Recomandarea CM/Rec(2015)4 a Comitetlui de Miniștri către Statele-membre asupra
prevenirii și soluționării disputelor legate de relocarea copilului
(adoptată de către Comitetul de Miniștri la data de 11
feburarie 2015 la cea de-a 1219 ședință a Reprezentanților Miniștrilor)
Traducător:
Popescu Daniela
Corector:
Cătălin Bogdan
Versiunea 4
Comitetul
de Miniștri, în coformitate cu Articolul 15.b al
Statutului Consiliului Europei,
Considerând
că țelul Consiliului European este de a atinge o unitate mai mare între Statele
sale membre, în particular, prin promovarea adoptării de reguli comune în
chestiuni legale;
Ținând
cont de Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și
Libertățile Fundamentale
din 4 noimebrie 1950 (ETS Nr. 5 ) și jurisprudenţa relevantă
a Curții Europene a Drepturilor Omului, în particular în legătură cu Articolul
8 (dreptul de respectare a vieții
private și de
familie);
Având în
vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite referitoare la
Drepturile Copilului din 20 noiembrie 1989 și recunoscând faptul că interesul
superior al copilului trebuie să primeze în toate aspectele deciziile privitoare la
copii, așa cum se precizează în Articolul 3 al acestei convenții, dar și faptul
că minorul are dreptul de a menține relații personale cu ambii părinți în
conformitate cu cu Articolul 9 al acestei convenții;
Reamintind
Convenția Europeană asupra Exercitării Drepturilor Copiilor din 25 ianuarie
1996 (ETS Nr. 160) și, în particular, prevederile sale legate de drepturile
procedurale ale unui copil și rolul
autorităților judiciare dar și Convenția privitoare la
relațiile personale din 15 mai 2003 (ETS Nr. 192);
Reamintind Convenția privind competenţa, legea
aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea privind răspunderea
părintească și măsurile privind protecția copiilor, adoptată de
către Conferința de la Haga asupra privitoare la Dreptul Internaţional Privat
din data de 19 octombrie 1996;
Reamintind Recomandarea sa cu numărul Rec(84)4 către Statele membre asupra responsabilităților parentale și, în
particular, Principiul 6, referitor la împărţirea responsabilităților parentale
în cazul disoluției mariajului ori al separării părinților;
Luând la cunoștință Declarația de la Washington asupra Relocării Internaționale a Familiei din data de 25 martie
2010.
Reamintind Liniile sale directoare asupra
justiției prietenoase faţă de minori, din data de 17 noiembrie
2010 și, în particular, prevederile sale legate de dreptul copilului de a fi auzit și de a-și exprima opiniile lui/ale
ei;
Dorind să dea îndrumare Statelor-membre asupra
situațiilor referitoare la relocarea copilului;
Dorind să încurajeze prevenirea și soluționarea de
disputelor privitoare la relocarea minorului, ca mijloc de reducere a frecvenţei
răpirii copilului,
Recomandă ca Statele-membre să ia sau să întărească toate
măsurile pe care ele le consideră necesare privind implementarea principiilor
conținute în anexa acestei recomandări.
Anexă la
Recomandare CM/Rec(2015)4
PRINCIPII
Definiții
Pentru
scopurile acestei recomandări și a principiilor sale:
a. ‘’
copil’’ semnifică fiecare ființă umană sub vârsta de 18 ani, în caz că
majoratul este atins mai devreme în baza legii naționale aplicabile copilului;
b.
‘’relocare copil’’ se referă la o modificare a rezidenței curente a copilului;
c.
‘’autoritate competentă’’ se referă la un consiliu juridic sau administrativ, care
este competent pentru a lua o decizie legală
mandatară,
ce afectează reședința obișnuită a copilului;
d.
‘’contact’’ se referă la șederi de durată limitată, întâlniri, comunicare sub
orice formă și furnizarea de informații; (n.t. în
română se utilizează pentru contact termenul de relaţii personale)
e.
‘’părinți’’ se referă la persoanele care sunt considerate a fi părinții copilului,
conform legii naționale;
f. ‘’ (ceil)alți
deținători de responsabilități parentale‘’
se referă la persoanele care se bucură de responsabilități parentale adiţional
faţă de părinţi sau în locul părinților;
g.’’
responsabilitățile
parentale’’ se referă la ansamblul de sarcini, drepturi și puteri,
care țintesc să promoveze și să protejeze drepturile și bunăstarea copilului în
acord cu capacitățile evolutive ale copilului.
Scop
Această recomandare se aplică situațiilor în care există
sau poate exista un dezacord asupra relocării unui copil, indiferen dacă vorbim
de relocare în cadrul jurisdicției Statului - membru (supusă prinicipiului 7),
ori peste hotare.
Această recomandare se aplică, în particular, situațiilor
în care, ca și rezultat al relocării lui sau a ei, un copil ar risca fie să
piardă contactul cu părinții săi fie în cazul unei în care ar exista riscul
unei întreruperi semnificative a contactului cu părinții săi ori cu ceilalți
deținători de responsabilități parentale.
Principii
generale
1. Legea
națională asupra relocării copilului ar trebui:
a. să
ofere suficientă predictabilitate legală pentru a preveni și rezolva disputele
[privind relocarea copilului];
b. să
furnizeze suficientă flexibilitate pentru a rezolva, în mod satisfăcător,
disputele individuale [privind relocarea copilului];
c. să
încurajeze atingerea unor acorduri amiabile
[privind relocarea copilului].
2. Interesul
superior al copilului ar trebiui să fie luat în considerare în primul rând
atunci când se încheie înţelegeri şi se rezolvă disputele în chestiuni de
relocare a copilului.
3. Copilul ar trebui să aibă dreptul de a fi informat și consultat și de a-și
exprima propriile opinii asupra relocării propuse. Ar trebui să se acorde
pondere cuvenită opiniilor copilului, în conformitate cu vârsta și cu gradul său
de maturitate.
Evitarea disputelor
4. Legea ar trebui să prevadă măsuri care să urmărească evitarea disputelor
asupra relocării copilului ori a consecințelor acestei relocări a copilului.
Astfel de măsuri ar putea include:
- prevederi care încurajează părinții sau ceilalți
deținători de responsabilități parentale să refleteze asupra unei posibile
relocări viitoare a copilului prin căderea de acord asupra principalelor chestiunilor
legate de relocare, precum: notificarea prealabilă, durata și limitele
geografice ale relocării minorului;
- reguli asupra notificării prealabile, în sensul că
persoanei care propune modificarea rezidenței obișnuite a copilului i s-ar solicita să informeze pe celălalt
părinte sau pe ceilalți deținători de responsabilități parentale, în scris,
înainte de relocarea propusă şi într-un termen de timp
suficient de mare încât să se evite decizile unilaterale [n.t. politica
faptului împlinit];
- servicii (publice sau private) de informare, consiliere
și mediere care să asiste părinții sau ceilalți deținători de responsabilități parentale în atingerea unei
înțelegeri.
Soluționarea disputelor
5. Ar trebui promovate mijloace alternative de soluționare a disputei pentru a
obţine înţelegeri asupra relocării copilului, fără a fi nevoie să se apeleze la
autoritatea judecătorească, fără însă a se aduce atingere principiului 6.
6. Părinții sau alți deținători de
responsabilități parentale ar trebui să aibă dreptul de a aduce orice
dispută nerezolvată asupra relocării copilului în faţa autoritatăţii judecătoreşti,
pentru decizie.
7. În absența consensului, rezidența obișnuită a
copilului nu ar trebui modificată fără o decizie a autorității competente, cu
excepția circumstanțelor explicite furnizate de către legea națională.
8. În soluționarea disputelor asupra relocării copilului, autoritatea competentă ar trebui să se
asigure că sunt luați în considerare toți factorii relevanți, dând fiecărui
factor ponderea care se cuvine în circumstanțele cazului individual. Examinarea
ar trebui să se centreze pe stabilirea interesului superior al copilului.
9. Decizia autorității competente ar trebui să fie luată
fără aplicarea vreunei prezumții pro sau contra modificării rezidenței
obișnuite a copilului.
10. Întrucât timpul este esențial în disputele asupra
relocării copilului, în particular, în măsura în care este vorba de copil,
Statele-membre ar trebui să asigure ca disputele sunt soluționate de către
autoritatea judecătorească, cât mai repede posibil.
11. Ar trebui să se acorde considerație facilitării
comunicărilor juridice directe între autoritățile Statelor-Membre asupra
cazurilor internaționale de relocare a copilului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu