei bine, în Quebec este aşa: custodie (garde des enfants) însemna când copiii stau la un părinte iar celălalt are drept de vizită din când în când, miercurea, sâmbătă, etc. între anumite ore. Acolo custodie comună ( garde partagee) înseamnă împărţirea timpului absolut egal, la milimetru. Chiar dacă acolo mama sau tată are custodia (totală), celălalt părinte nu poate fi scos de la autoritatea părintească decât în cazuri extreme: prostituţie, alcoolism, etc. Adică dacă un copil trebuie operat de ex., nu se face fără acordul ambilor părinţi.
Dacă un părinte are numai drept de vizită din când în când, celălalt nu se poate muta cu copiii la altă adresă, în alt oraş sau ţară fără acordul celuilalt.
Deci pentru mine este greşit aici în România să se meargă pe ideii că, custodia comună se confundă cu dreptul de acces. Trebuie luptat pentru a se obţine o adevărată custodie comună, timp egal la cei doi părinţi. Aşa fiecare se poate implica egal în educaţie. Şcoală, doctor, distracţie, etc.
Acolo prima condiţie pentru custodie comună (garde partageee) este ca ambii părinţi să locuiască în acelaşi cartier, în proximitatea şcolii deci. Şi nu unul lângă şcoală şi altul în capătul opus oraşului sau în altă localitate căci sunt probleme cu ajunsul la şcoală, grădiniţă.
Se face anchetă psiho-sociala. Trebuie să fie condiţii corecte la ambii părinţi. Se vede cum se simt copii la un părinte şi la celalalt. Să fie haine, maşină de spălat, jucării, în fine, e bine să fie tot ce trebuie în casă, să fie ordine, curat, confortabil.
Cu timpul copiii chiar pot să dorească să stea mai mult la unul din părinţi dacă treaba merge mai bine la unul din ei. Aici apare şi un soi de concurenţă, dar nu trebuie insistat pe cumpărarea de jucării sau Mc. Donald, sau jocuri în prostie la calculator. Asta trebuie să vină natural şi în beneficiul copiilor.
Eu nu am fost de acord sub nici o formă cu propunerea nevestei să am numai drept de acces, cum cerea ea, miercuri până joi la oră cutare, etc. I-am explicat judecătoarei că asta nu ar face decât să bulverseze copiii şi mai rău, această fracţionare a timpului, această fâţâiala de colo, colo. Copilul are nevoie de STABILTATE. O săptămână din două este formula cea mai puţin nocivă pentru copil (ideal este să nu fie divorţ). Judecătorul a cerut atunci să se facă anchetă psiho-socială şi aşa am avut un raport beton, în favoarea mea. Custodia totală se dă acelui părinte care este deschis la colaborare, care nu foloseşte copii la răzbunare cum de fapt fac multe persoane în România.
M-am cam lungit, da poate cuiva ajută şi treaba asta.
VC
[ngo492]
[ngo492]
3 comentarii:
Normalitate
''Canadianul are dreptate''.Ar fi ideal ca ambii parinti sa fie cerebrali si sa fie de acord cu acest aspect.Bravo
in romania noartra nu exista lege ,haos da,in romania noastra daca esi patriot pierzi si copilu,vine un parinte care e plecat in afara tari dovedeste ca are banii dar defapt nu are e doar un renume am plecat in franta,germania etc si am banii,ia copilu la doua miscari ,tu ca mama care stai si cresti un copil nu poti pleca nu poti sa fi si calator pierzi totul ,chear regret ca am trecut copilu pe numele tatalui pt ca e dureros sa cresti un pui mic sa stai zilnic cu el si sa ajungi ziua sa stai cu frica oare maine copilu al mai vad ,pup,strang in brate,sincer sunt o mama care zilnic plange pt ca nu e momentu ca puiul meu sa mi paraseasca bratele ,e mic ,mama al creste ,mama uita ce inseamna o zi de relaxare,la o mama buna nui lipseste nimic decat puiul ei,nu munceste pt ca munca ei e a creste un pui mic ,sunt inpotriva mamelor care uita sa tina in brate propiul lor copil,si merg pe conceptia am mama al creste alea nu se numesc mame,sunt multe de spus ,dar daca ai un copil nu l lasa sa l creasca bonele,bunicile,si tatal daca e tata cu adevarat nu si paraseste cuibul pt ca am o alta mai supla ,al paraseaste as paraseste cuibul pt ca vrea si e costient,pt ca asa vrea nu pt ca e obligat,raman la vechea lege mama a dat nastere ,mama are obligati,eu nu pot sa mi inpart puiu ,e ca si cum mai obliga sa renunt la puiul meu ca stat ,dincontra nu as da voie nici unei mame ca stat sa plece de langa copil ,as obliga acea mama sa stea cu copilu,i as da inbracaminte ,hrana doar sa stea linga puiul ei,nu putem compara germania,sua,etc cu romania ,in romania e salariu de 200 euro ,sa nu uitati,nu veniti cu legi din afara pt ca baza nu exista la noi.
Trimiteți un comentariu