CAPITOLUL VI
Dispoziţii speciale privind medierea unor conflicte
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii
speciale privind conflictele de familie
Art. 64
(1) Pot fi
rezolvate prin mediere neînţelegerile dintre soţi privitoare la:
a) continuarea
căsătoriei;
b) partajul de
bunuri comune;
c) exerciţiul
drepturilor părinteşti;
d) stabilirea
domiciliului copiilor;
e) contribuţia
părinţilor la întreţinerea copiilor;
f) orice alte
neînţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturi de
care ei pot dispune potrivit legii.
(11)
Acordurile de mediere încheiate de părţi, în cauzele/conflictele ce au ca
obiect exerciţiul drepturilor părinteşti, contribuţia părinţilor la
întreţinerea copiilor şi stabilirea domiciliului copiilor, îmbracă forma unei
hotărâri de expedient.
(2) Înţelegerea
soţilor cu privire la desfacerea căsătoriei şi la rezolvarea aspectelor
accesorii divorţului se depune de către părţi la instanţa competentă să
pronunţe divorţul.
(articol modificat de Lege
nr. 115/2012 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2006 privind
medierea şi organizarea profesiei de mediator din 4 iulie 2012, M. Of.
462/2012; )
Art. 65
Mediatorul va veghea ca rezultatul medierii să nu contravină
interesului superior al copilului, va încuraja părinţii să se concentreze în primul
rând asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilităţii părinteşti, separaţia
în fapt sau divorţul să nu impieteze asupra creşterii şi dezvoltării acestuia.
Art. 66
(1) Înainte de încheierea contractului de mediere sau, după
caz, pe parcursul procedurii, mediatorul va depune toate diligenţele pentru a
verifica dacă între părţi există o relaţie abuzivă ori violentă, iar efectele
unei astfel de situaţii sunt de natură să influenţeze medierea şi va decide
dacă, în asemenea circumstanţe, soluţionarea prin mediere este potrivită.
Dispoziţiile art. 54 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(2) Dacă, în cursul medierii, mediatorul ia cunoştinţă de
existenţa unor fapte ce pun în pericol creşterea sau dezvoltarea normală a copilului ori prejudiciază grav
interesul superior al acestuia, este obligat să sesizeze autoritatea competentă.
Textul complet al legii (cu precizarea modificărilor operate) se poate consulta aici
--------------------
Detalii: http://legeaz.net/dictionar-juridic/hotarare-de-expedient
--------------------
hotărâre de expedient,
act procedural prin care se pune capăt judecăţii în temeiul tranzacţiei
intervenite între părţi. Legea conferă părţilor posibilitatea de a se înfăţişa
oricând în cursul procesului, chiar dacă nu au fost citate, pentru a solicita
instanţei să ia act de învoiala lor; tranzacţia părţilor urmează să alcătuiască
chiar dispozitivul h.e.; ea nu are caracterul unei hotărâri de fond; prin ea nu
se soluţionează practic un litigiu, ci se ia act doar de învoiala părţilor. De
aceea, h.e. nu poate fi atacată de părţi cu apel; de altfel, ele nici nu ar
putea justifica un interes pentru promovarea apelului, de vreme ce hotărârea
pronunţată este rezultatul acordului lor de voinţă. Părţile au însă
posibilitatea de a exercita calea extraordinară de atac a recursului sau o acţiune
în anularea tranzacţiei. înainte de pronunţarea h.e. instanţa are obligaţia de
a exercita un control asupra conformităţii tranzacţiei înfăţişate de părţi cu
prevederile legii; dacă se constată că, prin învoiala lor, părţile urmăresc un
scop contrar legii, instanţa este obligată să înlăture actul de dispoziţie şi
să continue judecarea cauzei în fond; în ipoteza în care printre părţi
figurează şi minori, tranzacţia poate fi confirmată de instanţă doar dacă a
fost încuviinţată de autoritatea tutelară. H.e. poate fi atacată prin
intermediul recursului şi de către procuror; întrucât el nu este parte în
contractul judiciar, procurorul nu are şi posibilitatea de a promova o acţiune
în anularea tranzacţiei. Recursul sau acţiunea în anulare urmează să fie folosite,
după caz, în funcţie de motivele invocate pentru desfiinţarea h.e.; astfel,
acţiunea în anulare va fi folosită în cazul nerespectării unor condiţii de
validitate ale tranzacţiei (lipsa capacităţii, viciu de consimţământ etc.);
recursul urmează să fie promovat în cazul unor neregularităţi de ordin
procedural (necompetenţa absolută, greşita alcătuire a instanţei etc.). H.e. se
poate pronunţa şi în litigiile privitoare la expropriere, dacă părţile se
învoiesc, în instanţă, asupra exproprierii şi asupra despăgubirii; hotărârea
pronunţată este definitivă; dacă părţile se învoiesc numai asupra exproprierii,
instanţa va lua act de învoiala lor şi va stabili despăgubirea [sin. hotărâre
care consfinţeşte învoiala părţilor; v. şi tranzacţie judiciară].
Detalii: http://legeaz.net/dictionar-juridic/hotarare-de-expedient