Autoritatea parinteasca este încă prost înțeleasa in Romania. Părinții nu
au doar drepturi asupra copiilor ci si foarte multe obligatii ca urmare a
exercitiului autoritatii parintesti. O obligatie mai putin cunoscuta este aceea
de a supraveghea copilul si relatiile sale sociale. Daunele provocate de copil
sunt imputabile parintilor si e normal sa fie asa. Copilul nu trebuie lasat sa
faca ce vrea si sa se exprime cum vrea. Dorim astfel sa facem publicitate
acestui caz documentat pe avocatura.com in care parintii au fost sanctionati
pentru comportamentul copilului in public pe un sit de socializare.
Dacă putem scuza pe părintii romani ca nu prea inteleg cum funcționează autoritatea parintească, nu putem scuza
pe judecătorii romani care considera absolut normal ca un părinte sa poată să exercite efectiv autoritatea parinteasca dupa divort sau separare in conditiile
in care parintele poate sa interactioneze cu copilul nu mai mult de 4 (patru)
zile pe luna.
Colectivul ARPCC
***************************************
"Un bel vaffanculo"
adresat profesoarei de Limba Română pe Facebook a costat 500 de lei părinții
unui minor. Sau, o altă "fațetă" a răspunderii civile delictuale
Renumitele
articole 1349 și următoarele din Noul Cod Civil, referitoare la răspunderea
civilă delictuală, și-au găsit o aplicare mai rar întâlnită: sancționarea
părinților unui minor pentru fapta acestuia de a-și înjura profesoara de limba
română pe Facebook. Iată că, în sfârșit, lipsa celor șapte de ani de acasă este
taxată la propriu de către societate, nu doar prin denigratoarele vorbe:
"Așa te-a învățat pe tine mama ta?".
Judecătoria Botoșani a fost învestită cu soluționarea
unei cauze civile - acțiune în pretenții - ce privește obligarea părinților
unui minor, pârâți în dosar, la plata unor daune morale către reclamantă
- profesoara de Limba Română și diriginta copilului - pentru
prejudiciul de imagine produs acesteia.
Astfel, ca urmare a postării pe pagina de Facebook a
elevului a unor injurii la adresa profesoarei pentru că primise o notă de 4 la
Limba Română, reclamanta a ajuns ținta unor ironii din partea elevilor din
clasă și din școală, mesajul scandalizând mediul profesoral care a solicitat
convocarea de urgență a Colegiului Profesoral pentru luarea unor măsuri.
Instanța a apreciat, analizând ansamblul probator al
cauzei, că "sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în
ceea ce privește faptele săvârșite de pârât și acesta este obligat să răspundă
pentru acoperirea prejudiciului de imagine creat reclamantei afectând și
reputația acesteia".
Comportamentul necorespunzător al pârâtului este rezultatul
neîndeplinirii îndatoririi de supraveghere și educație, fundament al
răspunderii părinților. De asemenea, instanța a mai considerat că "în
cauză este evident că au existat deficiențe, carențe în educația dată
pârâtului, un oarecare dezinteres, ignorând și neglijând educarea
acestuia", potrivit ROLII.
"Răspunderea pentru creșterea și
asigurarea dezvoltării copilului revine, în primul rând, părinților"
Mai mult, în cauză au fost incidente și dispozițiile
articolului 5, alin. 2 din Legea nr. 272 / 2004, care prevăd că "răspunderea
pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine, în primul rând,
părinților acestuia, având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și
îndeplini obligațiile ce le revin cu privire la copil, ținând seama cu
prioritate de interesul superior al acestuia".
Soluția dată de către instanță a fost aceea de a admite
în parte cererea reclamantei, obligând pârâții să plătească Statului suma de
700 de lei, reprezentând asistență juridică, iar reclamantei suma de 500 de
lei, prejudiciu moral.
Chiar dacă profesoara solicitase prin cererea de chemare
în judecată obligarea părinților la publicarea hotărârii judecătorești pe
cheltuiala lor într-un ziar local și obligarea minorului la scuze publice către
reclamantă într-un ziar local, "instanța a făcut o judicioasă aplicare
a acestor criterii în raport de argumentele și indiciile produse de reclamantă,
admițând repararea prejudiciului de reputație și imagine, fără a tinde la o îmbogățire și nu fără a reține că există și
o carență educațională din partea acesteia ce constă în faptul că și școala
trebuie să vină în întâmpinarea și prevenirea unor asemenea manifestări,
reținând faptul că reclamanta a fost și diriginta minorului în cauză dar și
faptul că în școală există o disciplină numită «Tehnologia informației și
comunicării» unde din nou se putea interveni".
Așadar, "vinovații fără vină" sunt atât
părinții minorului, cât și școala, care trebuia să vină în prevenirea și
întâmpinarea unor astfel de manifestări.
Cauza de față, pe cât pare de "simpatică", pe
atât de gravă este în fapt.
În haosul respectării unor drepturi, precum libertatea de
exprimare, respectarea imaginii unei persoane sau alte drepturi prevăzute și
glorificate în proteste și pe la televizor, tinerii sunt cele mai sigure
victime.
Cu siguranță, tânărul din Botoșani nu este singurul care
adresează în mod public injurii la adresa unui profesor. Dar, faptul că o
astfel de situație ajunge să fie soluționată pe cale judecătorească ar trebui
să ne sperie - măcar puțin. În special, pe părinții zilelor noastre.
Și pentru a nu renunța complet la partea amuzantă a
poveștii, se explică de ce elevul și-a "blamat" profesoara cu o
injurie în limba italiană ("un bel vaffanculo"): ce altă
ofensă ai putea aduce unui profesor de Limba Română, decât o ocară într-o limbă
străină?
Citeste mai mult: http://www.avocatura.com/stire/14522/-un-bel-vaffanculo-adresat-profesoarei-de-limba-romana-pe-facebook-a-costat-500-.html#ixzz3y3HdpORa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu